BusinessMagazin

Tag: companii

  • Bilanţul pieţei muncii în ultimul an: 150.000 de contracte de muncă în plus, dar companiile angajează în regim part time sau pe perioadă determinată

    În ultimul an, companiile au recrutat cu precădere angajaţi cu contracte pe perioadă determinată şi în regim full time (unde s-au înregistrat cu peste 80.000 de noi contracte de muncă în plus), dar şi cu contracte în regim part time pe perioadă nedeterminată (+10.000 de contracte).

    „Motivele pentru care companiile au optat pentru aceste tipuri de contracte sunt legate de nevoia de outsourcing şi de creşterile pe partea de leasing de personal, unde se angajează personal cu contracte pe perioadă determinată. Este preferată această metodă pentru ca firmele să aibă o flexibilitate mai mare, iar riscul este mai mic pe un contract de prestări servicii decât pe un contract de muncă, chiar dacă costurile pot fi mai mari“, a explicat Dragoş Gheban, managing part­ner al companiei cu activităţi în domeniul resurselor umane Catalyst Solutions. El a adăugat că sunt domenii, cum este cel al IT-ului, unde se practică angajarea pe proiecte, iar programatorii sunt angajaţi cu contracte pe perioadă determinată. În plus, creşterea volumului de programe de internship din cadrul companiilor multinaţionale a condus, de asemenea, la o creştere a numărului de contracte încheiate pe perioadă determinată.

    Mai multe pe zf.ro

  • De ce s-au spart ochelarii Google. Avansul tehnologiilor retro

    În prima lună a anului, Google a anunţat că va retrage de pe piaţă Glass, un produs inovator, însă deseori criticat pentru preţul de 1.500 de dolari, iar mişcarea gigantului IT este văzută ca un sfârşit pentru produsul pe care compania l-a promovat în mod agresiv.

    Google a decis ca echipa Glass să iasă din programul Explorer şi că va fi condusă de Tony Fadell, CEO al Nest, poate cel mai promiţător start-up cumpărat de Google în 2014, pentru 3,2 miliarde de dolari. Fadell este cunoscut pentru faptul că s-a aflat la conducerea echipei care a dezvoltat primul iPod.

    2014 nu a fost un an bun pentru Google Glass, în condiţiile în care produsul de 1.500 de dolari nu a captat interesul publicului larg. Pentru a deveni un bestseller, Glass ar fi avut nevoie de ajutor din partea comunităţii dezvoltatorilor de aplicaţii. La finalul lui 2014, doar 100 de programe erau disponibile pentru Glass; pentru comparaţie, App Store-ul celor de la Apple se apropia de 1,5 milioane de aplicaţii.

    Explicaţia pare să fie că multe companii nu au văzut beneficii în dezvoltarea de software pentru ochelarii inteligenţi. Twitter, spre exemplu, a renunţat la aplicaţia proprie în luna octombrie. Conform celor de la Reuters, 9 din 16 companii de software contactate au spus că au oprit dezvoltarea pentru că nimeni nu cumpăra produsul celor de la Google. Mai mulţi designeri au încercat să promoveze Glass ca un produs fashion, la fel ca Apple Watch, însă acest lucru era greu de făcut când costul iniţial se ridica la 1.500 de dolari.

    Încă de la lansarea din 2012, Google Glass a avut o mare problemă: cei care purtau device-ul arătau cel puţin ciudat. În scurt timp, cei mai mari contestatari ai Glass au devenit chiar posesorii produsului. Mulţi dintre cei care au plătit 1.500 de dolari s-au arătat dezamăgiţi, aşteptările lor fiind peste ceea ce puteau ochelarii hi-tech să facă. „Am descoperit că nu erau foarte utili“, spune James Katz, director de studii al Massachussettes Institute of Technology. „Mai mult, aveam impresia că cei din jur erau deranjaţi atunci când purtam ochelarii.“ Unul dintre cei care nu au dat mari şanse produsului a fost Phil Schiller, şeful departamentului de marketing de la Apple. Într-un e-mail din 2012, acesta scria: „Nu pot să cred că cineva normal va purta vreodată aşa ceva“.

