Tag: strainatate

  • ANALIZĂ: Ponturi pentru o vacanţă reuşită de revelion în străinătate

    Vremea capricioasă, cu ceaţă, viscol sau polei, caracteristică anotimpului rece, duce an de an la întârzieri de zeci de minute şi chiar anulări ale curselor aeriene ori ale trenurilor, iar traficul rutier poate şi el fi dat foarte uşor peste cap. De aceea, turiştii trebuie să aibă întotdeauna o rezervă de bani, în cazul în care vacanţa trebuie prelungită cu câteva zile.

    “Planificaţi-vă cu atenţie itinerariul sau rugaţi agentul dumneavoastră de turism să vă ajute, astfel încât, de exemplu, escalele dintre avioane să fie mai mari decât în mod obişnuit, pentru a nu risca să pierdeţi legătura. De asemenea, iarna este recomandat să plecaţi mai din timp spre gară sau aeroport. Iar pe şosea luaţi în calcul o viteză medie de deplasare mult inferioară celei din celelalte anotimpuri”, spune Sorin Văduvoiu, directorul general al agenţiei Perfect Tour.

    Iarna şi mai ales de sărbători afluxul de turişti creşte spectaculos.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII: Un an greu pentru căpşunari

    Iniţial, migranţii au continuat să trimită bani acasă, preferând să reducă din cheltuielile lor personale, însă odată cu întoarcerea recesiunii ar putea fi nevoiţi să taie din sumele trimise ori să vină acasă. “Lucrătorii care pot circula liber în zona euro, precum cei din Polonia şi România, se întorc deja acasă în număr mare, spre deosebire de cei din Africa sau America Latină, care preferă să rămână, de teama că nu vor mai putea reveni în Vest”, susţine OECD.

  • Drama managerului repatriat, intrus în propria companie

    UN STUDIU INTERNAŢIONAL ARATĂ CĂ APROAPE PATRU DIN ZECE (38%) DINTRE MANAGERII “EXPATRIAŢI” ÎŞI PĂRĂSESC COMPANIA ÎN PRIMUL AN DE CÂND S-AU ÎNTORS ÎN ŢARA ÎN CARE S-AU NĂSCUT, fluctuaţia în rândul repatriaţilor fiind mult mai mare decât nivelul mediu al fluctuaţiei din rândul managerilor, de 13%. Motivul principal este, spun specialiştii, acela că echipa în care se întorc – formată adesea din foştii colegi – nu apreciază experienţa internaţională dobândită de manageri, care şi-au fixat aşteptările mai sus după ce au învăţat procedurile de lucru dintr-o cultură străină. Pentru angajatorii care nu îşi valorifică însă repatriaţii, aceste procese care se înscriu în politicile de “management al talentelor” înseamnă timp şi bani pierduţi, pentru că, de regulă, mandatele în străinătate sunt “păstrate” pentru cei mai performanţi angajaţi, iar dacă aceştia pleacă, înseamnă că firmele vor cheltui, din nou, foarte mulţi bani pe recrutarea, trainingul şi înlocuirea managerilor.

    “O mare parte dintre managerii repatriaţi îşi schimbă jobul în mai puţin de un an de la întoarcere. Am întâlnit cazuri în care managerii au plecat destul de repede în altă companie, nu au schimbat industria, dar au acceptat poziţii mai înalte în alte companii, pentru că experienţa acumulată de ei nu se putea aplica din rolul local. În cazul în care se întorc în aceeaşi companie pe o poziţie mai înaltă, atunci acesta este un caz fericit”, explică Mihaela Damian, country manager al firmei de executive search SpenglerFox.

