BusinessMagazin

Tag: inflatie

  • Coşmarul inflaţiei pare că se apropie de sfârşit: După ce Spania a deschis lista ţărilor în care creşterea preţurilor s-a diminuat puternic, a venit rândul unei noi economii europene să răsufle uşurată

    Inflaţia din Fraţa a scăzut pentru prima dată în ultimele trei luni, urmând trendul încetinirii care se manifestă în alte economii din zona euro, după ce creşterea bruscă a costurilor pentru energie provocată de războiul din Ucraina a dispărut, scrie Bloomberg.

    Preţurile de consum au atins un prag de 6,6% în martie, marcând o scădere semnificativă de la recordul de 7,3% din februarie care a speriat zona euro, pe măsură ce creşterea preţurilor la energie a început să se diminueze.

    Rezultatul s-a plasat puţin sub media estimată de analişti, care prognozau o inflaţie de 6,5%.

    Mai mult, creşterea preţurilor serviciilor s-a atenuat doar uşor – la 2,9%, de la 3% în ianuarie – în timp ce în cazul produselor manufacturate s-a accelerat la 4,8%, de la 4,7%.

    Felul în care inflaţia evoluează în Franţa încă dă bătăi de cap BCE, al cărei obiectiv este readucerea creşterii preţurilor la pragul de 2% şi care a început să se concentreze din ce în ce mai mult pe elementele secundare ale inflaţiei, care exclud factori precum energia sau alimentele.

    Au existat semne de divergenţă şi în datele spaniole şi germane de joi, în ciuda faptului că indicatorul principal de inflaţie al Spaniei s-a prăbuşit cu aproape jumătate, la 3,1%.

    Provocarea BCE a fost complicată şi mai mult de tensiunile care acaparează băncile din întreaga lume, care ameninţă să împiedice creditarea şi să frâneze creşterea economică.

    În Franţa, inflaţia subiacentă (creşterea de preţuri care vizează toate serviciile şi bunurile de consum, exceptând alimentele şi energia – n.r) va intra pe un trend ascendent în următoarele săptămâni.

    Agenţia de statistică Insee a declarat în această lună că indicatorul va atinge probabil 6,4% în iunie – în creştere faţă de 5,7%, cât a fost prognozat anterior.

  • Băncile centrale au luat la ţintă companiile care profită de inflaţie pentru a-şi umfla profiturile

    Băncile centrale şi-au îndreptat atenţia către companiile care folosesc inflaţia ridicată drept scuză pentru a-şi creşte marjele de profit, avertizând că majorarea nejustificată a preţurilor riscă să declanşeze presiuni de costuri persistente, scrie Financial Times.

    Marjele de profit ale companiilor americane au atins în 2022 cel mai ridicat nivel de după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, arată un studiu al Universităţii Massachusetts Amherst.

    Şi companiile europene se bucură de cea mai mare expansiune a profitabilităţii de după criza financiară din 2008, a calculat banca franceză Natixis. „Cererea nebună din timpul pandemiei de coronavirus a însemnat că oamenii erau mai insensibili la preţuri când au ieşit din lockdown. Astfel că companiile au putut profita de inflaţia ridicată pentru a-şi creşte profiturile“, spune Dirk Schumacher, analist la Natixis.

  • Uleiul de floarea soarelui, untul şi zahărul, pe masa Concurenţei. „Avem suspiciuni că unii producători au profitat de creşterea inflaţiei şi s-au înţeles să crească suplimentar preţurile de vânzare“

    Consiliul Concurenţei a de­clan­şat trei investigaţii – pe pieţele de ulei de floarea soarelui, zahăr şi unt – privind posibile înţelegeri de stabilire a preţurilor, în contextul în care rata anuală a inflaţiei în luna februarie 2023 comparativ cu luna februarie 2022 a fost de 15,5%, dar preţurile celor trei bunuri au crescut în aceeaşi perioadă cu cel puţin 30% şi până la peste 60%, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică. La raft însă, avansul e mult mai rapid, uneori fiind vorba chiar de dublări de preţ şi asta în condiţiile în care fiecare dintre cele trei reprezintă un bun de larg consum, regăsit frecvent în coşul de cumpărături.

    ♦ Rata medie a inflaţiei a fost de circa 15% în luna februarie a acestui an versus februarie 2022 ♦ Totuşi, preţurile la ulei, unt şi zahăr au crescut cu 30-60% în aceeaşi perioadă arată INS ♦ La raft însă, avansul e mult mai rapid, uneori fiind vorba chiar de dublări de preţ.

