BusinessMagazin

Tag: turism

  • Încă o posibilă problemă pentru industria ospitalităţii: Studiile arată că în Coreea de Sud numărul de cazuri a crescut odată cu campania guvernului pentru stimularea turismului local

    Un grup de cercetători din Japonia a descoperit o incidenţă a numărului de cazuri de Covid-19 mai ridicate în rândul persoanelor care au participat la campania de turism local promovată de guvern, ceea ce sugerează că modul în care executivul a încercat să ajute industria ospitalităţii a avut şi un efect negativ, potrivit Reuters.

    Descoperirile studiului sunt cu atât mai supărătoare pentru premierul japonez Yoshihide Suga, care a susţinut şi apărat campania de turism local, argumentând că o astfel de campanie poate salva multe businessuri mici din acest sector, businessuri care e vor închide din cauza lipsei de clienţi.

    „Programul bazat pe subvenţii i-ar fi putut motiva pe cei din categoriile de risc să călătorească, ceea ce a dus la mai multe infectări”, au notat autorii studiului, printre care se numără cercetători de la Universitatea din Tokyo, Universitatea din California, Los Angeles (UCLA).

    Premierul Yoshihide Suga a susţinut această campanie, chiar dacă ea a fost demarată înainte de venirea lui la conducerea ţării, după demisia premierului Shinzo Abe din luna septembrie, din motive de sănătate.

    Experţii din domeniul sănătăţii au avertizat că încurajarea turismului local aduce riscul de răspândire a virusului dinspre marile oraşe spre mediul rural.

    Japonia se confruntă astăzi cu un al treilea val al pandemiei de Covid-19, înregistrând un nivel record de cazuri noi în Tokyo şi mai multe focare în Hokkaido şi în Osaka.

    Cu toate acestea, Japonia a trecut prin pandemie mai bine decât majoritatea economiilor mari ale lumii, cu un total de 165.000 de cazuri şi 2.417 decese.

  • Complexul hotelier Perla Ciucaşului: Am închis momentan două vile, vrem să le compartimentăm în apartamente şi să le vindem

    ♦ Complexul hotelier Perla Ciucaşului, deschis în decembrie 2008, situat în comuna Tărlungeni, judeţul Braşov, are în componenţa sa un hotel cu o capacitate de 50 de camere şi patru vile, dintre care două au fost scoase din circuitul turistic.

    Şerban Costică, proprietarul comple­xu­lui hotelier Perla Ciucaşului, situat în comuna Tărlungeni, judeţul Braşov, spune că a luat de­cizia de a închide două dintre vilele aflate în com­plex din cauza costurilor mari de între­ţi­nere pe tim­pul iernii, totuşi pan­demia a avut o con­tribuţie semni­ficativă în luarea acestei decizii.

    „Am scos din circuitul turistic momentan două vile pe care le-am com­par­ti­mentat în apartamente în ve­derea vânzării. Pande­mia a fost un factor im­portant în luarea acestei deci­zii, în perioada de iarnă întreţinerea com­plexului este destul de mare şi nu se prevede prea curând o redresare în domeniul HoReCa. Până în prezent am rezistat din surse proprii, sperând că activitatea va fi reluată“, spune Şerban Costică, pro­prietarul comple­xului turistic Perla Ciucaşului.

    Începând cu luna martie activitatea hote­lului a fost aproape de zero din cauza restricţiilor impuse de autorităţi. După relua­rea parţială a activi­tăţii sec­torului HoReCa, com­ple­xul turis­tic avea un contract semnat în vederea or­ga­nizării unor tabere pen­tru copii, dar care anul acesta nu au mai putut fi organizate.

    Comparativ cu anul trecut, 2020 a fost un an plin de incertitudini pentru complexul tu­ris­tic în con­textul în care toate evenimentele pro­gra­ma­te pentru anul acesta au fost anulate. Totodată, în 2019 au existat circa 10 serii de ta­bere orga­ni­zate la Perla Ciucaşului, care cu­prin­deau circa 150 de persoane, dar anul acesta ta­berele pentru copii nu au mai fost organizate.

    „Nunţile, bo­te­zu­rile, majoratele, team­buildingurile, excursiile ele­vilor din săptămâna altfel şi la final de an, ban­chetele, toate au fost anulate“, spune proprietarul complexului.

    În ceea ce priveşte planurile de dezvoltare, pro­prietarii complexului turistic aveau în cons­truc­ţie un spaţiu pentru organizarea unor eve­ni­men­te mari de tip nunţi la debutul crizei pandemice.

    „Avem în construcţie un hambar pentru nunţi care este gata în proporţie de 95%, este un cort pentru evenimente şi un alt hotel de capacitate mai mică, investiţie care a fost blocată odată cu începerea pandemie“, spune Şerban Costică.

    Complexul turistic Perla Ciucaşului, înfiinţat în anul 2008, situat în comuna Tărlungeni, judeţul Braşov, are în componenţa sa un hotel cu o capacitate de 50 de camere şi patru vile, dintre care două au fost scoase din circuitul turistic. În cadrul complexului, există şi două restaurante, două săli conferinţe, cât şi o fermă proprie, astfel că toate produsele comercializate sunt produse la fermă.