    ROMÂNISME. Sergiu Neguţ, transformation partner la firma de consultanţă Wanted Transformation Consultancy, îşi aminteşte de faptul că, în urmă cu zece ani, înainte să plece din România, a vizitat un prieten în străinătate, pe care l-a întrebat dacă se simte acasă. El spune că răspunsul acestuia nu a fost tocmai direct, ci doar că se simte sigur mai acasă decât în România, adică nu-i lipsesc mojiciile, şpăgile, pilele sau stridenţele de tot felul. “La rândul meu, am plecat din ţară pentru câţiva ani, dar pentru mine răspunsul a fost diferit. Acasă a rămas Bucureştiul, oraş pe care mărturisesc că îl iubesc, cu toate contrastele şi stridenţele lui. Dar chiar şi aşa, întoarcerea acasă a însemnat şi înseamnă chiar şi acum, o bucăţică de inadaptare la «românismele» de zi cu zi”, explică Sergiu Neguţ. El spune că, dacă un manager pleacă în altă ţară cu mai puţină dragoste pentru casă, atunci întoarcerea poate fi traumatizantă. “Am întâlnit oameni care, odată întorşi, sunt complet inadaptaţi şi trăiesc o dramă personală intensă. Cu atât mai mult când firma de la care au plecat este aceeaşi cu firma la care se întorc. Pentru mulţi români, mirajul Occidentului este atât de puternic încât, indiferent de titulatura jobului, o plecare în străinătate este o promovare, iar o revenire în ţară o retrogradare. De aceea, nu miră pe nimeni că, odată întorşi la Bucureşti, au nevoie de o nouă provocare”, mai explică Sergiu Neguţ. El spune că, în lipsa unei alte plecări peste graniţele ţării, o plecare peste graniţele firmei rezolvă temporar nevoia de schimbare, chiar dacă lasă neatinsă criza de identitate deja acumulată.

    150 DE ROMÂNI, REPATRIAŢI DE RENAULT. Compania de pe piaţa locală care are poate cea mai vizibilă politică de repatriere a angajaţilor este grupul Renault, care, în perioada 2009- 2012 a trimis 150 de angajaţi români la filialele companiei din Franţa, Maroc şi Rusia, prin expatrieri şi misiuni internaţionale de lungă durată. Expatrierea face parte din planurile de carieră şi succesiune ale salariaţilor Renault în România, fiind privită ca o oportunitate de dezvoltare a competenţelor şi aptitudinilor, spun reprezentanţii companiei. “Cei care beneficiază de această oportunitate sunt aşteptaţi apoi să contribuie la creşterea performanţei grupului, indiferent de divizia în care vor activa. La întoarcerea din misiune, colegii noştri ocupă posturi care permit valorizarea experienţei acumulate, dar şi lărgirea viziunii asupra businessului (evoluţia poate fi atât pe verticală, cât şi pe orizontală, într-o altă meserie)”, precizează Dana Oprişan, directorul executiv adjunct de resurse umane în cadrul Grup Renault România, care s-a întors recent în România după ce în ultimul an a lucrat în Franţa, fiind responsabilă de coordonarea unui proiect al echipei centrale de HR din cadrul Renault. Anterior, ea a fost timp de cinci ani directorul de resurse umane al centrului de inginerie Renault Technologie Roumanie.

    În prezent, în cadrul grupului Renault există 53 persoane aflate în misiune internaţională, iar până în prezent rezultatele acestor misiuni au fost foarte bune, având în vedere că toate persoanele care au fost în misiuni de expatriere încă activează în cadrul grupului, cu excepţia a două persoane care au plecat din companie şi au ales un alt parcurs, din motive personale. “Rezultatele se datorează anticipării şi unei bune pregătiri a misiunilor, un proces foarte minuţios, demarat cu mult timp înainte de începerea efectivă a acestei etape din carieră. Un parcurs de carieră reuşit presupune dialogul permanent între salariaţi, management şi echipa de resurse umane, dialog ce stimulează reflecţia angajaţilor noştri la propria carieră şi permite o mai bună cunoaştere şi corelare a aşteptărilor acestora cu nevoile companiei. De asemenea, succesul este datorat şi acompanierii permanente, pe parcursul fiecărei etape din carieră, mai explică Oprişan.

  • Unde ne tratăm, la Viena sau la Bucureşti?

