Tag: Birou

  • Crezi că naveta ta este insuportabilă? Sute de mii de muncitori din acest oraş petrec chiar şi şase ore pe drum

    Ei bine, asta este valabil pentru sute de mii de muncitori chinezi ce petrec, în medie, şase ore  (câteodată chiar şi nouă ore) făcând naveta de la şi înspre Beijing, potrivit unui articol BBC.

    Asta este valabil pentru muncitorii care, goniţi de preţurile exorbitante din oraş, locuiesc în oraşe din apropiere, numite satelit, aflate la 35 de kilometri de capitală. În medie, rezidenţii oraşului Beijing petrec 52 de minute pe drum.

    Blocajele în trafic sunt o privelişte des întâlnită în Beijing, iar în viitor situaţia se va înrăutăţii în condiţiile în care 2030 oraşele chinezeşti vor găzdui peste 1 miliard de oameni.

    În Marea Britanie, naveta de două ore este o realitate zilnică pentru 3,7 milioane de muncitori, în timp ce 1,7 milioane de rezidenţi din Zona Schengen fac naveta transfrontalieră, mai ales în Slovacia (5,7% din populaţie trece graniţa pentru a munci), Estonia (3,5%), Ungaria (2,4%) şi Belgia (2,3%).  

  • Crezi că naveta ta este insuportabilă? Sute de mii de muncitori din acest oraş petrec chiar şi şase ore pe drum

    Ei bine, asta este valabil pentru sute de mii de muncitori chinezi ce petrec, în medie, şase ore  (câteodată chiar şi nouă ore) făcând naveta de la şi înspre Beijing, potrivit unui articol BBC.

    Asta este valabil pentru muncitorii care, goniţi de preţurile exorbitante din oraş, locuiesc în oraşe din apropiere, numite satelit, aflate la 35 de kilometri de capitală. În medie, rezidenţii oraşului Beijing petrec 52 de minute pe drum.

    Blocajele în trafic sunt o privelişte des întâlnită în Beijing, iar în viitor situaţia se va înrăutăţii în condiţiile în care 2030 oraşele chinezeşti vor găzdui peste 1 miliard de oameni.

    În Marea Britanie, naveta de două ore este o realitate zilnică pentru 3,7 milioane de muncitori, în timp ce 1,7 milioane de rezidenţi din Zona Schengen fac naveta transfrontalieră, mai ales în Slovacia (5,7% din populaţie trece graniţa pentru a munci), Estonia (3,5%), Ungaria (2,4%) şi Belgia (2,3%).  

  • Angajatorii pot să interzică salariaţilor să poarte însemne religioase ori politice la birou

    Recent, CJUE a dat două hotărâri foarte importante în materie de discriminare la locul de muncă, amândouă fiind în legătură cu purtarea vălului islamic la birou, însemn clasic al unora dintre femeile musulmane. Este vorba de hotărârea pronunţată în cauza C-157/15 şi cea de pronunţată în cauza C-188/15.

    În mare, Curtea a subliniat faptul că se poate interzice purtarea unor însemne religioase, politice ori filozofice la locul de muncă, dacă există o normă care interzice acest lucru pentru toată lumea, fără ca acest aspect să fie considerat discriminatoriu. În plus, dacă angajatorul şi-a impus o politică de neutralitate faţă de clienţii săi, atunci poate să ia măsuri pentru a asigura această neutralitate, în baza acelei norme interne, dar numai dacă măsurile sunt necesare şi adecvate.

    “În speţă, norma internă în discuţie în litigiul principal se referă la purtarea de semne vizibile care exprimă convingeri politice, filozofice sau religioase şi are, aşadar, în vedere în mod nediferenţiat orice manifestare a unor asemenea convingeri. Trebuie, prin urmare, să se considere că norma menţionată tratează în mod identic toţi lucrătorii întreprinderii, impunându le, în mod general şi nediferenţiat, printre altele o neutralitate vestimentară care se opune purtării unor asemenea semne […] Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că o normă internă precum cea în discuţie în litigiul principal nu instituie un tratament diferenţiat întemeiat direct pe apartenenţă religioasă sau convingeri”, stabileşte Curtea în cauza C‑157/15.

