BusinessMagazin

Tag: timp

  • Jobul unde eşti plătit ca să nu faci nimic. Poţi să primeşti chiar şi 100 de dolari pentru o singură sesiune şi este o idee care funcţionează oriunde

    Pentru majoritatea oamenilor, munca reprezintă un şir nesfârşit de activităţi – există o mulţime de lucruri de făcut şi niciodată suficient timp pentru a le termina. Pentru Shoji Morimoto însă, un bărbat în vârstă de 37 de ani care trăieşte în Tokyo, lucrurile stau diferit: s-a oferit spre închiriere încă din 2018, pentru a nu face nimic, potrivit platformei vice.com. 
     
    El primeşte solicitări pe contul său de Twitter, care a acumulat deja 260.000 de followers pe măsură ce a început să scrie despre acest lucru. „Vă voi împrumuta o persoană (pe mine) care nu face nimic”, scrie el în prezentarea sa de pe această platformă. 
     
    Fiecare sesiune costă 10.000 de yeni japonezi (circa 100 de dolari), la care se adaugă costurile de transport şi mesele. 
    Morimoto estimează că a primit în jur de 3.000 de solicitări de când şi-a început afacerea, iar în general se întâlneşte zilnic cu între doi şi trei clienţi. 
    „În perioada în care stau cu ei, îi acompaniez oriunde au nevoie. Le răspund unor întrebări, îi ascult, dau din cap de câte ori este nevoie. A fost puţin jenant la început, dar m-am obişnuit cu timpul”, spune el.
     
    În orice caz, nu există zi care să arate la fel pentru Morimoto – într-o zi se uită la un film la cinema, iar in alta merge într-o călătorie cu elicopterul. 
    A fost chiar la Disneyland cu un client, iar pe un altul l-a ascultat când a vrut să se confeseze în legătura cu aventurile sale extra-conjugale. 
    Spune că a fost inspirat să înceapă aceste activităţi după ce a renunţat la jobul său anterior ca scriitor şi editor pentru materiale educaţionale. 
    Povestea lui a inspirat chiar şi un serial TV: „Închiriază o persoană care nu face nimic”. 
     
    Potrivit lui Morimoto, aceasta este prima dată când face ceva care îi place cu adevărat. 
    „Sunt multe modalităţi în care munca mea evoluează, astfel că nu mă plictisesc niciodată. De asemenea, ajung să fac lucruri pe care niciodată nu mi-am imaginat că le-aş putea face, ceea ce este interesant.”
     

  • Amazon pregăteşte următorul Alexa: Produsul cu nume de cod „Brahms” îţi poate scana corpul şi măsura respiraţia în timp ce dormi

    Amazon pregăteşte următorul dispozitiv din generaţia Alexa, conform unor surse citate de Business Insider. Acesta ar putea scana corpul utilizatorului în timpul somnului pentru a monitoriza respiraţia şi ar putea identifica simptome de apnee în somn.

    Dispozitivul este proiectat pentru a fi aşezat lângă pat, de unde măsoară respiraţia printr-un sistem radar, potrivit informaţiilor citate.

    Nu există foarte multe detalii în acest moment legat de cum va arăta produsul, însă publicaţia americană relatează că acesta a primit numele de cod „Brahms” în discuţiile interne, fiind denumit după compozitorul Johannes Brahms, care a scris şi un cântec de leagăn arhicunoscut.

    În acest moment, Brahms ar exista la stadiul de prototip şi este un dispozitiv care ar trebui să se conecteze şi să facă schimb de date cu alte dispozitive care au tehnologia Alexa încorporată. Scopul final al Amazon este de a se dezvolta de capacităţile de inteligenţă artificială ale companiei pentru a dezvolta un sistem complex de analiză a somnului care poate identifica şi alte afecţiuni, în afară de apneea în somn.

    Planurile Amazon pentru industria de sănătate rămân învăluite în mister, în contextul în care gigantul a renunţat la începutul anului la proiectul Haven, pe care îl dezvolta de puţin timp alături de JPMorgan Chase şi Berkshire Hathaway.

  • Cum crede Bill Gates ca va fi anul 2021. Omul de afaceri a prezis compania care va lansa primul vaccin şi chiar şi pandemia globală

    Omul de afaceri, inovatorul din industria IT si filantropul Bill Gates a fost unul dintre cei care a prezis criza de sanatate cu care ne confruntam acum. Mai tarziu, el a ghicit si care va fi primul producator farmaceutic care va lansa prima doza. In acelasi timp, a spus cand crede ca pandemia se va incheia si care vor fi schimbarile care vor ramane dupa aceasta, observa jurnalistii de la Entrepreneur.com. 

    Recent, el a vorbit despre cum va fi 2021 si nu tot ceea ce a spus este incurajator. 

    Cofondatorul Microsoft a scris intr-o postare pe blog un articl intitulat „Aceste avantaje vor face 2021 mai bun decat 2020” si a reflectat asupra lectiilor invatate anul anterior, precum si la asteptarile pe care le putem avea pentru 2021. 

    1. Primele luni ale anului 2021 vor di dificile

    Potrivit unor anumite modele generate de computere, urmatoarele cateva luni ar putea fi cele mai mortale ca urmare a infectarilor cu coronavirus, in special din cauza faptului ca exista multe necunoscute referitoare la noua tulpina de coronavirus, care pare sa se raspandeasca mai rapid, dar care nu este mai mortala. 

    A avertizat ca problema COVID-19 va fi in continuare pe agenda politica in lume si va fi un subiect despre care vom auzi in continuare foarte des. De fapt, el crede ca in majoritatea timpului si anul acesta liderii lumii vor vorbi despre coronavirus si despre schimbarile climatice.

    1. Distributia vaccinurilor va reprezenta o mare provocare pentru tari

    Chiar daca sosirea primelor vaccinuri a reprezentat un pas urias si a creat speranta pentru intreaga lume, omul de afaceri avertizeaza ca productia in masa si distributia va reprezenta o mare provocare pentru tari. 

    „Din pacate, exista in continuare foarte putine fabrici care pot construi produse mRNA. Cateva dintre aceste vaccinuri trebuie stocate la temperaturi extrem de scazute, de -70 de grade Celsius, desi aceasta este mai degraba o provocare inginereasca decat o bariera stiintifica”, puncteaza antreprenorul in articolul sau. 

    Vestea buna este, potrivit lui Gates, ca vor exista schimbari semnificative in felul in care tarile care deruleaza teste , care vor deveni astfel mai ieftine si mai rapide, facand aceste testari esentiale. 

    1. Nu va fi chiar totul atat de negru

    Omul de afaceri are si mesaje incurajatoare: „Oamenii nu au inregistrat un avans atat de rapid in privinta oricarei alte boli intr-un an cum s-a intamplat in cazul COVID-19″, iar din acest punct de vedere, filantropul considera ca anul 2021 va fi un an plin de speranta. 

    „Totusi, exista doua motive principale pentru care trebuie sa avem speranta. Primul este ca mastile, distantarea sociala si alte interventii pot incetini raspandirea coronavirusuli si salva vieti cat timp vaccinurile sunt implementate”, mai spune el in articolul sau. 

    Al doilea motiv de optimism ar fi ca „in primavara anului 2021, vaccinurile si tratamentele despre care ati citit la stiri vor incepe sa ajunga la o scala prin care sa aiba un impact global. Totusi, chiar daca anumite restrictii vor fi in continuare necesare – numarul cazurilor va scadea semnificativ –„cel putin in tarile bogate” – si viata se va apropia mult mai mult de normal. 

    Expertul a adaugat ca „Intr-un an de acum incolo, vom putea sa ne uitam in urma si sa spunem ca 2021 a adus imbunatatiri prin comparatie cu 2020. Schimbarea nu va fi imensa, dar va fi unn pas in fata, remarcabil si masurabil pentru oamenii din toata lumea”.  

     

     

  • Timpul trece mai repede acum decât în orice moment din ultimii 50 de ani. Ce se întâmplă cu Pământul şi ce spun oamenii de stiinţă

    Ceasurile atomice înregistrează cu precizie cât de lungă este fiecare zi la nivel de milisecundă.

    Timpul trece mai repede acum decât în orice moment din ultima jumătate de secol, arată datele oficiale.

    La 19 iulie 2020, ziua a fost cu 1,4602 milisecunde, cea mai scurtă zi de când au început înregistrările.

    Timpul trece mai repede acum decât în orice moment din ultima jumătate de secol, arată datele oficiale, notează Daily Mail.

    Rotaţia Pământului este mai rapidă decât în mod normal şi, ca rezultat, ziua este în prezent tot mai scurtă.

