BusinessMagazin

Tag: dezvaluiri

  • Forbes a dezvăluit lista cu tinerii remarcabili sub 30 de ani pentru 2017

    An de an publicaţia americană realizează o listă cu 30 de oameni sub 30 de ani care s-au remarcat în domeniul lor, fie ei antreprenori, afacerişti, vedete sau sportivi. Publicaţia a selectat 600 de tineri de-a lungul a 20 de categorii, printre care Margot Robbie, jurnalistul Wesley Lowery, Kylie Jenner sau Whitney wolfe.

    În urma selecţiei reiese o serie de date interesante.

    Jumătate dintre cei selectaţi au fondat sau cofondat o afacere, 57% dintre ei au pornit business-ul pentru a rezolva o problemă şi 27% vor să schimbe lumea în bine prin intermediul acesteia. Majoritatea dintre ei (75%) trăiesc pe cele două coaste ale SUA, iar dintre aceşteia 1 din 6 sunt imigranţi din 44 de ţări.

    Cei mai mulţi dintre ei au studiat la Harvard, MIT, New York University, Stanford University şi University of Pennsylvania. Foarte mulţi dintre slectaţi îl au ca mentor pe Elon Musk, dar printre preferinţe se numără şi Bill Gates, Barack Obama sau Sheryl Sandberg. Aproape jumătate (48%) descriu succesul reprezentând atingerea potenţialului sau mai văd succesul ca fiind ceva care faci cu plăcere. Doar 4% văd în succes faimă şi bani.

    Printre cei 600 de oameni 30 au ieşit în evidenţă:

    1. Consumer Tech – Noah Kraft, 29 de ani, cofondator Doppler Labs
    2. Artă şi modă – Candice Galek, 29 de ani, fondator Bikini Luxe
    3. Educatie – Jeremy Fiance, 25 de ani, managing partner The House Fund
    4. Energie – David Freed, 28 de ani, project manager Net Power Demonstration plant
    5. Enterprise Tech – Mitchell Hashimoto, 27 de ani, cofondator HashiCorp
    6. Finanţe – Matt Humphrey, 29 de ani, cofondator LendingHome
    7. Mâncare – Miguel Garza, 29 de ani, cofondator Siete Family Foods
    8. Jocuri – Andy Dinh, 24 de ani, fondator Team SoloMid
    9. Sănătate – Michael Martin, 29 de ani, cofondator RapidSOS
    10. Entertainement – Tyler Oakley, 27 de ani, vedetă online
    11. Lege şi Politică – Hope Hicks, 28 de ani, secretar de presă Donald J. Trump
    12. Manufactură şi industrie – Sean Petterson, 26 de ani, fondator StrongArm Technologies
    13. Marketing şi Advertising – James Heller, 29 de ani, cofondator Wrapify
    14. Media – Daniel Houghton, 28 de ani, CEO Lonely Planet
    15. Muzică – Gallant, 25 de ani, muzician
    16. Retail şi ecommerce – Emily Motayed, 28 de ani, cofondator Havenly
    17. Ştiinţă – Alice Zhang, 28 de ani, cofondator Verge Genomics
    18. Antreprenoriat social – Teju Ravilochan, 29 de ani, cofondator Unreasonable Insititute
    19. Sport – Von Miller, 27 de ani, jucător Denver Broncos
    20. Venture Capital – Lu Zhang, 28 de ani, partener fondator NewGen Capital
       

  • De ce nu este bine să bei cafeaua oferită în avion

    Câteva din secretele angajaţilor companiilor aeriene, dezvăluie de ei într-o discuţie pe Reddit, ar putea face viaţa mai uşoară celor ce călătoresc deseori cu avionul:

    1. Dacă animalele dvs. de companie zboară la cală, este util să scrieţi numele lor pe cutiile în care sunt transportaţi. Cei care operează bagajele ar putea astfel să liniştească animalul la îmbarcare, iar dacă ar şti numele acestuia, le-ar fi mai uşor să facă acest lucru. ”Câinii sunt terifiaţi când intră în cala avionului, pisicile în schimb nu sunt stresate deloc”, spune angajatul unei linii aeriene într-o discuţie pe Reddit.