    Consiliul Concurenţei a de­clan­şat trei investigaţii – pe pieţele de ulei de floarea soarelui, zahăr şi unt – privind posibile înţelegeri de stabilire a preţurilor, în contextul în care rata anuală a inflaţiei în luna februarie 2023 comparativ cu luna februarie 2022 a fost de 15,5%, dar preţurile celor trei bunuri au crescut în aceeaşi perioadă cu cel puţin 30% şi până la peste 60%, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică. La raft însă, avansul e mult mai rapid, uneori fiind vorba chiar de dublări de preţ şi asta în condiţiile în care fiecare dintre cele trei reprezintă un bun de larg consum, regăsit frecvent în coşul de cumpărături.

    „Avem suspiciuni că unii producători au profitat de contextul economic actual, respectiv de creşterea inflaţiei, şi s-au în­ţeles să crească suplimentar pre­ţurile de vânzare pentru unele pro­duse, obţinând, astfel, pro­fituri mai mari, nemeritate. Dacă, în urma investigaţii­lor, vom constata acest gen de practici, le vom sancţio­na drastic“, a declarat Bog­dan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei.

    Afirmaţiile sale şi totodată investigaţiile Concurenţei vin într-o perioadă în care inflaţia este la cote record, iar scumpirile pe bandă rulantă mănâncă din puterea de cumpărare a românilor.

    Rata anuală a inflaţiei în luna februarie 2023 a fost de 15,5%. Spre comparaţie, rata medie a inflaţiei la nivelul tuturor ţărilor UE este de 9,9% în februarie 2023, iar în zona euro ea scade la 8,5%. Astfel, deşi a­ceasta este o problemă generală în în­treaga Europă, ritmul de creştere al preţurilor diferă foarte mult între Vest şi Est. Mai exact, ţări bogate, cu salarii de câteva ori mai mari decât în Ro­mânia, anunţă creş­teri de preţuri de o cifră. Spre exemplu, micuţul stat Lu­xem­burg, unde sala­riul minim este de a­proape 2.400 de euro pe lună, a avut în fe­bruarie 2023 o rată a in­fla­ţie de doar 4,3%. În Spa­nia, Grecia, Franţa şi Belgia preţu­rile au crescut cu circa 6%.

    În ceea ce priveşte scumpirile celor trei produse analizate de Concurenţă în Româ­nia, pe datele oficiale de la INS, acestea sunt mult mai alerte. Mai exact, creşterea preţului la zahăr este de aproape cinci ori mai rapidă decât rata inflaţiei.

    Investigaţiile Consiliului Concurenţei au presupus inspecţii inopinate la sediile şi punctele de lucru ale mai multor firme de pe piaţa producţiei şi comercializării de ulei de floarea soarelui, precum Bunge Româ­nia (acţionariat american), Expur (acţiona­riat francez), Prutul (acţionariat românesc) şi Ardealul (acţionariat românesc), dar şi de pe piaţa producţiei şi comercializării de unt, printre companiile vizate fiind Alba­lact, Covalact şi Dorna Lactate (parte din grupul francez Lactalis), Friesland Româ­nia (acţionariat olandez), Lacto Food şi Fa­brica de Lapte Braşov (acţionariat grecesc).

    Bunge (Floriol), Expur (Bunica) şi Prutul (Spornic), cei mai mari producători de ulei de consum din România, spuneau în 2022 pentru ZF că seceta, costurile în creştere şi războiul din Ucraina sunt prin­cipalii factori care au stat la baza creşterii preţului.

    În ceea ce priveşte piaţa fabricării şi comercializării de zahăr, aici s-au derulat inspecţii la firmele Agrana România (acţio­nariat austriac), companie care are două fabrici pe plan local, din care doar într-una produce zahăr din sfeclă de zahăr, Pfeifer & Langen România (acţionariat german), ca­re a deţinut anterior fabrica Zahărul Ora­dea şi Lucsor Impex (ac­ţionariat româ­nesc), care comercializează produse alimentare.

    Cum justifică un producător de zahăr creşterea preţului la peste 5 lei/kg?