    Google a decis oprirea vânzărilor de ochelari inteligenţi pe 19 ianuarie, dar se va concentra în viitor pe singurul segment în care Glass a punctat: segmentul business. Programul Glass at Work are deja peste zece parteneri care încă dezvoltă aplicaţii pentru produs. „O companie care vrea mâine 100 de perechi de ochelari va primi mâine 100 de perechi de ochelari“, a declarat o sursă din interiorul Google, citată de Business Insider. Acest lucru, mai spun reprezentanţii companiei, nu înseamnă că programul va deveni o prioritate pentru toată compania. Faptul că programul Explorer a ajuns la sfârşit nu mai este de mult un mister. Media a intuit de mult că acest lucru urmează să se întâmple, notează aceeaşi publicaţie. „Chiar dacă produsul nu mai este pe piaţă pentru publicul larg, vânzările către companii cresc în fiecare trimestru“, a declarat Brian Ballard, CEO al APX Labs, una dintre firmele producătoare de aplicaţii. „Google ne oferă acum mai mult suport; odată cu închiderea Explorer, atenţia se îndreaptă acum către noi. Este de înţeles, din moment ce clienţii sunt branduri uriaşe, de la producători de avioane sau maşini până la companii de utilităţi.“

    Faptul că Google a decis închiderea programului Explorer şi restructurarea programului Glass reprezintă un capăt de drum pentru produsul care ar fi trebuit să revoluţioneze lumea. Însă ideea din spatele Glass, de a putea urmări imagini pe un ecran autonom, ar putea fi încă atrăgătoare pentru multe companii. Oamenii ar fi chiar dispuşi să accepte o anumită lipsă de confort pentru a putea folosi un astfel de gagdet (acelaşi lucru s-a întâmplat în cazul tehnologiei Bluetooth). Problema este că Glass nu reprezintă doar o metodă de a primi informaţii în timp real, este şi o metodă de a înregistra tot ce se petrece în jur, iar acest lucru reprezintă o încălcare clară a intimităţii celorlalţi. Adoptarea în masă a unei noi tehnologii presupune şi adoptarea unor noi norme sociale.

    Dacă Glass nu ar fi avut funcţia de înregistrare în primă fază, poate că mai multă lume ar fi adoptat produsul. Dar, în forma în care a fost lansat, Glass a fost aproape imediat interzis în restaurante, baruri şi chiar în şedinţele de consiliu ale celor de la Google. Instituţiile ce militează pentru protecţia datelor personale l-au numit „unul dintre cele mai invazive produse dezvoltate vreodată“.

    Proiectul Glass nu a fost însă abandonat; compania reorganizează echipa pentru a grăbi producerea unui produs mult mai ieftin şi mai adaptat cerinţelor de astăzi. Însă eşecul public al produsului arată că lumea nu este încă pregătită pentru ochelarii inteligenţi. Sau, mai bine spus, ochelarii „atât“ de inteligenţi.

  • Managerul de 35 de ani care a vândut zece Bentley şi trei Lamborghini în 2014

    Piaţa locală a automobilelor de lux şi supersport a atras în ultimii şapte ani toate marile companii din domeniu, pornind de la Ferrari, Maserati şi continuând cu Bentley şi Lamborghini. Clienţii români au prins curaj şi au cumpărat anul trecut peste 20 de astfel de unităţi.

    “Am închis anul cu zece vânzări Bentley şi trei Lamborghini, ceea ce înseamnă că ne-am atins targetul şi chiar l-am depăşit la Lamborghini cu o unitate“, spune dintr-o suflare Mihaela Tudorică, brand manager Bentley şi Lamborghini în cadrul Porsche Inter Auto, divizia de retail a Porsche Holding în România.

    Cu un an în urmă, doar opt Bentley-uri şi două Lamborghini plecau din showroomul exclusivist din Pipera. Cu toate că cifrele sunt foarte mici, în raport cu piaţa toală, sau chiar şi cu piaţa premium şi de lux pe care anul trecut s-au vândut aproape 7.000 de maşini, cifrele mici de vânzări ascund cifrele mari legate de preţul acestor automobile, pentru care unii clienţi se decid chiar şi după un an de la prima intrare în showroomul unei astfel de mărci.

    Cine este clientul care este dispus să cheltuiască chiar şi peste 240.000 de euro pe o limuzină de lux, cum este Bentley Flying Spur? „Clienţii de Bentley sunt antreprenori, avocaţi, proprietari de business. Nu am avut executivi printre clienţi. De asemenea, acelaşi lucru se repetă şi la Lamborghini“, a spus brand managerul celor două mărci. Clientul unui astfel de automobil este, în cele mai multe cazuri, un colecţionar de automobile exclusiviste.