    Oamenii de ştiinţă discută acum dacă să şteargă o secundă din timp pentru a explica schimbarea şi să readucă trecerea precisă a timpului înapoi cu rotaţia Pământului.

    În timp ce adăugarea aşa-numitei „secunde de salt negativ” nu a mai fost făcută până acum, au fost adăugate în total 27 de „secunde de salt” din anii 1970, pentru a menţine timpul atomic în concordanţă cu timpul solar.

    Acest lucru se datorează faptului că, de zeci de ani, Pământul a avut nevoie de puţin mai mult de 24 de ore pentru a finaliza o rotaţie, dar de anul trecut acest lucru s-a schimbat.

    Din anii 1960, ceasurile atomice păstrează înregistrări ultra-precise ale lungimii zilei şi au constatat că, în ultimii 50 de ani, Pământul a luat o fracţiune mai mică de 24 de ore (86.400 de secunde) pentru a finaliza o rotaţie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Paradoxul scandalos al pandemiei: Ţările bogate au cumpărat doze cât să îşi vaccineze de 3 ori populaţia în 2021, în timp ce în ţările sărace ajung doze doar pentru 10% din populaţie

    Oamenii din ţările mai sărace ar putea să nu aibă acces la un vaccin sigur şi eficient împotriva Covid-19 în următorii ani, în contextul în care naţiunile mai bogate „adună” mai multe doze de vaccin decât au nevoie, arată un semnal de alarmă tras de coaliţia de organizaţii People`s Vaccine Alliance.

    Din coaliţia People`s Vaccine Alliance fac parte organizaţii precum Amnesty International, Global Justice Now şi Oxfam, potrivit CNBC. Grupul a avertizat că naţiunile bogate au rezervat şi cumpărat destule doze pentru a-şi vaccina întreaga populaţie de trei ori până la finalul anului 2021.

    Canada este în vârful acestei liste, întrucât şi-a asigurat deja destule doze pentru a-şi vaccina populaţia de cinci ori, conform mesajului publicat şi de Amnesty International. La polul opus, aproape 70 de ţări mai sărace vor avea doze doar pentru a-şi vaccina 1 din 10 cetăţeni până la finalul anului viitor.

    Grupul a calculat că mai multe ţări bogate care reprezintă doar 14% din populaţia lumii au cumpărat deja 53% din toate dozele de vaccin anunţate şi promise până acum.

    Agenţia de presă Reuters a relatat luna trecută în baza unor surse că guvernul canadian poartă discuţii cu guvernele altor ţări, cu intenţia de a dona o parte din dozele de vaccin către naţiuni mai sărace.

    People`s Vaccine Alliance citează date colectate de compania Airfinity, specializată în analiza de informaţii ştiinţifice. Airfinity colectează aceste date pentru a analiza înţelegerile dintre naţiunile lumii şi cei opt producători care lucrează la dezvoltarea unui vaccin anti-Covid. Calculele au la bază ideea că vaccinurile aflate în prezent în teste clinice vor fi autorizate.

    „Nimănui nu ar trebui să îi fie blocat accesul la un vaccin vital în funcţie de ţara din care vine sau de câţi bani are în buzunar. (…) Însă, dacă nu va avea loc o schimbare fundamentală, miliarde de oameni din întreaga lume nu vor primi un vaccin sigur şi eficient împotriva Covid-19 în anii următori”, a declarat Anna Marriott, director pentru politici de sănătate în cadrul Oxfam.

    Cum arată situaţia

    Raportul vine într-un moment în care oamenii speră că un program de vaccinare în masă ar putea pune capăt pandemiei de Covid-19 care a făcut până acum peste 1,56 de milioane de victime la nivel global până acum.

    Cu toate acestea, lupta globală pentru a securiza viitoarele doze de vaccin a ridicat semne de întrebare asupra accesului echitabil la serul vital. În acelaşi timp rămân multe întrebări în ceea ce priveşte costul, logistica şi distribuţia.

    Marea Britanie a lansat marţi prima campanie de vaccinare, care a început cu o femeie în vârstă de 90 de ani pe nume Margaret Keenan, ea intrând în istorie drept prima persoană care a primit vaccinul Pfizer-BioNTech, dincolo de testele clinice. Vaccinul a fost aprobat de autorităţile din Marea Britanie săptămâna trecută şi ar putea primi autorizare şi în alte ţări în următoarele zile.

    Alte două laboratoare de dezvoltare ar trebui să depună cereri de autorizare la autorităţi în perioada următoare, acestea fiind Moderna şi Oxford-AstraZeneca.

    Situaţia la zi prezentată de People`s Vaccine Alliance arată că toate dozele pe care le va produce Moderna şi 96% dintre dozele produse de Pfizer-BioNTech au fost deja rezervate sau achiziţionate de ţări bogate. În ceea ce este descris drept „un contrast îmbucurător”, Oxford-AstraZeneca a promis că 64% dintre dozele produse de ei vor ajunge la oameni din ţările în curs de dezvoltare.

    „Adunarea de vaccinuri ajunge să submineze eforturile care se fac la nivel global pentru a ne asigura că toată lumea poate fi protejată în faţa Covid-19. Ţările bogate au obligaţii clare legate de drepturile omului şi trebuie nu doar să se abţină din acţiuni care ar putea afecta accesul la vaccin în alte părţi ale lumii, ci să coopereze şi să ajute alte ţări care au nevoie”, a declarat Steve Cockburn, director pentru economie şi justiţie socială, în cadrul Amnesty International.

  • Românul care se distrează cu ideile

    De ce prăpastia dintre bogaţii şi săracii lumii trebuie să existe în continuare şi de ce timpul pare să treacă mai repede sunt doar câteva dileme, printre altele, la care legea constructală, lansată de fizicianul Adrian Bejan, răspunde. Profesor la Universitatea Duke din Statele Unite, a primit numeroase distincţii, inclusiv medalia Benjamin Franklin, acordată în trecut şi unor cercetători precum Stephen Hawking şi Nikola Tesla. Subliniază însă că nu aceste recunoaşteri îi aduc fericirea.

    „Sunt la fel ca şi înainte. Sunt fericit fiindcă mă distrez cu ideile”, răspunde Adrian Bejan în interviul acordat Business MAGAZIN, întrebat ce înseamnă distincţiile numeroase primite de-a lungul timpului pentru lucrările sale în domeniul fizicii. Profesor universitar de inginerie mecanică la Universitatea Duke din Carolina de Nord – specializat pe studiul termodinamicii, transferului căldurii, designului naturii, evoluţiei fizicii – Adrian Bejan s-a numărat, în 2001, în rândul primilor 100 cei mai citaţi autori în domeniul ingineriei din toată lumea. Este autorul a 30 de cărţi, a 600 de publicaţii, a primit 18 doctorate onorifice de la universităţi din 11 ţări, iar anul trecut i-a fost acordată şi medalia Benjamin Franklin pentru inginerie mecanică, pentru legea constructală, acordată anterior şi altor fizicieni celebri.

    Articolele din presa internaţională îl descriu pe profesorul Adrian Bejan drept un cercetător care „pune la îndoială convenţiile şi autoritatea şi crede în conexiunile dintre teme şi discipline diferite”.

    Popularitatea sa se leagă mai ales de invenţia unui principiu din fizică denumit „legea constructală a evoluţiei şi organizării”, despre care el spune că are o aplicabilitate vastă în viaţă şi societate şi oferă o mai bună înţelegere a funcţionării lumii. Legea constructală descrie un principiu de design din natură: sistemele de flux, de toate felurile – oameni, râuri, copaci, plăci tectonice, pieţe – toate funcţionează la fel, dintr-un anumit punct de vedere. Pentru a supravieţui, toate aceste sisteme trebuie să se adapteze liber şi să acomodeze curenţii care le traversează, iar toate evoluează urmând un tipar vascular.
    „Nu am idee, s-a întâmplat, iar pasiunea a crescut de-a lungul timpului”, răspunde Adrian Bejan la întrebarea legată de modul în care s-a născut pasiunea pentru fizică. A studiat timp de 11 ani la liceul Vasile Alecsandri din Galaţi – pe care îl descrie drept excepţional din punctul de vedere al atragerii şi producţiei de talente, profesori şi elevi. „Mă descurcam bine la ştiinţe, dar îmi plăceau şi botanica, zoologia, geografia şi istoria.” De ce? Explică, simplu: „Fiindcă îmi plăcea să desenez – copaci, animale, hărţi ale reliefului şi hărţi ale ţărilor”.

