BusinessMagazin

Tag: reprezentare

  • Care sunt secretele ceasurilor elveţiene şi de ce costă atât de mult

    Ceasurile elvetiene au fost intotdeauna un subiect extrem de delicat. Pentru multi dintre noi, acestea reprezinta un vis de-o viata. Este foarte bine cunoscut faptul ca aceste ceasuri costa averi intregi si ca precizia lor este iesita din comun, incomparabila cu orice caracteristica a oricarui alt ceas. Insa simpla precizie nu ar putea sa determine costul pe care unele dintre aceste capodopere il poarta.

    Asadar, care sunt adevaratele secrete ascunse adanc in inima Elvetiei, care determina ca ceasurile elvetiene sa fie atat de scumpe? Afla in cele ce urmeaza care sunt caracteristicile principale ale ceasurilor elvetiene si de ce ajung ele sa coste atat de mult.

    Piata in scadere, Elvetia in ascensiune continua
    Desi piata de ceasuri si accesorii de lux a suportat in ultimii ani o perioada dificila, fie stagnand fie scazand chiar cu pana la 10%, Elvetia isi mentine inca pozitia de lider de piata. Unul dintre secretele care o ajuta sa se mentina pe aceasta pozitie, cu o valoare totala a exporturilor de peste 18 miliarde de euro, il reprezinta traditia.

    Si nu este vorba atat de traditia respectata de companii si de marii producatori, ci de branding si imaginea din mentalul colectiv. Toata lumea, chiar si necunoscatorii, cand aud de ceasurile elvetiene isi fac automat o parere pozitiva si realizeaza ca trebuie sa plateasca sume impresionante pentru ele.

    Ei bine, aceasta impresie, aceasta idee colectiva valoreaza miliarde de euro. Cum ne explicam acest lucru? Desi Hong Kong-ul realizeaza anual peste 240.000 de piese de lux, de 10 ori mai mult decat Elvetia, valoarea acestora nu se ridica decat la 9 miliarde de euro.
    Elvetia produce 10% din unitatile Hong Kong-ului, dar incaseaza de doua ori mai multi bani.

    Mecanismul este cheia
    Stim cu totii ca exactitatea si calitatea domina pe piata de ceasuri elvetiene. Insa cheia succesului si pretul exorbitant vine din total alta parte. Mecanismul este cheia. Oamenii cumpara pentru emotia pe care le-o ofera mecanismul si finetea cu care acesta este facut vizibil prin cadranele Skelleton.

    Mecanismele sunt din aur de cele mai multe ori. Iar modul in care reflecta acestea apartenenta la brand este unul total diferit. FIECARE BRAND DE CEAS CUNOSCUT ARE PIESE SPECIFICE. Intr-o lume in care toata lumea vrea sa fie diferita, acest lucru aduce cheia succesului. Cu ajutorul ceasurilor elvetiene este extrem de simplu sa te diferentiezi, iar aceasta caracteristica costa, spun specialistii de marketing ai marilor producatori.

    Asadar, secretul ceasurilor elvetiene, dupa cum spunea si marele Mathias Buttet, director de cercetare la Hublot, este reprezentat de conceptul new-vintage. Puterea de a te simti diferit, aducand in acelasi timp traditia in scena si purtand piese exclusiviste, realizate poate acum 100 de ani, insa recalibrate si imbunatatite pana in ultima secunda petrecuta de ceas pe banda de productie, ei bine… asta reprezinta cu adevarat secretele unui ceas elvetian. 

    Cititi mai multe articole pe www.cautceas.ro

  • Marea Britanie alocă 4 miliarde de lire pentru stimularea schimburilor comerciale româno-britanice

    Anunţul a fost făcut în contextul vizitei la Bucureşti a ministrului secretar de stat britanic pentru Comerţ, Greg Hands, acesta întâlnindu-se cu ministrul român pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, Ilan Laufer, cu secretarul de stat din Ministerul Energiei, Andrei Maioreanu, şi cu managerul municipiului Bucureşti Sorin Chiriţă.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • S-a trezit cu 4 milioane de dolari în cont. Ce a urmat seamănă cu un scenariu de film

    În urmă cu 4 ani, Christine a descoperit că în contul său Westpac se găsesc nu mai puţin de 4,6 milioane de dolari. Problema era că aceste fonduri erau transferate sub formă de overdraft, dintr-o evidentă greşeală a băncii; tânăra a ignorat acest lucru şi a început să cheltuie banii pe genţi, haine sau călătorii.

