Tag: marea britanie

  • Bursa londoneză atinge minimul ultimelor două luni în dimineaţa în care Marea Britanie ridică toate măsurile anti-Covid

    După două ore de tranzacţionare, indicele bursier FTSE a scăzut cu 130 de puncte, sau 1,9%, la 6.877 de puncte, atingând astfel minimul ultimelor două luni, notează The Guardian.

    Rolls-Royce a suferit cel mai mare declin, 4,1%, divizia aerospaţială a companiei putând să înregistreze scăderi semnificative dacă cererea de călătorii continuă să dezamăgească.

    De asemenea, printre pierzători se numără giganţii din industria mineritului, afectată de temerile conform cărora ritmul încet de creştere va genera o cerere slabă pentru cărbune, nichel, cupru şi minereu de fier.

    Glencore şi Anglo American au scăzut cu aproximativ 3,6% în dimineaţa zilei de luni, 19 iulie, iar gigantul din sectorul de energie BP a raportat un minus de 3,2% în urma anunţului OPEC+ de a majora nivelul de producţie.

    „Încrederea consumatorilor a scăzut în iulie din cauza ipotezelor cu privire la inflaţie, iar săptămâna aceasta va oferi prima parte dintr-un test acid în rândul mediului corporate. Deşi aşteptările rămân ridicate, iar unii oameni anticipează cea mai puternică creştere economică de la sfârşitul crizei financiare din 2009, avem mai multe şanse să fim dezamăgiţi decât să fim plăcut surprinşi”, spune Richard Hunter, head of markets la serviciul de investiţii Interactive Investor.

    Astăzi, lira sterlină a ajuns – prin raport cu dolarul american – la cel mai slab nivel din luna aprilie, rezultat obţinut în dimineaţa în care au fost ridicate toate restricţiile de circulaţie din Anglia. 

    Jeffrey Halley, membru al firmei de trading OANDA, este de părere că mişcarea ar putea oferi o nouă serie de lovituri monedei.

    „Redeschiderea ţării are loc pe măsură de infecţiile cu varianta Delta explodează pe teritoriul Regatului Unit şi mă aştept la discuţii cu privire la cea mai proastă decizie post-pandemie care a limitat creşterile lirei”, spune Halley.

     

  • Banca digitală Revolut, cu un milion de clienţi în România, obţine o evaluare de peste 27 de miliarde de euro după o rundă de finanţare de 675 de milioane de euro

    Fintech-ul britanic Revolut a declarat joi că a obţinut 675 de milioane de euro în urma unei finanţări conduse de gigantul japonez SoftBank şi grupul american Tiger Global, conform CNBC.

    Revolut, care oferă servicii bancare şi de trading prin intermediul aplicaţiei sale, este evaluată acum la 27,85 miliarde de euro, de peste şase ori mai mult decât nivelul înregistrat anul trecut – circa 4,6 miliarde de euro.

    Ultima rundă de investiţii face din Revolut al doilea cel mai mare unicorn – un startup privat cu o valoare de peste un miliard de dolari – din Europa, fiind întrecut doar de Klarna, platforma suedeză bazată pe modelul „cumpără acum, plăteşte mai târziu”. De asemenea, Revolut a devenit cel mai mare fintech din Marea Britanie, întrecându-şi rivalul Checkout.com.

    Cei 675 de milioane de euro au venit de la fondul Vision Fund 2 al conglomeratului nipon SoftBank şi de la hedge fund-ul american Tiger Global, care deţin împreună o participaţie de aproape 5% la Revolut.

    Platforma britanică va folosi banii pentru a investi în marketing, dezvoltarea produsului şi extinderea la nivel internaţional, spune Mikko Salovaara, CFO-ul Revolut, adăugând că firma se concentrează masiv pe exploatarea pieţelor din Statele Unite şi India.

    Startup-urile fintech au atras finanţări uriaşe în ultima perioadă, obţinând o sumă record de 33,7 miliarde de dolari în T2/2021. În Europa, grupul german Trade Republic şi startup-ul olandez de plăţi Mollie au adunat sute de milioane de dolari de la investitori.