    Practic, existând la nivelul firmei o normă care îi obligă pe toţi salariaţii din mediul respectiv să se abţină de la a purta vizibil un însemn politic, religios sau filozofic, nu se ajunge o discriminare a unuia ori a altuia dintre salariaţi. O astfel de practică îi vizează pe toţi salariaţii, convingerile lor putând fi dintre cele mai diverse, aşadar este o cerinţă neutră. În schimb, dacă s-ar interzice doar anumite lucruri, individualizate, atunci concluzia ar fi diferită (spre exemplu, s-ar interzice numai purtarea vălului islamic).

    Cititi mai multe pe www.avocatnet.ro

  • Viaţa unui copil de bani gata .”Arăt prea bine, sunt prea frumoasă şi prea educată pentru o slujbă de birou” – GALERIE FOTO

    Julia Stakhiva are 23 de ani, trăieşte la Londra, se coafează şi face tratamente de înfrumuseţare la Moscova, cheltuie 200.000 de lire sterline pe an pe pantofi şi are o garderobă în valoare de 1.5 milioane de lire sterline. Iar totul este plătit de părinţii ei, scrie Daily Mail.

    Părinţii ei au făcut milioane de dolari conducând diferite companii în Ucraina şi susţin stilul de viaţă luxos al tinerei. Până acum, tânăra ar fi cheltuit 180.000 de lire pe operaţii estetice.

    “Oricine poate fi bogat, însă nu oricine nu poate fi frumos”, mărturiseşte tânăra plină de înţelepciune pentru cotidianul britanic.”În cercurile în care mă învârt oamenii nu sunt geloşi pentru că cineva are nu ştiu ce pereche de pantofi sau geantă, ci sunt geloşi pe înfăţişarea celuilalt. De aceea este important pentru mine să fiu frumoasă, slabă şi să am un păr frumos”, a continuat ea.

    “Este bine să începi operaţiile estetice de la vârstă fragedă. Unii oameni nu sunt destul de curajoşi să-şi facă operaţii estetice. Cred că este mai bine să stea acasă şi să mănânce pizza. Ei bine, voi să mâncaţi pizza şi eu să arăt bine”, este un alt gând înţelept al Juliei Stakhiva.

    “Scopul meu în viaţă este să am succes. Arăt prea bine, sunt prea frumoasă şi prea educată pentru o slujbă de birou”, încheie ea.
     

  • Viaţa unui copil de bani gata .”Arăt prea bine, sunt prea frumoasă şi prea educată pentru o slujbă de birou” – GALERIE FOTO

    Julia Stakhiva are 23 de ani, trăieşte la Londra, se coafează şi face tratamente de înfrumuseţare la Moscova, cheltuie 200.000 de lire sterline pe an pe pantofi şi are o garderobă în valoare de 1.5 milioane de lire sterline. Iar totul este plătit de părinţii ei, scrie Daily Mail.

    Părinţii ei au făcut milioane de dolari conducând diferite companii în Ucraina şi susţin stilul de viaţă luxos al tinerei. Până acum, tânăra ar fi cheltuit 180.000 de lire pe operaţii estetice.

    “Oricine poate fi bogat, însă nu oricine nu poate fi frumos”, mărturiseşte tânăra plină de înţelepciune pentru cotidianul britanic.”În cercurile în care mă învârt oamenii nu sunt geloşi pentru că cineva are nu ştiu ce pereche de pantofi sau geantă, ci sunt geloşi pe înfăţişarea celuilalt. De aceea este important pentru mine să fiu frumoasă, slabă şi să am un păr frumos”, a continuat ea.