    „În cele mai multe cazuri, pe lângă Bentley mai au cel puţin alte două automobile, sau au cel puţin un Bentley şi un SUV mare sau au şi un automobil de weekend. La Lamborghini este mai «delicată» situaţia deoarece în cele mai multe cazuri au şi Bentley, şi Ferrari, sunt colecţionari de astfel de automobile. Un proprietar de Lamborghini are cel puţin trei maşini în garaj şi unul de Bentley minimum două“, subliniază Mihaela Tudorică, care consideră că „în România este greu de vândut un Lamborghini Aventador deoarece are preţul este foarte mare, de peste 300.000 de euro. Un client ca să dea 200.000 de euro găsim mai uşor.

    Cei mai mulţi români sunt precauţi deoarece nu ştiu ce le rezervă anul următor. Clienţii de Huracan însă doresc ca următorul lor Lamborghini să fie un Aventador“. Din cele trei Lamborghini vândute anul trecut în România, două au fost Huracan, unul livrat şi unul ce urmează a fi înmatriculat în perioada următoare, iar cel de-al treilea a fost un Aventador Roadster de 330.000 de euro fără TVA, care se va livra în luna martie unui client din Bulgaria.

    „În afară de clientul din Bulgaria nu am mai avut alţi clienţi din regiune. Discutăm şi cu cei din Republica Moldova, dar sunt doar discuţii, nu am închis niciun contract. Pentru anul următor, discutăm cu Bulgaria şi pentru Bentley, şi pentru Lamborghini. Cei din Republica Moldova sunt mai apropiaţi de Viena. Aceasta este o piaţă foarte bună pentru astfel de maşini deoarece pentru ei contează foarte mult confortul şi imaginea. Sperăm însă ca în Bulgaria să livrăm cel puţin un Mulsanne. Clienţii mai pot fi convinşi şi prin teste, după ce văd şi merg cu acest automobil“, rezumă planurile din regiune Mihaela Tudorică.

    Cel mai scump Bentley vândut anul trecut de Porsche Inter Auto nu este unul sport, ci o limuzină, un Flying Spur V8 de aproape 250.000 de euro cu TVA. „Clienţii au optat anul trecut pentru mai multe opţionale. Spre exemplu am vândut o limuzină Flying Spur V8 al cărei preţ cu opţionale depăşea preţul uneia Flying Spur W12 prin accesorii“, a spus Mihaela Tudorică. Sunt şi clienţi care se limitează doar la opţiunile strict necesare şi nu vor nimic suplimentar, dar şi alţii care au dorit perne pentru locurile din spate sau frigider cu pahare de şampanie, care de obicei sunt disponibile doar pe Mulsanne, iar pentru aceştia Bentley Bucureşti a realizat o solicitare specială. „În cazul clienţilor care au aşteptat mai mult până au depus comanda, aceştia comandă mai multe opţionale şi alocă, din timp, un buget mai mare achiziţiei. Au fost astfel şi clienţi care au aşteptat un an până când au fost depus oficial comanda“, a subliniat directorul de marcă.

    În total, Porsche Inter Auto a livrat anul trecut şase maşini, iar restul reprezintă modele comandate de clienţi care încă nu au fost livrate. Pe de altă parte, în înmatriculările de la poliţie apar 11 Bentley-uri înmatriculate, diferenţa de cinci maşini fiind reprezentată de automobile achiziţionate noi de pe alte pieţe.

    „Clienţii au preferat să aştepte anul trecut şi nu au optat pentru un model de pe stoc pentru a avea o maşină mai viu colorată. Clienţii nu au mai dorit automobile negre, albe sau gri, ci bronz, oranj Sunburst şi inclusiv la interior s-a optat pentru culori mai exotice, cum ar fi un verde închis“, a spus Mihaela Tudorică. În ceea ce priveşte targetul pe 2015, acesta este simplu – de a egala sau a depăşi cifrele pe anul trecut, lucru greu pe o piaţă a autoturismelor ce abia a depăşit 70.000 de unităţi înmatriculate, chiar şi cu o creştere de 21% faţă de 2013. „O medie bună anuală ar fi o maşină Bentley pe lună pentru ca businessul să fie funcţional. Din septembrie 2012, de când am preluat această funcţie, piaţa acestor automobile s-a îmbunătăţit simţitor. Clienţii au mai multă încredere şi discuţiile cu aceştia se închid printr-o vânzare.“

  • UniCredit: Curăţarea portofoliilor ţine evoluţia creditelor corporate în România pe minus şi în 2015

    Studiul prezentat de grupul italian, în cadrul unei conferinţe susţinute la Viena cu ocazia Forumului Central şi Est European Euromoney, prognozează o creştere cu 0,1% a soldului de credite la nivel de piaţă în 2015, după contracţia cu 3,6% estimată de specialiştii UniCredit pentru anul trecut.