    Salovaara susţine că Revolt nu poate scoate din calcule o ofertă publică iniţială (IPO) anul acesta, însă a sugerat în acelaşi timp că evenimentul are şanse mici de reuşită în viitorul apropiat. Săptămâna trecută, serviciul de transfer de bani Wise a debutat pe piaţa londoneză de capital prin cea mai mare listare tech în funcţie de capitalizarea de piaţă.

    Revolut a raportat pierderi anuale de 167,8 milioane de lire (195 milioane de euro) în 2020, peste nivelul înregistrat în anul precedent – 107,7 milioane de lire (123 milioane de euro). Fintech-ul a avut venituri de 222,1 milioane de lire (259 milioane de euro) în 2020, ceea ce înseamnă că noua valoare de piaţă a Revolut este de peste 100 de ori peste vânzările de anul trecut.

     

  • Ţara din Europa care refuză cu desăvârşire să intre în Uniunea Europeană. Aceasta ţară are o democraţie aparte, unde poporul are un cuvânt greu în luarea deciziilor

    În Marea Britanie, refuzul  Elveţiei de a intra în relaţii mai strânse cu Uniunea Europeană după ani de curtare reciprocă este văzut ca o confirmare că Brexitul a fost o alegere înţeleaptă. La Bruxelles, a fost şoc şi furie. La Berna, nu toată lumea a sărbătorit.

    Cândva,  în urmă cu câţiva ani, un profesor universitar american s-a retras în căutarea liniştii într-o mică comunitate din Elveţia. Toate bune şi frumoase până când a aflat că nu este dorit acolo şi că trebuie să plece. De ce? Aşa au hotărât localnicii. Elveţienii îl considerau mult prea dubios pentru că nu l-au văzut niciodată la adunările lor obişnuite, unde se discuta mai ales despre… fotbal. Profesorul degeaba a încercat să explice că pe el nu-l interesează acest joc. Situaţia a căpătat ulterior dimensiunile unui miniscandal diplomatic.

    Elveţia este o democraţie aparte, unde poporul are un cuvânt greu în luarea deciziilor, prin tradiţionalele referendumuri. Guvernanţii de acum, consideraţi populişti, şi-au justificat alegerea de a se îndepărta de UE tocmai prin faptul că un eventual acord cu Uniunea ar fi respins, de popor, prin referendum.

    Decizia Elveţiei de a pune capăt unui şir de şapte ani de negocieri minuţioase cu Bruxellesul menite să stabilească o relaţie comercială mai strânsă şi mai stabilă cu UE nu are nimic din drama Brexitului, scrie Financial Times, un ziar britanic, dar proeuropean. Însă  ar putea dăuna pe termen lung economiei elveţiene, care a beneficiat enorm de accesul aproape integral la piaţa internă a UE.

    Şi ar rupe legături care până acum s-au dovedit benefice pentru ambele părţi, în educaţie şi cercetare. Inevitabil, acest lucru subliniază şi dificultăţile pe care UE pare să le aibă cu traiul alături de vecinii săi. Pierderea celui mai mare partener comercial, Marea Britanie, poate fi privită ca un ghinion. Dar a-ţi pierde al doilea mare partener, Elveţia, ar putea să pară neglijenţă. Swexitul este ca Brexit, în sensul că două democraţii vechi, certate din cauza preţurilor şi condiţiilor de acces la piaţă, au ales o relaţie mai laxă, de la distanţă, ale cărei costuri au fost subestimate în mare măsură de elitele lor politice.


    Elveţia este o democraţie aparte, unde poporul are un cuvânt greu în luarea deciziilor, prin tradiţionalele referendumuri. Guvernanţii de acum, consideraţi populişti, şi-au justificat alegerea de a se îndepărta de UE tocmai prin faptul că un eventual acord cu Uniunea ar fi respins, de popor prin referendum.


    Marea Britanie a mizat pe interesele comerciale din alte ţări ale UE, forţând Bruxelles-ul să păstreze condiţiile comerciale. Brexitul n-a adus apocalipsa economică prorocită de mulţi, în parte şi datorită compromisurilor la care s-a ajuns pe ultima sută de metri. Însă cei mai înverşunaţi susţinători ai exitului, pescarii, sunt departe de fericirea promisă. Acum poate că prind mai mult peşte, dar n-au unde să-l vândă. Piaţa europeană le este închisă.