    „Scumpirea în piaţa zahărului a pornit de la scumpirea gazului, pentru că seminţele au nevoie de gaz pentru procesare, preţul inputurilor a crescut pentru fermieri, producţia de sfeclă de zahăr a fost mai mică anul trecut şi costul cu salariile a crescut în industria alimentară. În plus, din Ucraina vin cantităţi mari de zahăr brut din sfeclă de zahăr, cu 720-750 euro/tonă, 70 euro transport şi 100 de euro este ambalatul, iar ca producător ajungi la un profit de maximum 10% la raft, nu avem marje foarte mari. Creşterea este normală, iar preţul zahărului nu a crescut doar în România, ci peste tot în Europa“, a spus Mihaela Neagu, director general al Best Achiziţii, compania care operează fabrica de zahăr Bod din judeţul Braşov. Ea a cumpărat recent alături de un partener fabrica de zahăr de la Luduş (jud. Mureş), deţinută de grupul francez Tereos.

    Totuşi, datele arată că inflaţia e mai mare în România ca în alte ţări. Mai mult, tot mai multe voci – inclusiv executivi ai grupului Societe Generale (proprietarii BRD) au declarat pentru cotidianul Financial Times că multe preţuri sunt majorate şi artificial.

     

  • Compararea preţurilor şi shoppingul la vecini, o tendinţă în creştere în regiune pe fondul inflaţiei

    Ungurii compară ori de câte ori au ocazia preţurile de pe plan lo­cal cu cele din afară, căutând neîn­cetat răspunsuri la întrebarea de ce viaţa lor este mai scumpă decât cea din alte ţări, mai bogate.

    Laszlo Mandity, care trăieşte în Germania de 7 ani, s-a declarat re­cent şocat de preţurile alimentelor din Ungaria. Inflaţia alimentară din Germania s-a situat la 20,7%, jumă­tate faţă de cea din Ungaria.

    Kati Bene, care locuieşte în Italia, spune că resimte scumpirile, dar că situaţia nu este la fel de rea în Italia pe cât este în Ungaria.

    Există de asemenea diferenţe sem­nificative între preţurile alimen­telor din Ungaria şi Polonia, cele din Ungaria fiind, în unele cazuri, cu 30-40% mai mari decât în Polonia.

    Având în vedere preţurile ridi­ca­te, mulţi unguri care locuiesc în apro­piere de graniţe decid să meargă la cumpărături în ţări vecine, notează Daily News Hungary. Din ce în ce mai mulţi unguri văd oportunitatea de a face economii mer­gând la cum­părături săptămânal în Austria şi România.

    Un număr de produse sunt de asemenea mai iefti­ne în magazinele din Slovacia decât în Ungaria. Totuşi, cei care vor să eco­nomisească bani mergând la shopping în Slovacia vor fi probabil dezamăgiţi.

    Nemţii care locuiesc lângă grani­ţa cu Polonia îşi fac cumpărăturile a­co­lo de ani de zile pentru a economisi bani, potrivit eska.pl. Inflaţia este resimţită în ambele ţări, dar, după cum au remarcat jurnaliştii germani, este mai mare în Polonia.

    Jurnaliştii au comparat preţurile produselor alimentare din patru lan­ţuri de alimente din cele două ţări pentru a determina dacă mai merită ca nemţii să-şi facă cumpărăturile în Polonia. În Germania, au făcut cum­pă­rături la Lidl şi Kaufland, iar în Polonia la Biedronka şi Intermarche.

    Acelaşi coş de cumpărături în Lidl-ul german a costat 73,98 de euro, iar în Biedronka 57,42 euro. Prin urmare, în Polonia a fost mai ieftin cu 16,56 euro. Mai apoi, au fost comparate cărucioarele de cumpărături din supermarketuri. În Kaufland-ul german cumpărăturile au costat 73,24 de euro, iar în Intermarche-ul polonez 60,75 de euro. Diferenţa a fost de 12,49 euro.

    La rândul lor, croaţii merg în Slovenia pentru a-şi face cumpărăturile, după introducerea euro în ţara lor, scrie Euronews.

    „Preţurile din Croaţia sunt mai mari decât cele din Slovenia. Economiseşti cel puţin 20% dacă mergi la cumpărături în Slovenia. Cei care fac asta de două ori pe lună fac economii semnificative“, arată Vedran Panic, un croat de 38 de ani din orăşelul Selnica.