    Când a fost arestată pe aeroportul din Sidney, i s-a adus la cunoştinţă faptul că trebuie să returneze 3,3 milioane de dolari.

    Judecătorii i-au setat o cauţiune de 1.000 de dolari, cu condiţia ca ea să se prezinte de două ori pe zi la o secţie de poliţie de lângă Sidney. Avocatul său a explicat forţelor de ordine că banii au fost cheltuiţi pe articole vestimentare şi că acuzaţia de fraudă este una exagerată: “Ei i-au virat banii în cont”, a explicat avocatul. “Ea trebuie fără doar şi poate să returneze, dar faptul că i-a cheltuit nu reprezintă o infracţiune.”

    Procesul Christinei Jiaxin Lee a început pe data de 21 iunie la Sidney.

  • Comerţul bilateral dintre România şi Austria a ajuns la 1,5 mld. euro în primul semestru al anului

    „Indicatorii comerciali din prima jumătate a anului 2017 sunt foarte pozitivi, încă o dovadă a relaţiei strânse dintre Austria şi România”, a spus Gerd Bommer, Consilierul Comercial al Ambasadei Austriei. „Comunitatea de business austriacă îşi doreşte să extindă angajamentul pe termen lung faţă de piaţa locală şi, astfel, majoritatea companiilor austriece iau în considerare extinderea operaţiunilor în următoarea perioadă. Există, aşadar, premise bune pentru creştere economică, dar stabilitatea, predictabilitatea fiscală şi statul de drept sunt imperative pentru a ne asigura că aceste planuri vor deveni realitate”.  

    În ultimul deceniu, peste 7.200 de companii cu capital austriac au creat peste 100.000 de locuri de muncă în ţară. Un studiu recent efectuat de Advantage Austria,  Secţia Comercială a Ambasadei Austriei, indică un climat potrivit pentru investiţii, în timp ce 77% din companiile austriece prezente în România iau în considerare posibilitatea de a-şi continua investiţiile, concentrându-se, în special, pe modernizarea şi dezvoltarea capacităţilor deja existente. Obiectivul principal al acestor măsuri este creşterea eficienţei şi productivităţii activităţii lor, creând, astfel, o bază solidă pentru a susţine noi angajări şi creşteri salariale.

    Acelaşi studiu arată cum companiile austriece şi-ar dori un dialog deschis cu statul român, cerând măsuri concrete care să ducă la reducerea birocraţiei ca premisă esenţială pentru o creştere susţinută, asigurarea predictibilităţii fiscale şi susţinere pentru crearea unui cadru instituţional puternic pentru cursuri profesionale.

    De altfel, educaţia reprezintă un subiect de mare interes pentru Advantage Austria, care s-a implicat activ în susţinerea şi promovarea conceptului de învăţământ dual în România. Astfel, tineri din Bucureşti şi Cluj care termină gimnaziul pot beneficia de cooperarea dintre comunitatea de business şi instituţiile de învăţământ din România prin programele oferite de ADVANTAGE AUSTRIA, ce combină teoria şi practica pentru acele cariere care necesită ucenicie. În Bucureşti, Şcoala Comercială Austriacă, organizată în parteneriat cu Colegiul Economic „Costin C. Kiriţescu” şi opt dintre cei mai mari agenţi economici de pe piaţa locală, oferă cursuri de pregătire pentru profesia de comerciant vânzător în multiple domenii, de la modă la telecomunicaţii. Similar, Şcoala Tehnică Austriacă din România – Transilvania (STAR-T), în parteneriat cu Liceul Tehnologic „Aurel Vlaicu” din Cluj, le predă elevilor bazele teoretice şi practice necesare pentru meseria de sudor.

    Advantage Austria plănuieşte să extindă programa de învăţământ dual în mai multe oraşe din România, prin cursuri dedicate celor care vor să se specializeze în meserii legate de mecanică, mecatronică sau logistică.