    Pentru locuitorii din vestul României, zicala “cel mai bun medic este trenul către Cluj” a fost trecută în ultimii ani în planul al doilea, după ce tot mai mulţi pacienţi au descoperit că un drum până la vecinii maghiari le aduce beneficii la un nivel mai ridicat faţă de condiţiile din inima Ardealului. La spitalele din Szeged, Debrecen, Berettyóújfalu sau Mátészalka ajung anual mii de pacienţi, date fiind distanţa mult mai mică faţă de cel mai apropiat centru universitar şi faptul că serviciile le sunt parţial decontate de casele judeţene de asigurări de sănătate. Pentru cei pentru care graniţa româno-maghiară e prea departe, soluţia e avionul către Viena. Fireşte, cu cât distanţa creşte, cu atât tratamentul e mai scump. Dar uneori asta e singura soluţie pentru a deveni iar sănătos.

    Distanţa: 1.000 de km. Diferenţa: 20 de ani

    “Când porneşti practic de la zero şi trebuie să surmontezi un ecart de 20 de ani, răspunsul referitor la felul în care sunt sau nu clinicile româneşti la nivelul celor din Vest nu poate fi uşor cuantificabil”, explică Nicolae Marcu, directorul general al MedLife, compania cu cea mai mare cifră de afaceri în piaţă. Marcu ar duce comparaţia mai degrabă la nivel de regiune, unde, potrivit managerului, faţă de ţările vecine, medicina privată din România este net superioară, atât în infrastructură şi în echipamente, cât şi în resurse umane. “Am văzut spitale private din sud-estul Europei şi vă garantez că cele din România sunt mai bune. Nu impresionează nici Polonia, nici Croaţia”, spune şeful MedLife. Marcu aduce în discuţie şi vizita omologilor săi din Marea Britanie sau Franţa, care au menţionat că “au avut ce să înveţe” şi că medicina privată din România a recuperat “foarte repede” ecartul faţă de ţările cu tradiţie în domeniu – “am putea spune că e nevoie doar de atenţie la reglajele fine”.

    Şi totuşi, de unde ar veni ideea potrivit căreia clinicile româneşti ar avea un mare minus în faţa celor occidentale? “Există cel puţin un handicap de imagine pentru clinicile româneşti, în sensul că nu sunt comparate niciodată cu nişte clinici obişnuite din Occident, fie ele private sau de stat. Şi asta pentru că niciun pacient care pleacă din România nu merge la o clinică obişnuită”, spune Sergiu Neguţ, unul dintre executivii care a activat ani buni în dezvoltarea industriei şi proprietar al buticului de consultanţă SVP Consulting. Iar exemplele AKH din Viena sau ale altor clinici de la Istanbul, Frankfurt sau München, locuri în care se tratează anual mii de români, vin să confirme ipoteza lansată de Sergiu Neguţ. Nivelul de comparaţie este, deci, cel al clinicilor de top occidentale, iar la acest nivel e greu de ajuns pentru toate celelalte clinici din Vest, nu doar pentru clinicile private din România. El remarcă faptul că abia recent şi mai degrabă pe anumite nişe foarte înguste se poate vorbi de performanţă la nivelul clinicilor de top occidentale. “Clinicile româneşti au apărut ca răspuns la nivelul deplorabil de asistenţă şi confort în spitalele de stat. Aşa că pentru o bună bucată de vreme nici nu s-a pus problema unei concurenţe decât cu statul”, spune Neguţ.

    Potrivit medicului Bogdan Ivănescu, preşedinte şi CEO al băncii de celule stem StemSure, sistemul privat românesc face eforturi intense pentru a ajunge la nivelul sistemului privat vest-european. Sectorul serviciilor medicale private este într-o continuă creştere din 2009 până astăzi, nivelul investiţiilor crescând de la an la an – “spre exemplu, din cele zece spitale private din Bucureşti, opt s-au deschis doar anul trecut, dar ne aflăm încă în etapa de început a medicinei private româneşti”. Medicul atrage atenţia că, deşi e o alternativă pentru serviciile oferite în sistem public, investiţiile va trebui să continue pentru a ne apropia de standardele vestice – “experienţa nu poate veni decât în timp, de la specialişti foarte bine pregătiţi şi, în special, de asumarea responsabilităţii actului medical de către clinicile private, indiferent de gravitatea cazului tratat”.

  • Pro TV Internaţional la 12 ani. Ce urmează?