     

  • În Europa de Est dobânzile nu mai urcă, dar nici n-or să scadă prea curând deoarece lupta cu inflaţia va fi lungă. Preţurile vor continua să crească puternic 1-2 ani

    De ce inflaţia scade, dar preţu­rile cresc? Este o întrebare pe care o pune BBC pentru a le ex­plica britanicilor de ce scum­­pirile continuă deşi poli­ti­cienii şi banca centrală insistă pe faptul că inflaţia istorică bate în retragere. Răspunsul stă în definiţii, iar pentru omul de rând, care simte criza costului vieţii când îi vin facturile şi când plăteşte cumpărăturile la magazin, s-ar putea să nu conteze că inflaţia scade, ci când preţu­rile încep să scadă.

    Contează însă pentru cei care iau decizii pentru economii întregi, spre exemplu decizii legate de dobânzi. Preţurile cresc chiar dacă inflaţia scade deoarece inflaţia reprezintă rit­mul de creştere al preţurilor. Când inflaţia sca­de, scade ritmul cu care se majorează preţurile. În Marea Britanie, despre care se spune că a devenit cea mai săracă ţară bogată, inflaţia a dat un pas înapoi în ianuarie, dar şi-a reluat avansul în februarie.

    Pawel Borys, şeful Fondului Polonez de Dezvoltare, a estimat recent că inflaţia va încetini până la sfârşitul anului la 7%, dar crede că lupta cu inflaţia va mai dura 2-3 ani. De asemenea, el a spus că martie este probabil luna de vârf a creşterilor de preţuri.

    Astfel de oscilaţii pot fi un semn că vârful se apropie sau a fost atins deja şi urmează lun­gul sau scurtul drum descendent. În Europa de Est, cele mai recente prognoze indică un drum din ce în ce mai lung. De cât de repede co­boa­ră inflaţia depinde cât de repede încep băncile centrale să scadă dobânzile sau cel puţin să înceteze majorarea lor. Băncile centrale din Europa de Est au pus de câteva luni pauză creş­terilor de dobânzi, dar a­ceas­ta nu înseamnă că acolo unde mai este loc nu sunt excluse noi majorări. Deciziile de politică mone­tară depind de traiectoria inflaţiei.

    Spre exemplu, pieţele se aşteaptă ca banca centrală a Cehiei să pornească scăderile de do­bânzi când inflaţia decelerează sub 10%. În februarie, indicatorul a fost de 16,7%, faţă de 17,5% în ianuarie. Până când scumpirile dau semne de slăbiciune, banca centrală men­ţine o atitudine războinică faţă de inflaţie, iar în această luptă o ajută tendinţa de apreciere a monedei naţionale, coroana. De aceea, dobân­da principală a băncii centrale este de 7%. Şefii instituţiei au făcut clar că preferă să lupte cu inflaţia întărind coroana în loc să crească dobânzile. Prognozele ara­tă o inflaţie medie de 10,8% a­nul acesta şi una de 2,1% anul viitor. În Ungaria, banca cen­trală deja nu mai are spa­ţiu pentru scumpirea cre­ditului, dobânda princi­pală fiind de 13%.

    Acolo, lupta cu cea mai puternică inflaţie din UE este mai dificilă, mai ales că banca centrală şi guvernul par să fi de­venit instituţii cu in­te­rese opuse, iar forintul se de­pre­ciază la cea mai mică tur­bu­lenţă. Cele mai recente estimări ale băncii arată un grad considerabil de incertitudine. Ast­fel, instituţia se aşteaptă pentru anul acesta la un nivel mediu al inflaţiei de 15-19,5%, prog­noză identică cu cea anterioară, publicată în decembrie. Însă proiecţia pentru anul viitor a fost majorată de la 2.3-4,5% la 3-5%, ceea ce înseamnă că inflaţia ar putea atinge ţinta băn­cii centrale abia în 2025. În prezent, inflaţia este de peste 24% şi, conform calculelor băn­cii centrale, există o probabilitate destul de sla­bă ca indicatorul să fie de peste 10% şi la înce­putul anului viitor.

    Însă economiştii instituţiei cred că cel mai probabil ritmul scumpirilor anuale va decelera semnificativ în următoarele luni datorită bazei mai înalte la care se fac raportările. Oficialii instituţiei au avertizat că inflaţia ridicată poate fi înfrântă pentru a fi adusă sub 10% anul acesta doar prin disciplină şi coordonare. În aceste condiţii, nu se poate pune problema stabilirii unui reper în timp pentru începutul scăderii dobânzilor.