  • În ce domenii se fac afaceri pe banii clienţilor

    Valoarea datoriilor comerciale înregistrate de companiile româneşti a depăşit, în 2016, nivelul de 306,6 miliarde de lei, sumă cu aproape 100 de miliarde de lei mai mare decât în 2009 (213,3 mld.lei)

    Potrivit studiului realizat de KeysFin, peste 400.000 de firme, care reprezintă 64% din economie, înregistrau datorii comerciale la nivelul anului trecut.

    Creditul comercial reprezenta, în 2016, 36,8% din totalul datoriilor companiilor, un procent cu 56% mai mare decât valoarea creditului bancar (133 mld.lei)

    Cele mai mari datorii comerciale le înregistrau firmele din industrie (117 mld.lei), în creştere cu peste 30% faţă de anul precedent (72 mld.lei). În clasamentul realizat de KeysFin urmează societăţile din comerţ, cu datorii comerciale de 80,6 miliarde lei, cele din servicii şi utilităţi (34,6 mld.lei) şi construcţii-imobiliare (29,4 miliarde lei).

    „Faţă de anul 2015, plăţile restante au atins nivelul de 102 miliarde lei, furnizorii restanţi reprezentând 45% din total. Semnificativ este faptul că valoarea frunizorilor restanţi de peste 1 an se situa la 29 miliarde de lei, sumă aproape dublă faţă de furnizorii restanţi de peste 30-90 zile. Este un indicator semnificativ care arată situaţia reală în privinţa dinamicii plăţilor în economie”, afirmă analiştii de la KeysFin.

    Datoriile se plătesc cel mai greu în domeniul construcţiilor, în medie la 370 de zile, în timp ce banii se recuperează cel mai dificil în agricultură, în medie la 156 de zile. Alte domenii cu potenţial de risc, din acest punct de vedere, sunt industria extractivă, activităţile profesionale şi tehnice, sectorul energetic şi HORECA.

    „Creditul comercial este nepurtător de dobândă. Îţi permite să derulezi afaceri fără să înregistrezi costuri suplimentare, acestea fiind pasate, practic, în sarcina partenerilor. Chiar dacă, la prima vedere, pare că economia are o lichiditate optimă, realitatea este cu totul alta. Banii circulă greu, iar pericolul de blocaj financiar este încă le un nivel ridicat. Pe lanţul economic, majoritatea firmelor suferă de lipsă de lichiditate, astfel că oricând pot intra în blocaj, în incapacitate de plată”, explică experţii KeysFin.

    De ce nu apelează firmele la finanţările bancare, ca alternativă la creditul comercial? “Economia românească este formată, în marea ei majoritate, din IMM-uri fără capitaluri fixe solide, fără garanţii reale pozive, cele pe care băncile le cer atunci când solicită o finanţare. În plus, finanţarea bancară prezintă costuri pe care multe dintre firme nu şi le permit, astfel că alternativa o reprezintă creditul comercial”, spun specialiştii.

    Creditul furnizor pare, la prima vedere, o soluţie optimă, însă şi acest instrument nu este scutit de riscuri şi provocări. Dacă o firmă înregistrează dificultăţi financiare şi intră în insolvenţă, există riscul să atragă după sine şi firmele cu care are relaţii pe bază de credit comercial.

    Potrivit datelor Registrului Comerţului, numărul firmelor care intră în insolvenţă se menţine constant, în ciuda evoluţiei pozitive a economiei. Peste 5300 de firme au intrat în insolvenţă în primele şapte luni din 2017, faţă de 5058 în 2016. Comerţul, construcţiile, industria extractivă, HORECA şi transporturile au generat cele mai multe cazuri de insolvenţă.

  • În ce domenii se fac afaceri pe banii clienţilor

    Valoarea datoriilor comerciale înregistrate de companiile româneşti a depăşit, în 2016, nivelul de 306,6 miliarde de lei, sumă cu aproape 100 de miliarde de lei mai mare decât în 2009 (213,3 mld.lei)

    Potrivit studiului realizat de KeysFin, peste 400.000 de firme, care reprezintă 64% din economie, înregistrau datorii comerciale la nivelul anului trecut.

