Small Business Owners of America a început acum şase ani ca o firmă de consultanţă. Astăzi este una dintre opţiunile de top din SUA pentru startup-uri care vor finanţare.
În urmă cu şase ani, tânărul de 29 de ani James Moore, şi-a dat demisia şi s-a mutat înapoi cu mama lui. Pe vremea aceea era vicepreşedinte al unei companii, acum închisă, din oraşul Columbus Ohio. Firma “le făcea perechea” startup-urilor cu investitori. Astfel el a observat o piaţă cu potenţial de creştere şi a infiinţat un startup care voia să fie un loc unde alte startup-uri pot beneficia de toate lucrurile de care au nevoie atunci când doreau să obţină finanţare.
A avut câţiva clienţi de la vechiul job şi a convins câţiva foşti colegi să lucreze cu el. Şase ani mai târziu, compania a avut venituri de aproape 20 de milioane de dolari în 2016, o creşte de 19,352% faţă de 2013. De asemenea, compania a fost inclusă pentru a-l doilea an la rând în topul companiilor cu cele mai mari ritmuri de creştere din SUA.
Totul s-a schimbat în 2013 când Moore a decis să adauge servicii de finanţare în portofoliu companiei. Astfel, în primul an compania a oferit 400.000 de dolari ca finanţare. Anul trecut, compania a investit în peste 100 de startup-uri, oferind finanţare de peste 15 milioane de dolari.
Moore oferă capital doar pentru acţiuni şi ia în considerare doar companiile cu venituri anuale de cel puţin 150.000 de dolari, 10 fluxuri de venituri separate şi cel puţin un an de activitate.
Small Business Owners of America a început acum şase ani ca o firmă de consultanţă. Astăzi este una dintre opţiunile de top din SUA pentru startup-uri care vor finanţare.
În urmă cu şase ani, tânărul de 29 de ani James Moore, şi-a dat demisia şi s-a mutat înapoi cu mama lui. Pe vremea aceea era vicepreşedinte al unei companii, acum închisă, din oraşul Columbus Ohio. Firma “le făcea perechea” startup-urilor cu investitori. Astfel el a observat o piaţă cu potenţial de creştere şi a infiinţat un startup care voia să fie un loc unde alte startup-uri pot beneficia de toate lucrurile de care au nevoie atunci când doreau să obţină finanţare.
A avut câţiva clienţi de la vechiul job şi a convins câţiva foşti colegi să lucreze cu el. Şase ani mai târziu, compania a avut venituri de aproape 20 de milioane de dolari în 2016, o creşte de 19,352% faţă de 2013. De asemenea, compania a fost inclusă pentru a-l doilea an la rând în topul companiilor cu cele mai mari ritmuri de creştere din SUA.
Totul s-a schimbat în 2013 când Moore a decis să adauge servicii de finanţare în portofoliu companiei. Astfel, în primul an compania a oferit 400.000 de dolari ca finanţare. Anul trecut, compania a investit în peste 100 de startup-uri, oferind finanţare de peste 15 milioane de dolari.
Moore oferă capital doar pentru acţiuni şi ia în considerare doar companiile cu venituri anuale de cel puţin 150.000 de dolari, 10 fluxuri de venituri separate şi cel puţin un an de activitate.
Matt Scanlan ducea o viaţă liniştită în New York lucrând pe Wall Street, însă nu-i plăcea ceea ce făcea aşa că şi-a dat demisia. La o săptămână de la demisie, a primit un telefon de la prietenul său Diederik Rijsemus care se pregătea să meargă într-o călătorie în Mongolia. Deoarece Scanlan nu mai avea o slujbă a decis să meargă alături de prietenul lui.
Au ajuns în Ulaanbaatar, capitala Mongoliei, şi s-au împrietenit cu un jurnalist american care se afla în regiune pentru a face reportaje despre fermierii din Mongolia. Aşa au ajuns să se împrietenescă cu doi localnici: Bodio şi Ishee. S-au înţeles bine şi cei doi mongolezi i-au invitat pe americani să le cunoască familia care trăia la ţară. S-au urcat într-o maşină şi au mers o zi şi o noapte, ca în basme, până când au ajuns la o fermă.
A doua zi, Bodio şi Ishee le-au spus că abia peste o lună se întorc în Ulaanbaatar, iar cei doi fie încercau să-şi găsească singuri drumul prin deşert, fie aşteptau o lună. Timp de o lună au trăit alături de localnici şi acolo aflat că fermierii creşteau capre de la care se adună lâna de caşmir. Lâna se obţine la sfârşitul iernii prin pieptătănatul caprei de Caşmir, obţinându-se 150 de grame/animal.