    Între timp, pentru că majorările salariale sunt mai mici decât inflaţia, puterea de cum­pă­rare a ungurilor scade, iar analiştii de la ING cred că această tendinţă va continua în a doua jumătate a acestui an. În Polonia, şefii băncii cen­trale spun că politica monetară ar trebui să rămână restrictivă până când traiectoriile in­fla­ţiei şi salariilor converg spre niveluri compa­ti­bile cu ţinta de inflaţie. Guvernatorul Adam Glapinski apreciază că nu vor mai exista ma­jo­rări de dobândă, ceea ce înseamnă că banca cen­trală va menţine ceva vreme dobânda prin­ci­pală la 6,75%, nivel la care aceasta este din sep­tembrie. Ludwik Kotecki, membru în con­siliul de politică monetară, a spus că orice majo­rare, oricât de mică, ar confirma că ciclul de înăs­prire a politicii monetare nu s-a încheiat şi că banca centrală este îngrijorată că preţurile cresc prea puternic, iar inflaţia se retrage prea lent.

    În februarie, inflaţia a sărit la 18,4%, un nou record. Kotecki se aşteaptă ca în martie nivelul să fie de 15-16%. Viceministrul de fi­nanţe Artur Sobon apreciază că până la finalul anului inflaţia va decelera până mai jos de 10%, poate chiar la 7% în decembrie, în cel mai optimist scenariu. El a explicat că două treimi din inflaţia poloneză vin din afara ţării. Analiştii de la Santander arată că astfel de cifre pot crea o iluzie statistică deoarece, deşi in­flaţia anualizată decelerează, preţurile conti­nuă să crească, poate chiar semnificativ.

    Pawel Borys, şeful Fondului Polonez de Dezvoltare, a estimat recent că inflaţia va încetini până la sfârşitul anului la 7%, dar crede că lupta cu inflaţia va mai dura 2-3 ani. De asemenea, el a spus că martie este probabil luna de vârf a creşterilor de preţuri. Dar chiar şi acest vârf poate fi înşelător. Spre exemplu, în Marea Britanie, la o inflaţie generală de sub 11%, inflaţia la legume a atins în martie nivelul record de 17,5%.

     

  • Vânzările cu amănuntul din Suedia au scăzut la niveluri istorice, pe fondul crizei inflaţiei şi a costurilor tot mai mari ale creditelor. PIB-ul ţării a scăzut cu 0,5% în al patrulea trimestru, ceea ce sugerează deja o recesiune în desfăşurare

    Vânzările cu amănuntul din Suedia au înregistrat în februarie cea mai mare scădere din istorie, în condiţiile în care inflaţia în creştere şi costurile tot mai mari ale creditelor continuă să afecteze cea mai mare economie din regiunea nordică, scrie Bloomberg.

    Luna trecută, vânzările cu amănuntul au scăzut cu 9,4% faţă de anul precedent, în urma unui declin al bunurilor de folosinţă îndelungată, potrivit datelor publicate miercuri de Statistics Sweden. 

    Consumatorii suedezi îşi diminuează cheltuielile pe fondul celei mai rapide inflaţii de bază din ultimii 30 de ani, agravată de o coroană slabă şi de creşterile continue ale ratelor dobânzilor de către banca centrală. Produsul intern brut a scăzut cu 0,5% în al patrulea trimestru, ceea ce sugerează că economia a intrat deja în recesiune. 

    „Actuala criză a inflaţiei pune în mod clar sectorul de retail sub o presiune tot mai mare”, a scris economistul Nordea, Gustav Helgesson, într-o notă adresată clienţilor. „Unele părţi ale sectorului de retail se află deja în recesiune. Raportul de astăzi ne întăreşte opinia potrivit căreia consumul privat se va contracta în acest an.”

    Datele pentru luna februarie vin în completarea anunţurilor făcute la începutul acestei săptămâni de trei dintre cei mai importanţi comercianţi din Suedia, care au declarat că vor reduce preţurile, după ce inflaţia istorică a provocat cererea de plafonare a preţurilor.

