PE STRĂZILE DIN ROMÂNIA A FOST INTERZIS ACCESUL CĂRUŢELOR ŞI MILIOANE DE CAI AU FOST TRIMIŞI LA ABATOARE”, spunea săptămâna trecută José Bové, vicepreşedinte în Comitetul pentru agricultură în cadrul Parlamentului European. Informaţia este un simplu exemplu despre cum au fost căutaţi nu numai vinovaţi în scandalul cărnii de cal, ci şi argumente care să indice motivaţii şi să întărească ideea. Indiferent dacă José Bové are sau nu dreptate – şi sigur nu are, poate mai degrabă seceta să fi împins proprietarii de animale să le ducă la abatoare, din cauză că nu mai aveau ce să le dea de mâncare – cert este că o sumedenie de cumpărători din Vest au aflat câte ceva despre România în ultimele zile. Caii de la Letea, sărăcia românilor din mediul rural, căruţele trase de cai pe străzile ţării sunt subiecte puse pe tapet în presa vestică. Pe când alte aspecte care ar putea explica situaţia sunt tratate cu discreţie.
Pentru că, indiferent cine sunt vinovaţii, este sigur că elementul cheie este preţul, goana tuturor, inclusiv a consumatorilor, după preţuri scăzute. Valoarea unui produs nu este întotdeauna intrinsecă, iar preţul este rezultatul cererii şi ofertei. Carnea de cal este mai ieftină, dată fiind cererea scăzută în comparaţie cu vita, de exemplu. Oricât de mult ţin la respectarea regulilor şi a legislaţiei, producătorii, retailerii şi cumpărătorii din Vest vor preţuri mici. Cât mai mici.
UN AL DOILEA ASPECT AR FI CHIAR PIAŢA AGRICOLĂ EUROPEANĂ. Politica agricolă europeană este caracterizată de subvenţii şi de un relativ izolaţionism. În acelaşi timp lumea a intrat în al cincilea an de criză economică, iar preţurile la mâncare se află, din 2000 chiar, pe o tendinţă de creştere – Food Price Index calculat de FAO, organizaţia pentru agricultură a ONU, a crescut în ultimii 14 ani de la 90 de puncte la 209. Indicele reprezintă media ponderată a preţurilor bursiere a cinci grupe de mărfuri alimentare – carne, produse lactate, cereale, uleiuri şi zahăr, tranzacţionate în întreaga lume. În aceste condiţii şi sub presiunea marilor reţele comerciale, dar şi lipsiţi de un mediu concurenţial autentic, procesatorii vor fi fiind tentaţi, în mod firesc, de varii artificii, cum este şi înlo-cuirea cărnurilor din compoziţia semipreparatelor ieftine.
Abordarea presei a fost ceva mai rudimentară. “Probabil ne-au trecut pragul 80% din jurnaliştii din Marea Britanie şi Franţa în ultimele zile. Absolut toţi au recunoscut că veniseră cu idei preconcepute despre România şi toţi au constatat că nimic din ce ştiau despre noi nu a fost adevărat”, spune Olimpiu Şoneriu, director general al Carmolimp. Compania, una dintre cele două firme acuzate că au exportat carne de cal în loc de vită, a arătat că acuzaţiile sunt false.
“Este mai mult un scandal mediatic. În general, pentru europeni România are un iz exotic şi de aici până la poveşti telenovelistice mai era doar un pas”, adaugă Şoneriu. Privind pragmatic, deşi carnea de cal nu prezintă un pericol pentru consumatori, scandalul are proporţii similare cu cazurile de pestă porcină, boala vacii nebune sau gripa aviară. Dincolo de media, subiectul a căpătat cu atât mai multă amploare cu cât preşedinţi de ţară, premieri, miniştri şi multiple comisii analizează, dezbat, caută vinovaţi. Un argument în plus pentru amploarea subiectului, punctează Grigore Horoi, preşedintele Agricola, este că, în tradiţia de consum din Marea Britanie, ca şi în multe alte ţări, carnea de cal nu-şi are locul. Este o chestiune care ţine de cultură şi obiceiuri culinare, iar pentru britanici, poate mai mult decât pentru alte popoare, este o chestiune tabu. “Îndrăgesc în mod deosebit acest animal, rasele englezeşti sunt renumite, cursele şi echitaţia sunt foarte apreciate. Cu toate acestea – după cum s-a arătat, şi în Anglia se abatorizează în jur de 6.000 de cai pe an”, spune Horoi. Şi românii văd calul mai mult ca un tovarăş, nicidecum parte a meniului, însă există culturi pentru care carnea de cal nu este altceva decât o proteină animală de bună calitate; alte popoare văd chiar delicatese în cărnuri poate şi mai ciudate – aşa cum sunt porcuşorii de Guineea, tot soiul de păsări sau câinii. Horoi mai spune că nutriţioniştii atribuie cărnii de cal doar foarte multe plusuri, “minusul fiind doar tabuul cultural care o înconjoară. Amploarea acestei agitaţii are şi o altă motivaţie foarte îndreptăţită: “Este dreptul fundamental al consumatorului să ştie ce mănâncă”, susţine Horoi.
CHIAR DACĂ ABATOARELE AUTOHTONE NU POARTĂ NICIO VINĂ, “scandalul va avea impact în sensul neîncrederii faţă de producătorii şi procesatorii români de carne şi faţă de carne în general. Acest scandal a pornit de la o declaraţie iresponsabilă şi aştept şi eu ca autorităţile să îi găsească pe vinovaţi”, spune Sorin Minea, preşedintele federaţiei Romalimenta şi proprietar al procesatorului Angst. “Toată această nebunie are repercursiuni asupra afacerilor de export. Zilele trecute am trimis un transport de carne de pui în Franţa, care ne-a fost refuzat. Directorul de achiziţii al firmei respective ne-a sunat şi şi-a cerut scuze. Dar noi a trebuit să reducem preţul şi să vindem carnea în altă ţară. Românii joacă acum rolul acarului Păun”, spune Iustin Paraschiv, antreprenor care a construit grupul Pajo Holding. Astfel, sub semnul întrebării ar putea fi şi exporturile de carne şi produse din carne. Valoarea cumulată a exporturilor acestor produse s-a ridicat anul trecut la aproximativ 270-280 mil. euro, din care exporturile de carne de vacă şi porc se plasează la 30 mil. euro. Chiar exoneraţi de orice vină, exportatorilor le rămâne să se lupte acum cu o impresie.