    Pe zona împrumuturilor pentru companii, UniCredit apreciază că scăderea volumului de credite în România va frâna anul acesta până la 0,8%, faţă de restrângerea cu 5,6% a soldului în 2014.

    Potrivit cercetării UniCredit, România este, de altfel, singura ţară din regiune în care volumul împrumuturilor corporate va continua să se reducă în acest an, restul pieţelor afişând dinamici pozitive, dintre care 0,5% în Bulgaria, 1,8% în Ungaria şi 8% în Polonia.

    Carmelina Carluzzo, director adjunct Analiză Strategică Europa Centrală şi de Est la UniCredit, pune contracţia pieţei creditului corporate din România pe seama eforturilor de curăţare a bilanţurilor făcute de bancile autohtone la cererea bancii centrale.

    “Ceea ce vedem este efectul curăţării portofoliilor de credite. BNR a pus presiune pe băncile comerciale, ceea ce a impactat soldul împrumuturilor corporate şi ne aşteptăm să continue. Impulsul pozitiv va veni din contribuţia fondurilor europene, însă volumul va fi afectat de măsurile de curăţare a bilanţurilor”, a declarat Carluzzo.

    Segmentul de retail, pe de altă parte, este estimat să înregistreze o creştere uşoară, de 1% în 2015, faţă de contracţia cu aproximativ 2% anul trecut.

    În acelaşi timp, UniCredit prognozează că volumul depozitelor la nivelul sistemului bancar românesc va creşte cu 3% în acest an, dinamică estimată a fi constantă faţă de 2014.

  • Peste un sfert dintre directorii generali din România spun că economia va merge mai prost în 2015

    Potrivit documentului citat, 44% dintre directorii generali din România spun că sunt foarte optimişti în ceea ce priveşte perspectiva creşterii veniturilor companiilor lor în următorul an. Alţi 40% dau dovadă de optimism moderat când vine vorba de creşterea veniturilor în acest an. Pe termen mediu, directorii generali din România sunt încă şi mai încrezători, 54% spunând că sunt foarte siguri de perspectivele de creştere ale companiilor lor în următorii trei ani (media la nivel global este de 49%). 27% dintre directorii generali din România cred că economia globală se va deteriora în 2015, un procent de trei ori mai mare de pesimişti faţă de anul anterior, când numai 8% dintre respondenţii români credeau că economia globală va înregistra un declin. 38% dintre executivii români cred că starea economiei globale va rămâne neschimbată, în timp ce 35% sunt mai optimişti şi cred că se va îmbunătăţi.

    La nivel global, numărul directorilor generali care cred ca economia globală se va îmbunătăţi în următoarele 12 luni este mai mic decât anul trecut, dar încrederea în abilitatea lor de creşte veniturile propriilor companii rămâne stabilă – potrivit răspunsurilor a mai mult de 1300 de directori generali intervievaţi de PwC pentru cea de-a 18-a ediţie a Global CEO Survey. Rezultatele studiului au fost făcute publice ieri în cadrul deschiderii evenimentului anual World Economic Forum de la Davos, Elveţia.

    Studiul PwC arată că directorii generali sunt mai puţin optimişti decât anul trecut când vine vorba de perspectivele de creştere – 37% dintre ei spunând că economia globală se va îmbunătăţi în 2015, faţă de 44% anul trecut. În mod semnificativ, 17% dintre respondenţi cred că economia globală va intra în declin, un procent mai mult decât dublu faţă de anul trecut (7%). Restul de 44% consideră că starea economiei globale va rămâne neschimbată.

    La nivel regional, rezultatele variază considerabil. Executivii din Asia-Pacific sunt cei mai optimişti când vine vorba de economia globală, 45% din ei anticipând o îmbunătăţire, urmaţi de cei din Orientul Mijlociu (44%) şi America de Nord (37%). Însă, doar 16% dintre executivii din Europa Centrală şi de Est se aşteaptă la o îmbunătăţire a condiţiilor economice. Respondenţii din state emergente ca India (59%), China (46%) şi Mexic (42%) sunt mai optimişti în legătură cu economia faţă de omologii lor din statele dezvoltate ca SUA (29%) şi Germania (33%).