  • Cum să fie criză în România dacă în dulapuri, între haine, în feţele de pernă dintr-un apartament oarecare găseşti 41.430 de euro, 1.350 de dolari şi 150.900 de lei? Între aşternuturi şi rufele curate se află adevărata bancă a românilor

    Cu toţii ne uităm în jur şi, spre surprinderea noastră, nu vedem nicio criză, cel puţin în oraşele mari: restaurantele şi terasele sunt arhipline – trebuie să vedeţi în weekend ce este în Herăstrău -, iar preţurile nu sunt deloc mici; cluburile sunt arhipline, iar piaţa drogurilor turează cu motoarele din plin; străzile sunt pline de maşini, iar multe dintre ele sunt maşini scumpe şi foarte sumpe; mallurile sunt pline – mai pleacă un chiriaş, dar vine imediat altul, cu preţuri şi mai mari; supermarketurile sunt pline şi arhipline; avioanele sunt din nou pline, iar pachetele de city-break se vând ca pâinea caldă.

    Problema companiilor, deci a economiei, nu este inflaţia, nici creşterile de preţuri sau dobânzile mari, ci forţa de muncă; în continuare sunt două milioane de români care sunt apţi de muncă, nu muncesc, dar au bani din ce să trăiască.

    Industria pariurilor a explodat, iar pe această piaţă se învârt nu miliarde, ci zeci de miliarde de euro.

    Pentru companii această perioadă este ideală pentru că au putut majora preţurile, creşterea de preţuri din Româna fiind dublă faţă de creşterea preţurilor, măsurată prin inflaţie, în Europa Occidentală.

    Dacă românii ar avea probleme cu banii, dacă ar fi criză, ar trebui să se vadă în scăderea mai dramatică a achiziţiilor de produse şi servicii.

    Românii se revoltă de această creştere a preţurilor, de situaţia economică, după cum arată sondajele, dar au bani să plătească această situaţie.

    Paradoxal, aş putea spune că inflaţia ne-a salvat în această criză.

    Cel mai mult mă fascinează însă piaţa “mitei”, dacă pot să-i spun aşa.

    În fiecare zi apare un caz de corupţie, dare şi luare de mită etc.

    În urmă cu două săptămâni, un lector universitar din Reşiţa a fost prins luând nişte bani de la studenţi pentru promovarea unor examene. După cum arată referatul de reţinere, el luase deja 1.000 de euro, 3.000 de lei şi încă 50.000 de lei. 600 de euro costa nota minimă de promovare a examenului şi 1.200 de euro nota maximă.

    Acum câteva zile, un director din ADS – Administrarea Domeniilor Statului – a fost denunţat că a cerut 350.000 de euro (350.000 de euro este o sumă mare oriunde în această lume) pentru atribuirea unui contract de arendă pe 650 de hectare. Se pare că luase deja prima tranşă, de 90.000 de lei, adică aproape 20.000 de euro.

    Vineri, pe piaţă au apărut informaţii legate de un dosar din 2021 cu Florica Preda, şefa de resurse umane de la spitalul Ploieşti, care lua bani să facă angajări sau să mute oamenii de la o secţie la alta în spital. Conform datelor din dosar, în urma percheziţiilor, la ea acasă s-au găsit 150.900 de lei, 41.430 de euro, 1.350 de dolari şi 80 de lire sterline, bani ascunşi în dulap, printre rufe, în feţele de pernă.

    Ca să angajeze o infirmieră, tariful era 10.000 de lei, iar mutarea unei asistente de pe o secţie pe alta era 8.000 de lei.

    Practic, salariul primit de la spital reprezenta banii de alune, cum se spune în limbajul colocvial.

    Astfel de evenimente, cazuri, dosare, se petrec în fiecare zi.

    Cum să fie criză când oamenii au astfel de bani de dat pentru a obţine ceva?

    Ca să promiţi 350.000 de euro înseamnă că obţii un business care îţi produce înzecit aceşti bani.

    Ca să dai 10.000 de lei pentru un post de infirmieră înseamnă că poţi să produci bani ăştia cumva, după ce îţi preiei postul.

    Într-o piaţă în care companiile private plâng după angajaţi, la stat, în instituţiile de stat se dau bani pentru a obţine un job.

    Astfel de situaţii de corupţie, de mită, să ştiţi că se întâmplă din ce în ce mai mult şi în sectorul privat pentru contracte mari, pentru joburi de top, nu cele din prim-plan, ci cele din eşalonul doi sau trei, acolo unde achiziţia unor produse sau servicii din piaţă face diferenţa între un contract sau altul.