În timp ce produsele de caşmir se vând pentru foarte mulţi bani, fermierii obţineau doar o sumă foarte mică din această plăcintă. Cei doi au sesizat oportunitatea de a elimina intermediarii, cumpărând chiar ei lâna pentru a produce haine. Astfel, fermierii primeau mai mulţi bani, hainele de caşmir erau vândute mai ieftin, şi, bineînţeles, cei doi obţineau un profit frumos.
Aveau nevoie de bani pentru a cumpăra lâna. “Aveam nevoie de 2,5 milioane de dolari pentru a cumpăra toată lâna de la toţi fermierii din regiune”, mărturiseşte Matt.
Întorşi la New York, cei doi au strâns banii într-un an, a transferat banii din New York în Ulaanbaatr, însă când a ajuns a aflat că nicio bancă nu-i va da suma totală odată, aşa că s-a plimbat la şase locaţii diferite pentru a scoate banii. Apoi au mers cu 2,5 milioane de dolari cash băgaţi în pungi de plastic în deşertul Gobi pentru a plăti fermierii.
Cu banii au cumpărat 60 de tone de caşmir, adică 23 de camioane pline. O parte din bani i-au strâns de pe Kickstarter şi obiectivul iniţial era de a strânge 20.000 de dolari şi să vândă pulovere cu 140-200 de dolari, dar proiectul a prins foarte bine şi au strâns 103,493 de dolari. Până la 2,5 milioane de dolari e cale lungă, iar cei doi nu au dezvăluit pentru presa americană de unde au obţinut banii.
Din cele 3 milioane de persoane care trăiesc în Mongolia, în jur de o treime sunt nomazi şi au grijă de cirezi de 250-1000 de animale, inclusiv de caprele care produc lână de caşmir. Nu au o casă şi se mută din loc în loc în funcţie de locurile de păscut pentru animale, potrivit Fast Company.
Industria caşmirului a explodat, iar puloverele şi accesoriile realizate din caşmir sunt extrem de populare în SUA şi Europa. Produsele sunt foarte scumpe, însă fermierii din Mongolia nu au beneficiat de asta din cauza faptului că sunt foarte izolaţi. Negustorii vin la ei odată pe an şi cumpără caşmir pe care-l vând la fabrici. Potrivit lui Scanlan, comercianţii cumpără un kilogram de caşmir cu 20 de dolari pe care apoi îl vând cu 50. “Marginalizează munca pe care fermierii o depun şi cresc preţul arficial al materialului”, spune Scanlan pentru publicaţia Fast Company.
Ei au plătit 31 de dolari per kilogram şi au mers cu materialele la fabrici în Italia, China şi chiar Mongolia pentru a putea fi transformate în pulovere, căciuli, mânuşi etc.
Habar nu aveau cum să facă haine aşa că au apelat la designer-ul Hadas Saar pentru producţia de haine. Aşa a apărut firma Haadam care produce haine din caşmir. Puloverele Naadam se vând cu un preţ de pornire de 99 de dolari şi ajung până la 200 de dolari, mult mai ieftin decât produsele Loro Piana, Brunello Cucinelli sau Portolano.
Scăpând de intermediari, cei doi au reuşit să obţină o marje de profit mari, iar în 2016 venitul ajungea la 6 milioane de dolari.
Naadam s-a angajat să investească 10% din profiturile companiei către programul al World Bank ce asistă fermierii în caz de dezastru natural. De exemplu, în iarna 2009, în Mongolia au murit 9,7 milioane de animale (22% din total), ceea ce a făcut ca PIB-ul ţării să scadă cu 1,6%.
Dame Lowell Goddard,şefa departamentului de investigaţii a abuzurilor asupra copiilor a şocat prin decizia de a-şi da demisia, fiind a treia preşedintă care face asta, în pofida salariului de 360.000 de lire sterline pe an plus beneficii. Ea a invocat „urmările eşecurilor” unor cazuri repetitive de acuzaţii care s-au dovedit false şi dificultatea de a lucra la depărtare de casă, fiind originară din Noua Zeelandă.