    2. Preferaţi un zbor mai lin sau unul mai scurt? Linia aeriană pe care o alegeţi poate face diferenţa. ”Sunt controlor de trafic aerian şi am observat că oamenii sunt surprinşi să afle că diferite linii aeriene au moduri diferite a a zbura. (…) Există linii aeriene care fac mai mult decât altele pentru a evita turbulenţele”, spune un alt participant la discuţie.

    3. Nu beţi niciodată cafeaua din avion. ”Cafeaua oferită în avioane este dezgustătoare pentru că nimeni nu spală recipientul folosit în fiecare dimineaţă. Cei care sunt plătiţi cu foarte puţin nu dau doi bani pe curăţarea acestuia. Un alt motiv este faptul că nu le sunt furnizate produsele de curăţat necesare pentru a face acest lucru.” În plus,”(…), vehiculul care alimentează avionul cu apă potabilă pentru spălarea mâinilor şi prepararea cafelei este parcat lângă cel folosit pentru golirea toaletelor, când nu ar trebui să fie aşa. Cel care alimentează cu apă aeronava deseori foloseşte mănuşi pe care nu le-a schimbat mai bine de doi ani”.

    4. Nu toate locurile din avion sunt la fel. Alegeţi-l înţelept. ”Există mai multe modalităţi prin care puteţi avea o experienţă plăcută de zbor. Seat Guru vă oferă informaţii referitoare la locul ales. Route Happy agregă câţiva factori cheie în ce priveşte tipul aeronavei, entartainment-ul din avion, conexiuni, etc. Flight Stats include informaţii pe baza performanţei zborului dvs. în ce priveşte sosirile la timp.”

    5. Turbulenţele nu pot doborî un avion, dar foarte rar, pot fi atât de grave încât să rupă gâtul cuiva. ”Turbulenţele nu pot cauza prăbuşirea unui avion. Se consideră ca acest lucru este posibil să se fi întâmplat o singură dată în istoria aviaţiei. (…) Turbulenţele severe te pot face să te loveşti de scaunul din faţa ta sau în tavan dacă nu ai centura, ori poţi să fii lovit de bagajele care cad din locurile destinate acestora.”

    6. Avionul în care te afli poate avea părţi lipsă sau stricate, iar acest lucru nu reprezintă un motiv de îngrijorare. ”Există o listă imensă de lucruri care pot lipsi dintr-o aeronavă căreia îi este în continuare permis să zboare.” ”Există ceva care se numeşte Minimum Equipment List (MEL), o listă care arată ce poate fi stricat în avion şi care să permită în continuare operarea avionului. Spre exemplu, dacă echipamentul de la sol anti-îngheţ este stricat, acesta poate fi în continuare folosit în locuri precum California.”

    7. Dacă pare că personalul însoţitor de zbor oferă tratament preferenţial anumitor pasageri, acest lucru ar putea fi adevărat. ”Însoţitorii de zbor au o listă cu cine se află în avion şi pe pe ce loc se află. De asemenea, ştiu ce experienţă de zbor are pasagerul respectiv.”

    8. Fiţi drăguţi cu însoţitorii de zbori şi vor fi şi ei drăguţi cu voi. ”Una dintre regulile însoţitorilor de zbor este că pe măsură ce sunteţi mai politicoşi, vom putea face mai multe lucruri pentru voi”, spune un alt angajat.

    Sursa: upvoted.com

     

     

  • Armele secrete cu care Hitler voia să castige războiul – GALERIE FOTO

    Inginerii lui Hitler au dezvoltat, în secret, unele dintre cele mai ambiţioase şi sofisticate proiecte de război, scrie Business Insider.

    În numărul de toamă al revistei “Weapons of WWII”, autorul KM Lee a dezvălui dezvăluit mai multe detalii despre armele lui Hitler.