    Elveţia s-a amăgit cu acelaşi drog. Însă între Brexit şi Swexit există diferenţe. Elveţia doreşte legături mai strânse cu UE, dar numai în anumite domenii, de exemplu în materie de energie sau sănătate. Comerţul britanic cu UE a scăzut anul acesta. Consecinţa deciziei Bernei de a arunca la gunoi discuţiile cu UE va fi o degradare treptată a accesului pe piaţă: un Swexit lent.

    În 1992, alegătorii elveţieni au decis să nu-şi actualizeze acordul de liber schimb de două decenii cu unul care să le ofere calitatea de membru complet al pieţei unice. Însă în anii de după acea decizie importantă, Elveţia a îmbrăţişat alte aspecte ale pieţei şi domenii de cooperare în cadrul unui pachet de acorduri bilaterale. Ţara se bucură, printre altele, de comerţ liber de mărfuri şi servicii, elveţienii pot călătorii fără controale la frontieră, au dreptul de a trăi şi studia în întreaga UE, există recunoaşterea reciprocă a calificărilor profesionale şi au acces la programele de cercetare şi educaţie ale UE.

    Când UE s-a săturat de negocieri nesfârşite şi de şicanări din partea  Bernei – cum ar fi folosirea contribuţiilor bugetare drept instrument de negociere – a insistat asupra unui acord-cadru. Acest lucru ar fi îmbunătăţit şi actualizat acordurile de acces pe piaţă ale Elveţiei, stabilind în acelaşi timp noi aranjamente de guvernanţă, cerând Elveţiei să îşi alinieze regulile ori de câte ori UE şi-ar fi actualizat reglementările. Ar fi existat şi un mecanism de soluţionare a litigiilor.


    Decizia Elveţiei de a pune capăt unui şir de şapte ani de negocieri minuţioase cu Bruxelles-ul menite să stabilească o relaţie comercială mai strânsă şi mai stabilă cu UE nu are nimic din drama Brexitului, scrie Financial Times, un ziar britanic, dar proeuropean. Însă  ar putea dăuna pe termen lung economiei elveţiene, care a beneficiat enorm de accesul aproape integral la piaţa internă a UE.


    Guvernul elveţian a semnat acest acord, dar nu a reuşit să îl vândă celor de acasă. Criticii au început să caute nod în papură, spunând că ar submina politica privind imigraţia a Elveţiei şi protecţia salarială. Bruxelles a făcut câteva concesii speciale pentru a răspunde temerilor elveţiene, inclusiv o limită de 90 de zile pentru companiile străine care furnizează servicii pentru protejarea pieţei forţei de muncă elveţiene.

    Dar dreapta naţionalistă a Elveţiei şi sindicatul care sprijină stânga şi-au unit efectiv forţele pentru a ucide acordul. Unii oponenţi elveţieni ai acordului-cadru au susţinut că insistenţa UE cu privire la alinierea dinamică a regulilor ar fi răsturnat  preţiosul sistem de democraţie locală şi directă al Elveţiei. Însă Elveţia adopta normele UE de zeci de ani. Şi spre deosebire de Marea Britanie, care şi-a asigurat o flexibilitate mai mare în acordul său comercial cu UE, Elveţia se bucură de o integrare practic deplină pe piaţa unică.

    Potrivit unui studiu, beneficiază de el per capita mai mult decât orice ţară din UE. Aceste beneficii se vor eroda acum pe măsură ce UE îşi actualizează regulile şi Elveţia îşi pierde statutul echivalent. L-a pierdut deja în ceea ce priveşte bursele şi piaţa instrumentelor medicale. Companiile elveţiene sunt rezistente. O monedă prea puternică este probabil o durere de cap mai mare decât perturbările din reglementări. Una dintre cele mai bogate ţări din lume va fi puţin mai puţin bogată. Aceasta este decizia suverană a Elveţiei. Dar de acum încolo elveţienii nu se mai pot aştepta la un tratament special.