    „Cine sunt se datorează în întregime părinţilor (tatălui, de profesie veterinar, mamei, farmacistă – două minţi libere educate în anii 1920 şi 1930), brutalizaţi de regimul comunist dar care au stat neclintiţi în faţa acestuia”, îşi descrie el baza evoluţiei ulterioare. La 12 ani, mama i-a oferit drept cadou de Crăciun cartea „Istoria fizicii” de Max von Laue. „Încă am această carte, pentru că-mi aminteşte de adevărul că ideile bune sunt în continuă morfogeneză. Nu sunt fixe, ca marxismul. Dimpotrivă. Sunt atât de bune, că-l invită pe ascultător să le pună la îndoială, să le îmbunătăţească, să le schimbe.” Adrian Bejan a crescut în perioada comunismului în România şi a reuşit să scape de acest regim devenind jucător profesionist de baschet; a studiat însă şi arta.

    Despre experienţa lui anterioară, ca artist şi sportiv, spune: „Sunt cine am fost, cu excepţia faptului că acum sunt mai bun. Sunt creatorul teoriei fizicii legate de evoluţia sportivă, precum şi a evoluţiei designului (desen, arhitectură)”.

    Mai târziu, în Statele Unite a studiat la Massachusetts Institute of Technology. A început să lucreze la teoria care l-a făcut cunoscut în toată lumea după ce şi-a început cariera de profesor la Universitatea Duke, pe care o descrie drept „o oază de libertate şi, mai amplu vorbind, de talent”.

    În prezent, fizicianul Adrian Bejan lucrează în majoritatea timpului: 2/3 din timp – „muncă de toate felurile”, spune el –, 1/3 din timp doarme şi nu merge niciodată în vacanţă.

    O altă părere despre cei 1% cei mai bogaţi oameni ai lumii

    Aplicată economiei, legea constructală a fizicianului român este cuprinzătoare şi controversată în acelaşi timp. Aceasta spune că cei mai bogaţi oameni ai lumii şi diferenţele dintre ei şi săraci există nu din cauza unei erori a sistemelor economice, ci pentru că trebuie să existe.

    Potrivit celui mai recent raport al Credit Suisse, 1% cei mai bogaţi oameni deţin nu mai puţin de 47% din averea lumii, cu o avere individuală care porneşte de la 871.000 de dolari. Totodată, primii 10% dintre bogaţii lumii deţin 85% din averea globală.

    Chiar dacă mulţi ar vrea ca acest decalaj să fie redus şi să fie creată o societate bazată pe egalitate, potrivit lui Adrian Bejan, acest lucru este imposibil, din punctul de vedere al fizicii. După cum reiese dintr-un eseu al său, inegalitatea socială este inevitabilă, prin prisma legii constructale. Aceasta fiindcă mişcarea tuturor lucrurilor – atât sociale, cât şi politice şi economice – e determinată de sisteme ramificate, precum cele ale ramurilor de copaci sau ale sistemului vascular.

    Inegalitatea în funcţie de avere este una care a divizat din cele mai îndelungate timpuri specia umană. Existenţa acestei inegalităţi, explică profesorul, datează de la începuturile civilizaţiei moderne, cu origini în Egiptul Antic, Europa Renascentistă, secolul al XVIII-lea din Franţa, blocul estic sovietic şi chiar din perioada Statelor Unite moderne. „Nu există un subiect mai fierbinte în contextul politic actual, după cum ne reamintesc mişcările populiste de astăzi. Celebrăm progresul economic continuu, dar liderii de peste tot sunt preocupaţi că doar o mică parte din populaţie poate să se bucure de acesta.” Aşadar, observă Adrian Bejan, ne preocupă modul în care putem să oferim celor care nu au o oportunitate egală pentru a se alătura celor care au.

    „Totuşi, puţini realizează că evoluţia înspre inegalitate este un fenomen natural, la fel ca gravitaţia sau fluxul unidirecţional dinspre căldură înspre frig (a doua lege a termodinamicii), iar acest lucru creează o discuţie despre cum să lupţi împotriva inegalităţii sau dacă aceasta poate fi combătută.”

    Totodată, constată Adrian Bejan în eseul său, această inegalitate oferă o oportunitate. „Dacă ne gândim la inegalitate ca la un fenomen fizic, acesta poate să documenteze discuţia despre cum să ne deplasăm înspre evoluţia unei societăţi care să îi conecteze pe cei cu buzunare mici spre arhitecturile de flux mare care domină totul de la copaci la corpul omului, la livrare, înspre folosirea unor unelte precum libertatea, accesul la educaţie, regula legii, instituţii religioase şi asociaţii între colegi şi vecini.”

    Profesorul Adrian Bejan explică toate aceste lucruri astfel: legile fizicii guvernează modul în care lucrurile se mişcă şi nimic nu se mişcă dacă nu este împins. „Impulsurile vin din putere, puterea vine de la combustibil pentru maşini şi din mâncare pentru animale.”

    Odată ce un sistem natural se mişcă, trebuie să se mişte în continuare şi continuă să evolueze înspre o eficienţă energetică mai mare, înspre un set de obiective.

    Pe măsură ce sistemele evoluează şi devin mai eficiente, devin şi mai complexe. De ce? Fiindcă alăturarea şi mişcarea (fluxul) împreună necesită mai puţină putere decât mişcarea lor individuală. Aceleaşi legi ale fizicii explică motivele pentru care sistemele fluviale evoluează într-o serie de afluenţi care îşi varsă apele într-un râu principal. Organizarea se întâmplă, e naturală.

    Cu cât este mai mare curentul, cu atât animalul şi vehiculul sunt mai eficiente decât unul mai mic, chiar şi unul mai complex. Prin urmare, mişcarea de pe parcursul vieţii unei economii, de pildă, va deveni mai complexă pe parcursul timpului. Cantitatea de combustibil consumată de populaţie este direct proporţională cu averea anuală, respectiv cu PIB-ul.

    „Aşadar, fizica şi economia sunt două faţete ale aceleiaşi monede. Acelaşi flux ierarhic al sistemelor este responsabil pentru amândouă”, explică el. Astfel, îşi continuă profesorul explicaţia în eseul său, ierarhia – mai multe râuri mici tributare aceluiaşi râu  ale căror ape ajung în mări şi, în cele din urmă, în oceane – există fiindcă acesta este modul în care sistemul va prospera.

    Totuşi, pe măsură ce un sistem devine mai complex, apa nu va circula niciodată prin canale de aceeaşi mărime. La fel ca o albie sănătoasă de râu sau un copac bine nutrit, un sistem eficient de transport într-o societate populată va include câteva drumuri de pământ care conduc spre altele mai mari şi abia apoi înspre o autostradă. „Ierahia se întâmplă”, concluzionează profesorul.

    Câteodată însă, legile naturii determină sistemele să supravieţuiască în moduri pe care noi nu le dorim. O economie complexă în creştere, precum cea globală, în care trăim acum, produce inevitabil inegalităţi care cresc, pe măsură ce populaţia cere mai multă egalitate. Prin intermediul guvernelor reprezentative, putem să lansăm legi care să încline sistemul înspre egalitate. Educaţia, sistemul de sănătate şi filantropia ajută. Pe măsură însă ce timpul trece, inegalitatea va reapărea, la fel şi furia, constată profesorul.

    „Inegalitatea – după cum pare uneori – este imposibil să fie ştearsă, iar cele mai dramatice încercări de a o şterge, precum experimentele comuniste şi socialiste de atunci şi chiar şi de astăzi, conduc la cele mai tragice rezultate. Iar în câteva zile, ierarhia reapare.” Profesorul subliniază că acest lucru nu ar trebui să ne împiedice să acordăm fiecărui membru al societăţii oportunitatea să joace un rol într-un sistem economic care va deveni mai complex şi mai eficient de-a lungul timpului, doar că atunci când facem acest lucru ar trebui să ne amintim că legile fizicii guvernează mişcarea tuturor sistemelor.

    Ierarhii direct proporţionale cu complexitatea organizaţiei

    Legea constructală se aplică însă şi altor sisteme sociale şi economice. Un exemplu este organizarea socială, fenomenul organizării fiind unul care a stârnit curiozităţi ale oamenilor de secole întregi, fiind un fenomen complex cu o serie de manifestări diverse: de la oraşe, guverne, economie, business, alianţe, transport, comunicaţii şi aşa mai departe. Descrieri ale acestor manifestări sunt extinse şi utile, fiind responsabile pentru numeroase volume de literatură şi ale departamentelor academice care sunt devotate studiului organizării sociale.

    „Cu ajutorul legii constructale am arătat de ce ajung indivizii să trăiască (să se mute) împreună, să se organizeze. Organizarea este o reflecţie a realităţii fizice (bio şi nonbio) care necesită mai puţină putere (energie utilă, combustibil, mâncare) pentru a mişca o unitate dintr-o cantitate înspre o cantitate mai mare”, explică Adrian Bejan.