    Horten Ho 229 este un avion bombardier creat cu o capacitate de depozitare a peste 900 de kilograme de armament, în timp ce zbura la 15.000 de metri înălţime, capabil de a atinge o viteză  de aproape 1.000 de kilometri pe ora. Aeronava a fost primul avion stealth din lume şi a zburat pentru prima dată în 1944.

    Altă armă a lui Hitler a fost Fritz X, un explozibil de 1.500 de kilograme, echipat cu transmisie radio şi cu o serie de controale sofisticate cu ajutorul cărora bomba era ghidată la ţintă.

    Mini-tancul dezvoltat de nemţi, denumit “Doodlebug” de către trupele americane, era controlat printr-un joystick şi era prevăzut cu două motoare electrice. Acesta a fost construit să care între 60 şi 100 de kilograme de explozibil. Au fost construite peste 7.000 de exemplare în timpul războiului.

    De asemenea, la sfârşitul anilor 30, naziştii au construit un avion cu reacţie, Messerschmitt Me 163 Komet, care era capabil să atingă o viteză ameţitoare de 1100 de kilometri pe oră. Peste 300 de modele au fost construite, dar rapiditatea aeronavei i-a ajutat pe nemţi să evite focul inamic, dar şi să-şi rateze ţintele.

  • Cum să depistezi un psihopat? Trăsăturile care se accentuează atunci când ai tulburări de personalitate

    Psihopaţii pot fi adesea destul de inteligenţi şi drăguţi, dar mai sunt câteva trăsături după care-i poţi identifica. Acest fapt vine în apărarea celor drăguţi şi inteligenţi, care nu-s psihopaţi.

    Psihopatul auto-declarat Jacob Wells a dezvăluit cum se comportă în situaţii diferite şi a enumerat întrebările care-i pot ajuta pe alţii să identifice dacă au sau nu trăsături psihopatice, precum şi să le poată recunoaşte la alţii.
     

  • Brad Pitt, de nerecunoscut. Cum şi-a serbat prima aniversare după divorţul de Angelina

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX
     

  • Trucul care ajută la dezgheţarea rapidă a parbrizului iarna

    Un videoclip postat pe site-ul publicaţiei americane Huffington Post dezvăluie o metodă rapidă de dezgheţare a parbrizului pe timp de iarnă. În acest film, meteorologul Ken Weathers face un amestec de alcool şi apă, pe care îl pune apoi într-un pulverizator. Aplicat pe parbrizul îngheţat, acesta înlătură rapid gheaţa de pe acesta. 
     
    Pentru cei mai comozi însă, în magazine şi benzinării există spray-uri pe bază de alcool create special în acest scop.  

     

  • Trucul care ajută la dezgheţarea rapidă a parbrizului iarna

    Un videoclip postat pe site-ul publicaţiei americane Huffington Post dezvăluie o metodă rapidă de dezgheţare a parbrizului pe timp de iarnă. În acest film, meteorologul Ken Weathers face un amestec de alcool şi apă, pe care îl pune apoi într-un pulverizator. Aplicat pe parbrizul îngheţat, acesta înlătură rapid gheaţa de pe acesta. 
     
    Pentru cei mai comozi însă, în magazine şi benzinării există spray-uri pe bază de alcool create special în acest scop.  

     

  • Viaţa secretă a stewardeselor: “Abuzurile la care suntem supuse sunt inacceptabile”

    Prin intermediul social media, cu ajutorul hashtag-urilor #crewlife, #passengershaming sau # flyingfeet, însoţitorii de zbor dezvăluie experienţele neobişnuite la bordul aeronavelor, întâlniri cu vedete şi alte experienţe inedite, relatează Daily Mail.
     
    “Niciun zbor nu este la fel. Niciodată nu ştim la ce să ne aşteptăm când ne îmbarcăm. Fiecare zi este o aventură”, spune Heather Poole, stewardesă şi autoarea cărtii, “Cruising Attitude: Tales of Crashpads, Crew Drama and Crazy Passengers”.
    “Cine nu ar vrea să petreacă câteva zile în New York  sau în Paris sau să se bronzeze pe o plajă din Caraibe”, a adaugat Dan Air, care a lucrat ca însoţitor de zbor timp de 10 ani pentru o companie de zbor din Marea Britanie.
     