Se aşteaptă ca ancheta masivă, care include 13 sub-anchete diferite, să dureze cel puţin 10 ani şi trebuie să ia în considerare acuzaţiile de abuz care datează de decenii. Lucy Duckworth, care conduce departamentul consultativ al victimelor şi supravieţuitorilor, a declarat că fosta preşedintă „a făcut o treabă incredibilă” în ce ţine de obţinerea probelor şi avansul anchetei. „Sunt frustrată de situaţie şi consider că toată lumea este, dar cred că Justice Goddard a oferit enorm pentru această anchetă- a venit în Marea Britanie din partea cealaltă a lumii, a lucrat din greu şi a fost o profesionistă adevărată”.
Decizia sa de a se retrage a fost aprobată de Secretarul de Interne Amber Rudd, care a declarat: „Confirm faptul că doamna Goddard mi-a trimis în scris demisia sa din funcţia de preşedinte al anchetei independente a abuzurilor contra copiiilor şi am acceptat. Vreau să asigur pe toată lumea de interesul asupra continuării anchetei, în special victimele şi supravieţuitorii şi să le spun că ancheta va avea curând un nou preşedinte. Aş dori să îi mulţumesc lui Goddard pentru contribuţia sa în anchetă”.
În cererea de demisie, fosta preşedintă, care a fost numită în aprilie 2015, a scris următoarele: „Vă anunţ cu regret că am decis să demisionez din funcţia de preşedintă a anchetei abuzurilor asupra copiilor, imediat. Am încredere că veţi accepta această decizie”. Pe de altă parte, secretarul de stat Rudd a acceptat cu părere de rău, oferindu-i următorul răspuns: „Probabil a fost o decizie pe care ai luat-o cu greu şi e bine cântărită. Ştiu cât de implicată aţi fost în demararea anchetei şi ştiu că nu aţi lăsat nicio piatră neîntoarsă pentru a face auzite vocile celor care trebuiau auzite – ale victimelor şi supravieţuitorilot. Este o dovadă a angajamentului dumneavoastră şi decizia de a vă retrage acum, după ce aţi poziţionat ancheta pe o linie ascendentă. Cu părere de rău accept această decizie. De asemenea, secretara de interne a descris ancheta drept „cea mai ambiţioasă muncă stabilită vreodată în Anglia şi Ţara Galilor şi a lăudat-o pe Goddard pentru munca sa.
Justice Goddard câştiga un salariu de bază de 360.000 de lire şi îi erau asigurate chiria, maşină, şofer şi 12,000 de lire pe an pentru facturile de utilităţi. De asemenea, primea patru zboruri dus-întors la clasa business pentru ea şi soţul ei, plus două zboruri dus-întors la economy pentru copiii săi, toate acestea valorând 55.000 de lire pe an.
“Când aveam 23 de ani ocupam funcţia de sales manager la un hotel butique din Washington DC. Lucram pentru un tip foarte neplăcut, să-i zicem Toby”, începe Denise povestea.
“Avea un obicei prost să ne spună tot timpul că nu ne merităm slujblele şi că el este responsabil pentru succesul nostru. Voiam să-mi dau demisia, dar amânam momentul tot timpul. Într-o zi Toby a crezut că l-am trădat. El era căsătorit, dar avea o aventură cu vicepreşedinta departamentului de vânzări. Mai mult, patronul o plăcea şi el pe ea aşa că s-a înfuriat când a aflat că Toby are o relaţie cu ea. Bineînţeles, Toby a crezut că eu l-am pârât. Nu eram eu vinovată. Toby nu m-a întrebat, în schimb a aruncat cu capsatorul înspre mine şi era aproape să mă lovească în cap.
Am fugit din încăpere direct spre parc. Acolo am văzut o femeie fără adăpost care mi-a zâmbit. Un zâmbet ştirb. La momentul acela m-am gândit că femeia asta are o viaţă mai bună ca mine, ea nu este nevoită să lucreze cu Toby. Ea are libertatea pe care eu nu o am. Nu m-am gândit că eu măcar am un apartament şi că nu trăiesc pe străzi. Atunci mi-am dat seama că mi-am permis să devin victima unui om nebun. Mi-am dat demisia. Nu aveam economii, o slujbă sau vreun plan. Dar eram liberă”, mărturiseşte Denise Restauri.