    Acum se dau bani ca la licitarea unor contracte să oferi un preţ mai mare, astfel încât cel care dă banii să câştige contractul.

    Toate aceste evenimente/cazuri, unde banii se plimbă dintr-un buzunar în altul, se regăsesc în piaţă, în achiziţiile de bunuri şi servicii, începând de la mesele la restaurant, maşini, călătorii, îmbrăcăminte, ceasuri, bijuterii, până la apartamente.

    Din ce în ce mai multe achiziţii de case, apartamente se fac cu banii jos, cash, mai ales în perioadele de criză de acum.

    Conform unor date citate într-o opinie de către Cristian Păun, profesor ASE, economia subterană din România/piaţa neagră este estimată la 30% din PIB, ceea ce ar însemna aproape 100 de miliarde de euro pe an.

    Bineînţeles că aceşti bani nu sunt numai cei din mită/corupţie, cei mai mulţi fiind din evaziune fiscală.

    Şi în ţările occidentale există piaţă neagră/subterană, dar este la jumătate faţă de România.

    Şi piaţa neagră/subterană are rolul ei într-o economie, mai ales în perioadele de criză, atunci când se oferă o supapă la constrângerile economice.

    Am putea spune că, în cazul României, inflaţia şi piaţa neagră/subterană ne-au salvat de această criză.

    Ce este însă cel mai fascinant este că în continuare banii se ţin în dulap, în feţele de pernă, între rufe, cum era cazul şefei de resurse umane de la spitalul din Ploieşti.

    Cred că aici este adevărata bancă a românilor.

  • Guvernul maghiar lansează o altă armă în lupta cu inflaţia

    Ungaria va introduce un sistem online de monitorizare a preţurilor pentru a spori transparenţa, a creşte competiţia şi a împinge inflaţia în jos, relatează Daily News Hungary.

    Sistemul, iniţial concentrat pe alimente, ar putea deveni funcţional la sfârşitul lunii iunie şi este aşteptat să ajute la aducerea inflaţiei la rate dintr-o singură cifră.

     

  • Opinie Dragoş Damian, Terapia Cluj: Headhunter-ii, târgurile de cariere şi platformele de recrutare îţi vând ceva. Astăzi este la vânzare munca remote. Mâine va fi pe taraba saptămâna de patru zile. Poimâine, pensia la 45 de ani. Ai grijă ce cumperi!

    Am trecut pe la multe dintre standurile targului de cariere din Cluj-Napoca, tragand cu urechea la ceea ce spuneau expozantii celor interesati de un nou job. “Esti relaxat, oricum iti face chatbox-ul toata treaba” (stand de BPO). “Daca nu esti casatorita si nu ai copii, te poti muta in Italia” (stand de inginerie). “Iti platim naveta, sunt doar doua ore pe zi de trafic” (stand de medicamente).

    Sigur ca recrutorii de la stand mancau si ei o paine spunand ce ii invatau sefii lor sa spuna iar asta, in general, este ceea ce analizele demonstreaza statistic ca majoritatea candidatilor vrea sa auda: “Hai la noi, nu muncesti deloc!”. Erau dialoguri,  promisiuni si oferte atat de tentante incat era extrem de greu sa rezisti magiei, chiar daca erai fericit la actualul angajator.

    Un job se “vinde” bine, mai ales la deficitul de forta de munca din Romania. Intre 1 si 6 salarii, in anumite cazuri 12, primeste firma de recrutare care te plaseaza la un nou loc de munca. Trebuie sa intelegi ca o firma de recrutare castiga uneori mai mult decat castigi tu de la angajator, in caz ca iti iei talpasita la 1-2 luni de la angajare.