    Viaţa unui însoţitor de zbor fascinează pe foarte multa lume. “Nu este doar un loc de muncă, reprezintă un stil de viaţă, o viaţă neobişnuită, minunată, nomadică.”, spune Poole. “Deşi suntem inconjuraţi de sute de pasageri în fiecare zi, viaţa unei stewardese poate fi una singuratică. Ne folosim foarte mult de social media, pentru a ţine legătura cu familia şi prieteni, atunci când suntem departe de casă sau obosiţi după atâtea ore de zbor”, adaugă Poole.
     
    #passengershaming şi #crewlife sunt hashtag-uri populare care sunt utilizate des pentru a eticheta locaţii superbe,  publica imagini din cabina de piloţilor, dezvălui cererile bizare ale pasagerilor. 
    Fostă stewardesă, Shawn Kathleen, cea care deţine blogul “Rants of a Sassy Stew”  şi care a inventat hashtag-ul “passnger shaming” pe Instagram şi Facebook, are peste  300 de mii de abonaţi. Ea spune ca primeşte în fiecare săptămână sute de poze cu pasageri îmbrăcaţi sumar, călători murdari, iar majoritatea lor provenind de la alţi pasageri. 
     
    Vorbind despre ciudăţenia unor călători, Kathleen îşi aminteşte un moment când un pasager a intrebat-o daca avionul se afla in miscare, asta în timp ce aeronava se afla la 10.000 de metri înălţime. 
     
    De asemenea, Dan Air spune că este îngrijorat în legătură cu numărul de incidente cauzate de pasageri intoxicaţi. “Cu toţi bem ceva când mergem în vacanţa, dar unii oameni exagerează, iar abuzurile la care suntem supuşi sunt inacceptabile.”, a mărturisit Dan Air.

  • Povestea unuia dintre cei mai mari căutători de comori. Cum a descoperit 3 tone de aur în Oceanul Atlantic

    Tommy G. Thompson a fost, cândva, unul dintre cei mai mari căutători de comori ai timpurilor sale: un scafandru brunet, bărbos, care a descoperit cel mai mare tezaur din istoria SUA – 3 tone de aur, în Oceanul Atlantic, în 1988.  Ani mai târziu, acuzat de înşelăciune de către investitorii săi, acesta a fost arestat de agenţii federali. Astăzi, Thompson trăieşte într-o celulă de închisoare din Ohio, unde este reţinut până când recunoaşte unde a ascuns aurul. Dar, timp de aproape doi ani, în ciuda ameninţărilor, amenzilor şi pedepselor primite de judecătorii federali, nimeni nu a reuşit să-l facă pe Thompson dezvăluie ce a făcut cu aurul.

    Comoara se afla de mult în atenţia căutătorilor. Mulţi au încercat să o găsească, dar nimeni nu a reuşit. Asta până când un tânăr obsedat de inginerie din Ohio a construit un robot numit „Nemo”, care s-a scufundat la 8.000 de metri şi a adus „prada” la suprafaţă. Thompson a reuşit să atragă peste 160 de investitori pentru a-şi finanţa expediţia şi  a investit, de asemenea, ani de zile în dezvoltarea tehnologiei pentru ajunge cât mai adânc pe fundul oceanului.  

    După descoperire, la apogeul celebrităţii sale, Thompson făcea foarte puţine declaraţii în public şi avea tendinţa de a-şi minimiza rolul în cadrul acestei acţiuni. „Este o celebrare a idealurilor americane: companii libere şi muncă asiduă”, declara acesta. Ani mai târziu, însă, investitorii i-au creionat un portret total diferit de ceea ce arătase până atunci. Doi dintre aceştia l-au dat în judecată în anul 2000, acuzându-l de faptul că a vândut tot aurul şi şi-a păstrat profitul. În 2012, judecătorul a hotărât ca Tommy G. Thompson să se prezinte în faţa instanţei, dar acesta nu a apărut. Au urmat doi ani de urmărire, pe care unul dintre generalii de la US Marshal a numit-o „probabil una dintre cele mai inteligente strategii” de care agenţia s-a lovit.