    În 2000, când fenomenul migraţiei românilor în străinătate începea să se contureze, Pro TV a decis că este momentul potrivit să se extindă şi în afara graniţelor, printr-un post gândit special pentru românii care trăiau şi munceau temporar sau definitiv în afara României. “A fost o decizie de suflet, mai apoi de business, dorind să le dăm acces românilor care plecau din ţară la programele lor preferate. Canalul a devenit un business în primul rând pentru distribuitorii locali din ţările cu comunităţi mari de români, distribuitori prin care ei pot viziona Pro TV Internaţional”, spune Doina Gradea, directorul executiv al Pro TV Internaţional.
    Pro TV Internaţional emite în străinătate prin distribuitori locali, prin toate formele de distribuţie posibile – cablu digital, DTH, IPTV, pay per view, IPTV sau videostreaming. Pentru că este un post cu emisie internaţională, audienţa nu se măsoară prin metodele clasice, singurele date care vorbesc despre “succesul” la public fiind numărul de abonaţi. “De câte ori ne întâlnim cu diverşi parteneri sau clienţi şi le vorbim prima dată despre Pro TV Internaţional, rămân uimiţi că nu au ştiut până acum toate aceste date: numărul mare de români care locuiesc peste hotare – peste cinci milioane, nivelul mediu al veniturilor acestui public – mult peste veniturile românilor din ţară, concentrarea lor în comunităţi extrem de puternice”, precizează Gradea. În plus, de câţiva ani, românii de peste hotare sunt o prioritate pentru investitorii în publicitate din ţările în care trăiesc, dar şi pentru cei de aici.

    Pro TV Internaţional este un post generalist, din punctul de vedere al conţinutului, 80% din programul distribuit fiind preluat de la Pro TV, Acasă sau Sport.ro, restul de 20% fiind program propriu, produs de Pro TV Internaţional special pentru publicul său. Una dintre cele mai longevive emisiuni este “De Suflet”, iar alte exemple de producţii proprii sunt “Weekend cu Monica Dascălu”, “Ascultă-ţi muzica de acasă”, “Priveşti ce iubeşti” sau “Români de succes”.

    “Am preluat acest canal în urmă cu aproape opt ani şi a fost o mare provocare pentru mine. Atunci era doar un serviciu pe care noi îl făceam pentru românii de peste hotare. A fost anul în care advertiserii din România şi din ţările în care sunt comunităţi mari de români au realizat că Pro TV Internaţional este cel mai eficient mod de a ajunge la aceşti oameni”, spune Doina Gradea. În 2012 deja datele sunt mult mai detaliate şi mai bine centralizate, iar oficialii postului ştiu unde sunt şi cele mai mici comunităţi de români, cum sunt organizate, ce le place şi ce aşteaptă de la ei.

    Planurile pentru 2012 şi pentru următorii ani sunt foarte interesante, dar şi foarte promiţătoare. “Deşi e criză, piaţa noastră este în creştere. Clienţii de publicitate sunt foarte interesaţi de românii din afara ţării, bazându-şi creşterea pe acest segment de piaţă”, specifică Gradea. În ceea ce priveşte distribuţia, obiectivul principal pentru acest an este să proiecteze un model nou de business Pro TV Internaţional, cu feeduri de semnal separate pentru ţări unde sunt comunităţi uriaşe de români, cum sunt Italia şi Spania. “Sunt clienţi de publicitate din ce în ce mai interesaţi de asta, dar şi românii aşteaptă să vadă un program special pentru o anumită ţară în care ei locuiesc”, precizează directorul general de la Pro TV Internaţional. În momentul de faţă, programele Pro TV Internaţional pot fi recepţionate în Europa, nordul Africii şi Orientul Mijlociu, dar şi în SUA şi Canada.

  • 6 din 10 români s-ar muta în străinătate

    În primul trimestru din 2012, 81% dintre români declară că s-ar reloca pentru un job, potrivit unui sondaj realizat recent de BestJobs. Dintre aceştia, 60% s-ar muta chiar şi în străinătate, iar 21% doar în alt oraş din ţară. Bărbaţii sunt mai dispuşi decât femeile să plece, rpoartul fiind de 64% versus 36%. Cei mai mobili însă, indiferent de sex, sunt cei cu vârsta cuprinsă între 25 şi 35 de ani.