    „Intenţionăm să închidem complexul pentru o perioadă mai lungă de timp. Ne rentează să păstrăm angajaţii, să încălzim hotelul pentru 1-2 camere. Sprijinul promis de stat este deja oferit foarte târziu, incert şi insuficient. Dacă păstrăm şase luni angajaţii, banii promişi sunt doar pentru aceştia, fără a ajunge pentru minimul necesar în vederea întreţinerii complexului“, explică Şerban Costică.

    Pandemia a afectat considerabil sectorul turistic din România, HoReCa fiind cea mai impactată industrie de actuala criză. Conform datelor Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, anul acesta au depus cereri de radiere a unităţilor cazare circa 144 de operatori economici până la data de 20 noiembrie, ultimele date disponibile.

     

    În 2019 au existat circa 10 serii de tabere organizate la Perla Ciucaşului, care cuprindeau circa 150 de persoane, dar anul acesta taberele pentru copii nu au mai fost organizate.

     

     

  • Sectorul turcesc al turismului s-ar putea contracta cu 70% din cauza pandemiei

    Sectorul de turism ar putea înregistra o scădere de 70% în acest an din cauza pandemiei, a anunţat ministrul turc al culturii şi turismului, Mehmet Nuri Ersov, potrivit Hurriyet Daily News.

    Veniturile sectorului s-au redus semnificativ în acest an în condiţiile în care pandemia a dus la restricţii de călătorie la nivel mondial, închideri de graniţe şi o scădere generală a cererii consumatorilor.

     

  • Mineritul ca hobby: cum poţi să devii miner în vacanţă

    Ceea ce începe ca o idee de destindere se poate transforma într-o adevărată ocupaţie. Cum nu prea s-a putut călători în acest an, diverse persoane din Statele Unite ale Americii şi-au îndreptat atenţia spre o soluţie de vacanţă mai aparte: turismul minier.

    Acesta, scrie New York Times, nu presupune numai vizite la mine, ci şi căutatul de pietre preţioase sau cristaluri, contra unei taxe. Astfel, timp de o zi, turiştii primesc permisiunea de a căuta pietre preţioase şi cristaluri, precum şi un ciocan geologic ca să spargă roca. Minerii de ocazie reprezintă o sursă importantă de venit pentru mine, unele închise de ceva vreme redeschizându-se ca să profite de interesul crescut. O parte din cei care vin să se joace de-a căutătorii de pietre preţioase pentru o zi sau mai multe ajung să facă din asta o ocupaţie, considerând că pot câştiga mai bine sau privind mineritul drept o soluţie de a-şi câştiga existenţa după ce şi-au pierdut serviciul.

    În funcţie de noroc, se pot găsi cristaluri în valoare de câteva mii de dolari într-o zi, susţin cei care au optat pentru această îndeletnicire, iar un căutător dedicat poate câştiga până la 10.000 de dolari pe lună, vânzând ceea ce a descoperit. Preţul este, în general, mai mare pentru pietre preţioase ori cristaluri obţinute din mine necomerciale din SUA, spre deosebire de cele din alte ţări cunoscute ca finanţatoare de conflicte armate şi genocid. Şi mai câştigaţi sunt cei care reuşesc să-şi imortalizeze descoperirea într-un filmuleţ pe care-l postează mai apoi pe reţelele de socializare online.

  • Hotel de poveste: locul unde te cazezi şi îţi retrăieşti copilăria

    În încercarea de a avea o ofertă de cazare mai deosebită, un hotel din New York propune clienţilor o călătorie în lumea poveştilor. Mai precis, hotelul The Roxbury a amenajat o cameră cu motive din „Vrăjitorul
    din Oz”, inspirându-se din ecranizarea din 1939. Camera denumită „The Wizard of Emeralds” este decorată în verde şi are până şi o cărare pavată cu cărămizi galbene care duce spre un tablou mural al Oraşului de Smarald aşa cum şi l-au închipuit decoratorii încăperii.

  • Touroperatorii din turism încep să anunţe ofertele din 2021. Unde vor călătorii românii anul viitor

    Turoperatorul Cocktail Holidays a lansat oferta de chartere primăvară/vară 2021 către destinaţiile consacrate din portofoliu: Egipt, Grecia, Turcia şi Spania, şi anunţă reduceri early booking de până la 60% la cazare.

    În primăvară, compania va opera charterele către Sharm El Sheikh şi Hurghada – Egipt – şi cele de Paşte către insulele greceşti Creta şi Rodos. Potrivit reprezentanţilor businessului, în perioada early booking, preţurile unui sejur de 7 nopţi în Egipt încep de la 423 de euro/persoană, iar pentru ofertele de Paşte, tarifele pornesc de la 399 euro/persoană pentru pachete cu zbor charter direct, cazare 5 nopţi cu mic dejun, transferuri aeroport-hotel-aeroport, asistenţă turistică în limba romană, asigurare completă storno şi medicală cu protecţie COVID-19 şi transferul intern din diverse oraşe către aeroportul Otopeni.

     

    Despre comportamentul turiştilor români în ultimele luni, Dan Goicea, CEO Cocktail Holidays, spune că „anul aceasta a fost plin de provocări din cauza restricţiilor impuse de pandemia de COVID-19. Comportamentul turiştilor s-a modificat şi el, sunt mult mai precauţi, pun mai multe întrebări despre asigurări şi cât de sigure sunt destinaţiile”.