    El a ilustrat predictibilitatea organizării şi evoluţiei acesteia prin intermediul a două modele de mişcare într-o singură zonă, unele inanimate (albii ale râurilor, generate de numeroase reguli constructale) şi altele animate (distribuţia apelor încălzite pentru folosirea lor în aşezările umane).

    Concluzia la care a ajuns este că mişcarea devine mai ierarhică pe măsura creşterii mărimii şi complexităţii arhitecturii respective. Distribuţia poate fi făcută în mod uniform (cu mai multă egalitate) prin impunerea unor canale identice distribuite uniform într-o zonă. Fluxul arhitectural devine astfel o reţea ca o plasă, în loc de o arhitectură ramificată asemeni unui copac; totodată, chiar şi în modele de design cu o egalitate impusă ierarhia persistă. Această reţea teoretică dezvăluie de asemenea înţelesul inovaţiei din punctul de vedere al fizicii: „Este schimbarea unui tip de design local care facilitează curgerea pe parcursul unui teritoriu întreg locuit de cei care se mută în mod organizat”.

    S-ul şi noile tehnologii

    De la trenduri economice, creşterea populaţiei, răspândirea cancerului sau adoptarea de noi tehnologii, anumite configuraţii par în mod inevitabil să se răspândească.

    O nouă tehnologie, de pildă, începe cu o rată de acceptare mică, aceasta fiind urmată de o creştere explozivă, urmată de o încetinire, numai pentru a se opri înainte de a „lovi zidul”, explică profesorul Adrian Bejan. Ilustrată grafic, această curbă de creştere în timp ia forma unui „S”. Fenomenul este atât de răspândit încât a generat numeroase cercetări ce par a nu avea nimic în comun – răspândirea populaţiilor biologice, a reacţiilor chimice, a contaminanţilor, a limbilor, a informaţiilor şi activităţii economice. „Am demonstrat că acest tipar poate fi prezis în întregime ca un sistem de curgere natural.”

    Curba S – cunoscută şi drept funcţie sigmoidă – reprezintă designul natural al sistemelor de flux. În exemplul noilor tehnologii, după un ritm de acceptare încet la început, creşterea poate fi imaginată mişcându-se rapid înspre canale stabilite din piaţă.

    „Aceasta este ascensiunea abruptă a S-ului.” Pe măsură ce tehnologia se maturizează, şi ritmul de penetrare a acesteia încetineşte, orice creştere sau flux se mişcă în afara canalelor iniţiale de penetrare într-un mod mai scurt şi mai încet.

    „Mi-ar plăcea să folosesc metafora degetelor care se întind pentru a reprezenta creşterea iniţială invazivă cu plasarea unei mănuşi peste acele degete, ca reprezentare a etapelor laterale de consolidare mai lentă. E ca şi cum ar exista două vieţi – prima este lungă şi rapidă, în timp ce a doua este de distanţă scurtă şi înceată. Designul începe cu o invazie rapidă, urmată de o consolidare înceată. Apoi trendul se loveşte de un zid invizibil, dar previzibil”, explică Bejan.
    Această teorie arată că nu există o coincidenţă – ambele sunt manifestări ale tendinţei constructale naturale care caracterizează sistemele de flux pentru a genera tipuri de design aflate într-o evoluţie care le permite să curgă (să evolueze), să se răspândească şi să colecteze mai uşor.

    De ce unele zile trec mai greu decât altele?

    „De ce pare că timpul trece mai repede pe măsură ce îmbătrânim? Care sunt legile fizicii care stau la baza impresiei că unele zile trec mai greu decât altele? De ce avem tendinţa să ne concentrăm pe neobişnuit (pe surpriză) şi nu pe timpul prezent şi monoton?”, sunt alte câteva întrebări cărora legea constructală le oferă un răspuns.  Adrian Bejan spune că a descoperit elementele din fizică ce răspund la aceste întrebări, în urma unor observaţii simple: „Timpul măsurabil «pe ceas» nu reprezintă acelaşi lucru cu timpul perceput de mintea omului”.

    Astfel, spune Bejan, „timpul minţii” este alcătuit dintr-o secvenţă de imagini, reflecţii din natură, care hrănesc stimulii organelor senzitive. Rata la care sunt percepute schimbările imaginilor mentale descreşte odată cu vârsta, din cauza unor proprietăţi fizice care se schimbă odată cu vârsta: frecvenţa mişcărilor ochilor, dimensiunea corpului în acord cu acea curbă S, degradarea anumitor părţi ale corpului etc. O nealiniere între imaginile timpului mental şi timpul propriu-zis stă la baza explicaţiilor acestui fenomen din literatură care e trup şi suflet cu legea constructală şi cu fizica.

    Ce face în continuare cu timpul său omul care îl percepe atât de raţional? Planurile nu fac parte din viaţa sa: „Obiectivul meu este să continui”.

    Mai multe teorii, o singură lege

    Legea constructală este legea fizicii responsabilă de fenomenul evoluţiei (configuraţie, formă, design) în natură a sistemelor de curgere animate sau neanimate. Această lege, aparţinând profesorului Adrian Bejan, a fost formulată în anul 1996.

    Există mai multe teorii constructale – una pentru fiecare fenomen natural la care cineva se poate gândi. Spre exemplu, teoria constructală a locomoţiei animalelor, a arhitecturii albiilor râurilor, teoria constructală a creşterii fulgilor de zăpadă, a respiraţiei etc.

    „O lege, mai multe teorii, la care se adaugă faptul că manifestaţiile legii în natură (peste tot) acoperă tot spectrul, bio şi nonbio. Legea fizicii uneşte cele două teritorii ale observaţiilor umane – la fel ca legea mecanicii (dinamică, legea lui Newton)”, explică profesorul Adrian Bejan.

    Astfel, „legea constructală este legea fizicii responsabilă de fenomenul evoluţiei (configuraţie, formă, design) în natură, modul în care sisteme de curgere animate şi inanimate lucrează împreună“.

    Legea constructală a fost formulată în 1996, după cum urmează: „Pentru ca un sistem de o dimensiune finită să persiste în timp (să existe), trebuie să evolueze liber într-un astfel de mod în care să faciliteze accesul curenţilor care circulă în cadrul acestuia”.

    Legea constructală descrie astfel concepte ale vieţii, evoluţiei, designului şi performanţei în fizică, care este „cea mai amplă arenă ştiinţifică”, potrivit profesorului Adrian Bejan.

    * Mai multe detalii despre Legea Constructală oferă profesorul Adrian Bejan în cartea „Fizica vieţii”, 2016

     

  • ​COVER STORY BM 2019: Cine este Mihai Alisie, românul din spatele proiectului de 23 de miliarde de dolari Ethereum şi care este următorul domeniu pe care vrea să îl revoluţioneze

    În 2011, când românii începeau să îşi cumpere câte un iPhone 4, când România încerca să îşi revină după şocurile crizei şi doar 4% dintre români cumpărau produse şi servicii prin intermediul internetului, potrivit datelor Comisiei Europeane, un tânăr proaspăt absolvent al Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, citea pentru prima dată despre criptomonede şi despre bitcoin.

    Lansat atunci, la 24 de ani, într-o provocare personală de a vedea dacă pokerul poate fi un sport care ţine mai mult de abilităţi decât de noroc, Mihai Alisie a aflat printr-un apel pe Skype de existenţa conceptului de monedă digitală descentralizată. Singura existentă în acel moment era bitcoin.

    Conceptul de monedă digitală descentralizată l-a intrigat pe Mihai, care a lăsat deoparte banalitatea pokerului online, fiind atras de o nouă lume în care urma să construiască un proiect de zeci de miliarde de dolari, despre care nu avea încă nicio idee.

    „Când am întâlnit conceptul de bitcoin mi s-a părut o pierdere de timp să stai să te joci când tehnologia asta cu atât de mult potenţial este acolo”, spune Mihai Alisie, într-un interviu exclusiv acordat revis­tei Business Magazin şi Ziaru­lui Financiar, facilitat cu ocazia eve­ni­­­mentului Romanian Blockchain Sum­­mit, organizat de Asociaţia Block­­chain România şi susţinut de Ministerul Comu­nicaţiilor.

    În încercarea de a se educa, din puţinele surse din anii de început ai pieţei de criptomonede, el a început să citească textele unui dezvoltator software ruso-canadian, în vârstă de 17 ani, pe nume Vitalik Buterin. În scurt timp l-a contactat pe tânărul Buterin, care s-a dovedit a fi „foarte prietenos” şi au decis să înceapă prima revistă din domeniul criptomonedelor, numită Bitcoin Magazine.

