Fondatorul partidului de dreapta ODS, Klaus părăseşte funcţia de preşedinte la peste 23 de ani după ce a fost numit în decembrie 1989 ministru al Finanţelor.
Klaus a deţinut şi funcţia de prim-ministru şi de preşedinte al Camerei Deputaţilor, devenind preşedinte al ţării în 2003, în locul adversarului său Vaclav Havel.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Un lider puternic este întotdeauna un bun mediator pentru că, indiferent de chimia care există între membrii echipelor de manageri, aceşti oameni sunt caractere distincte; oamenii sunt unici, au propriul talent şi competenţe, experienţă de viaţă şi profesională, trăiri şi emoţii. Şi, nu în ultimul rând, au o contribuţie individuală la rezultate. Nu întâmplător, se spune că leadershipul este o artă; a gestiona oameni – şi, mai ales, o mare diversitate de oameni – este într-o anumită măsură artă, pentru că această mediere a caracterelor pentru atingerea unui ţel comun necesită la rându-i mult talent.
Există executivi de top care preferă sau încearcă să ignore diferenţele şi divergenţele dintre oameni, crezând că, dacă nu se implică în mediere, au rezolvat problema… Asta în sensul în care, în viziunea lor, “angajaţii sunt oameni maturi, să se descurce – eu vreau rezultatul”. Mai cred că medierea ar putea fi o încurajare a bârfei sau un semn de vulnerabilitate printr-o prea mare deschidere şi transparenţă către oameni. Numai că lipsa conlucrării maxime la acest nivel creează frustrări şi atitudini defensive, care pot reprima creativitatea.
Această retragere a managerului de top are efectul “ochelarilor de cal”. Ea duce treptat la retragerea individului la propriu – “in the box” – trăgând şi departamentul de care răspunde în aceeaşi izolare. Aşa se pot pierde idei, foarte multe idei, pe tot lanţul, pentru că oamenii preferă zona de “siguranţă” şi renunţă la autodepăşire…
Chiar şi performanţele financiare, care sunt obiective, sunt de cele mai multe ori rezultatul interacţiunii eficiente a tuturor talentelor şi forţelor creatoare dintr-o organizaţie…
În toate companiile în care am lucrat, chiar şi în poziţii de manager de linie, am folosit rolul de mediator destul de des, tocmai pentru că talentul şi experienţa oamenilor din echipă aduceau valoare companiei doar prin combinarea cu experienţele deja existente în companie şi invers.
Cu mulţi ani în urmă, un fost coleg manager nu scăpa ocazia să îmi spună de câte ori mă întâlnea în companie: “Pe noi ne leagă multe valori comune, totuşi, diferenţa cea mai mare dintre noi este că tu eşti orientată către oameni, iar eu sunt mai degrabă orientat către rezultate”. Ca şi cum el nu ar fi împărtăşit această viziune integrată om/manager! Ca şi cum el nu ar fi fost beneficiarul libertăţii de gândire, de mişcare şi de exprimare din organizaţie… şi, mai ales, ca şi cum nu ar fi beneficiat de susţinerea întregii echipe în realizarea proiectelor sale de amploare!
Recunosc. Mi-a fost greu şi atunci, dar şi acum să înţeleg cum putea să aşeze consecinţele înaintea faptelor: adică rezultatele înaintea oamenilor, în condiţiile în care cifrele sunt întotdeauna consecinţa acţiunilor noastre şi nu invers.
Mulţi dintre noi, atât acasă, dar mai ales în mediul profesional în care petrecem cele mai multe ore din zi, avem – chiar dacă nu o exprimăm în mod direct – aşteptarea: să fim auziţi, să fim înţeleşi, să ne putem valorifica ideile, dar mai ales să fim respectaţi pentru ceea ce facem şi ceea ce suntem. Respectul pentru oameni, pentru unicitatea lor şi implicit acceptarea diferenţelor sunt calităţi indispensabile pentru coordonarea eficientă a echipelor.
Adevăratul lider este înainte de toate Om. Rolul lui este să faciliteze cooperarea, să facă posibilă interconectarea şi interacţiunea oamenilor, să sincronizeze toate acţiunile aşa încât toţi membrii echipei să se identifice cu strategia companiei şi să tragă în aceeaşi direcţie pentru realizarea unor ţeluri comune.