    În ceea ce priveşte charterele iernii, turiştii români manifestă în continuare un interes ridicat faţă de destinaţiile clasice din Egipt si Turcia, notează reprezentanţii businessului. Preţul unui pachet de Revelion de şase nopţi în Alanya, de pildă, cu toate taxele incluse, la un hotel de 5 stele, în regim all inclusive, porneşte de la 529 de euro/persoană.

    „Turiştii se pot înscrie cu o taxă de rezervare de doar 25 euro/adult şi 10 euro/copil. Iar dacă pandemia va impune anularea zborurilor, oferim garanţia  restituirii integrale a sumei achitate. Vom avea şi două premiere în vara anului 2021: zboruri charter către Araxos, în Grecia şi Dalaman, în Turcia.”

  • De la şomer la IT-ist în 200 de zile: Cum se pot salva oamenii care au rămas şomeri din cauza pandemiei de COVID-19

    Dacă nu ai mai avut de-a face cu IT-ul, cursul introductiv pentru programare sau pentru cunoştinţe IT de bază durează o lună. Apoi, poţi urma un curs de bază de patru luni în care aşezăm fundamentul, fie în testare manuală, programare, UX design, business analysis sau network şi infrastructură, după care vei merge într-o structură avansată timp de două luni pentru aprofundare. Practic, în 7 luni poţi începe să îţi găseşti o companie de IT în care să lucrezi.

    Acesta poate fi parcursul unui român care a rămas fără loc de muncă în această criză sau care îşi caută o nouă profesie, spune Iuliana Anton, fondatoare a şcolii independente de IT Wantsome, care are un sediu în Iaşi şi unul în Bucureşti.

    „Parcursul depinde de la persoană la persoană, nu aş generaliza neapărat ca şi timp. Am avut o persoană care lucra în poziţia de chelner, terminase Facultatea de Chimie şi a venit la Wantsome pentru a învăţa să facă un site pentru barul în care era chelner. A făcut un curs de front-end developer la noi şi s-a angajat imediat după”, povesteşte ea.

     De asemenea, în funcţie de bagajul de cunoştinţe pe care îl are persoana care urmează cursurile, angajarea se poate produce încă din timpul cursului.

    „Cel mai rapid angajată persoană era la cinci săptămâni de curs, dar a început să studieze puţin mai devreme de Wantsome. A venit cu nişte noţiuni la noi, s-a perfecţionat şi a fost luată într-o companie mare din Iaşi cu peste 1.000 de salariaţi pentru că s-a văzut potenţialul. Şi a intrat în internship şi a beneficiat şi de oferta de învăţare a companiei. Această fată s-a dezvoltat foarte bine şi după 3 ani de zile este test manager. A avut o evoluţie extraordinară şi anterior era tehnician dentar”, îşi aminteşte Iuliana Anton.

    Experţii din piaţă estimează că România are un deficit anual de circa 25.000 de specialişti IT, ceea ce înseamnă că jucătorii din piaţă îi aşteaptă pe români să facă pasul spre acest sector.

    Iuliana Anton, fondator, Wantsome: „În piaţă se caută testeri, programatori, UX designeri, business analysts şi project manageri. Rolurile în IT sunt foarte diverse şi foarte complexe, nevoia de resursă calificată şi abilitată este destul de prezentă.”

    „Cel mai căutate poziţii sunt pe nivel de mid-senior, însă companiile ştiu că e nevoie să introducă şi poziţii de junior pentru că dacă nu suntem atenţi şi nu angajăm în fiecare an şi juniori vom avea probleme destul de mari peste 2-3 ani. Şi-atunci un echilibru înseamnă şi junior şi mid-senior. În piaţă se caută testeri, programatori, UX designeri, business analysts şi project manageri. Rolurile în IT sunt foarte diverse şi foarte complexe, nevoia de resursă calificată şi abilitată este destul de prezentă”, spune ea.

    Cei care vor să urmeze astfel de cursuri de reconversie profesională în IT nu trebuie să fi urmat anterior cursurile unei universităţi, însă trebuie să cunoască limba engleză. Wantsome le cere celor care participă la cursuri să cunoască engleză la nivel minim B1, ceea ce înseamnă un nivel mediu.

    În contextul crizei sanitare, cursurile şcolilor de IT au trecut în online, iar acest lucru a deschis porţile şi pentru românii din diaspora, care se pot califica în IT şi se pot întoarce în ţară, iar cererea din partea lor a crescut. În acelaşi timp, contextul online generează premisele pentru un transfer de cunoştinţe între generaţii, întrucât specialiştii români de IT plecaţi peste hotare sunt din ce în ce mai interesaţi să susţină cursuri şi să formeze specialiştii români din IT-ul de mâine.

    „Sunt români foarte buni plecaţi în afară care ne-au contactat şi vor să mentoreze la Wantsome şi este o oportunitate foarte mare pentru noi. Vom menţine şi pe viitor prezenţa în online datorită libertăţii pe care ne-o oferă”, explică Iuliana Anton.