    Dintre cei care au optat pentru străinătate, 59% îşi doresc chiar o relocare permanentă, în timp ce 41% s-ar muta doar pentru o perioadă determinată. Principalul motiv al deciziei de selecţie a unui job în străinătate este dorinţa de a avea un nivel de trai mai ridicat, urmat de lipsa şansellor de realizare din Romania.

  • Vrei să-ţi petreci vacanţa în străinătate? Care sunt cele mai avantajoase destinaţii – ANALIZĂ

    Turcia, una dintre cele mai atractive destinaţii pentru români, este prezentă în cataloagele turoperatorilor cu oferte între 400 şi 800 de euro pentru hoteluri de cinci stele în regim all inclusive. Cele mai ieftine oferte vin din Grecia, unde şapte nopţi de cazare la un hotel de trei stele şi transport cu avionul inclus, costă între 150 de euro şi 300 de euro de persoană.

    Nici Spania nu are preţuri mari, ţinând cont că un pachet de şapte nopţi de cazare la 3-4 stele în Costa Brava, cu transport cu avionul inclus, costă 350 şi 650 de euro, iar pentru Mallorca tarifele urcă la 400-1.000 de euro.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce învaţă românii în străinătate?

    Primele cinci destinaţii de studii în străinătate sunt Franţa, Germania, Italia, SUA şi Ungaria, cu numere în scădere pentru Franţa şi Germania şi numere în creştere pentru Italia, care va deveni, conform previziunilor statistice, destinaţia preferată de români în 2011. De asemenea, se aşteaptă ca Marea Britanie şi Spania să depăşească anul acesta SUA şi Ungaria în topul primelor cinci universităţi preferate de studenţii romani. Creşterea acestora în ultimii ani în detrimentul SUA şi al vecinilor din vest poate fi datorată intrării României în Uniunea Europeană, când au scăzut şi taxele pentru studenţii români, potrivit Romanian International University Fair.

    În 2011, programele cele mai căutate de studenţii români au fost în tehnologie şi automatică, business, management şi finante, design, studii sociale şi marketing şi publicitate.

  • Sirtaki

    Am fost la Fontana di Trevi, un loc magic nu pentru că este în Roma şi arată aşa cum arată, ci pentru ceea ce reprezintă: o mare de oameni de toate naţiile unde eşti acceptat şi îţi găseşti locul fără a-i deranja pe ceilalţi şi unde ai parte de clipa ta de vrajă; este locul unde începi să crezi cu adevărat că lumea de astăzi mai are, poate, o şansă. Acolo am văzut Lumea.

    Am fost la Notre Dame, unde am putut vedea Credinţa: un tânăr pierdut, la modul cel mai frumos şi elegant, în rugăciune – mi-a părut rău atunci că nu sunt pictor, este una din cele mai delicate imagini din amintirile mele.

    Am fost în ultima încăpere a castelului Sant’ Angelo, unde am trăit Povestea – o istorie pe care mi-au spus-o doi actori, în iatacul personal al unui papă.

    Anul acesta am învăţat ce înseamnă temeinicia, puterea unei naţii. Dar înainte de a vă povesti ce şi cum trebuie să vă aduc aminte de un sondaj, recent publicat, al fundaţiei “Future Studies”, care a întrebat 15.000 de oameni din 13 ţări europene cât de fericiţi sunt şi cât de mulţumiţi de viaţa pe care o au. Grecii au ignorat că trăiesc într-una din cele mai afectate ţări de criză şi au spus, 80 din 100, că sunt mulţumiţi cu viaţa lor. Dacă aş fi citit asta la plecarea în Grecia, aş fi zis că nu-i adevărat.

    Am citit la întoarcere şi cred că sondajul acela are dreptate. Şi mai cred că avem de învăţat, noi, românii, ca popor, din experienţa grecilor.