    Creditul comercial reprezenta, în 2016, 36,8% din totalul datoriilor companiilor, un procent cu 56% mai mare decât valoarea creditului bancar (133 mld.lei)

    Cele mai mari datorii comerciale le înregistrau firmele din industrie (117 mld.lei), în creştere cu peste 30% faţă de anul precedent (72 mld.lei). În clasamentul realizat de KeysFin urmează societăţile din comerţ, cu datorii comerciale de 80,6 miliarde lei, cele din servicii şi utilităţi (34,6 mld.lei) şi construcţii-imobiliare (29,4 miliarde lei).

    „Faţă de anul 2015, plăţile restante au atins nivelul de 102 miliarde lei, furnizorii restanţi reprezentând 45% din total. Semnificativ este faptul că valoarea frunizorilor restanţi de peste 1 an se situa la 29 miliarde de lei, sumă aproape dublă faţă de furnizorii restanţi de peste 30-90 zile. Este un indicator semnificativ care arată situaţia reală în privinţa dinamicii plăţilor în economie”, afirmă analiştii de la KeysFin.

    Datoriile se plătesc cel mai greu în domeniul construcţiilor, în medie la 370 de zile, în timp ce banii se recuperează cel mai dificil în agricultură, în medie la 156 de zile. Alte domenii cu potenţial de risc, din acest punct de vedere, sunt industria extractivă, activităţile profesionale şi tehnice, sectorul energetic şi HORECA.

    „Creditul comercial este nepurtător de dobândă. Îţi permite să derulezi afaceri fără să înregistrezi costuri suplimentare, acestea fiind pasate, practic, în sarcina partenerilor. Chiar dacă, la prima vedere, pare că economia are o lichiditate optimă, realitatea este cu totul alta. Banii circulă greu, iar pericolul de blocaj financiar este încă le un nivel ridicat. Pe lanţul economic, majoritatea firmelor suferă de lipsă de lichiditate, astfel că oricând pot intra în blocaj, în incapacitate de plată”, explică experţii KeysFin.

    De ce nu apelează firmele la finanţările bancare, ca alternativă la creditul comercial? “Economia românească este formată, în marea ei majoritate, din IMM-uri fără capitaluri fixe solide, fără garanţii reale pozive, cele pe care băncile le cer atunci când solicită o finanţare. În plus, finanţarea bancară prezintă costuri pe care multe dintre firme nu şi le permit, astfel că alternativa o reprezintă creditul comercial”, spun specialiştii.

    Creditul furnizor pare, la prima vedere, o soluţie optimă, însă şi acest instrument nu este scutit de riscuri şi provocări. Dacă o firmă înregistrează dificultăţi financiare şi intră în insolvenţă, există riscul să atragă după sine şi firmele cu care are relaţii pe bază de credit comercial.

    Potrivit datelor Registrului Comerţului, numărul firmelor care intră în insolvenţă se menţine constant, în ciuda evoluţiei pozitive a economiei. Peste 5300 de firme au intrat în insolvenţă în primele şapte luni din 2017, faţă de 5058 în 2016. Comerţul, construcţiile, industria extractivă, HORECA şi transporturile au generat cele mai multe cazuri de insolvenţă.

  • Din cauză că nu mai au pe cine să angajeze, companiile au renunţat la testele din timpul interviurilor

    Una dintre excepţii o reprezintă companiile multinaţionale ȋn care există o politică de recrutare la nivel global, care presupune aplicarea unor serii de teste, iar această procedură se aplică şi la nivel naţional.

    Ȋn ceea ce priveşte tipul de teste incluse ȋn procesul de selecţie, deşi unele firme le aleg pe cele de personalitate sau de logică, cele mai des ȋntȃlnite sunt cele de verificare a cunoştinţelor tehnice necesare desfăşurării activităţii, ȋn special atunci cȃnd vorbim despre poziţii de specialişti.

    „Principalul avantaj al acestor testări este faptul că se pot verifica anumite cunoştinţe tehnice, aptitudini şi abilităţi, ȋncă de la ȋnceputul procesului de recrutare. Se elimină, astfel, riscul angajării unui candidat care ȋn perioada de probă nu ar dovedi că are toate competenţele menţionate ȋn CV, ceea ce ar face procesul de recrutare ineficient”, declară Raluca Peneş, HR Coordinator Smartree.