    Fireşte, nu toată lumea este făcută pentru IT, dar nu trebuie să fii absolvent de facultate pentru a deveni web designer sau suport de nivelul 1 într-un serviciu de suport de IT, apreciază Dan Berteanu, CEO al Bittnet Training, un furnizor de servicii de training IT, parte a grupului Bittnet.

    Dan Berteanu, CEO al Bittnet Training şi vicepreşedinte pentru Educaţie în Bittnet Group:  „Fireşte, nu toată lumea este făcută pentru IT, dar nu trebuie să fii absolvent de facultate pentru a deveni web designer sau suport de nivelul 1 într-un serviciu de suport de IT.”

    Bittnet demarează în decembrie un program de reconversie profesională în IT la nivel naţional, în urma căruia industria de IT ar trebui să mai câştige încă 25.000 de specialişti în următorii cinci ani.

    „Cifra nu este la întâmplare, ci pleacă de la deficitul de specialişti IT dintr-un an. Ne-am gândit că în cinci ani putem acoperi singuri deficitul. Este şi motivul pentru care cumva preţul stabilit pentru un curs de reconversie profesională este suficient de decent şi acceptabil, sub 200 de euro pentru un traseu de învăţare care durează între 12 şi 22 de săptămâni”, explică Dan Berteanu, care este şi vicepreşedinte pentru Educaţie în cadrul grupului Bittnet.

    El spune că programul CTRL+N se va adresa românilor care vor să intre în reconversie profesională spre IT şi va avea şi o componentă de burse, care vor fi donate românilor afectaţi de criza sanitară care şi-au pierdut locul de muncă sau care au salarii mai mici decât salariul mediu pe economie, ceea ce înseamnă că jobul lor este la risc.

    „În primele două zile de discuţii cu jucătorii din piaţă avem deja primele 50 de burse, deci suntem optimişti din acest punct de vedere. Depinde de tracţiunea pe care o va avea campania de promovare, vom avea şi o campanie de crowdfunding pentru aceste burse. (…) Deja am discutat cu companii serioase, precum Microsoft, Fundaţia Autonom, fondul de investiţii Simple Capital (n.red: fondat de Andrei Pitiş), compania de software Softbinator. Sunt organizaţii care ni s-au alăturat în a cumpăra şi a dona burse”, povesteşte el.

    Programul lansat de Bittnet va avea şi o componentă B2B şi se va adresa companiilor care au angajaţi în poziţii aflate la risc de a fi automatizate. Această direcţie B2B prinde avânt în această criză, aşa cum a semnalat şi Iuliana Anton, fondatoarea Wantsome.

    Dan Berteanu este încrezător că absolvenţii acestor programe îşi vor găsi un loc în piaţa muncii destul de repede, în contextul în care deficitul există şi planează asupra economiei în fiecare an. Mai mult, pe lângă românii care merg la cursuri de IT din proprie iniţiativă, companiile investesc în astfel de reconversii pentru unii dintre angajaţii lor.

    „Noi lucrăm cu companii din IT şi tehnologie de foarte mulţi ani. Ideea proiectului a venit şi datorită faptului că am fost solicitaţi să reconvertim profesional oameni din interiorul unor companii, adică angajaţi care au fost mutaţi dintr-un departament operaţional în zona de analiză de business sau de testeri. Din acest punct de vedere există oportunităţi şi noi ne asumăm că îi vom promova activ pe cei care obţin examenul final spre cele câteva sute de companii cu care lucrăm atât noi în divizia de educaţie, cât şi colegii noştri în companiile diviziei de tehnologie”, adaugă el.

    Cursurile prin care companiile pot spori nivelul de pregătire al angajaţilor sunt din ce în ce mai multe şi sunt cu atât mai importante în perioadele de criză, care sunt caracterizate prin reconfigurări şi replieri. Există şi variante de cursuri gratuite puse la dispoziţia companiilor.

    Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii (ANIS) lansează cursurile gratuite de tehnologie TechTalent Growth, într-un proiect finanţat din bani europeni, prin Programul Operaţional Capital Uman.

    Demersul ANIS se adresează IMM-urilor de IT din judeţele Argeş, Bihor, Braşov, Cluj, Constanţa, Dolj, Galaţi, Iaşi, Mureş, Sibiu, Suceava şi Timiş. Astfel, jucătorii cu o cifră de afaceri anuală de sub 50 mil. euro şi cu mai puţin de 250 de angajaţi pot opta să îşi trimită angajaţii la unul dintre cele cinci cursuri disponibile, şi anume programare DevOps, programare Java, baze de date, web design şi formare Data Protection Oficer.

    „Invităm companiile IT din judeţele eligibile să se înscrie în programul TechTalent Growth pentru a creşte nivelul de pregătire a angajaţilor, sporindu-şi astfel competitivitatea şi capacitatea de inovare. România are nevoie de specialişti tech bine pregătiţi pentru a rămâne relevantă în contextul pieţei europene IT”, a declarat Gabriela Mechea, director executiv, ANIS, într-o declaraţie de presă lansată cu ocazia anunţului legat de program.

