BusinessMagazin

Tag: Lupta

  • Salonul aeronautic de la Paris: Airbus şi Boeing se bat pentru supremaţie

     În cazul Airbus, atenţia se va concentra pe noul avion A350 XWB, care a efectuat vineri primul său zbor test.

    Boeing va miza pe anunţarea aşteptată a celei de-a treia versiuni, mai mari, a aeronavei 787 Dreamliner.

    Aşa cum se întâmplă de obicei, ambele companii vor încerca să demonstreze că reuşesc să câştige comenzi în detrimentul celeilalte.

    Salonul din acest an are loc într-o perioadă în care atât Airbus cât şi Boeing se află în cea mai bună formă financiară. Ambele au profituri şi comenzi în creştere, datorită cererii mondiale pentru avioane cu consum redus de carburant.

    Comenzile primite de Boeing şi Airbus se întind în majoritatea cazurilor pe mai mulţi ani, iar în unele cazuri până la sfârşitul deceniului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Noua luptă de clasă

    Am vrut să scriu despre somnambulii de mai sus săptămâna trecută, dar n-a fost să fie, nu se lega de restul. Astăzi mi se pare că da; mai mult, regăsesc somnambulii de care vorbeşte The Economist nu numai în Europa, ci şi pe alte meleaguri.

    Am simpatizat Turcia dintotdeauna; m-am simţit bine pe străzile Istanbulului, mi-au plăcut oamenii, pitorescul, deschiderea, spiritul antreprenorial de care dau dovadă chiar şi copiii; una dintre cele mai puternice imagini din memoria mea este o uliţă a argintarilor pe care am vizitat-o într-o seară, plină de reflexe şi jocuri de lumini izvorând din miile, zecile de mii de obiecte şi podoabe înşirate pe tarabele de lemn.

    De când au început manifestaţiile am încercat să îmi dau seama ce se întâmplă de fapt acolo, dincolo de motivaţiile primare – copacii tăiaţi sau măsurile guvernului Erdogan. Am mai admirat şi programul economic al premierului turc, program care a ferit ţara sa de criză, a adus creşteri remarcabile de PIB şi a construit o naţie prosperă într-o lume marcată profund de criză.

    Mai apoi în imagine au apărut puncte negre. Nu m-am împăcat, de exemplu, cu un amănunt din procesul celor 330 de ofiţeri condamnaţi pentru tentativă de lovitură de stat. Documentele care demascau activităţile celor 300 proveneau de pe un CD aparent scris în 2003 – cel puţin aşa indicau datele imprimate pe disc. Dar experţii care au consultat documentele au descoperit elemente care conduceau către Office 2007 – fonturi noi şi alte detalii tehnice.

    Au fost, în instanţă, discuţii întregi şi sumedenie de argumente pro şi contra, ale experţilor, despre autenticitatea documentelor şi data la care acestea au fost scrise, argumente de care nimeni nu a ţinut cont. Nu vreau să mă pronunţ, dar semnul de întrebare s-a păstrat.

    Acum, protestatarii. Un bun cunoscător al politicii externe mi-a spus că este vorba de clasa mijlocie din Turcia, care pur şi simplu nu vrea să piardă ce a câştigat în decenii de muncă susţinută – occidentalizare, un grad de libertate greu de regăsit în zonă, bunăstare. În paranteză fie spus, iată o mutaţie interesantă: 35 de milioane de oameni din Europa se dovedesc ameninţate de sărăcie, conform estimărilor unor economişti de la Banca Mondială; în schimb, în jur de 50 de milioane de cetăţeni, cu precădere din Turcia şi spaţiul ex-sovietic, au înregistrat o creştere a veniturilor suficient de mare care i-a plasat în zona clasei de mijloc.
    Aşadar, clasa de mijloc.

    Clasa care a ieşit cea mai şifonată din criza economică şi care a pierdut cel mai mult, care a plătit cel mai mult, ignorată de politicienii somnambuli europeni şi creditată drept „grupuri marginale” şi „câţiva extremişti” de către Recep Tayyip Erdogan. Noua luptă de clasă are loc acum între etajele societăţii – politicieni, marii capitalişti, clasă de mijloc – înconjuraţi de mulţimea care dă „like„ în funcţie de interese, simpatii şi convingeri. Un joc interesant, care pune bazele societăţii post-capitaliste.

    M-am gândit că „American Gothic” de Grant Wood este o imagine potrivită. Are câte ceva din puterea clasei mijlocii, dar şi din fundamentalismul unora şi din nevoia de schimbare a altora.

  • Aproximativ 600 de interpreţi afgani vor primi dreptul de a se instala în Marea Britanie

     Premierul brianic le-a refuzat până în prezent acest drept foştilor interpreţi afgani şi familiilor lor dar până la urmă a făcut un pas înapoi în urma unei campanii în favoarea acestei decizii.