    După ce au reuşit să lanseze revista în 2012, a urmat o perioadă în care cei doi au asimilat cunoştinţe: au călătorit separat, au cunoscut oameni, au experimentat domeniul cu toate faţetele sale şi timp de doi ani au studiat moduri în care pot lua şi ei parte la dezvoltarea tehnologiei block­chain – care este numită acum de toţi directorii tehnologici din lume, de la IBM şi până la Fujitsu, una dintre cele mai mari tehnologii ale momentului, alături de inteligenţa articială.

    În acel moment, bitcoin era doar o monedă digitală cu o valoare de 2-3 dolari folosită în principal în tranzacţiile de pe pieţele de pe aşa-numitul dark web, precum Silk Road, închisă de FBI în 2014, unde se fac tranzacţii cu bunuri ilicite; mai era utilizat ca monedă pentru achiziţii în jocuri pentru computer.

    Nimeni nu bănuia atunci că în decembrie 2017 bitcoin va ajunge la pragul de 20.000 de dolari, atrăgând atenţia investitorilor şi băncilor centrale din toată lumea. Cu atât mai puţin cei doi tineri care încercau în acel moment să dezvolte o aplicaţie pe tehnologia blockchain numită multisignature. Ideea din spatele aplicaţiei era ca atunci când două părţi voiau să o utilizeze pentru o tranzacţie – un transfer, de exemplu – sistemul valida înţelegerea şi gestiona tranzacţia în mod corect pentru ambele părţi.

    „A durat aproximativ doi ani până când am reuşit să cunoaştem spaţiul acesta al criptomonedelor din interior. Am început să înţelegem cum funcţionează blockchainul şi pe măsură ce studiam înţelegeam mai multe”, îşi aminteşte Alisie.

    Cu toate acestea, bitcoin era o tehnologie limitată şi mulţi nu vedeau dincolo de potenţialul ei de tranzacţionare ca monedă digitală, adică potenţialul tehnologiei block­chain în sine. Însă după ce au încercat să dezvolte o aplicaţie pe bitcoin de tip multisignature (n.red.: o soluţie tehnologică în care două părţi pot face un schimb gestionat de platformă şi nu de un terţ) şi nu găseau încă modul în care pot aduce inovaţia, au început să se gândească la conceptul de organizaţii guvernate doar de o infrastructură şi de tehnologia ei, fără nevoia unei entităţi care să gestioneze legile care guvernează respectiva organizaţie sau companie – concept numit în limbajul de specialitate DAO (Descentralized Autonomous Organizations).

    „Cred că aici a fost scânteia. M-am întâlnit cu Vitalik pentru prima dată în persoană, am stat împreună şi am lucrat în Spania două luni în 2013”, adaugă el.

    Un e-mail de la Vitalik Buterin primit la scurt timp în toamna lui 2013, care conţinea un proiect cu un nume prea complicat, dar cu o idee care l-a făcut pe Mihai Alisie să mizeze totul pe blockchain, s-a materializat mai târziu în proiectul Ethereum.

    Astăzi, Ethereum este al doilea cel mai mare proiect din piaţa crip­to­monedelor, cu o capitalizare de piaţă de 23 miliarde dolari şi o valoare de circa 215 dolari per monedă, potrivit datelor colectate în 25 iulie de pe platforma CoinMarketCap. Randamentul la capitalul investit pentru cei care au pariat de la început pe succesul Ethereum se ridică la 7.500%.

    Însă dincolo de valoarea de piaţă, Ethereum a perfecţionat ideea lui Alisie şi Buterin de multisignature în ceea ce avea să devină conceptul de smart contract, care a deschis piaţa pentru valul de monede digitale ce urma să se lanseze. Conceptul de smart contract a stat la baza unor inovaţii majore cum ar fi o emisiune de obligaţiuni lansată de grupul austriac Erste, proprietarul BCR pe piaţa locală, exclusiv pe blockchain.

    „Ne-am gândit că putem face ceva mai complex. Ne gândeam că dacă ai dezvoltatori software care vor să construiască pe infrastructura ta o funcţionalitate la care tu nu te-ai gândit, programatorul este limitat de imaginaţia ta, şi cred că asta l-a ajutat pe Vitalik să ducă ideea la următorul nivel şi să abstractizeze funcţiile. Am creat practic limbajul de programare open source Solidity, unde oricine poate scrie aplicaţii”, explică Mihai Alisie.

    Ce ştiau ei, şi ce aveau să înveţe mii de investitori care au pariat miliarde pe proiect în anii de după lansare, este că inovaţia pe care a adus-o Ethereum faţă de bitcoin vine în primul rând din faptul că a fost de la început o tehnologie de tip open source, adică o tehnologie care putea fi exploatată de oricine voia să construiască aplicaţii pe ea. Astfel, au luat naştere procesele de ICO (Initial Coin Offerings). Comparabil cu IPO (Initial Public Offerings), adică procesul de listare a unei companii la bursă, ICO-ul este procesul prin care un proiect pe bază de blockchain îşi lansează moneda digitală şi se finanţează.

    „În 2014 trebuia să stabilim strategia, dacă vrem să facem o companie pentru profit sau o organizaţie non-profit cu un proiect de tip open source. Eu şi Vitalik am fost pentru nonprofit, în timp ce alţii erau la cealaltă extremă, dar asta a fost abordarea cea mai bună pentru ca toate companiile să se simtă în siguranţă pentru a lucra pe ea (n.r.: infrastructura de blockchain)”, spune el.

    Piaţa criptomonedelor însumează astăzi 2.387 de monede digitale, cu o capitalizare totală de piaţă de 269,5 miliarde dolari, iar majoritatea monedelor digitale au fost lansate prin aplicaţii create pe platforma Ethereum, gândită de românul Mihai Alisie şi de ruso-canadianul Vitalik Buterin.

    Promisiunea Ethereum de a aduce o tehnologie revoluţionară s-a concretizat în 2014 în Elveţia printr-un crowdfunding fără precedent de 42 de zile în care au strâns 31.500 de bitcoin, reprezentând atunci 18,5 milioane de dolari.

    „A fost o promisiune mai mult, alături de pasiune şi de încrederea că lucrăm pe termen lung pentru ceva epic, chiar dacă la un moment dat te gândeşti că nu câştigi prea mulţi bani pe termen scurt. Până la crowdfunding am construit pe banii noştri, împrumuturi de la noi şi fără investiţii externe, fonduri sau altceva. Iar crowdfundingul a fost cred cel mai rapid din istoria interentului în care să nu se fi implicat fonduri mari şi fără să vinzi acţiuni”, povesteşte românul.

    Însă până în punctul în care să ajungă în etapa de crowdfunding, fondatorii proiectului au avut nevoie de un sediu stabil şi de o entitate aflată într-o jurisdicţie care să permită astfel de proiecte care nu erau încă reglementate prin lege în majoritatea statelor din lume.
    Acum, în 2019, la 32 de ani, Mihai locuieşte în Elveţia, unde a avut norocul în urmă cu câţiva ani să găsească una dintre puţinele legislaţii permisive pe domeniul criptomonedelor.

    „Era dificil în perioada aceea pentru că era şi situaţia cu Silk Road şi exista o parte întunecată a domeniului, ceea ce a îngreunat ideea de a merge într-o ţară să încorporezi o companie şi să nu se creadă că vrei să faci ceva ilegal. Aveam nevoie de o entitate şi am început să călătorim şi să încercăm în Germania, apoi în Olanda, Singapore, Londra, iar eu am zis că merg în Elveţia”, precizează el.

    Astfel, în orăşelul Zug, situat la poalele muntelui Zugerberg din Elveţia, cu o populaţie de circa 25.000 de locuitori, Mihai a pus bazele a ceea ce întreaga industrie avea să cunoască drept „Crypto Valley” – inspirat de ceea ce au conturat marile companii de tehnologie în SUA şi se numeşte Silicon Valley.

    „Elveţia a fost o încercare cu şanse mici, nu ştiam pe nimeni acolo, dar am găsit oamenii potriviţi, am găsit avocaţi să ne ajute, iar apoi ne-am întâlnit cu echipa autorităţilor de dezvoltare economică din Zug, le-am explicat că este o platformă pe care alte companii vor veni să dezvolte aplicaţii şi au înţeles”, îşi aminteşte Alisie.

    Alături de Alisie, care a fost pe rând chief innovation officer şi apoi vicepreşedinte al Fundaţiei Ethereum, încă trei oameni au fost incluşi în echipa iniţială de fondatori, şi anume Vitalik Buterin, Charles Hoskinson şi Anthony Di Iorio. Echipa s-a extins după un timp, iar în ea au mai intrat Gavin Wood, Jeffrey Wilcke şi Joseph Lubin.