  • Ce este fenomenul „Sunt prea tânără ca să călătoresc aproape”

    Îmi aduc aminte foarte bine o discuţie pe care am avut-o cu cineva cunoscut, pasionat de călătorii la fel ca mine. Îmi spunea că a întâlnit acum multă vreme un cuplu trecut bine de prima tinereţe (o pereche de pensionari europeni). S-au intersectat în America de Sud, în Peru, dacă nu mă înşeală memoria. Au început să depene amintiri şi au stat ceva vreme la poveşti, istorisind despre călătorii care mai de care mai speciale. Şi aşa au ajuns la Europa, cea atât de diversă şi atât de bătrână (a se citi cu istorie), deosebit de frumoasă şi cu o vastă cultură şi o delicioasă gastronomie, şi cu multe alte calităţi pe care nu mai are niciun sens să le enumăr aici pentru că deja le ştim cu toţii. Nu mică i-a fost mirarea amicei mele când cei doi călători pensionari au afirmat sus şi tare că ei nu văzuseră unele dintre perlele coroanei europene, Roma sau Paris. De ce? Pentru că sunt prea tineri să călătorească aproape! Destinaţiile de proximitate le lăsau pentru bătrâneţe.

    Fără să îmi dau seama şi fără să îi cunosc, şi eu am avut o bună perioadă de timp o abordare similară. Am ocolit anumite destinaţii, mai exact am amânat călătoriile pentru că erau prea accesibile, prea la îndemână, uşor de a fi întreprinse „la bătrâneţe”, fără a avea un orizont de timp exact sau un termen bine definit pentru acest concept.

    Am refuzat cu încăpăţânare multă vreme să merg la Paris ori la Roma, convinsă că pe mine nu aveau să mă cucerească aceste metropole care îi convinseseră pe marii scriitori ca Hemingway sau Fitzgerald, pe artiştii luminaţi ca van Gogh sau Cezanne ori pe muzicenii talentaţi să le pună în versuri, pe pânză ori pe note. M-am înşelat.

    Cam la fel a fost şi cu Grecia. Am refuzat iniţial să merg dintr-o încăpăţânare copilărească, pentru că prea toată lumea mergea în Grecia. Am cedat tentaţiei acum cinci ani, când am călătorit în Santorini şi Mykonos. Am mers direct la ţintă, la pomul lăudat, în acele insule pe care nu puţini le pun pe lista destinaţiilor de văzut într-o viaţă. Nu degeaba sunt însă unele locuri pe astfel de liste, ci pentru că sunt într-adevăr frumoase. Păcat doar că mulţimile şi aglomeraţia le ştirbesc din farmec, dar nu prea mult totuşi.

    Nu ştiu dacă a fost pentru că în Mikonos am mâncat extrem de bine ori pentru că erau plajele foarte pustii şi m-am îmbăiat în linişte (era la început de iunie). Sau pentru că în Santorini arhitectura specifică insulelor Ciclade nu are cum să nu te cucerească, iar mare mai albastră ca acolo nu văzusem, un albastru regal pe care nicăieri în lume nu l-am mai regăsit nici apoi. Cert e că vacanţa aceea mi-a deschis apetitul pentru Grecia – ţara sutelor de insule, a miilor de mănăstiri ce sfidează graviaţia şi orice alte reguli, a caselor mai albe ca zăpada şi a mării mai albastre ca cerul senin. De atunci am mers an de an în Grecia, fie pe continent, fie pe o insulă uitată de lume. De fapt, la câteva luni după prima incursiune am ajuns şi în Thassos. Cert e că niciun loc nu seamănă cu altul. Apa nu are 50 de nuanţe de albastru. Are poate 5.000. Iar ca să vezi Grecia cu totul nu îţi ajunge, clar, o viaţă.

    În 2020, într-un an ca niciun altul, Grecia a părut chiar mai fermecătoare. Iar proximitatea care până nu demult era un defect, a devenit rapid o calitate. Pandemia a transformat – temporar sper eu – călătoriile. Pe unele le-a făcut de-a dreptul imposibile. Pe altele le-a schimbat în adevărate aventuri. Iar în toată această nebunie, Grecia a rămas o oază de normalitate. Am simţit-o ca o călătorie în timp, în vremurile bune, acelea fără Covid-19.

    Am ajuns la început de septembrie, cam la spartul târgului. Pandemia nu a făcut ravagii la prima vedere, dar numărul turiştilor a scăzut dramatic, motiv pentru care multe businessuri s-au închis devreme. Iar până să plec eu spre casă, o lună mai târziu, plajele erau deja pustii, iar restaurantele îşi mai aşteptau ultimii oaspeţi. Ca vizitator e o senzaţie ciudată. Pe de-o parte te bucuri de locuri unde în mod normal aşteptai la coadă pentru o fotografie reuşită. Pe de altă parte însă, tocmai această exclusivitate sinonimă în alt context cu luxul îţi aminteşte de pandemie. Dar nu pentru mult timp.

    O bună parte a incursiunii mele în Grecia am petrecut-o în insulele Sporade – Skiathos, Skopelos şi Alonissos. Nu sunt ordonate în ordinea popularităţii, deşi clasamentul ar arăta la fel (nu al meu, ci al turiştilor în general), ci mai degrabă în funcţie de apropierea de continent.