    Potrivit PwC, în ciuda perspectivelor mai puţin optimiste asupra economiei globale, executivii rămân încrezători în viitorul propriilor companii; 39% dintre respondenţii la nivel global sunt „foarte siguri” că veniturile companiilor lor vor creşte în următorul an – acelaşi procent ca şi anul trecut, dar uşor în creştere de la 36% în 2013. Executivii din regiunea Asia Pacific (45%) sunt cei mai încrezători în creşterea veniturilor companiilor lor, aproximativ la fel ca anul anterior. Orientul Mijlociu este încă una din cele mai optimiste regiuni, 44% dintre respondenţi fiind foarte încrezători în creşterea veniturilor, deşi este în scădere semnificativă faţă de anul anterior (69%). Încrederea executivilor este în creştere în America de Nord de la 33% la 43%. Respondenţii din Europa de Vest (31%) şi cei din Europa Centrală şi de Est (30%) sunt mai puţin optimişti când vine vorba de perspectivele de dezvoltare ale companiilor proprii.

    De la ţară la ţară, executivii din India sunt în topul listei celor mai încrezători în perspectivele de dezvoltare pe termen scurt (62%), urmaţi de cei din Mexic (50%), SUA (46%), Australia (43%), Marea Britanie  şi Africa de Sud (39%), China (36%), Germania (35%) şi Brazilia (30%). La polul opus se află Franţa (23%), Venezuela (22%), Italia (20%), Argentina (17%), iar ultimul loc este ocupat de Rusia, cu doar 16% dintre executivi fiind foarte siguri de creşterea veniturilor în 2015; în scădere de la 53% anul trecut, când respondenţii din Rusia erau cei mai încrezători la nivel global.

    “Întreaga lume se confruntă cu provocări la nivel economic, politic şi social. Directorii generali, per ansamblu, rămân precauţi pe termen scurt atât în legătură cu economia globală, cât şi când vine vorba de perspectivele de dezvoltare ale companiilor lor. În timp ce pieţe mature ca SUA par să îşi revină, altele, asemenea Zonei Euro, rămân în incertitudine. Iar în timp ce unele economii emergente continuă să se extindă rapid, altele încetinesc. Rămâne o provocare găsirea echilibrului strategic pentru susţinerea dezvoltării în această piaţă în continuă schimbare”, a declarat Dennis M. Nally, preşedinte al PricewaterhouseCoopers International, într-un comunicat de presă al companiei.

    “Încrederea respondenţilor este în scădere mai ales în ţările producătoare de petrol din întreaga lume, ca urmare a prăbuşirii preţului petrolului. Executivii ruşi, de exemplu, au fost cei mai încrezători în studiul de anul trecut, dar anul acesta se află la polul opus. De asemenea, încrederea executivilor din Orientul Mijlociu, Venezuela şi Nigeria este  în scădere.”, a adăugat Dennis M. Nally.

    Directorii generali consideră SUA ca fiind cea mai importantă piaţă de creştere în următoarele 12 luni, plasând-o înaintea Chinei pentru prima oară în cinci ani de când aceasta întrebare a fost introdusă în chestionar. Per total, 38% dintre respondenţi spun că SUA este în top trei pieţe de creştere, urmată de China (34%), Germania (19%), Marea Britanie (11%) şi Brazilia (10%).

    De asemenea, respondenţii spun că vor implementa strategii de optimizare a companiilor lor în următorul an. În total, 71% spun că vor optimiza costurile, 51% că vor forma parteneriate sau alianţe strategice, 31% ca vor externaliza o funcţie sau un un proces de business  şi 29% că vor finaliza o fuziune sau o achiziţie la nivel local (în creştere de la 23% anul trecut).

    Suprareglementarea este din nou pe primul loc în topul motivelor de îngrijorare a executivilor respondenţi, în procent de 78%, în creştere cu 6% faţă de anul trecut şi la un nivel record în sondaj. Ţările în care îngrijorările legate de supra-reglementare sunt la un nivel foarte înalt sunt Argentina (98%), Venezuela (96%), SUA (90%), Germania (90%), Marea Britanie (87%) şi China (85%).