În zilele noastre, a fi om şi manager nu este deloc un lucru simplu, pentru că asocierile cu calitatea de mediator a managerului sunt acelea de pierdere a controlului şi a autorităţii, de lipsă a pragmatismului, de vulnerabilitate a funcţiei etc. În realitate, avantajele rolului de mediator sunt multiple: te ajută să cunoşti mai bine membrii echipei, să identifici motivaţiile şi factorii de disconfort la nivel individual şi de grup, să dai feedback constructiv, să faci evaluări obiective şi, nu în ultimul rând, să dezvolţi oamenii.
Din experienţa mea, un bun CEO este un bun mediator, fiind în permanenţă în slujba echipei pe care o conduce. Se străduieşte pe toată durata mandatului său să unifice şi să armonizeze toate iniţiativele şi acţiunile oamenilor la reala lor valoare pentru atingerea obiectivelor care derivă din strategia companiei.
ALIZ KOSZA (BUSINESS STRATEGIST)
“Vodafone România anunţă că Mihai Ghyka, Chief Commercial Officer, Consumer Business Unit, a decis să plece din companie, începând cu 28 februarie 2013”, potrivit anunţului Vodafone. Ghyka, care era cunoscut pe piaţă în momentul recrutării de către Vodafone – în iunie 2011 – pentru cariera din industria berii şi apariţia brandului Bergenbier, îşi încheie astfel mai repede de doi ani mandatul de la al doilea operator de telefonie mobilă de pe piaţă. Reprezentanţii Vodafone afirmă că managerul a “contribuit semnificativ la o mai bună abordare a consumatorilor şi a ofertelor”. “Mihai a condus mai multe proiecte strategice inovatoare cum ar fi reamenajarea a peste 100 de magazine Vodafone, lansarea primului Vodafone Experience Store şi a serviciului Zonga Music”, potrivit datelor comunicate de companie.
“Perioada constituţională 2013-2019 începe în 10 ianuarie. Dar preşedintele Chavez, care a fost reales, va continua să fie la putere, iar formalitatea depunerii jurământului va putea fi efectuată ulterior”, a declarat Maduro.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Administratorul FP a ripostat şi a atacat decizia instanţei prin recurs. Decizia luată luni de Tribunalul Bucureşti nu este nici executorie şi nici irevocabilă, iar Franklin Templeton susţine că decizia instanţei nu schimbă cu nimic starea actuală de fapt pentru că actul constitutiv în vigoare în prezent şi prin care este certificat mandatul său de administrator la Fondul Proprietatea a fost reaprobat în cadrul unor Adunări Generale ale Acţionarilor ulterioare. Mai exact, acţionarii au reaprobat cu majoritate de voturi actul constitutiv şi astfel mandatul de administrator al lui Franklin Templeton, în cadrul mai multor AGA care au avut loc pe 29 noiembrie 2010, pe 23 noiembrie 2011, pe 4 aprilie 2012 şi pe 23 noiembrie 2012.
“Încă patru ani”, a scris Obama pe Twitter şi a publicat fotografia de mai sus, unde se îmbrăţişează cu soţia lui, Michelle Obama. Mesajul preşedintelui american reales a apărut aproape concomitent cu anunţul rezultatului decisiv, cel din Ohio, care a înclinat definitiv balanţa în favoarea lui, cu o zestre de 18 voturi electorale, ducând la momentul respectiv la un total de 275. “Asta s-a întâmplat datorită vouă. Vă mulţumesc”. Fotografia a devenit imediat cel mai popular tweet din istorie la doar 22 de minute după ce a fost publicată: statistica Buzzfeed a raportat că poza a fost repostată de peste un sfert de milion de ori, iar peste 72.000 de oameni au marcat-o ca favorită.
Reacţia la cald a suporterilor din Chicago ai lui Barack Obama:
Mitt Romney a ţinut un scurt discurs, la sediul de campanie din Boston, în care l-a felicitat pe Barack Obama pentru realegere, comentând că “ţara a ales un alt lider, astfel încât Ann şi cu mine, împreună cu voi, ne rugăm pentru el şi pentru această naţiune măreaţă”. El a adăugat că Ann Romney, soţia sa, “ar fi fost o Primă Doamnă minunată”.
Ulterior, la sediul său de campanie din Chicago a apărut şi preşedintele Barack Obama împreună cu soţia şi cele două fiice. El le-a mulţumit tuturor americanilor care au participat la vot şi a insistat asupra temei unităţii SUA, spunând că America “se ridică sau cade ca o singură naţiune” şi că “sarcina desăvârşirii uniunii noastre merge mai departe, graţie vouă”. “Noi nu suntem dezbinaţi precum cred politicienii, nu suntem cinici precum cred comentatorii politici!”, a continuat el. Adresându-se apoi soţiei sale, Michelle, Obama i-a declarat: “Niciodată nu te-am iubit mai mult”.