    O seară caldă de vară în, poate, cea mai ciudată insulă a Greciei; un balamuc britanico-germano-româno-elen, într-un peisaj de vis. Într-un local, un ins gras, cu fes neaoş, sparge farfurii şi trasează dâre arzânde de spirt printre care dansează o Fătucă Blondă, care şi cântă. Terasa plină de britanico-germano-eleni, aşa că românii mai bat faleza. Spre miezul nopţii britanico-germanii trag un ultim Zorba, mânaţi de Fătuca Blondă (care cântă char bine!) şi merg apoi să se culce.

    Evident uşurată după retragerea lor, terasa devine mai primitoare, aşa că vin şi românii, îşi iau ceva de băut şi se uită, cuminţi, la spectacol. Spectacolul este aşa: masă de greci zgomotoşi; nu poţi să nu-l remarci pe Tânărul Evident Atras de Cântăreaţă, care cântă şi se agită corespunzător. Protipendadă locală, din cei care închiriază bărci. Undeva mai spre spate, Şmecherul Elen Suprem: tricou negru cu mânecile suflecate extrem, blugi evazaţi şi bocanci de rocker ghintuiţi, tunsoare castron şi moţ susţinut de o mică bijuterie, pe frunte ochelari de soare cu ramă albă. Lângă el e Personajul Insignifiant, slab, pantofi albi de sport, “fake”, brunet din categoria aceea de inşi care au barbă chiar şi proaspăt bărbieriţi; nu prea băutor, berea din halbă a scăzut cu vreo două degete în trei ore. Şmecherul Suprem simte muzica din plin, ba chiar, la un moment dat, îl energizează pe insul din faţa lui, care nu aplauda suficient de convingător performanţele fetei blonde.

    La un moment dat localnicii încep să danseze; petrecerea este acum pentru sufletul lor. Vine o fată care dansează cu nişte paşi ciudaţi, à la Bejart, pe ritmuri greceşti; interesant. Mai cântă un tânăr dintre cei ce închiriază bărci, iar Tânărul Evident Atras de Cântăreaţă are parte de experienţa supremă – dansează cu Ea.

    Pe urmă Personajul Insignifiant iese să se producă şi-l văd mai bine: tricou negru cu Che Guevara, blugi cu două numere mai mari, pantofii în continuare “fake”, barba parcă îi mai crescuse între timp. Şi Personajul îmi oferă cel mai frumos, energic, delicat, fluid sirtaki pe care l-am văzut vreodată. Face mişcări largi, se roteşte cu braţele deschise, bate pământul cu palma, ba la un moment dat face şi un salt de gimnast, fără să pară gimnast sau ridicol. I-am filmat sau fotografiat pe toţi cei de mai sus; singur, dansul Personajului nu l-am filmat, ar fi fost o impietate. M-am mulţumit să-l privesc şi să şoptesc “uau” atunci când a terminat.

    Dansul acela m-a făcut să înţeleg ce înseamnă temeinicia unei naţii. Personajul Insignifiant devine Personajul Etern. Nu-i pasă de finanţe, de agenţii de rating, de deficite şi de cheltuieli bugetare. Avea lumea lui şi lumea lui era bună. Avea dansul, avea slujba lui sau poate mica lui afacere, era amic cu Şmecherul Elen Suprem, bea două guri de bere pe seară. Sigur simţea criza, pentru că toată Grecia era cumva maculată de criză, dar el dansa, cu braţele deschise, sirtaki.

    Uitaţi-l pe Zorba şi pe Anthony Quinn şi bateţi insulele greceşti în căutarea Personajului Insignifiant, poate veţi avea norocul să-l vedeţi dansând.

  • Trei sferturi dintre tineri ar dori sa munceasca in strainatate

    Tinerii romani ocupa locuri fruntase in clasamentul european si
    cand vine vorba de intentia de a porni o afacere. 61% dintre
    respondentii din Romania ar intra intr-un business, tendinta care
    se observa in majoritatea tarilor foste comuniste, precum Bulgaria,
    Letonia sau Polonia. Asta in timp ce tari puternic industrializate
    ca Germania si Italia se plaseaza pe ultimele locuri in UE din
    acest punct de vedere.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info