    “Este bine să începi operaţiile estetice de la vârstă fragedă. Unii oameni nu sunt destul de curajoşi să-şi facă operaţii estetice. Cred că este mai bine să stea acasă şi să mănânce pizza. Ei bine, voi să mâncaţi pizza şi eu să arăt bine”, este un alt gând înţelept al Juliei Stakhiva.

    “Scopul meu în viaţă este să am succes. Arăt prea bine, sunt prea frumoasă şi prea educată pentru o slujbă de birou”, încheie ea.
     

  • Încă un gigant mondial vine în România. Recrutarea angajaţilor va începe imediat

    Recrutarea începe imediat, a anunţat ieri com­pania. ZF a scris încă de luna trecută despre faptul că grupul irlandez va intra pe piaţa locală de outsourcing.
     
    Biroul din Bucureşti este primul de pe teritoriul continental european pentru Voxpro şi succedă deschiderea din 2016 a biroului din Dublin care a dus la crearea a 400 de locuri de muncă, dar şi a două birouri adiţionale în SUA, unde au fost create 500 de locuri de muncă.
     
    „Derulăm parteneriate solide cu cele mai cunoscute companii de tech din lume (…), noua locaţie contribuie la dezvoltarea companiei“, a spus Dan Kiely, CEO al Voxpro.
     
  • Comisia de Statut: Aleşii pot să angajeze la cabinet persoane cu care au lucrat în ultimii 5 ani

    Marton Arpad a declarat, pentru MEDIAFAX, că Statutul prevedea deja că “angajaţii cu contract de muncă sau convenţie civilă ai unui birou parlamentar pot fi reangajaţi în biroul parlamentar al aceluiaşi deputat sau senator şi în noul mandat, în cazul realegerii acestuia”, iar articolul adoptat de Comisia de Statut aduce o clarificare.

    Proiectul pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor propune introducerea la articolul 38 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, după alineatul 12, a unui nou alineat, cu următorul cuprins: “Prin derogare de la art. 301 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, nu constituie conflict de interese angajarea la biroul parlamentar a persoanelor cu care senatorii sau deputaţii s-au aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Comisia de Statut: Aleşii pot să angajeze la cabinet persoane cu care au lucrat în ultimii 5 ani

    Marton Arpad a declarat, pentru MEDIAFAX, că Statutul prevedea deja că “angajaţii cu contract de muncă sau convenţie civilă ai unui birou parlamentar pot fi reangajaţi în biroul parlamentar al aceluiaşi deputat sau senator şi în noul mandat, în cazul realegerii acestuia”, iar articolul adoptat de Comisia de Statut aduce o clarificare.

    Proiectul pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor propune introducerea la articolul 38 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, după alineatul 12, a unui nou alineat, cu următorul cuprins: “Prin derogare de la art. 301 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, nu constituie conflict de interese angajarea la biroul parlamentar a persoanelor cu care senatorii sau deputaţii s-au aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Happy Tour, vânzari de aproape 50 milioane de euro în 2016

    În ceea ce priveşte portofoliul de clienţi corporate, Happy Tour a înregistrat anul trecut o creştere cu peste 10% faţă de finalul anului precedent, noii parteneri activând în domenii precum bancar, auto, agricultură. 

    „Happy Tour îşi păstrează trendul de creştere înregistrat în ultimii ani, respectiv strategia de dezvoltare la nivel internaţional, în 2016 deschizând un birou la Istanbul, al treilea după Bucureşti şi Sofia. Atât în 2016, cât şi anul acesta, ne concentrăm pe dezvoltarea companiei”, declară Javier Garcia del Valle, CEO al grupului.

    Anul 2016 s-a remarcat prin creşterea cu 40% a turismului intern, clienţii Happy Tour preferând destinaţii din România pentru organizarea de team-buildinguri şi petreceri de companie. Pe zona de leisure, s-au înregistrat creşteri pentru litoral, Bucovina şi staţiunile balneare. Trendul pozitiv pentru aceste destinaţii s-a menţinut şi la începutul acestui an, observându-se şi o creştere a plăţilor cu vouchere de vacanţă.