    În cele din urmă, Thompson a fost  prins în ianuarie 2015, după ce agenţii au urmărit-o şi au prins-o pe iubita într-un hotel de 200 de dolari pe noapte lângă West Palm Beach. Într-o declaraţie, agenţia a declarat că şi-a folost „toate resursele şi ingeniozitatea ” pentru a-l găsi. Cu toate acestea, nu au găsit şi comoara. Investitorii lui Thompson, care se aşteptau iniţial să facă zeci de milioane de dolari din această mişcare, consideră că acesta ascunde sute de monede de aur într-un cont secret, creat pentru copiii lui.  La început, planul lor părea promiţător: Thompson a pledat vinovat pentru sfidarea curţii în aprilie 2015, în conformitate cu Columbus Dispatch, şi a declarat că va dezvălui locaţia exactă a monezilor. Dar acest lucru nu sa întâmplat.

    Avocatul lui Thompson a declarat luna trecută că domnul Thompson nu îşi poate aminti cui i-a dat aurul, chiar şi după ce a analizat mii de pagini de documente referitoare la comoară. Aşadar, un judecator federal a decis că Thompson se preface şi l-a condamnat la un an de închisoare. Totuşi, Thompson ar putea rămâne după gratii până când spune adevărul şi este amendat, în acest timp, cu câte 1000 de dolari pe zi.  „Cine ştie – ar putea avea o revelatie”, a declarat judecătorul.

     

  • Confesiunile angajaţilor Google:”Singura stimulare intelectuală de care am avut parte la Google a fost în procesul de angajare. Am întâlnit mulţi oameni mediocri care se considerau geniali”

    Google pare angajatorul ideal, doar din afară: se pare că în spatele mâncării şi turelor cu bicicleta gratuite prin campus se ascund lucruri mai puţin plăcute, potrivit unui articol Business Insider în care sunt citaţi angajaţi nemulţumiţi de mediul de lucru din cadrul gigantului american.  
     
    Joe Cannella, fost senior account manager: ”În cele din urmă, ajungi să îţi petreci majoritatea timpului mâncând mâncarea Google, înconjurat de angajaţi ai Google, folosind echipamente Google, vorbind în acronime Google, trimiţând e-mailuri Google de pe telefoane ale Goole şi, în cele din urmă, începi să uiţi de lucrurile care sunt independente de Google, fiecare colţ din viaţa ta este creat pentru a face mai puternică ideea că este absolut nebunesc să vrei să fii altundeva decât la Google”.
     
    Vlad Patryshev, fost inginer software al Google: ”Este cu adevărat greu să discuţi orice problem cu colegii tăi. Discuţiile obiective sunt destul de rare, colegii nu sunt interesaţi de părerile altor oameni în cazul în care nu sunt ”Zei Importanţi”.
     
    Katy Levinson, fost inginer software: ”Oamenii simt că au dreptul să te întrebe de ce ai plecat sau dacă lucrezi în continuare acolo şi insistă că totul trebuie să fie perfect. Nu vor să audă nimic altceva decât entuziasm pentru norocul tău de a face parte din Google şi cât de mult vrei să stai acolo. Dacă pleci şi vrei să vorbeşti orice altceva în afară de lucruri pozitive, aproape oricine, de la mama mea, la şoferul de taxi, aşteaptă să explici de ce nu eşti încântat să lucrezi la Google.”
     
    ”Cele mai evidente zone în care se manifestă corporatismul companiei sunt legate de managementul performanţei şi recrutare. Pentru a promova pe cineva, trebuie să începi să construieşti un caz cu aproape un an în avans”, explică şi un angajat anonim.
     
