In vremurile cand euro scadea vazand cu ochii in fata (pe atunci) a viteazului leu romanesc, sperietoarea riscului valutar (adus adesea in discutie de analistii economici, de bancheri si poate cel mai vajnic de catre guvernatorul bancii centrale, Mugur Isarescu) nici nu ar fi avut cum sa fie altceva decat o sperietoare si atat. „Mizati pe leu“, a atentionat de multa vreme incoace seful BNR, indemnandu-i pe cei ce-si incaseaza veniturile in moneda nationala (marea masa a romanilor, de altfel) ca vor veni si vremuri mai grele pentru leu, iar imprumuturile luate in euro vor fi, pentru ei, din ce in ce mai greu de rambursat.
Totusi, un astfel de indemn – chiar si atunci cand vine din directia bancii centrale – nu prea avea cum sa sperie pe nimeni, contrazis in viata de zi cu zi de o moneda europeana ce pierdea continuu valoare, de dobanzi la euro mai mici cu cateva procente bune decat cele in lei si, ca atare, de credite mai „ieftine“ in valuta. Ca nu prea a speriat pe nimeni se vede clar din statistici, unde creditul in valuta este rege, reprezentand la finele lunii septembrie mai mult de jumatate din totalul de 129 mld. lei (38,57 mld. euro) al creditului neguvernamental. Mai mult, atunci cand vine vorba despre finantarile pe termen lung destinate achizitiei de locuinte, euro este moneda preferata pentru cei mai multi dintre romanii obisnuiti: cu un sold de 8,8 mld. lei (2,7 mld. euro), creditul ipotecar sau imobiliar in euro reprezinta mai mult de trei sferturi din finantarile acordate gospodariilor populatiei. Alaturi de moneda europeana, castiga tot mai mult teren si finantarile in valute „exotice“ (asa cum este, de exemplu, francul elvetian): 1,45 mld. lei (433 mil. euro) – un sold dublu fata de inceputul anului 2007. Tragand linie si adunand, dintr-un total al finantarilor imobiliare de 11,6 mld. lei (3,5 mld. euro) acordate populatiei, aproape 90% este in alta moneda decat in cea nationala.
Pentru toti cei care au mizat pe valuta – iar aici lista nu se restrange doar la cei ce au luat un credit de la vreo banca, pentru ca la fel de bine si pretul apartamentelor se negociaza preponderent in valuta, asa cum si multe din bunurile de valoare mai mare (precum autoturismele) tot in euro sunt contractate – toamna a adus in prim-plan, mult mai concret, ignoratul risc valutar. O rata de 100 de euro platita bancii acum e cu 11% mai mare decat era in urma cu patru luni, cand raportul euro/leu se afla la minimul anului, de numai 3,11 lei/euro. Asa cum un apartament de 100.000 de euro contractat in vara si receptionat acum costa, in lei, cu echivalentul a 10.000 de euro mai mult. Nici detinatorii de imprumuturi in monede exotice nu se simt cu mult mai bine. Cursul francului elvetian fata de leu se stabileste tot prin intermediul celui pentru euro – in calcul intrand cotatiile celor doua monede fata de euro pe pietele internationale, respectiv cursul euro/leu.
Pentru cei care au crezut insa ca euro nu poate merge decat in jos – incurajati de trendul general al ultimilor ani – nota de plata (sau extrasul de cont de la banca, dupa caz) este probabil o lectie invatata pe propria piele. Leul coboara zi de zi la noi minime pentru acest an – aflat atat sub presiunea crizei financiare internationale, dar si a problemelor macroeconomice interne. Vestile rele s-au inmultit, inflatia a crescut peste orice asteptari, depasind cu totul chiar si intervalul maxim de variatie tintit de BNR, deficitele continua sa se adanceasca fara prea multe sperante de redresare in curand. In plus – sau mai degraba drept consecinta – ratingul de tara al Romaniei a fost pus sub perspectiva negativa de catre Standard & Poor’s. In aceste conditii, conjunctura internationala precara, dublata de cea a economiei romanesti, ar putea tine departe fondurile straine – adica exact acelea care au contribuit pana acum la aprecierea fara precedent a monedei nationale. Suficiente motive pentru ca in randul analistilor romani sa se inmulteasca deja vocile care anticipeaza deprecierea leului si pentru urmatoarea perioada.
In lupta cu inflatia exista, pe de alta parte, si premisele pentru ca banca centrala sa mai creasca inca o data dobanda de referinta, dupa ce a majorat-o cu 0,5% luna trecuta – miscare ce ar putea creste din nou atractivitatea leului ca instrument de castig pentru straini. Banii „fierbinti“, capitaluri pe termen scurt, ar putea invada din nou piata romaneasca, generand din nou o apreciere abrupta a leului. Greu de spus (imposibil?) care va fi, in final, culoarul pe care se va inscrie moneda nationala si directia unde va merge. Dar tocmai de aceea se cheama risc: poate aduce si plusuri, si minusuri.