    „Nimeni n-ar semna niciodată un astfel de contract în afaceri”, explică Philip Erzinger, şeful Kompass Europe, un grup de campanie contra acordului-cadru. „A fost ceva unilateral. Ne-au cerut să adoptăm legislaţia UE fără niciun mecanism care să ne permită să spunem nu. Ar fi fost o ingerinţă directă în sistemul nostru de democraţie directă şi în cantoanele din Elveţia”.  Acest punct de vedere va face ca elveţienii să-şi piardă treptat, pe măsură ce UE îşi înnoieşte regulile,  accesul la piaţa unică, ceea ce va crea incertitudine pentru firme şi rezidenţi. Peste 1,4 milioane de cetăţeni din UE şi Marea Britanie locuiesc în Elveţia. Şi se estimează că 330.000 de persoane trec graniţa terestră elveţiană în fiecare zi. Decizia a fost o victorie uriaşă pentru partidul populist de dreapta din Elveţia SVP. Dar pentru alţii s-ar putea să fie o piedere.  „Te urăsc apoi te iubesc după care te iubesc apoi te urăsc apoi te iubesc”. Aşa descrie Swissinfo relaţia dintre Elveţia şi UE. Versurile sunt dintr-un cântec la modă în 1972, al cântăreţei italiene Mina. Piesa este despre o dragoste complicată şi defectuoasă care a fost totuşi „grozavă, grozavă, grozavă”. Poate la fel de grozavă ca relaţia dintre Uniunea Europeană şi mica Elveţie: una neconvenţională, complexă şi plină de incertitudine. Situaţia la care s-a ajuns îngrijorează mai ales lumea academică. Martin Vetterli, preşedintele Institutului Federal Elveţian de Tehnologie EPFL, se teme că cercetarea elveţiană ar putea ajunge printre «daunele colaterale» ale negocierilor eşuate.


    În 1992, alegătorii elveţieni au decis să nu-şi actualizeze acordul de liber schimb de două decenii cu unul care să le ofere calitatea de membru complet al pieţei unice. Însă în anii de după acea decizie importantă, Elveţia a îmbrăţişat alte aspecte ale pieţei şi domenii de cooperare în cadrul unui pachet de acorduri bilaterale.


    Deşi Elveţia este una dintre naţiunile emblematice pentru cercetare pe scena europeană, aceasta depinde mai mult de UE decât UE de ea. O ţară mică precum Elveţia nu se poate aştepta să aibă o influenţă decisivă, a spus Vetterli. De asemenea, Elveţia nu se poate aştepta să aibă acces la beneficiile integrării europene fără a face compromisuri, a declarat Monique Calisti, antreprenor şi expert în inovare digitală. Calisti este directorul general al firmei de consultanţă Martel Innovate, care activează în cercetare şi dezvoltare nu departe de Parcul Tehnologic din Zürich. Ea apreciază că dacă ar fi abandonată cooperarea cu UE în materie de cercetare, „peştii mici” din afacerile elveţiene ar avea cel mai mult de suferit.

    „Noi nu avem o sucursală în UE, spre deosebire de atât de multe companii mari“, a subliniat CEO-ul. „De aceea ne gândim să aducem o parte din afacerea şi echipa noastră într-o ţară din UE. Şi nu am fi singurii care o fac.“ „Elveţia ar putea pierde competitivitatea în cercetare şi inovare”, precum şi din atractivitatea pentru cercetătorii din Elveţia şi din restul lumii, a spus Vetterli. Vă amintiţi de pescarii britanici? Şi ei sunt „peştii mici” ai Brexitului. Oficialii UE spun că Elveţia a dat cu piciorul negocierilor cu toate că a primit condiţii mai bune decât Marea Britanie, notează The Guardian, tot un ziar britanic şi de asemenea pro-european. Însă  guvernul elveţian a susţinut că nu poate accepta pretenţiile UE deoarece acestea vor fi respinse într-un referendum obligatoriu asupra acordului. Negocierile s-a prăbuşit după ce Elveţia a respins  jurisdicţia Curţii Europene de Justiţie şi o directivă privind libera circulaţie care ar oferi drept de şedere permanentă cetăţenilor UE, cu acces la ajutoarele sociale acordate rezidenţilor neangajaţi, cum ar fi  solicitanţii de locuri de muncă şi studenţii.