    La fel cum astazi, beneficiind de un buget de 1000 miliarde de Euro, se “vand” zdravan sursele de energie hidro, solara si eoliana – desi cei care stiu mai bine, agricultorii, spun ca sunt capricioase si impredictibile – asa se “vand” conceptele si exprimentele din piata muncii, in functie de cine ce bani da ca sa le scoata pe taraba. POS-DRU, cu zero efect in dezvoltarea resursei umane din Romania, a beneficiat in perioada 2007-2013 de peste 3 miliarde de Euro finantare de la Uniunea Europeana. Munca remote in pandemie si de dupa pandemie a fost / este finantata in Uniunea Europeana prin ajutoare de peste 50 de miliarde de Euro. Aceste tendinte ale pietei muncii, “sponsorizate” cu zeci de miliarde de Euro si bazate pe sondaje manipulative – asa-i ca vrei sa lucrezi 4 zile in loc de 5? –  nu pot fi naturale, sunt mai degraba experimente care vor avea ca rezultat o fractura tot mai mare intre tarile Uniunii Europene, care inca au modele diferite de dezvoltare economica, intr-un moment in care chiar nu este nevoie de asa ceva. Sigur ca atata vreme cat romanii, ucrainienii, turcii, indienii, pakistanezii, vietnamezii si filipinezii fac munca grea din fabrici, constructii, agricultura, sanatate, horeca si altele, nativii din tarile intens digitalizate, robotizate si tehnologizate ale Uniunii Europene au mai multa flexibilitate in ceea ce priveste deciziile legate de locul de munca.

    In ultimii 10 ani, pornind de la cele mai bune intentii insa sfarsind cum nu se poate mai prost, Uniunea Europeana a devenit dependenta de gazul si petrolul din Rusia si de materiile prime si produsele finite din China si India. Stim cu totii la ce criza a dus asta in prezent. Asadar – cand va aparea in Uniunea Europeana urmatoarea criza daca si romanii, ucrainienii, turcii, indienii, pakistanezii, vietnamezii si filipinezii imbratiseaza digitalizarea, robotizarea si tehnologizarea? Cine va face atunci munca grea din fabrici, constructii, agricultura, sanatate, horeca si altele? Cat de dura va fi si cat va costa noua dependenta a Uniunii Europene, cea de forta de munca?

    In orice caz, tu ai grija ce cumperi. Viitorul tau depinde de asta.

     

     

     

  • Banca Naţională a Elveţiei majorează rata dobânzii cu 50 de puncte de bază după turbulenţele înregistrate la Credit Suisse

    SNB a majorat rata dobânzii cu 50 de puncte de bază şi a anunţat că vor urma şi altele măriri, reluând lupta împotriva inflaţiei, la doar câteva zile după ce căderea Credit Suisse a devenit epicentrul turbulenţelor financiare globale, raportează Bloomberg.

    Oficialii au ridicat rata dobânzii la 1,5%, un rezultat prevăzut de majoritatea economiştilor înainte ca preluarea forţată a Credit Suisse Group AG de către rivalul mai mare UBS Group AG să întunece perspectivele bancare prin înrăutăţirea turbulenţelor de pe piaţă la începutul acestei săptămâni.

    „Nu poate fi exclusă posibilitatea ca o serie de majorări suplimentare ale ratei dobânzii de politică monetară a BNS să fie necesară pentru a asigura stabilitatea preţurilor pe termen mediu”, a declarat Thomas Jordan într-un comunicat. „Pentru a asigura condiţiile monetare adecvate, SNB rămâne, de asemenea, dispusă să fie activă pe piaţa valutară”, a spus Jordan, adăugând că vânzările de valută au fost şi vor rămâne în centrul atenţiei.

    Anunţul trimestrial de joi al oficialilor SNB se potriveşte cu cel al Băncii Centrale Europene, care a majorat ratele cu aceeaşi sumă săptămâna trecută, urmând deciziei de miercuri a Rezervei Federale de a majora ratele cu un sfert de punct.

    În timp ce creşterea preţurilor de consum în Elveţia este mai mică faţă de zona euro şi semnificativ mai scăzută în raport cu standardele internaţionale, o accelerare neaşteptată a inflaţiei în februarie şi îngrijorările legate de potenţialele presiuni salariale au nutrit simţitor neliniştea oficialilor.

    Majorarea ratei dobânzii permite Elveţiei să reducă parţial diferenţa faţă de ratele mai mari ale BCE şi Fed, ale căror factori de decizie înăspresc politica monetară de două ori mai des. Costurile de referinţă ale împrumuturilor în Elveţia rămân cu 150 de puncte de bază mai mici decât în zona euro.

    Măsura de joi ar putea contribui la consolidarea francului împotriva presiunilor exercitate asupra preţurilor de import. Francul elveţian a înregistrat câştiguri faţă de euro în urma deciziei, crescând cu până la 0,2%, la 0,9936 pentru un euro.

    SNB preconizează o inflaţie de 2,6% în 2023, încetinind la 2% în următorii doi ani. Prognoza actuală se compară cu previziunile anterioare de 2,4% în 2023 şi de 1,8% în 2024.