“Ce am învăţat este că atunci când îi permiţi unei persoane să-ţi ia stima de sine îi dai şi puterea ta de a fi liber. Când lucrurile sunt rele – plan personal sau profesional, trebuie să mergi mai departe azi, să nu amâni lucrurile. Comportamentul abuziv nu este numai acela când cineva te agresează fizic (când cineva aruncă cu un capsator spre tine). Înainte a face asta Toby mă abuza verbal şi emoţional. Au existat semne de avertizare, dar nu le-am acordat atenţie pentru că asta însemna că ar fi trebuit să-l înfrunt”, încheie confesiunea Denise Restauri.
Pe Facebook, Bogdan Tanase a scris: „Cred că toţi cei care au făcut performanţă (medicală) în ţara asta au făcut-o nu ajutaţi de sistem, ci în ciuda sistemului. Fiindcă aşa e construit, sistemul nostru medical şi universitar, să te ajute când nu faci nimic şi când eşti incompetent, când mimând activitatea nu deranjezi pe nimeni, dar ferească Dumnezeu sa încerci să faci ceva că imediat intră în acţiune anticorpii de serviciu pentru a-ţi pune talpă.
Am avut în România, la Colentina, doi neurochirurgi de elită; şi-au dat demisia. Probabil ei sunt vinovaţi pentru că au încercat să facă un act medical ca afară intr-un loc nepotrivit, într-o ţară din ce în ce mai bananieră.
Cred că aş fi penibil dacă aş spune români, treziţi-vă fiindcă voi, stimaţi concetăţeni, nu vă treziţi nici când sunteţi omorâţi cu zile şi jefuiţi de bani de un sistem putred.
Aşa că nu pot folosi decât strămoşeasca armă a blestemului tradiţional românesc şi să le doresc tuturor celor care au contribuit la această plecare să nu mai apuce să ajungă la Viena în caz de nevoie, ci să beneficieze din plin de sistemul pe care singuri l-au creat şi pe care îl întreţin!
Pe Facebook, Bogdan Tanase a scris: „Cred că toţi cei care au făcut performanţă (medicală) în ţara asta au făcut-o nu ajutaţi de sistem, ci în ciuda sistemului. Fiindcă aşa e construit, sistemul nostru medical şi universitar, să te ajute când nu faci nimic şi când eşti incompetent, când mimând activitatea nu deranjezi pe nimeni, dar ferească Dumnezeu sa încerci să faci ceva că imediat intră în acţiune anticorpii de serviciu pentru a-ţi pune talpă.
Am avut în România, la Colentina, doi neurochirurgi de elită; şi-au dat demisia. Probabil ei sunt vinovaţi pentru că au încercat să facă un act medical ca afară intr-un loc nepotrivit, într-o ţară din ce în ce mai bananieră.
Cred că aş fi penibil dacă aş spune români, treziţi-vă fiindcă voi, stimaţi concetăţeni, nu vă treziţi nici când sunteţi omorâţi cu zile şi jefuiţi de bani de un sistem putred.
Aşa că nu pot folosi decât strămoşeasca armă a blestemului tradiţional românesc şi să le doresc tuturor celor care au contribuit la această plecare să nu mai apuce să ajungă la Viena în caz de nevoie, ci să beneficieze din plin de sistemul pe care singuri l-au creat şi pe care îl întreţin!
Membru al Partidului Naţional Liberal din 6 ianuarie 1990, Puiu Haşotti a demisionat, luni, din partid.
”Unele atitudini politice ale PNL fie nu le pot înţelege, fie nu sunt de acord cu ele”, a anunţat, miercuri, motivul demisiei Puiu Haşotti.
Haşotti a spus că PNL-ul de astăzi ”nu mai seamănă cu cel în care m-am înscris eu”.
El a ţinut să precizeze că nu are de gând să se înscrie în altă formaţiune politică.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
”Demisia ministrului Adrian Ţuţuianu a fost acceptată”, au declarat surse guvernamentale pentru MEDIAFAX.
Ministrul Apărării Naţionale, Adrian Ţuţuianu, a anunţat, marţi, că şi-a lăsat demisia pe masa premierului Mihai Tudose urmând ca acesta să analizeze dacă o va accepta. Decizia de demisie a fost luată din cauza anunţului că angajaţii MApN nu-şi vor primi toate drepturile la data de 15 septembrie Adrian Ţuţuianu a declarat, la Antena 3, că a luat decizia să-şi prezinte demisia în cadrul unei discuţii pe care a avut-o cu şeful Guvernului şi cu ministrul de Finanţe, Ionuţ Mişa. ”Mi-am lăsat demisia pe masa premierului”, a spus Ţuţuianu.