    Ethereum s-a dovedit a fi un proiect gigant, care în ianuarie 2018, când moneda digitală ether a ajuns la un maxim record de 1.432 dolari, avea o capitalizare de piaţă de aproximativ 130 miliarde dolari.

    Blockchainul a fost văzut ca o tehnologie revoluţionară de mai mulţi giganţi ai lumii de business, de la coloşi ai serviciilor financiare precum grupul elveţian UBS sau austriecii de la Erste, care deţin BCR pe piaţa locală, şi până la companii precum Microsoft, EY şi JPMorgan, toate încercând în prezent să construiască aplicaţii pe structura block­­chainului de la Ethereum.

    Tehnologia blockchain este utilizată deja şi de unii antreprenori din România, cum ar fi cel mai mare jucător din industria de carne din România, Cris-Tim, care foloseşte o infrastructură blockchain – dezvolta­tă de compania românească Modex pentru a urmări trasabilitatea ingredientelor şi produselor, bazându-se pe conceptul de jurnal distribuit imuabil.

    Următoarea ambiţie: Reţeaua socială în care oricine îşi poate face o reţea socială
    La mijlocul anului 2015, Alisie a rămas implicat doar în unele părţi ale proiectului Ethereum şi a început să îşi îndrepte eforturile spre o nouă ambiţie, dincolo de revoluţia tehnologică pe care doar ce o pusese în mişcare la nivel global, la câţiva ani după ce a lăsat pokerul online şi i-a dat un e-mail unui programator de 17 ani.

    AKASHA (Advanced Knowledge Arhitecture for Social Human Action) este un proiect de reţea socială avansată, pe blockchain, care îşi propune să ofere oportunitatea utilizatorilor de a-şi crea propriile reţele sociale în interiorul acesteia, fără a avea nevoie de un terţ care să gestioneze reţeaua sau sistemul.

    Folosind infrastructura Ethereum şi alte tehnologii complementare, Alisie a pus bazele unei reţele sociale care nu trebuie gestionată de o entitate precum Facebook şi care să existe descentralizat, guvernată doar de regulile blockchainului şi de utilizatori. În acest proiect, mai are un român alături de el pe nume Marius Darila, într-o echipă totală de 15 oameni.

    „Când am început acum trei ani am vrut să fac o reţea socială fără servere şi fără să fim noi responsabili de cenzură şi de gestiunea datelor, cum este Facebook. Am fost pionieri în combinarea blockchainului cu o altă tehnologie complementară (IPFS – Inter-Planetary File System) şi practic am făcut un sistem unde dacă cineva dă clic pe un video distribuit de tine pe reţeaua socială, tu nu îl accesezi pe platforma AKASHA, ci prin mixul nostru block­chain şi IPFS ajungi să îl accesezi direct din computerul celui care l-a postat”, explică Alisie.

    Momentan proiectul AKASHA este în stadiu beta şi vrea să demonstreze că este posibil să construieşti o reţea socială fără a avea nevoie de o entitate centrală care să medieze comunicarea dintre participanţi. Acesta va fi lansat la finalul anului sau la începutul anului viitor.

    „Merită menţionat că în ultimii trei ani, în care am dezvoltat activ aplicaţia, am învăţat multe, iar ceea ce noi numim acum AKASHA Reloaded reprezintă următorul stadiu al proiectului AKASHA ca întreg. În anii ăştia, am evoluat de la ideea de a construit o reţea socială folosind blockchain – numai că în loc să treacă prin trei ani de experimente, o să comprimăm tot procesul într-o experienţă care pentru utilizator înseamnă câteva minute pentru a trece de la zero la o aplicaţie funcţională”, adaugă el.

    În ceea ce priveşte potenţiala valoare a proiectului AKASHA, Alisie reiterează că va fi un proiect tot de tip open source, lansat de o fundaţie nonprofit şi că scopul este unul social. Mai mult, în acest proiect nu există o monedă emisă, deci nu vor exista astfel de investitori.
    „Prin prisma unei fundaţii nonprofit valoarea vine din impactul social care poate rezulta dintr-o unealtă care împuterniceşte oamenii cu libertate de exprimare şi intimidate a datelor personale. Nu avem niciun token, ICO sau STO. În loc să legăm succesul proiectului de un token specific dezvoltat de noi, am decis să deschidem partea asta pentru experimentare împreună cu comunitatea”, spune Mihai Alisie.


    „Şi România poate fi Crypto Valley al lumii”


    El crede că România are oportunitatea rară prin prisma tehnologiei blockchain de a deveni un hub global pentru această tehnologie şi salută deschiderea Ministerului Comunicaţiilor de a susţine în luna iunie una dintre cele mai mari conferinţe de blockchain din regiune şi anume Romanian Blockchain Summit, unde Alisie a fost invitat să vorbească.

    „Există discuţii la nivelul ministerului (n.r.: Comunicaţiilor) în mai multe comisii, cu specialişti din piaţă, pe tema tehnologiilor avansate precum blockchain sau supercomputing. Avem în plan elaborarea unei politici pe zona de inteligenţă artificială, pe blockchain, care să devină legislaţie adoptată de guvern, încât România să se poată plasa printre pionierii domeniului. Încă este o zonă în care România poate face pionierat, însă avem nevoie de cadru legislativ pentru a ajuta nu doar antreprenori locali din domeniul blockchain, dar şi să atragem antreprenori din alte state din Europa”, a explicat Alexandru Petrescu, ministrul comunicaţiilor, în cadrul primei ediţii a evenimentului Romanian Blockchain Summit, desfăşurat în perioada 21-22 iunie.

    Alisie crede că implicarea autorităţilor într-un astfel de eveniment este un prim pas pentru ceea ce ar putea face în lumina oportunităţii tehnologiilor de ultimă generaţie.

    „Romanian Blockhain Summit este un exemplu încurajator în ceea ce priveşte sprijinul direct de la Ministerul Comunicaţiilor. Tipul acesta de iniţiative unde există măcar un interes să explorezi oportunităţile reprezintă primii paşi spre o zonă unde poţi crea o strategie şi o viziune cu privire la modul în care România poate sesiza oportunitatea”, crede el. Mai mult, susţine că îmblânzirea aspectului legislativ ar putea ajuta România. „Când vorbim de mixul legislativ, toată nişa aceasta dacă ar fi făcută mai prietenoasă pentru businessuri care vor să folosească tehologia blockchain, cred că ar fi o şansă rară pentru România să aducă o industrie globală.

    Şi România poate fi Crypto Valley al lumii”, adaugă tânărul. Monedele digitale şi blockchainul vor deveni un subiect din ce în ce mai aprins atât în România cât şi la nivel global în contextul în care Face­book, o reţea socială cu peste 2 mili­ar­de de utilizatori a anunţat că va lansa proiectul Libra, o monedă digitală cu valoare stabilă, pe care vrea să o utilizeze în servicii financiare. În cadrul proiectului prezentat drept Libra, compania lui Mark Zuckerberg promite să rezolve problema transferurilor de bani scumpe, în unele cazuri intermediarii tranzacţiilor percepând chiar şi 10% în comisioane. Practic, proiectul ar trebui să aducă transferuri de bani fără comision, sau cu un comision mult redus, dar cu o viteză mult mai mare.

    De la marketplace-ul deja existent în Facebook şi până la opţiunile de transfer de bani care au fost anunţate pentru Messenger sau WhatsApp şi chiar până la marketplace-ul pe care vrea să îl creeze în Instagram, compania creată de Mark Zuckerberg are nevoie de o monedă de schimb.

    Cu toate acestea, în contextul tuturor informaţiilor pe care le are Facebook despre utilizatori şi în lumina celor mai recente scandaluri precum amenda record de 5 miliarde de dolari aplicată de Comisia Federală pentru Comerţ din SUA companiei pentru că nu a respectat normele de păstrare şi gestionare a datelor personale, mai multe voci, printre care şi Alisie, ridică îngrijorări cu privire la proiect.

    „Cred că Facebook va juca foarte atent şi sigur cartea cu moneda digitală pentru că au multe de pierdut dacă nu merge. Sunt multe zvonuri momentan, şi da, probabil va fi o tehnologie disruptivă la nivelul transferurior de bani spre exemplu, că dacă poţi trimite 100 de dolari familiei prin aplicaţia Messenger, este un avantaj. (…) Ca încredere, integritatea companiei este aproape de zero, dacă nu pe minus. Dacă ne imaginăm un scenariu utopic, Facebook ştie deja foarte multe despre tine, poate chiar mai multe decât ştii tu, şi datele financiare ar oferi un tablou mult prea complet”, apreciază Alisie.