Pentru Statele Unite, “ce e mai bun abia urmează”, i-a asigurat el pe suporteri, explicând că America e unită de aspiraţiile comune ale cetăţenilor ei, care o văd în viitor ca fiind “liderul global în inovaţie şi tehnologie”, o ţară “apărată de cea mai bună armată din lume, o ţară generoasă şi tolerantă, deschisă pentru visurile de mai bine ale imigranţilor, o ţară care nu e înglodată în datorii, nu e grevată de inegalitate şi nu e ameninţată de încălzirea globală”. “Ne-aţi ales ca să avem grijă de locurile de voastre de muncă, nu de ale noastre”, a adăugat Obama, menţionând de asemenea ca priorităţi ale mandatului său reducerea deficitului bugetar, reformarea sistemului de taxare, realizarea independenţei energetice, ameliorarea sistemului de integrare a imigranţilor. “Nu am fost niciodată mai încrezător în viitor şi în America”, a încheiat preşedintele.
La votul popular, Barack Obama are un avans de 49,7% la 48,8%. Romney a condus constant în cea mai mare parte a intervalului în care s-au numărat voturile, iar avansul a început să se reducă abia după ce victoria din Ohio a decis câştigătorul în funcţie de voturile electorale.
Cursa pentru prezidenţialele din SUA a fost decisă, deci, în primă instanţă de voturile electorilor – cele furnizate de fiecare stat în parte în funcţie de ponderea asumată de fiecare în sistemul colegiilor electorale, astfel încât câştigătorul preşedinţiei este obligatoriu cel care acumulează majoritatea absolută a voturilor electorale (270), chiar în pofida unei eventuale victorii a contracandidatului său la votul popular.
Soarta alegerilor a depins, în speţă, de statele tradiţional indecise, “swing states”. Până acum (9,00 ora României) Obama a câştigat Wisconsin, Pennsylvania, New Hampshire, Michigan, Ohio, Nevada, Colorado, Virginia, Iowa şi se profilează şi o victorie a sa în Florida (estimare CNN, AP), în timp ce Romney a câştigat Missouri şi Carolina de Nord.
Ponderea electorală reprezentată de “swing states”, conform Citigroup:
Faţă de alegerile prezidenţiale din 2008, doar două state au votat diferit: Indiana şi Carolina de Nord, care acum l-au preferat pe candidatul republican.
Pentru Congres, estimările CNN indică un uşor avans al democraţilor pentru Senat (51 la 44 de mandate dintr-un total de 100) şi supremaţie republicană în Camera Reprezentanţilor, pe care partidul lui Romney o controla şi în actuala legislatură (223 la 166 dintr-un total de 435).
Întrebat în emisiunea “După 20 de ani” difuzată duminică de PRO TV, unde greşesc românii cel mai mult atunci când cer viză pentru SUA, Mark Gitenstein a explicat că aceştia nu au destule dovezi ale legăturilor lor cu România. “Altfel spus, când stau în faţa funcţionarilor consulari, nu-i pot convinge pe aceştia că au aici familie, proprietăţi, aşa că impresia funcţionarului de la consulat este că merg în SUA ca să rămână acolo, ceea ce nu au voie să facă”, a explicat ambasadorul.
Aflat la încheierea mandatului său de ambasador, Gitenstein a spus că “În Europa nu există loc mai frumos decât România” şi că românii i se par “captivanţi, foarte inteligenţi şi foarte creativi”, însă defectul cel mai mare al românilor este faptul că manifestă “foarte mult cinism, foarte mult pesimism”. “Mulţi spun că pleacă din ţară, pentru că nu le place cum evoluează un lucru sau altul. Nu cred că e un lucru rău dacă tinerii pleacă din România pentru o vreme, iar apoi revin. Cred că vor descoperi că aici se trăieşte mai bine decât în mare parte din Europa. Dar mi se pare descurajant uneori”, a adăugat Mark Gitenstein.
În 26 august 2006, ministrul Justiţiei de atunci a nominalizat-o pentru funcţia de procuror general al României pe Laura Codruţa Kovesi, confirmată de şeful statului. În 2 octombrie 2009, preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul de reînvestire în funcţia de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru o perioadă de trei ani, pentru Laura Codruţa Kovesi. A doua oară a fost propusă de fostul ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu, în 25 septembrie 2009. Articolul 54 din Legea 303/2004 privind statutul magistratului arată că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este numit de preşedintele României, la propunerea ministrului Justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de zece ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de trei ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.