    Dacă ar fi să le descriu pe toate într-un cuvânt, ar fi verzi. Am ajuns aici după alte două săptămâni în Ciclade, unde insulele sunt aride şi galben-maronii tot timpul anului. Iar odată ce am păşit în Skiathos mi s-a părut că e verde pretutindeni. Ba chiar copacii – de multe ori pini, dar nu numai – ajung până pe plajă, până în buza mării.

    Skiathos, deşi cea mai mică dintre toate trei, e cea mai populară insulă dintre Sporade. Motivele – cred eu – sunt două: are aeroport şi e apropiată de continent, la două ore şi jumătate cu feribotul. Nu îi lipseşte însă nici frumuseţea naturală, plajele cu nisip fin – alb-gălbui – fiind la tot pasul. E nevoie de un drum de doar zece minute cu maşina pentru a vedea 3-4 plaje, iar în final dificultatea constă în a alege una pe care să îţi petreci câteva ore, fie în apa de un albastru-verzui, fie pe un şezlong sub umbrela de paie. Insula o poţi traversa de la un capăt la altul în maximum 30 de minute cu maşina. Există şi transport în comun, dar are opriri multe şi dese, aşa că timpul se scurge altfel în autobuz. Opririle sunt justificate pentru că pe o insulă de 12 kilometri lungime şi circa şase lăţime, există 60 de plaje. Şi cele mai multe sunt deservite de o staţie de autobuz. Există însă şi unele locuri unde nu se poate ajunge pe şosea. Un astfel de exemplu este plaja Lalaria, inclusă nu de puţine ori în clasamentul celor mai frumoase din lume. Apa este de un turcoaz demn de Caraibe, iar nisipul este alb imaculat, ca laptele. Faptul că zona de nord-est a insulei este în continuare sălbatică a ajutat ca această plajă să nu fie invadată de turiştii aflaţi în căutarea fotografiei perfecte pentru Instagram. Îmi imaginez că pe timpul verii cererea e mare, iar numărul bărcilor care pleacă în direcţia Lalaria e pe măsură. Dar, aşa cum natura are grijă să le echilibreze pe toate, în această zonă curenţii sunt puternici, iar valurile sunt mari, aşa că nu de puţine ori bărcile nu pot acosta. A fost şi cazul nostru. Am prins ultima barcă din sezonul 2020 care pleca în această direcţie. În port era soare şi senin. Vântul abia adia ca să mai aline din arsura soarelui. Cu cât ne apropiam de plajă, barca dansa mai abitir pe ritmul de vals. Nu am putut să rămânem mai mult de cinci minute, suficient pentru a admira frumuseţea locului, dar insuficient pentru a ne bucura pe deplin de el. Când barca a cotit către oraşul principal – Skiathos Town – vântul turbat a devenit parcă o amintire. Pentru mine cel puţin, pentru că alţii au mai avut de suferit câteva ore până când răul de mare a fost stins cu un pahar de vin, uzo sau tsipuro.

    Discutam cu cineva despre insule Sporade şi îmi spunea că Skiathos i s-a părut cea mai complexă dintre ele, cu un oraş viu şi gata oricând de petrecere, cu o salbă de plaje pentru toate gusturile, cu o mănăstire în vârf de deal de unde poţi vedea cum lumea ţi se aşterne la picioare. Nu ştiu dacă e adevărat, cert e că mie Skopelos, nu Skiathos, mi s-a lipit de suflet. Am ajuns în prag de furtună. Vântul sufla cu năduf, gata-gata să mă ia pe sus. Valurile se spărgeau furioase la mal şi spălau toate maşinile parcate în apropiere. Ne-au făcut şi nouă, trecătorilor şi călătorilor, un duş rapid, nu prea rece, dar nici cald, cam ca apa de la robinet din Bucureşti în zilele bune. Am oprit în port la un bar recomandat de biblia oricărui călător, ghidul Lonely Planet. Am băut o cafea, un suc din fructe proaspete şi am ascultat concertul valurilor. Câteva ore mai târziu a ieşit soarele. Oraşul principal de pe insulă este ca o poezie. Îmbrăcat în alb şi accesorizat pe alocuri cu diferite tonuri de albastru, urbea te invită la plimbare şi la visare. Te poţi pierde liniştit timp de câteva ore pe aleile întortocheate mai ceva ca un labirint. Iar apoi, te poţi opri în port la una dintre cafenele pentru ceva de băut şi o tradiţională plăcintă cu brânză feta.

    Spre deosebire de Skiathos, Skopelos mai are un al doilea oraş (dacă e să fim generoşi, pentru că de fapt e un sat, nici el prea mare). Iar pe drumul dintre ele se găsesc unele dintre cele mai frumoase locuri de pe insulă. Plajele din Skopelos sunt demne de o vedere şi ce e mai important e că nu au nevoie de Photoshop. Nu degeaba creatorii filmului Mamma mia! au ales să filmeze parţial aici pelicula. De altfel, o parte din popularitatea insulei i se datorează filmului cu Meryl Streep şi Pierce Brosnan. Dar, doar o parte.

    Mulţi dintre vizitatori ajung aici într-o excursie de o zi din Skiathos pentru a „bifa” cele mai importante obiective – biserica din vârf de stâncă ce apare în filmul Mamma Mia (aici are loc nunta de la final), una-două plaje şi oraşul.