  • David Cameron, premierul britanic care a adus Brexitul, a fost plătit cu peste 1 mil. dolari pe an de un fond de investiţii care s-a prăbuşit

    Compania britanică de servicii financiare Greensill Capital i-a oferit fostului premier britanic David Cameron un salariu anual de peste un milion de dolari, scrie Financial Times, citând mai multe surse familiare cu situaţia.

    Cameron a primit banii datorită unei funcţii part-time de consilier, care a inclus un efort de securizare a fondurilor pentru compania ce avea să se prăbuşească în primăvara acestui an.

    Familia Greensill a încasat 200 de milioane de dolari înainte de prăbuşirea fondului, după o finanţare efectuată de gigantul japonez SoftBank, în valoare de 1,5 miliarde de dolari

    Contractul lui Cameron a presupus 25 de zile de muncă pe an în calitate de consilier al board-ului, fostul prim-ministru câştigând zilnic echivalentul a 40.000 de dolari.

    Prăbuşirea fondului Greensill a afectat şi companiile conduse de miliardarul anglo-indian Sanjeev Gupta, care deţine şi combinatul Liberty Galaţi. Înainte să intre în insolvenţă, Greensill reprezenta cel mai mare creditor al GFG Alliance, din care face parte şi producătorul de oţel Liberty Steel.

    O bancă italiană s-a prăbuşit din cauza expunerii pe Greensill Capital şi GFG Alliance

     

  • Iulian Anghel, editor politic ZF: Tot continentul a ţinut duminică cu Italia. De ce?

    “La perfide Anglettere” nu a fost prea iubită pe continent, duminică seara.

    Tonul oficial îl dăduse, cu câteva zile în urmă, chiar şefa Comisiei Europene, nemţoaica Ursula Gertrud von der Leyen, prin intermediul unui purtător de cuvânt: Voi ţine pumnii Italiei! Neobişnuită declaraţie pentru un oficial cu o funcţie atât de înaltă.

    În ziarele englezeşti pe care le-am citit în aceste zile un singur nume din afara Anglei, cu rezonanţă, şi-a manifestat susţinerea pentru echipa din insulă: actorul Tom Cruise. Dar el este american, iar pe americani îi doare în cot de fotbalul european.

    Am urmărit finala campionatului european pe o terasă, alături de sute de bărbaţi şi de femei. Când Luke Shaw a deschis scorul pentru Anglia, în minutul 2, întreaga terasă a amuţit. Părea că totul s-a terminat înainte de a începe, părea că totul este aranjat: meciul se juca pe Wembley Arena, tot acolo unde Anglia eliminase Danemarca, după un foarte discutabil penalti. Când, în a doua repriză, Leonardo Bonucci a egalat, toată lumea a sărit în picioare, de parcă Hagi sau Dumitrescu înscriseseră în poarta Argentinei.

    De unde atâta ostilitate? România nu s-a mai calificat la un turneu final de nici istoria nu mai ştie când. Românii nu au avut, prin urmare, niciun interes al lor aici. Acelaşi lucru s-a petrecut, bănuiesc, şi în Danemarca, de vreme ce, îmi spune un amic aflat în Suedia, suedezii au ţinut pumnii Italiei. Nu cred că Franţa a simţit altfel, în îndelunga confruntare cu Anglia (expresia „Perfidul Albion” datează din vremea Revoluţiei Franceze, când Anglia a promis să stea deoparte, dar apoi s-a răzgândit şi s-a aliat cu alte puteri împotriva Franţei). Şi nici danezii, dincolo de rezultatul din semifinala de săptămâna trecută, când au pierdut discutabil în faţa Angliei, nu au uitat chiar de tot că, pe la 1800, flota Albionului a distrus fără niciun avertisment flota daneză, chiar la Copenhaga, iar navele comerciale au fost hărţuite şi sechestrate, deşi cele două ţări nu erau în război.