    Alte motive de îngrijorare aflate în top sunt disponibilitatea talentelor (73%), deficitul fiscal şi povara creditelor (72%), incertitudinea geopolitică (72%), creşterea taxelor (70%), ameninţările cibernetice (61%) – în creştere semnificativă faţă de anul trecut (48%) – precum şi  instabilitatea socială (60%), obiceiurile consumatorilor aflate în continuă schimbare  (60%) şi viteza schimbărilor tehnologice (58%).

    Motivele de îngrijorare are executivilor sunt în creştere per total, cu excepţia costurilor de energie unde au scăzut la 59%.

    Pentru cea de-a XVIII-a ediţie a sondajului PwC Global CEO Survey au fost realizate 1.322 de interviuri în 77 de ţări în ultimul trimestru al anului 2014. Defalcat pe regiuni, au fost realizate 459 de interviuri în zona Asia-Pacific, 455 în Europa, 147 în America de Nord, 167 în America Latină, 49 în Africa şi 45 în Orientul Mijlociu. În Romania, au fost realizate 63 de interviuri cu directorii generali locali.

  • Trei sferturi dintre companiile din Bucureşti care s-au relocat în 2014 au ales zona de nord

    „Clădirile noi cu suprafeţe foarte mari livrate în 2014 sau aflate în construcţie în zona de nord au atras cei mai multi chiriaşi, proximitatea metroului, a zonei rezidenţiale pentru expaţi, a noului mall şi calitatea superioară a proiectelor au reprezentat principalele motive pentru care au fost alese aceste clădiri. Estimăm că şi în 2015 această zonă se va menţine pe primul loc ca  volum total de suprafeţe tranzacţionate”, declară Alexandru Petrescu, managing partner ESOP Consulting.

    Clădiri preferate de chiriaşi în 2014 au fost Sky Tower, cea mai înaltă clădire din România, situată în zona Barbu Văcărescu din centru-nord, cu 11 contracte încheiate în 2014,  Hermes Business Campus, din zona Dimitrie Pompeiu, care a atras zece chiriaşi, care au închiriat în total peste 14.000 mp, Ethos House, cu şase clienţi noi şi parcurile de afaceri pentru care au optat companiile multinaţionale care au dorit să-şi strângă angajaţii sub acelaşi acoperiş – Globalworth Campus (Telekom, 25.000 mp), North Gate (Renault, 20.000 mp), Bucharest One (Vodafone, 16.000 mp) şi Green Court (Orange, 13.700 mp).  

    „Estimăm că în 2015 şi în 2016 pe lângă tranzacţiile din zona de nord vor începe să crească, ca număr şi ca suprafaţe închiriate şi tranzacţiile din zona de centru-vest unde s-au anunţat mai multe proiecte care cumulează peste 100.000 mp cum ar fi Sema Park, Afi Business Parc, Orhideea Towers”, mai spune Alexandru Petrescu.

  • Povestea lui Reed Hastings, cofondator şi CEO al Netflix

    Reed Hastings s-a născut în Boston, Massachusetts în 1960 şi trăieşte în San Francisco. După liceu, el s-a înrolat în Marina americană, iar apoi a intrat în corpurile de păstrare a păcii (Peace Corps). După ce a predat timp de doi ani matematică într-un sat din Swaziland, Hastings s-a întors în 1985 în Statele Unite. El a urmat cursurile Universităţii Stanford, obţinând o diplomă în inginerie.

    Primul job al lui Hastings a fost la Adaptive Technology, unde a dezvoltat mai multe programe de software. „Am lucrat pentru Audrey MacLean în 1990, atunci când era CEO al Adaptive. De la ea am învăţat cât de importantă e concentrarea. Am învăţat că e de preferat să faci un lucru bine, decât să faci mai multe doar ca să le termini“, povesteşte Hastings.

    În 1991, Hastings a fondat prima sa companie, Pure Software, de asemenea specializată în producerea de software. Dezvoltarea rapidă a companiei s-a dovedit  fi o provocare pentru tânărul antreprenor, care nu avea niciun fel de experienţă managerială. Studiile sale de inginer nu îl pregătiseră pentru postul de CEO, aşa că a cerut consiliului de administraţie să pună pe altcineva în locul său. „Am încercat să mă dau singur afară – de două ori“, povesteşte Hastings. „Îmi pierdeam toată încrederea în mine.“ Consiliul de administraţie a refuzat, astfel încât Hastings a fost nevoit să înveţe cum să conducă compania.