    Ce este bitcoin?
    Este o monedă digitală care există şi se tranzacţionează pe baza unei tehnologii de infrastructură digitală denumite blockchain, care are capacitatea de a fi descentralizată şi imuabilă. A devenit cunoscută după ce valoarea ei a crescut masiv, culminând la finalul anului 2017 cu o frenezie care a dat naştere unor milionari şi chiar miliardari

    Ce este blockchain?
    Este o infrastructură digitală pe care datele sunt imuabile, şi care este gestionată de o serie de computere şi nu de o singură entitate (n. red. – descentralizată). Fiecare dintre blocurile de date existente pe infrastructură sunt securizate şi legate între ele pe baza unor principii criptografice, generându-se un „lanţ” de blocuri de date – blockchain.

    Piaţa criptomonedelor însumează astăzi
    2.387 de monede digitale, cu o capitalizare totală de piaţă de 269,5 miliarde dolari, iar majoritatea monedelor digitale au fost lansate prin aplicaţii create pe platforma Ethereum, gândită de românul Mihai Alisie şi de ruso-canadianul Vitalik Buterin.

    În 2011, Mihai Alisie află de bitcoin şi îl contactează pe Vitalik Buterin, cu care avea să fondeze proiectul Ethereum

    2012 – Românul Mihai Alisie şi tânărul ruso-canadian Vitalik Buterin lansează prima revistă de nişă din piaţa criptomonedelor – Bitcoin Magazine.

    2013 – Cei doi petrec împreună două luni în Spania după ce au studiat piaţa şi au călătorit întâlnindu-se cu oamenii din industrie, iar la puţin timp Buterin îi prezintă lui Alisie prima variantă a proiectului Ethereum.

    2014 – Fondatorii stabilesc să transforme Ethereum în organizaţie nonprofit şi să lanseze un proiect de tip open source. Atrag prin crowdfunding 31.500 de bitcoin în 42 de zile, adică 18,5 milioane de dolari la preţul de atunci. 

    215 dolari, valoarea monedei ether în data de 25 iulie (înainte de tipar)
    23 mld. dolari, capitalizarea de piaţă a proiectului Ethereum

    130 mld. dolari, capitalizarea de piaţă record atinsă de proiectul Ethereum

    7.500% reprezintă andamentul la capital investit pentru primii investitori în Ethereum

    20.000 de dolari este pragul maxim la care a ajuns bitcoin

    824 mld. dolari este maximul record al pieţei criptomonedelor

  • Studiu Storia.ro: Ce înţeleg românii prin starea de bine acasă

    Ce înţeleg românii prin starea de bine acasă, cu ce o asociază şi ce denumire specifică i-ar da, care sunt activităţile preferate pe care aceştia le desfăşoară în perimetrul locuinţei şi ce sentimente îi încearcă în momentele bune petrecute acasă sunt doar câteva dintre rezultatele studiului desfăşurat de Storia.ro pentru campania HYGGE la noi, în cadrul căreia îşi propune să inventeze un echivalent în limba română pentru cunoscutul termen danez „hygge”.


    Un nou cuvânt care să descrie starea de bine acasă
    Storia.ro a lansat campania HYGGE la noi, asumându-şi o misiune curajoasă şi relevantă în contextul actual, care a redefinit relaţia oamenilor cu propria locuinţă: inventarea unui cuvânt nou care să exprime starea de bine de acasă, un echivalent pentru termenul danez „hygge”, care se referă la transformarea timpului petrecut acasă într-un timp de calitate şi o adevărată sursă de fericire.
    Timp de 19 zile, românii au participat la studiul desfăşurat pe platforma hygge.storia.ro şi au răspuns la întrebările menite să scoată la iveală cum arată starea de bine acasă şi cum poate fi ea definită, atât în ceea ce priveşte spaţiul exterior – cel fizic, cât şi spaţiul interior – emoţional.


    Ce înţeleg românii prin starea de bine acasă?
    Pentru majoritatea românilor (42%), prezenţa unei persoane contribuie mai mult decât orice altceva la starea de bine acasă. 29% au declarat că starea de bine este declanşată de o activitate, iar 15% au ales un loc. Întrebaţi despre compania preferată, majoritatea românilor au ales partenerul de viaţă (60%), urmaţi de cei care au ales părinţii (24%). În acelaşi timp, 23% au ales copiii, iar 22% au declarat că cel mai bine se simt singuri.
    În perioada de izolare acasă, cei mai mulţi dintre respondenţii studiului au declarat că le-a plăcut faptul că au avut timp să gătească ceva diferit (42%), 24% s-au bucurat că au putut petrece mai mult timp cu cei dragi, iar 11% au apreciat că au avut timp pentru ei. Totuşi, 6% au spus că le-a plăcut să redecoreze sau să renoveze.
    Întrebaţi care este camera asociată cel mai des cu liniştea şi relaxarea, majoritatea respondenţilor au ales dormitorul (39%), în timp ce 27% au ales sufrageria. În acelaşi timp, 10% preferă curtea şi tot 10% au ales balconul. O atmosferă plăcută acasă este dată cel mai des de prezenţa decoraţiunilor (43%), de lucrurile destinate petrecerii timpului liber, precum cărţile sau jocurile (23%), urmate de obiectele de mobilier (15%) şi aparatele electronice (7%).
    Atunci când vine vorba de activităţile de seară, cei mai mulţi dintre respondenţii studiului au declarat că preferă să petreacă timp cu familia (33%), să vadă filme şi seriale (29%), să gătească (24%) sau să facă baie (24%). Printre variantele populare s-au mai numărat şi activităţi precum să mănânce sau să citească.
    Întrebaţi care este băutura care le înseninează timpul petrecut acasă, cei mai mulţi dintre respondenţi au ales ceaiul (37%), urmaţi de cei care preferă cafeaua (28%) şi ciocolata caldă (14%). Alte variante alese au mai fost: vinul fiert, compotul, cidrul şi ţuica fiartă.
    Încântarea de a fi acasă este asociată cel mai des cu sunetul ploii la fereastră (20%), apoi cu muzica preferată (17%) şi cu ciripitul păsărilor (15%). Alte sunete menţionate au mai fost: vocea partenerului (10%), lemnele trosnind în foc (10%), dar şi furtuna de afară (8%) şi torsul pisicii (8%).
    Pentru cei mai mulţi dintre români, argintiul este culoarea care contribuie cel mai mult la aspectul primitor al casei, însă au fost menţionate în mod frecvent şi turcoazul, galbenul şi auriul. Starea de bine acasă mai poate fi dată şi de materialul cel mai plăcut la atingere, iar românii au plasat bumbacul pe primul loc (27%), urmat de catifea (21%) şi lână (18%).
    Momentele fără griji acasă sunt asociate şi cu hainele confortabile. Atunci când vine vorba de îmbrăcăminte, românii au ales cel mai des hainele de casă (26%), urmate de pijamalele pereche (21%) şi halatul pufos (20%).


    Cum ar putea arăta noul cuvânt care descrie starea de bine acasă?
    Cuvântul „linişte” a fost cel mai des menţionat de români (67%) pentru a descrie starea de bine acasă. Alte cuvinte sugestive au mai fost: bucurie, confort, armonie şi tihnă. În plus, românii au fost invitaţi să facă un exerciţiu creativ şi să încerce să inventeze un cuvânt nou care, din punctul lor de vedere, ar putea descrie starea de bine de acasă.  Câteva dintre acestea au fost: „binişte”, „bârlogeală”, „leafăn”, „basmic”, „acăsică” sau „culcuşeală”. Rezultatele finale ale studiului pot fi văzute în detaliu pe hygge.storia.ro/rezultate.
    Răspunsurile oferite de români în cadrul studiului vor fi sursă de inspiraţie pentru doi scriitori care şi-au asumat misiunea de a inventa câte trei cuvinte definitorii pentru starea de bine acasă. După această etapă, românii vor alege cuvântul preferat, prin vot, pe hygge.storia.ro.
    Studiul a fost realizat în parteneriat cu D&D Research prin chestionar online aplicat celor care au accesat hygge.storia.ro. 9428 de români au răspuns întrebărilor şi au contribuit cu exemple concrete legate de starea de bine acasă.

     

  • Metoda inedită prin care două tinere din România au reuşit să transforme 50 de euro în 120.000 de euro

    Au pornit cu o investiţie de 50 de euro. Atât a costat domeniul web şi hostingul pe un an pentru site-ul pe care l-au gândit ca să-şi facă afacerea cunoscută. Şapte ani mai târziu, businessul Vreau să fiu Stewardesă le-a adus celor două fondatoare afaceri de peste 120.000 de euro. Care este povestea?