    În opinia mea, insula merită măcar câteva zile pentru a fi descoperită în tihnă. E păcat de tavernele amplasate strategic direct pe plajă să nu le încerci în număr cât mai mare. E greu să greşeşti în Grecia când vine vorba de mâncare.

    După ce am mâncat pe săturate şi m-am îmbăiat după pofta sufletului am plecat în Alonissos. Nu e cu siguranţă prima insulă care îţi vine în minte când zici Grecia. Poate nici a doua ori a treia. E defavorizată de faptul că e cea mai îndepărtată de continent şi n-are nici aeroport. Dar din Skopelos nu ai nevoie decât de 30 de minute cu feribotul şi ai ajuns.

    Nici eu nu ştiam prea multe despre ea. Cum ar fi că are cel mai important Parc Naţional Marin din Europa. Aici se găsesc circa 300 dintre cele 500 de foci (monk seals) din lume. Plus delfini, diferite specii de peşti ori păsări.

    Focile e greu să le vezi, ţine mult de noroc, dat fiind că sunt animale sfioase, care îşi găsesc de regulă locul pe stânci ferite de mulţime. Din păcate, n-am avut noroc eu. O fi un semn că trebuie să mai încerc.

    Cert e că Alonnisos era pustie când am ajuns. Am avut plaje doar pentru mine. Iar dacă e ceva ce mi-a plăcut aici e că nicio plajă nu seamănă cu alta. Culoarea mării se schimbă şi ea chiar pe o distanţă de doar câteva sute de metri. Poate pentru că nu au venit (încă) masele de turişti, Alonnisos îţi dă aşa un sentiment de Grecia grecilor. Auzi multă greacă pe stradă sau în restaurante, faţă de engleză în Skiathos sau franceză în Ciclade. Aşa îmi imaginez că arăta orice insulă acum 20 de ani, până şi Santorini unde în mod normal pe străduţe se aud toate limbile lumii. Acolo eu am ajuns 15 ani prea târziu, dar în Alonnisos pandemia m-a ajutat să păşesc fix când a trebuit.

    Acum, mai sunt multe alte insule din Grecia unde vreau să ajung, şi probabil că oricâte voi vizita, tot vor mai apărea altele. De ce? Pentru că niciuna nu e la fel cu cealaltă. Şi pentru că de frumos nu te saturi. Nu degeaba zeii s-au îndrăgostit de Grecia!

  • Veniturile din turism se prăbuşesc în Spania lovită de COVID-19

    Veniturile extrem de necesare obţinute de la turiştii străini s-au prăbuşit în Spania în acest an din cauza restricţiilor anticoronavirus, punând şi mai multă presiune pe cea de-a patra mare economie a zonei euro, potrivit Reuters.

    În perioada ianuarie-august au fost înregistraţi numai 15,7 milioane de turişti străini, cu aproximativ 73% mai puţini decât în perioada similară a anului trecut.

    Drept rezultat, în aceeaşi perioadă câştigurile din turism s-au redus cu 47 miliarde de euro anual la 16,75 mld. euro.

  • Un loc DE BASM din România. Cum arată cel mai mare parc de agrement din ţara noastră care este la doar 3 ore de mers de Bucureşti – GALERIE FOTO

    În ultimii ani, antreprenorii din peisajul turistic local se întrec în a găsi locuri şi idei originale pentru a porni noi huburi turistice în regiuni mai puţin cunoscute, departe de hiperaglomeratele staţiuni de pe litoral sau de pe Valea Prahovei.  Unul dintre aceste businessuri este ZagaZaga, un complex de lux născut într-o zonă mlăştinoasă din Delta Siretului, în care turismul era, până acum, inexistent.

    „Suntem iubitori de apă şi de tot ce ţine de Delta Dunării. Am vrut astfel să o aducem cât mai aproape de casă, aşa că am construit de la zero tot ce se vede astăzi în Delta Siretului. Înainte nu existau canalele pe care turiştii se plimbă astăzi cu bărcile, înteaga zonă era acoperită de mlaştină”, povesteşte Camelia Dobrişan, acţionar în companie.

    „ZagaZaga a fost încă de la început şi continuă să fie o provocare pentru noi toţi. Din păcate nu am reuşit să deschidem atât de repede pe cât ne-am dorit şi acest lucru s-a simţit în venituri. ZagaZaga este un business integrat, tot ce producem în cadrul fermei se vinde direct consumatorului la cherhana şi la restaurantul piscinei”, detaliază ea una dintre provocările care s-au ivit pe parcurs.

    Complexul este situat în Delta Siretului, pe limita dintre judeţele Vrancea şi Galaţi, în satul Doaga, „un loc pe care putem să îl numim acasă. Ne-am născut şi am crescut în această zonă”, spune Dobrişan. Primii turişti au venit anul trecut, însă lucrările au început încă din 2014, cu o investiţie iniţială de 5 milioane de euro fără TVA.

    „Am apelat la fondurile europene, prin Programul Operaţional pentru Pescuit (POP), cu sprijinul CEC Bank. Fondurile au fost doar pentru partea de piscicultură. Am realizat ferma de sturioni, dragarea lacurilor şi am construit canalele”, explică ea.