    Trei afgani care au lucrat ca interpreţi pentru armata britanică în ţara lor şi care se tem că vor deveni ţinta talibanilor după retragerea din Afganistan, au iniţiat un recurs judiciar în acest sens la începutul lui mai, la Londra.

    O petiţie, semnată de 78.000 de persoane, care cere acordarea de azil politic interpreţilor afgani, a fost predată Foreign Office.

    David Cameron se pregăteşte de acum să ofere vize de cinci ani unor interpreţi care au servit pe front timp de cel puţin un an.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Familia care a mutat un deal ca să ridice o fabrică

    OANA SIMON N-A LUCRAT NICIO ZI CA ANGAJATĂ, ci a clădit, împreună cu soţul său, de la zero, o fabrică de recipiente pentru analize medicale lângă Bacău. În 2007, la trei ani de la primul pas în construcţia fabricii, a ieşit pe bandă primul produs, o cutie Petri pentru analizele de sânge. Nici drumul până acolo, nici cel ce a urmat nu a fost uşor, dar cifra de afaceri a fabricii Novei Medical a ajuns anul trecut la 1,7 milioane de euro, în creştere faţă de cele 1,5 milioane de euro din 2011. Antreprenorii lucrează acum cu zeci de spitale şi sute de clinici private, au 30 de angajaţi şi nu se desprind aproape deloc de afacerea pe care nici nu-şi imaginează că o pot vinde.

    NU ESTE PRIMUL LOR BUSINESS ŞI ANTREPRENOAREA DE 38 DE ANI POVESTEŞTE CĂ „NOUA IDEE NE-A VENIT DIN ÎNTÂMPLARE. Eram la un târg de mase plastice din Germania. Nu văzusem până atunci o maşinărie în care pe o parte se pune materia primă, iar pe cealaltă iese produsul finit„, povesteşte antreprenoarea acum.

    Dar la întoarcerea în ţară au văzut că „toată lumea făcea scaune, mese, castroane şi bidoane de plastic; ne-am dat seama că trebuie să alegem altceva„. Şi pentru că atunci când a mers la analize a aflat că nu există niciun producător român pentru recipientele de plastic, şi-au dat seama că aceasta este nişa pe care pot clădi afacerea lor. Utilajul, de mărimea unei camere de bloc, a costat 700.000 de euro, iar valoarea totală a investiţiei a depăşit 2 milioane de euro.

    Şi pentru că „nu aveam unde să punem utilajul„, au fost nevoiţi să ridice de la zero o fabrică pe un teren aflat în apropierea oraşului Bacău. Pentru asta au cumpărat 7.000 mp, iar cele patru construcţii ocupă acum o jumătate din suprafaţă, dar pentru asta a fost nevoie, spune Oana Simon, „să mutăm un deal„, la propriu.

    Şi pentru că banii proprii nu erau de ajuns, au accesat fonduri Phare. „Dacă ştiam cât va fi de greu, cred că mai aşteptam să facem toţi banii„, spune Oana Simon, care adaugă că în fiecare zi, luni în şir, trebuia să bată drumul către Piatra Neamţ să prezinte dosare. Dosare care cântăreau multe kg, de vreme ce documentele erau multiplicate în circa 15 exemplare, iar fiecare dosar avea peste 10-15 cm grosime, zâmbeşte, arătând cu mâinile. După ce proiectul a fost aprobat şi au luat banii pentru utilaj, au urmat cinci ani de verificări.

    Cea mai mare parte a banilor pentru investiţii au fost proprii, pentru că băcăuanii aveau deja o afacere pe care o crescuseră până în 2005. În 1995 aveau o mică tipografie, cu cinci angajaţi, în care făceau, la început, formulare tipizate pentru contabilitate. Au deschis şi un magazin, „ca să ne putem vinde produsele şi un centru de copiere, cu 10 copiatoare, în centrul Bacăului„. Despre nivelul afacerilor de la acel moment, Oana Simon spune că „era suficient cât să ne susţinem şi să trăim decent„.

    Cu toate acestea, bani de investiţii au avut, pentru că în 1999 au început să schimbe utilajele şi să scoată cărţi; „…prima carte a fost o culegere de română a profesorului Dănilă„; au urmat apoi alte volume, broşuri, culegeri şi manuale, iar afacerea, îşi aminteşte antreprenoarea „a fost profitabilă până în 2006-2007, când au început să scadă comenzile, odată cu apariţia manualelor alternative„. Dar, în acel punct, cei doi găsiseră deja un nou domeniu în care să dezvolte o afacere. Chiar dacă tipografia nu a fost închisă nici acum, ea funcţionează doar pentru a susţine magazinul, cifra de afaceri anuală fiind de 100.000 de euro.

  • Grapini: Mă voi lupta cu cei incorecţi cât voi fi lăsată. Dacă nu, mă retrag la Timişoara

     “Totdeauna voi fi prietena – şi am uşa deschisă pentru cei corecţi – şi mă voi lupta cu cei care sunt incorecţi. Atât cât pot eu şi cât voi fi lăsată. Dacă nu, mă retrag la Timişoara”, a spus ea.