    Georgiana Ene şi Anca Dumitrescu au amândouă experienţă în comunicare. Totuşi, în 2010, Georgiana a cochetat cu ideea de a fi stewardesă. Fără să aibă multe cunoştinţe despre ce înseamnă acest domeniu de activitate, a mers direct la o şcoală de aviaţie din Bucureşti – Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă – şi s-a înscris la un curs de însoţitori de bord.

    Odată cursurile absolvite şi câteva mii de euro cheltuite, a realizat însă că şansele de a se angaja în acest domeniu sunt aproape inexistente, mai ales că ea îşi dorea să rămână în ţară şi să lucreze pentru Tarom, iar oferta de joburi la această companie lipsea cu desăvârşire. Aşa a ajuns să realizeze cât de important ar fi fost să fi ştiut mai multe informaţii înainte de a lua această decizie, informaţii care ar fi scutit-o de timp, bani şi energie investite în neant.

    „Atunci, Georgiana a venit cu propunerea de a organiza o serie de evenimente de informare pe acest subiect, pentru tinerii care îşi doreau o carieră în aviaţie, evenimente la care să invităm însoţitori de bord, piloţi, reprezentanţi ai companiilor aeriene, specialişti în resurse umane”, îşi aminteşte Anca Dumitrescu.

    Au mers acasă şi au cumpărat chiar în acea seară domeniul pentru afacerea lor, site-ul Vreau să fiu Stewardesă, care a devenit astfel prima platformă din România dedicată celor care îşi doresc o carieră în aviaţie. Aşa au construit, de la zero, o nişă atractivă pentru tinerii din România pasionaţi de domeniul aviaţiei.

    „Ulterior, la două luni de la lansarea site-ului, am organizat prima conferinţă din România pentru însoţitori de bord, eveniment care a reunit reprezentanţi ai tuturor companiilor aeriene de la noi din ţară, şcoli de aviaţie şi o serie derecrutori din domeniul aviaţiei. Evenimentul ne-a confirmat ceea ce prevăzuserăm cu câteva luni înainte: că există o nevoie de informaţii avizate pe acest subiect şi, totodată, un interes foarte mare al tinerilor din toată ţara pentru o carieră în acest domeniu.”

    De altfel, clienţii platformei Vreau să fiu Stewardesă sunt tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 35-37 de ani, vorbitori de una sau mai multe limbi străine, avizi de călătorie, dornici să-şi depăşească zona de confort şi să câştige un salariu motivant.
    Investiţia iniţială nu a depăşit 50 de euro, bani necesari pentru a cumpăra domeniul web şi hostingul pe un an. Georgiana s-a ocupat de interfaţa site-ului, iar Anca – de partea editorială.

    „Tot noi am avut grijă de comunicarea în social media, relaţia cu cititorii, customer support (la scurt timp după lansarea site-ului, primeam în jur de 10-20 de emailuri/ mesaje/ comentarii zilnice cu întrebări din partea celor care ne citeau, acum primim uneori şi 100). Nu am avut alte surse de finanţare, nu ne-am pus problema unui buget iniţial de marketing, căci nu dispuneam de niciun fel de resurse financiare la acel moment. Singurele noastre resurse au fost puterea de muncă (munceam la acea vreme minimum 14-15 ore pe zi), pasiunea pentru aviaţie şi experienţa din zona de jurnalism.”

    În timp, eforturile s-au văzut, astfel că cifra de afaceri cumulată pe cele două companii prin care este operat businessul – una pentru cursurile interne, cealaltă pentru cele din străinătate – a fost de aproximativ 600.000 de lei în 2019 (circa 126.000 de euro), iar profitul – de 150.000 de lei (circa 32.000 de euro). În prezent, din cauza pandemiei, echipa numără doar doi angajaţi permanenţi şi trei traineri colaboratori. În mod obişnuit însă, proiectul are o echipă de şapte persoane.
    Cursurile au loc în zona Pieţei Victoriei din Bucureşti, însă frecvent sunt organizate cursuri şi în ţară, la Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoara. De asemenea, din 2015, cele două antreprenoare au deschis un centru de training Vreau să fiu Stewardesă şi la Chişinău, iar din 2016 au început să organizeze şi cursuri la Roma, în Italia. Cum se desfăşoară o astfel de experienţă?

    „În cadrul trainingului, cursanţii noştri sunt pregătiţi pentru toate etapele procesului de recrutare ca însoţitor de bord, sub atenta îndrumare a unor traineri cu mii de ore de activitate în domeniul pregătirii de însoţitori de bord, aviaţie şi recrutare. Cursurile sunt susţinute în limba engleză şi au la bază un proces de predare-învăţare 100% practic, astfel încât cursanţii noştri să înveţe prin intermediul unor probe practice menite să le dezvolte creativitatea, nivelul de atenţie, tehnicile de comunicare şi de lucru în echipă, vorbitul în public şi managementul corect al timpului, calităţi mai mult decât necesare pentru orice aspirant la poziţia de însoţitor de bord.”

    La training, cursanţii simulează pas cu pas o zi de interviu alături de echipa de traineri Vreau să fiu Stewardesă formată din recrutori, specialişti HR şi foşti însoţitori de bord şi primesc constant feedback cu privire la performanţele lor.
    Un curs complet Vreau să fiu Stewardesă costă 1.900 lei (aproximativ 400 de euro). Se pot face şi cursuri de limbă engleză – English for future cabin crew – pentru cei care doresc să îşi îmbunătăţească nivelul înainte de a merge la interviuri cu companii aeriene. Acest tip de curs costă 300 de euro.

    Începutul lui 2020 pusese pe lista de planuri ale celor două antreprenoare organizarea de cursuri în mai multe ţări, fiind deja programate unele la Londra, Madrid şi Roma. Semnaseră un contract de recrutare pe toată Europa, urmând să recruteze în mod direct însoţitori de bord pentru o serie de companii din Orientul Mijlociu.
    „De asemenea, în aprilie urma să apară şi cartea Vreau să fiu Stewardesă, un proiect la care lucram de aproape un an alături de echipa mea”, spune Anca Dumitrescu.

    Apoi a venit pandemia şi totul s-a transformat într-un joc de domino în care planurile au căzut peste noapte. Cursurile s-au anulat, recrutările au fost puse pe pauză, cartea au pus-o în sertar pentru că nu mai aveau resurse să finanţeze publicarea ei, totul se năruia.

    „Dar, după ce am început să conştientizez ce se întâmplă şi să privesc lucrurile un pic din afara problemei, mi-am dat seama că trebuie să profităm de tot acest timp pe care-l primisem dintr-odată cadou ca să finalizăm toate acele proiecte pe care nu aveam niciodată timp să le ducem la capăt. Am refăcut de la zero tot site-ul nostru în limba engleză – platforma internaţională How to be cabin crew, am scris un ebook în engleză, am organizat cursuri online şi o serie de întâlniri cu cititorii pe Zoom.” În toamnă, când vor împlini şapte ani de activitate, vor lansa până la urmă şi cartea visată şi speră că se vor redresa cât mai mult până atunci. Pentru că e bine să stai cu picioarele pe pământ, dar uneori merită să mai fii şi cu capul în nori.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Made with joy in Transylvania – brand de cămăşi pictate manual (Făgăraş)
    Fondatoare: Andreea Madlen Mărgescu
    Prezenţă: online

    Ceramic Cafe – cafenele unde clienţii îşi pot picta propriile obiecte de ceramică (Cluj-Napoca şi Bucureşti)
    Fondatoare: Corina Ilea
    Investiţie iniţială: 20.000 de euro pentru fiecare din cele două cafenele
    Cifră de afaceri în 2019: 63.000 de euro
    Prezenţă: Cluj-Napoca şi Bucureşti

    Atelier Nichita – atelier unde se produc curele şi brăţări din piele (Moviliţa, jud. Constanţa)
    Fondatori: Petre şi Dorin Nichita
    Cifră de afaceri în 2019: 620.000 de lei (131.000 de euro)
    Prezenţă: online

    Tata Vlad – brand de batoane fără zahăr (Cluj-Napoca)
    Fondator: Vlad Farcău
    Investiţie iniţială: 20.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019 (patru luni de business): 25.000 de lei
    (peste 5.000 de euro)
    Prezenţă: cafenele, băcănii, magazine naturiste, farmacii, online

    Săpun natural – brand de cosmetice naturale (Bucureşti)
    Fondatoare: Silvia Buzori
    Investiţie iniţială: 5.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 20.000 de euro
    Prezenţă: online

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul AfaceriI de la Zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero. În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.