    În prezent, complexul se întinde pe o suprafaţă totală de 82 de hectare şi cuprinde 41 de bungalouri mobile (care pot acomoda fiecare o familie cu doi adulţi şi doi copii), 11 bungalouri plutitoare cu aceeaşi capacitate de cazare, 26 de iurte (fiecare iurtă având capacitate de cazare pentru doi adulţi şi un copil pe un pat suplimentar), o cherhana, un hambar pentru evenimente private şi corporate, un parc de aventură cu trasee în copaci şi tiroliene amplasate pe malurile lacurilor din interiorul parcului de agrement, o piscină şi două terenuri de tenis.

    Întregul complex este unic, spune Dobrişan: „Te poţi deplasa de la recepţie până la bungalou sau cherhana cu barca, fiecare bungalou are propriul ponton”. 

    Capacitatea maximă de cazare a complexului este de 200 de persoane, iar preţurile sunt cuprinse între 53 şi 89 de euro / noapte pentru bungalouri şi între 40-53 de euro / noapte pentru iurte, modificându-se în funcţie de sezon dar şi de organizarea diferitelor festivaluri la locaţie, de pildă „cel mai mare festival de blues din România, Focşani Blues Festival”, organizat în 2019 în cadrul complexului.

    Lista activităţilor care se pot desfăşura pe parcursul şederii la ZagaZaga cuprinde: plimbări cu barca pe canalele şi lacurile din complex, pescuit sportiv, plimbări cu bicicleta, căţărări şi trasee în parcul de aventură, acces la piscina cu apă sărată, plimbări cu căruţa, vizitarea fermei de animale, tenis, excursii la mausoleul de la Mărăşeşti şi la mănăstirile din jur şi degustări de vinuri la cramele din apropiere.

    Clienţii ZagaZaga au vârste cuprinse între 2 şi 80 de ani şi sunt, cu preponderenţă, corporatişti sau familii. „Am organizat anul trecut multe team buildinguri. Corporatiştii cu venituri peste medie preferă să îşi organizeze evenimentele la noi în complex. În weekenduri cei mai mulţi turişti sunt familiile cu copii.

    De asemenea, şi pescarii ne vizitează foarte des. Iar celebra şedinţa foto de după nuntă, trash the dress, este organizată săptămânal la noi în complex – cuplurile vin pentru peisajele superbe, pentru apusurile romantice, dar şi pentru cinele liniştite pe malul lacului sau pe ponton.” Anul trecut s-au cazat la ZagaZaga câteva mii de turişti, „dar au fost foarte mulţi cei care ne-au trecut pragul pentru o zi, doar pentru activităţile din complex, aşa că putem spune, fără a fi lipsiţi de modestie şi fără exagerare, că vizitatorii au fost de ordinul zecilor de mii”, spune Dobrişan. Cei mai mulţi clienţi care au optat şi pentru cazare sunt din Bucureşti şi din vestul ţării, în timp ce pentru toate celelalte activităţi din cadrul complexului vizitatorii sunt din judeţele limitrofe: Bacău, Vaslui, Brăila şi Buzău.

    Deşi ZagaZaga ar fi trebuit să îşi deschidă porţile anul acesta încă din luna martie, răspândirea pandemiei de COVID-19 i-a forţat pe reprezentanţii afacerii să amâne primirea turiştilor. „Am amânat deschiderea acestui sezon cu trei luni, ceea ce pentru noi înseamnă foarte mult, fiind un business sezonier, cu funcţionalitate între lunile martie şi noiembrie. Angajaţii au fost în şomaj tehnic. Am fost nevoiţi să facem investiţii majore pentru a putea respecta normele de igienă şi siguranţă impuse, dar ştim că sănătatea şi siguranţa clienţilor noştri sunt cele mai importante.”

    În 2019, complexul a funcţionat cu 60 de angajaţi, însă anul acesta, în plin sezon, echipa se va mări cu alte 40-50 de persoane. În perioada imediat următoare reprezentanţii afacerii au bugetat o investiţie de 1,2 milioane de euro, sumă care va fi direcţionată spre dezvoltarea serviciilor şi diversificarea activităţilor.

    „Un prim plan de dezvoltare este acela de producţie, procesare şi vânzare a peştelui în restaurantele şi magazinele proprii. Vom dezvolta totodată întregul complex, a cărui capacitate de cazare va creşte de la 200 de locuri la 800.” Pe listă este trecută, de asemenea, şi dezvoltarea unei componente de agroturism: o stână şi o microfermă de animale cu iepuri, păsări, cai şi vaci în care turiştii să poată participa efectiv la activităţile specifice. „În acest moment există deja la ZagaZaga o livadă în care  începând de anul viitor, turiştii vor găsi mere, prune, caise, zmeură sau căpşuni.”
    Am întrebat-o pe Camelia Dobrişan dacă se ia în calcul deschiderea unui nou complex similar în altă regiune, iar răspunsul său a fost ferm: „Nu, ZagaZaga este un concept unic în România şi aşa va rămâne”. Tocmai de aceea, adaugă ea, businessul nu are niciun competitor. „În zona Deltei Siretului nu există turism; turiştii care ajung la ZagaZaga vin datorită campaniilor noastre de promovare.