    În 1997, Hastings a vândut Pure Software şi a fondat, alături de Marc Randolph, Netflix. Compania avea ca domeniu de activitate închirierea filmelor prin poştă pentru clienţi din Statele Unite. „Ideea pentru Netflix mi-a venit atunci când am uitat să returnez o casetă la centrul de închirieri“, povesteşte omul de afaceri. „Datoram deja 40 de dolari celor de acolo, şi mi-am dat seama că există o metodă mai bună de a închiria filme. Era mult mai simplu să lucrezi pe bază de abonament, aşa cum face de exemplu o sală de forţă.“ De-a lungul timpului, Netflix a adunat o colecţie de peste 100.000 de filme şi un număr de aproape 44 de milioane de clienţi.

    După experienţa avută în cadrul Pure Software, Reed Hastings se temea de o creştere prea rapidă a Netflix. Public, scopul său era să dezvolte o companie în domeniul divertismentului. În privat, el dorea să crească o companie fără a-şi pierde spiritul antreprenorial.

    Pe măsură ce compania a crescut, managementul a început să fie remarcat pentru soluţiile inovative precum oferirea unor salarii mult peste medie sau oferirea unor bonusuri reprezentând acţiuni în cadrul companiei. Un aspect interesant este de asemenea pachetul de beneficii oferit angajaţilor cu performanţe medii sau sub medie. „Oferim compensaţii mari pentru că nu vrem ca managerii să se simtă vinovaţi atunci când trebuie să renunţe la angajaţi care nu fac faţă cerinţelor“, a declarat Hastings. Compania a devenit cunoscută şi pentru faptul că a eliminat concediile pentru angajaţi, permiţându-le acestora să îşi facă programul după cum vor.

    Reed Hastings este căsătorit şi are doi copii, iar averea sa este estimată la peste un miliard de dolari.

  • Care sunt companiile preocupate să le asigure angajaţilor echilibrul între muncă şi viaţa personală

    „Companiile s-au convins că angajaţii fericiţi sunt mai productivi iar analiza rezultatelor programelor implementate a demonstrat-o de fiecare dată. În fiecare an, constatăm un interes tot mai mare pentru respectarea echilibrului între muncă şi destindere şi este important să contribuim cu toţii la popularizarea acestui concept”, a declarat Simona Nicolaescu, business owner Dynamic HR, organizatorul unui concurs de proiecte de motivare pentru firmele din România.

    În fiecare an, la sfârşitul lunii februarie, câteva zeci de companii care au activităţi pe piaţa locală participă la Gala companiilor implicate în viaţa echilibrată a angajaţilor la care îşi prezintă programele de dezvoltare a angajaţilor şi creştere a performanţelor lor.

    „Aceste programe vizează un număr consolidat estimat de peste 20.000 angajaţi de la companiile participante, în total, ceea ce indică interesul arătat de mediul de afaceri faţă de sănătatea emoţională a angajaţilor lor”, a declarat Simona Nicolaescu, business owner Dynamic HR, companie de  training şi consultanţă în domeniul resurselor umane cu peste 700 de manageri consiliaţi în ultimii trei ani şi cursuri livrate unui număr de 3.500 de angajaţi din zeci de companii.

    O a doua constatare este că, spre deosebire de anii trecuţi, când problema implicării în în viaţa echilibrată a angajaţilor era apanajul aproape exclusiv al departamentului de HR, de cel puţin un an, acest aspect este şi în atenţia conducerii executive, la nivel de CEO, inclusiv.

    „Managerii şi proprietarii de companii s-au convins că productivitatea echipei creşte odată cu gradul de fericire iar această creştere trebuie susţinută de la cel mai înalt nivel”, concluzionează Simona Nicolaescu.

  • Care sunt companiile preocupate să le asigure angajaţilor echilibrul între muncă şi viaţa personală

    „Companiile s-au convins că angajaţii fericiţi sunt mai productivi iar analiza rezultatelor programelor implementate a demonstrat-o de fiecare dată. În fiecare an, constatăm un interes tot mai mare pentru respectarea echilibrului între muncă şi destindere şi este important să contribuim cu toţii la popularizarea acestui concept”, a declarat Simona Nicolaescu, business owner Dynamic HR, organizatorul unui concurs de proiecte de motivare pentru firmele din România.