    Grapini a vorbit şi despre mesaje primite de la companii, care acuză Garda Financiară de comportament abuziv.

    “Chiar aseară am primit un mesaj de la la companii, ce se întâmplă cu verificarea de la Garda Financiară. Garda Financiară s-a supărat că o firmă a pârât şi se duce în control în fiecare săptămână peste cel care a reclamat. Acest comportament trebuie să dispară de la funcţionarii publici”, a spus ministrul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Liderul mişcării şiite: Iranul ar interveni militar, în caz de nevoie, pentru susţinerea regimului sirian

     “Era normal să oferim tot ajutorul posibil armatei siriene şi miliţiilor locale”, a spus Nasrallah. “Suntem mândri de martirii Hezbollah căzuţi în Siria”, a adăugat Nasrallah.

    “Siria are prieteni adevăraţi în Orientul Mijlociu; aceştia nu vor permite căderea ţării în mâinile Statelor Unite sau Israelului”, a insistat Hassan Nasrallah.

    “În prezent există experţi iranieni care sunt în Siria de zeci de ani, dar încă nu sunt trupe iraniene; acum luptă doar poporul sirian. Dar, dacă situaţia va deveni mai periculoasă, state, mişcări de rezistenţă şi alte forţe vor avea obligaţia de a interveni eficient în confruntările de pe teren”, a avertizat Nasrallah.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Patru ţări europene vor înăsprirea luptei împotriva fraudelor sociale comise de imigranţi

     Concret, cei patru miniştri au cerut preşedinţiei irlandeze a UE să se poată interzice accesul pe teritoriul unei ţări al cetăţenilor UE, care beneficiază de libertatea de circulaţie, în cazul în care aceştia au comis o fraudă cu ajutoare sociale.

    Numeroase oraşe europene “suportă povara considerabilă impusă de unii imigranţi din alte ţări membre”, scriu cei patru miniştri.

    “Aceşti imigranţi se folosesc de oportunităţile oferite de libertatea de circulaţie fără a îndeplini condiţiile prevăzute de exercitarea acestui drept”, consideră ei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ARMATA PE TOCURI. Cum se pregătesc femeile militar din Coreea de Nord pentru luptă

     Coreea de Nord a difuzat noi imagini cu armata sa, de data aceasta cu femei militar care se pregătesc pentru luptă. Un element inedit în imagini sunt tocurile pe care femeile le au la încălţăminte, scrie dailymail.co.uk.

    O imagine cu femei soldat patrulând de-a lungul râului Yalu în oraşul Sinuiju a stârnit interesul presei şi a amintit de femeile bodyguard ale dictatorului libian Muammar Kadhafi.

    Femeile reprezintă peste 10% din armata nord-coreeană, majoritatea unităţilor de artilerie de pe coaste fiind conduse de acestea.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Când se lansează cea mai nouă şi aşteptată parte a trilogiei Riddick? – GALERIE FOTO SI VIDEO

    Pe această planetă însă eroul înfruntă nu numai extratereştri vorace dar şi vânători de recompense. Riddick nu numai că nu moare, ci chiar luptă cu extratereştri şi ticlueşte un plan de salvare a plantei sale de origine, Furya.

    Filmul face parte dintr-o trilogie, înainte fiind lansate Pitch Black şi The Chronicles of Riddick; criticii n-au fost prea îngăduitori cu prima parte, însă cea de-a doua producţie a seriei a beneficiat de recenzii bune.Din distribuţie mai fac parte Karl Urban, Katee Sackhoff şi David Bautista.
     

  • Câteva zeci de temerari au dansat pentru bolnavii de epilepsie

    La evenimentul organizat de Asociaţia pentru Dravet şi alte Epilepsii Rare au participat câteva zeci de apropiaţi ai bolnavilor de epilepsie şi dansatori de salsa de la cele mai importante şcoli de profil din Capitală.

    “Toate proiectele noastre sunt caracterizate de energie şi optimism şi, chiar dacă epilepsia este o povară greu de dus, noi ne-am propus să marcăm această zi, împreună, prin dans”, a declarat preşedintele Asociaţiei pentru Dravet şi alte Epilepsii Rare, Adela Chirică.

    Ziua Internaţională a Luptei împotriva Epilepsiei (26 marite) este denumită şi Purple Day, culoarea mov fiind aleasă să reprezinte cauza bolnavilor de epilepsie pentru că este cea a lavandei – plantă asociată cu singurătatea şi izolarea, stări extrem de cunoscute epilepticilor, arată organizatorii.

    La flashmob-ul organizat pentru a marca această zi, participanţii au înălţat câteva zeci de baloane mov şi au împărţit pliante cu informaţii despre măsurile de intervenţie în caz de crize epileptice. Tot ieri seară, 26 martie 2013, şi sediul Guvernului a fost iluminat în mov, pentru a susţine aceeaşi cauză.