    Acum, desigur, România este departe de Anglia. Dar în Anglia sunt sute de mii de români, majoritatea lucrând în construcţii şi la munci mai puţin plătite, nedorite de localnici. Însă cine citeşte tabloidele britanice şi comentariile lor obscene la adresa românilor şi-ar putea da seama de ce românii din Anglia au ţinut, probabil, duminică seara, cu Italia. Despre scoţieni, care trăiesc în aceeaşi ţară cu englezii, nu mai este nimic de spus.

    Nu am niciun fel de date sociologice pentru a explica simpatia continentului pentru Italia şi, în mod uimitor pentru dimensiunea ei, a românilor. Dar, foarte probabil, Brexitul a deschis răni din vechime care vin şi se adaugă celor noi, de pildă felul necioplit în care vameşii britanici se comportă cu europenii de pe continent care le intră în ţară.

    Marea Britanie a fost cel mai mare imperiu din întreaga istorie a omenirii. Acel imperiu nu a fost construit cu politica „soft power”. Acum englezii, ieşiţi din UE, ar vrea să se întoarcă acolo, la vremurile istorice. Dar acest lucru le reaminteşte altora că englezii nu sunt chiar „lorzii” care ne sunt descrişi în cărţile de poveşti şi că şi-au încălcat cuvântul dat în momente esenţiale ale istoriei. Francezii, care-l divinizează pe Napoleon I, nu pot uita că englezii i-au promis protecţie împăratului, pentru ca mai apoi să-l exileze pe insula Sf. Elena. Aceste răni care păreau tămăduite de unitatea continentului pare că se redeschid. Felul în care continentul a reacţionat faţă de un joc banal până la urmă, poate indica însă direcţia relaţiilor dintre UK şi UE.

     

     

     

  • Persoanele care se intorc dintr-o mare tara europeana vor intra in carantina. Anuntul facut aseara de autoritatile romane

    Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă (CNSU) a actualizat joi lista ţărilor şi zonelor cu risc epidemiologic ridicat. Marea Britanie a rămas în zona roşie.

    CNSU a aprobat clasificarea ţărilor/teritoriilor în funcţie de rata de incidenţă cumulată, în vederea stabilirii persoanelor care sosesc în România din acestea şi cu privire la care se instituie măsura carantinei.

    Conform deciziei CNSU, în lista roşie sunt incluse Seychelles, Mongolia, Namibia, Uruguay, Columbia, Argentina, Oman, Maldive, Kuweit, Brazilia, Suriname, Saint Kitts si Nevis, Costa Rica,
    Bahrain, Paraguay, Chile, Botswana, Tunisia, Africa de Sud, Panama, Marea Britanie, Nepal şi India.

    Fiji, Emiratele Arabe Unite, Trinidad şi Tobago, Georgia, Malaysia, Cuba, Bolivia, Sint Maarten, Zambia, Guyana, Cipru, Irak, Federaţia Rusă, Kârgâzstan, Portugalia, Insulele Virgine Britanice,
    Iran şi Jersey sunt pe lista galbenă.

    CNSU precizează că încadrarea din zona galbenă sau verde în zona roşie, precum şi încadrarea din zona verde în zona galbenă, intră în vigoare la 24 de ore de la data publicării în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă prin care este aprobată lista ţărilor/teritoriilor de risc epidemiologic.

    De asemenea, încadrarea din zona roşie în zona verde sau galbenă, precum şi încadrarea din zona galbenă din zona verde, intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă prin care este aprobată lista ţărilor/teritoriilor de risc epidemiologic.

  • Cum încearcă sectorul turistic din sudul Europei să combată ameninţarea oferită de varianta Delta a coronavirusului: Autorităţile, nevoite să pună în balanţă călătorii străini şi răspândirea tulpinii indiene

    Ţările din sudul continentului se află în situaţia în care trebuie să restricţioneze accesul turiştilor străini sau să rişte o răspândire rapidă a variantei Delta a coronavirusului, în contextul în care economiştii avertizează că sezonul estival va avea de suferit şi anul acesta, potrivit Financial Times.