    În fiecare an, la sfârşitul lunii februarie, câteva zeci de companii care au activităţi pe piaţa locală participă la Gala companiilor implicate în viaţa echilibrată a angajaţilor la care îşi prezintă programele de dezvoltare a angajaţilor şi creştere a performanţelor lor.

    „Aceste programe vizează un număr consolidat estimat de peste 20.000 angajaţi de la companiile participante, în total, ceea ce indică interesul arătat de mediul de afaceri faţă de sănătatea emoţională a angajaţilor lor”, a declarat Simona Nicolaescu, business owner Dynamic HR, companie de  training şi consultanţă în domeniul resurselor umane cu peste 700 de manageri consiliaţi în ultimii trei ani şi cursuri livrate unui număr de 3.500 de angajaţi din zeci de companii.

    O a doua constatare este că, spre deosebire de anii trecuţi, când problema implicării în în viaţa echilibrată a angajaţilor era apanajul aproape exclusiv al departamentului de HR, de cel puţin un an, acest aspect este şi în atenţia conducerii executive, la nivel de CEO, inclusiv.

    „Managerii şi proprietarii de companii s-au convins că productivitatea echipei creşte odată cu gradul de fericire iar această creştere trebuie susţinută de la cel mai înalt nivel”, concluzionează Simona Nicolaescu.

  • Consiliul Concurenţei a amendat cu 35 de milioane de euro giganţii din retail pentru înţelegeri la fixarea preţurilor

    Sancţiunile au fost aplicate în cadrul investigaţiei având ca obiect întelegeri pentru fixarea preţurilor între retailerii Metro, Real, Selgros, Mega Image şi furnizorii acestora, în perioada 2005-2009, notează un comunicat de presă emis de Consiliul Concurenţei.

    În urma investigaţiei, a fost sanctionată încălcarea legii concurenţei atât pentru stabilirea preţurilor de revânzare (de raft), cât şi pentru comportamentul companiilor în cadrul promoţiilor.

    Consiliul Concurenţei a constatat că preţurile de vânzare la raft nu se stabileau conform regulilor de piaţă prin raportul dintre cerere şi ofertă, ci furnizorul şi retailer-ul stabileau un pret fix sau minim. Această practică conduce la preţuri mai mari pentru consumatorul final, retailerul neputând să scadă preţul sub limita stabilită cu furnizorul.

    În ceea ce priveşte comportamentul companiilor în cadrul promoţiilor, contractele sau documentele contractuale dintre unii retaileri şi furnizori conţineau o clauză care prevedea că, în aceeaşi perioadă, furnizorii nu puteau realiza promoţii simultane în diferite lanţuri de retail, acestea putând doar să alterneze. În acest fel, consumatorul final nu putea avea acces, în acelaşi timp, la promoţii şi implicit la cel mai mic preţ, în magazine concurente. Decizia de a realiza sau nu promoţii în lanţuri de magazine concurente trebuie să aparţină furnizorului, notează acelaşi comunicat.

    Companiile sancţionate sunt Mega Image (5,6 milioane euro), Metro Cash&Carry România (11,3 milioane euro), Real Hypermarket România (5,5 milioane euro), Selgros Cash&Carry România (6,6 milioane euro), Agroalim Distribution (138.000 euro), Albalact (499.888 euro), Argus (141.615 euro), Covalact (149.833 euro), Cramele Halewood (63.340 euro), Danone PDPA (599.828 euro), De Silva Intermed (7.217 euro), Delaco Distribution (206.829 euro), Gerola Prodinvest (70.210 euro), Granddis (74.354 euro), Impex Bock (1.307 euro), Macromex (535.043 euro), Napolact (264.652 euro), Parmalat România (61.330 euro), Prodlacta (37.755 euro), Quadrant-Amroq Beverages (725.805 euro), Star Foods EM (443.900 euro), Transilvania General Import Export (1,1 milioane euro), Tymbark Maspex România (374.301 euro), Whiteland Import Export (528. 292 euro) şi Zarea (78. 975 euro).

    La sfârşitul anului trecut, Guvernul a aprobat Memorandumul privind înfiinţarea unui sistem de monitorizare a preţurilor bunurilor de consum, respectiv “Monitorului preţurilor bunurilor de consum”. Proiectul, ce va fi derulat de Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România (APC România) cu sprijinul prin Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor – ANPC şi al Consiliului Concurenţei, prevede crearea unui platforme on-line care să afişeze săptămânal preţurile produselor care fac parte din coşul zilnic al populaţiei.