    ”Există suficienţi oameni talentaţi, dar să fii talentat nu îţi garantează că vei fi cooptat în proiecte bune, există mii de oameni la fel de inteligenţi care se află la rând înaintea ta”, spune un fost inginer.
     
    ”Am fost abordat de Google pentru a prelua un post de management. Concomitent cu angajarea mea, o altă persoană cu acelaşi nume ca mine a fost angajată. Departamentul de resurse umane a greşit, iar atunci când am început, eram pe un post diferit, de junior, care ar fi fost potrivit pentru candidatul care avea acelaşi nume ca şi mine. Contractul de angajare era ambiguu, iar personalul de HR care poate repara această situaţie a plecat între timp să lucreze pentru o altă companie”, a spus un alt anonim.
     
    ”Cel mai mare aspect negativ pentru mine a fost anularea arbitrară a proiectelor”, a mai declarat un anonim.
     
    Adrian Carballo, fost inginer software la Google: ”În Bay Area, costul traiului este extraordinar de mare, iar dacă ieşi din campus, nu prea ai ce altceva să faci în afară de muncă şi ieşiri cu colegii de muncă. Ai într-adevăr mâncare gratis tot timpul, cafenele, săli de sport, curăţătorii, etc, dar pe măsură ce foloseşti aceste beneficii ajungi să petreci din ce în ce mai mult din timpul tău la birou. Ajungi să faci aceleaşi alegeri în afara zilei de muncă, la fel ca şi pe parcursul acesteia. Începi să petreci din ce în ce mai mult timp cu oamenii cu care lucrezi.”
     
    ”Oamenii sunt promovaţi în poziţii de management – nu fiindcă ar avea abilităţi de leadership sau management, dar pentru că se întâmplă să fie suficient de inteligenţi sau pentru că nu există o altă cale de a avansa în funcţie pentru ei”, spune un fost manager tehnic de program. ”Există mulţi indivizi inteligenţi care sunt manageri şi lideri groaznici.”
     
    ”Angajează persoane cu aceeaşi tipologie”, a spus un comentator anonim. ”Acelaşi background, aceleaşi 10 şcoli, aceeaşi viziune asupra lumii, aceleaşi interese. Nu exagerez când spun că am întâlnit 100 de alergători de triatlon în cei trei ani pe care i-am petrecut la Google. Doar câţiva dintre ei erau oameni cu adevărat interesanţi.”
     
    ”Cel mai rău lucru pe care l-am simţit în munca la Google a fost pentru mine, la fel ca pentru mulţi alţii, faptul că nu am putut lucra la adevăratul meu potenţial. Aveam 25 de ani de experienţă în programare şi management şi nu făceam nimic altceva din ce nu ar fi putut face  un absolvent de facultate cu doi ani de experienţă. Este o situaţie deprimantă”, spune John L. Miller, fost inginer software la Google.
     
    ”Multe dintre lucrurile pe care le auzi despre Google – din afara Google – nu sunt adevărate. De cele multe ori, acestea sunt răspândite de angajaţii Google în scopul îmbunătăţirii reputaţiei companiei. Când cineva vine cu o idee de zvon ce ar putea ajuta la acest lucru, ar putea câştiga respect în rândul celorlalţi ingineri. Crearea ideii că Google este un loc extraordinar în care să lucrezi are şi un nume: Googley”, spune Jeff Nelson, inventatorul Google Chrome.
     
    ”Mie mi-a displăcut că la Google nu se poate lucra remote, lucru pe care îl făceam cu succes în ultimii cinci-şase ani pentru alte companii”, spune şi freelancerul Dimitar Bojantchev.
     
    ”Singura stimulare intelectuală de care am avut parte la Google a fost în procesul de angajare. Am întâlnit mulţi oameni mediocri care considerau că erau geniali. Eu am lucrat sub o echipă de lideri care nu au scris o linie de cod de mai bine de doi ani şi au fost incompetenţi ca programatori atunci când au avut această funcţie.