    „Voucherele de vacanţă au fost o măsură pentru stimularea turismului intern şi se vede acest lucru în creşterea volumului de vânzări şi cererea pentru vacanţe în România. În 2017, ne aşteptăm la o dublare a volumului de vânzări cu vouchere de vacanţă şi o crestere a cererii pentru vacanţe interne de 25% faţa volumul de 1,4 milioane de euro înregistrat în 2016″, precizează Javier Garcia del Valle.

    Din toamna anului trecut, de când Happy Tour a devenit turoperator exclusiv pe România al Disneyland Paris, cererea familiilor cu copii pentru astfel de vacanţe a crescut cu 150%, produsul fiind unul dintre cele mai vândute din oferta companiei. La nivel de 2016, pachetul mediu achiziţionat pentru Disneyland a fost de 1.500 de euro, acesta reprezentând vacanţa pentru doi adulţi şi un copil, la un hotel de trei-patru stele în parc, trei nopţi de cazare, demipensiune, patru zile de intrare în parc, bilete avion.

    Cea mai cerută destinaţie în 2016 a fost Spania, urmată de România, Grecia, Turcia, Italia, Germania, Statele Unite. Turiştii Happy Tour au preferat hoteluri de patru şi cinci stele, la pachete cu valori medii de 800 de euro/adult în Spania, 600 de euro/adult în Grecia, 600 de euro/adult în Turcia. Spania continuă să fie în topul preferinţelor turiştilor şi în 2017, în primele luni ale anului fiind rezervate cu 10% mai multe pachete, în perioada de Early Booking, faţă de perioada similară din 2016.

  • Cine sunt bancherii care au măsluit cel mai important număr din lume

    Hayes a fost trezit în zori, în apartamentul său, de un apel telefonic primit de la şeful său. Acesta îi cerea să ajungă la biroul imediat. În New York, Lehman Brothers se prăbuşea spre faliment. La biroul lui, Hayes privea cum lumea procesa ştirile şi intra în panică. Cu deschiderea fiecărei burse, piaţa financiară se tranforma într-o mare de roşu. Fiecare investitor căuta cu disperare să scape de active. În astfel de momente, Hayes intra într-o stare asemănătoare inconştienţei, procesând rapid valul de informaţii adus de monitoare şi calculând cea mai bună cale de ieşire.

    Hayes era un fenomen la UBS, unul dintre cei mai buni specuialişti în derivate ai băncii. Până atunci, criza financiară în formare a fost ceva bun pentru el. Haosul i-a oferit oportunitatea să cumpere ieftin de la cei disperaţi să iasă de pe burse şi să vândă ridicat celor câţiva ghinionişti obligaţi să tranzacţioneze. În timp ce majoritatea dealerilor se îndreptau spre tuşă de frică, Hayes, cu un apetit aparent nelimitat pentru risc, a rămas în teren. Avea 28 de ani, iar în acel an ar fi trebui să câştige peste 70 de milioane de dolari.

    Acum risca să piardă totul. Trebuia să se retragă din fiecare tranzacţie făcută cu Lehman, şi, mai grav, pariase enorm pe faptul că în zilele următoare ratele de dobândă vor rămâne la fel. Colapsul Lehman Brothers, a patra cea mai mare bancă de investiţii din SUA, ar forţa cu siguranţă rate, barometre ale riscului, să sară în sus. În cartea sa de tranzacţionare, o rată conta mai mult decât oricare alta: rata interbancară de la Londra, sau Libor, de referinţă pentru active financiare şi împrumuturi de 350.000 de miliarde de dolari din întreaga lume. Pentru traderi ca Hayes, acest număr era Sfântul Graal. Şi, cu doi ani mai devreme descoperise cum s-o manipuleze.