    Ţările dependente de turism, precum Spania, au respins eforturile de colaborare ale cancelarului german Angela Merkel privind cetăţenii care vin din state cu o rată mare de incidenţă a tulpinii Delta, descoperită iniţial în India.

    Însă analiştii spun că autorităţile trebuie să pună în echilibru numărul de turişti din ţări precum Regatul Unit şi Rusia, unde varianta se răspândeşte intens, şi riscul ca tulpina să cauzeze majoritatea infecţiilor cu Sars-CoV-2 din propriile lor ţări.

    „Spania şi Grecia spun că vor primi pe toată lumea, în timp ce ecuaţia costuri-beneficii este văzută complet diferit în ţările din nordul Europei”, spune Jessica Hinds, economist al organizaţiei Capital Economics.

    Săptămâna aceasta, Spania, Portugalia şi Malta au înăsprit măsurile aplicate asupra turiştilor britanici. La începutul lunii, Italia le-a cerut călătorilor din Marea Britanie să efectueze o perioadă de cinci zile de carantină. Însă după ce veniturile generate de turiştii străini s-au prăbuşit cu 80% anul trecut, ţările intenţionează să recupereze vara aceasta o parte din pierderi.

    Turismul a reprezentat 10% din produsul intern brut al Portugaliei şi Greciei şi 6% din PIB-ul Spaniei de dinainte de pandemie, conform Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).

    Pentru a-şi ilustra dorinţa de a atrage turişti, Spania şi Portugalia au ridicat în luna mai majoritatea măsurilor de testare şi carantină pentru oamenii care se întorc din ţări ca Regatul Unit. Grecia a abordat o strategie similară pentru persoanele vaccinate din 53 de ţări, inclusiv Rusia. Între timp, Marea Britanie şi Rusia au înregistrat creşteri masive ale infecţiilor cu tulpina indiană.

    În Uniunea Europeană, numărul de şederi peste noapte a scăzut în iunie cu 55% faţă de nivelul raportat înainte de pandemie, spune Oxford Economics, care prezice că declinul va fi de doar 15-25% în august. Căutările pe Google privind unităţile de cazare din Spania au ajuns deja la rezultatele din 2019.

    Firma de consultanţă McKinsey oferă însă un scenariu mai puţin optimist. Compania crede că veniturile din turism din Spania şi Portugalia se vor încadra la 50% sub nivelurile pre-pandemie, urmând să îşi revină complet abia în 2024.

    UE se pregăteşte să lanseze joi certificatul digital de vaccinare pentru persoanele vaccinate, care au obţinut un test negativ sau care şi-au revenit după ce au fost bolnave de Covid-19, într-un efort de facilitare a turismului din blocul celor 27 de ţări.

    Totuşi, există ţări – precum Spania – care vor să găzduiască şi turişti din afara Uniunii, în special din Marea Britanie. În mod normal, Regatul Unit este cea mai mare sursă de vizitatori a Spaniei, ajungând la 19 milioane de oameni în 2019, faţă de 11 milioane din Germania şi Franţa.

     

  • Consilierul medical şef al Marii Britanii avertizează: Ar putea dura circa cinci ani până vaccinurile vor face faţă în totalitate variantelor de Covid. Britanicii ar putea primi o a treia doză înainte de începerea iernii

    Principala autoritate medicală din Anglia a avertizat că iarna de anul acesta va continua să aducă probleme sistemului de sănătate din ţară în ciuda eficientului program de vaccinare din Regatul Unit, transmite CNBC.

    Britanicii au amânat săptămâna aceasta noua rundă de relaxare a restricţiilor din cauza infecţiilor provocate de varianta delta a coronavirusului, descoperită iniţial în India.

    Chris Witty, care deţine funcţia de consilier medical şef al Marii Britanii, spune că valul actual de Covid-19 ar putea fi urmat de o noi focare în timpul iernii, adăugând că „virusul nu ne-a oferit ultima sa surpriză şi vor exista mai multe tulpini în perioada următoare”.