    Libor era stabilită de un comitet ales al celor mai mari bănci din lume. Rata măsura cât costă împrumuturile reciproce ale băncilor. În fiecare dimineaţă, fiecare bancă prezenta o estimare, se făcea media, iar rezultatul era publicat la amiază. Procedeul era repetat în formule pentru diferite valute, precum şi pentru intervale diferite de timp, variind de la peste noapte la un an. Cât timp a fost  junior trader la Londra, Hayes ajunsese să cunoască mai multe dintre cele 16 persoane responsabile cu transmiterea estimărilor băncii lor lor pentru rata în yeni.

    Brokerii sunt intermediarii în lumea finanţelor, facilitând tranzacţiile dintre traderii diferitelor bănci. Dacă un trader vrea să cumpere sau să vândă, teoretic el ar putea suna la toate băncile pentru a obţine un preţ. Cu greu un dolar îşi schimbă posesorii pe pieţele de cash şi de fără ca un broker să intermedieze afacerea şi să-şi ia partea sa. În opaca, descentralizata piaţă a derivatelor, brokerii sunt în epicentrul fluxului de informaţii. Ei au astfel poziţii puternice. Numai ei pot obţine o imagine completă a ceea ce fac toate băncile. În timp ce brokerii nu au avut nici un rol oficial în stabilirea Libor, cei de la bănci care stabilesc ratele s-au bazat pe ei pentru informaţii despre unde este tranzacţionat cash-ul.

    Cei mai mulţi traderi se uită la brokeri ca la cetăţeni de clasa a doua. Hayes le-a recunoscut valoarea; a văzut ceea ce altfel nu a putut fi văzut. Pasiunea lui aproape intimă pentru numere, sângele rece, setea de risc şi obiceiurile sale neobişnuite erau mai mult decât ticuri profesionale. Hayes a fost diagnosticat cu sindromul Asperger abia în 2015, când avea 35 de ani, dar colegii săi, mulţi dintre ei operatori pricepuţi veniţi din şcoli celebre, îi aminteau de multe ori lui Hayes că nu era ca ei. L-au numit „Rain Man”.

    Când s-a deschis bursa de la Londra, decesul Lehman era deja oficial. De fiecare dată când una dintre băncile care stabileau Libor suna şi îi cerea părerea cu privire la direcţia pe care ar trebui s-o ia rata, brokerul spunea – ceea ce este incredibil, având în vedere vestea despre catastrofa din SUA – că este probabil ca rata să scadă. O fi Libor o rată importantă, dar aşa era stabilită înţelegerea între personaje care puteau fi, în funcţie de zi, indiferente, optimiste sau speriate. Când a verificat mai târziu în acea noapte cifrele oficiale, Hayes a văzut cu uşurare că Libor în yeni a scăzut.

    În următoarele trei zile a stat mai mult la birou, supravieţuind cu doar trei ore de somn pe noapte. Pe măsură ce piaţa era zdruncinată de convulsii, profitul şi pierderile sale au sărit de la minus 20 de milioane de dolari la plus 8 milioane de dolari în doar câteva ore, însă Hayes avea încă un as în mânecă. ICAP, cea mai mare firmă de brokeraj interdealer din lume, trimitea prin e-mailul „predicţii Libor” în fiecare zi, la 7 dimineaţa, oamenilor de la băncile responsabile pentru stabilirea Libor. Hayes a trimis un mesaj unui insider de la ICAP şi i-a cerut să facă predicţiile mai mici. În tot acest haos, Libor era singurul lucru asupra căruia avea oarece control, cel puţin aşa credea Hayes. Şi-a mobilizat reţeaua la maximum, oferind brokerilor săi plăţi suplimentare pentru colaborare şi cerând favoruri băncilor din întreaga lume.

    Pentru a nu ştiu câta oară de la colapsul Lehman, Hayes şi-a contactat brokerii de la Londra. „Trebuie să fii cât mai discret posibil, bine?”, i-a cerut printr-un SMS unuia dintre ei. „Te voi plăti, ştii, cu 50.000 de dolari, 100.000 de dolari. Orice ai vrea, bine?”

    „Bine”, a spus brokerul. „Eu îmi ţin cuvântul”, l-a asigurat Hayes.

    ch.