    Witty notează că ar dura aproximativ cinci ani până vaccinurile vor face faţă în totalitate multitudinii de variante ale coronavirusului, urmând să fie nevoie de administrarea unei a treia doze de-a lungul populaţiei

    În Marea Britanie, unde varianta delta este responsabilă pentru marea majoritate a cazurilor noi, infecţiile au crescut rapid în rândurile tinerilor şi nevaccinaţilor, fapt ce a dus din nou la creşterea ritmului de spitalizări.

    O analiză a serviciul sanitar din Anglia arată că două doze de Pfizer/BioNTech sau Oxford-AstraZeneca sunt extrem de eficiente împotriva spitalizărilor cauzate de varianta delta.

    Însă unele vaccinuri sunt mai puţin eficiente decât altele. De exemplu, Secretarul de Stat pentru Sănătate Publică, Matt Hancock, susţine că a început deja negocierile comerciale cu AstraZeneca pentru asigurarea unui vaccin alternativ, care a fost adaptat să combată varianta descoperită prima dată în Africa de Sud.

    Între timp, testele pentru administrarea unei a treia doze sunt în plin efect în Marea Britanie, existând raportate conform cărora populaţia care a efectuat rapelul ar putea fi vaccinată încă o dată înainte de începerea iernii.

    Peste 42 de milioane de oameni au primit prima doză a vaccinului în Regatul Unit, adică 80% din populaţia adultă, efectuând rapelul peste 30 de milioane de persoane.

     

  • Italia impune carantină şi test COVID pentru persoanele venite din Marea Britanie

    Italia impune carantină de 5 zile şi test COVID pentru persoanele venite din Marea Britanie, din cauza creşterii cazurilor cu varianta indiană de coronavirus. 

    „Am semnat o nouă ordonanţă care introduce o carantină de 5 zile şi obligativitatea unui test COVID-19 pentru cei care vin din Marea Britanie”, a anunţat ministrul Sănătăţii din Italia, Roberto Speranza, conform ANSA.

    Cei veniţi din ţările Uniunii Europene şi din Statele Unite, Canada sau Japonia pot intra în Italia cu certificatul verde.

    Acest aspect este prevăzut de noua ordonanţă semnată de ministrul Roberto Speranza. Ordonanţa, anunţă ministrul, prelungeşte şi interdicţia intrării în ţară pentru cei din India, Bangladesh şi Sri Lanka.

  • Economia Marii Britanii a crescut în aprilie cu 27,6% faţă de aceeaşi lună din 2020, cel mai bun rezultat anual din istorie. Serviciile de cazare, plus 68%

    Economia Regatului Unit a înregistrat în aprilie o creştere record de 27,6% prin comparaţie cu aceeaşi lună de anul trecut, rezultat ce reflectă redeschiderea din ultimele luni şi impactul exercitat de primele faze ale pandemiei de Covid-19, conform Investing.com.

    Datele se încadrează şi în estimările economiştilor intervievaţi de agenţia de ştiri Reuters.

    În aprilie, produsul intern brut (PIB) a crescut cu 2,3% faţă de luna precedentă, cea mai puternică performanţă din iulie 2020, spune Biroul Naţional de Statistică (ONS). Prin comparaţie, media preconizată de Reuters era de plus 2,2%.

    Totuşi, economia britanică este cu 3,7% sub nivelul raportat în februarie 2020, înainte să fie lansate restricţiile de circulaţie şi perioadele de carantină.

    Între timp, activităţile din sectorul serviciilor de cazare au crescut cu 68,6%, iar puburile, restaurantele şi cafenelele au înregistrat un plus de 39%. Alte servicii personale (inclusiv activităţile din frizerii) au crescut cu 63,5% în aprilie.

    „Datele de astăzi sunt un semn promiţător că economia noastră începe să îşi revină”, a declarat ministrul finanţelor Rishi Sunak, potrivit The Guardian.

    Luna trecută, Banca Angliei şi-a actualizat previziunile pentru creşterea economiei britanice din 2021, de la 5% în februarie la 7,25%, ceea ce ar reprezenta cel mai bun rezultat de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. Însă rezultatele ar veni după ce PIB-ul s-a prăbuşit cu aproape 10%, cea mai gravă scădere din ultimele trei secole.