    De partea cealaltă, testele psihologice sunt probabil cel mai puţin folosite, dacă e să comparăm cu anii trecuţi. Principalul motiv pentru care s-a renunţat la ele este ritmul din ce ȋn ce mai rapid ȋn care se desfăşoară angajările. Ȋn acelaşi timp, şi candidaţii sunt din ce ȋn ce mai reţinuţi ȋn a completa astfel de teste, mai ales atunci cȃnd vorbim despre executive search sau head hunting şi, avȃnd ȋn vedere că recrutarea pentru poziţii de seniori şi specialişti se bazează, de multe ori, pe abordarea directă a candidaţilor ȋn diferite reţele de socializare, cum ar fi LinkedIn.

  • 9 din 10 angajaţi români sunt preocupaţi de conservarea mediului. Companiile nu se implică

    Iniţiativele de protecţia mediului în companii sunt în continuare orientate către soluţii cu efecte rapide, cum ar fi reciclarea hârtiei sau reducerea energiei, despre care 59% dintre respondenţii români spun că sunt deja implementate în companiile lor. Însă oportunităţile pe termen lung care pot avea impact pozitiv asupra afacerilor din puncte de vedere economic – cum ar fi evaluarea tehnologiilor folosite – nu sunt luate în calcul. 41% dintre respondenţii români au declarat că organizaţia lor monitorizează consumul de energie şi impactul asupra mediului, dar doar o treime sunt atente la reducerea amprentei de carbon. Un procent similar, de 34% au afirmat că organizaţiile din care provin folosesc electricitate din surse regenerabile.

    Abordare strategică a politicilor de mediu în organizaţii nu reprezintă o prioritate pe agendele companiilor fiind asociate cu un efort de timp şi cost pe care companiile spun că nu îl pot susţine. Astfel, 14% dintre respondenţi spun că protecţia mediului ar putea deveni o prioritate pentru compania în care lucrează doar dacă nu ar implica niciun cost. Totuşi, 44% dintre respondenţi consideră că importanţa acordată de companiile lor problemelor de mediu şi sustenabilităţii măsurilor adoptate a crescut în ultimul an, în timp ce 22% dintre aceştia recunosc că astfel de eforturi se fac în companie numai pentru a respecta cerinţele legislative.

    În contextul în care adoptarea tehnologiei este în creştere la nivel de organizaţii şi industrii, în general, alegerea soluţiei tehnologice potrivite poate genera impact pozitiv pe termen lung asupra mediului şi a indicatorilor financiari.

    Tehnologiile şi tehnicile de imprimare folosite reprezintă unele dintre modalităţile prin care întreprinderile pot face economii. Angajaţii români se aşteaptă ca productivitatea lor să scadă, în medie, cu 28% dacă imprimarea devine indisponibilă în cadrul organizaţiei, însă există oportunităţi de îmbunătăţire a practicilor de tipărire. Studiul mai arată că 47% dintre documentele printate sunt imediat aruncate sau folosite pe termen scurt şi chiar că 5% dintre respondenţi nu îşi mai recuperează printurile din imprimantă, ceea ce indică faptul că ar trebui revizuite regulile de imprimare, dar şi un mai bun control asupra gestiunii imprimantei.

    În România, studiul a fost realizat pe un eşantion de 100 de respondenţi, cu vârste cuprinse între 18 şi 60 de ani. Cei mai mulţi dintre respondenţi sunt angajaţi în sectorul privat, în companii din Bucureşti şi au poziţii de middle-management.

  • Din cauză că nu mai au pe cine să angajeze, companiile au renunţat la testele din timpul interviurilor

    Una dintre excepţii o reprezintă companiile multinaţionale ȋn care există o politică de recrutare la nivel global, care presupune aplicarea unor serii de teste, iar această procedură se aplică şi la nivel naţional.

    Ȋn ceea ce priveşte tipul de teste incluse ȋn procesul de selecţie, deşi unele firme le aleg pe cele de personalitate sau de logică, cele mai des ȋntȃlnite sunt cele de verificare a cunoştinţelor tehnice necesare desfăşurării activităţii, ȋn special atunci cȃnd vorbim despre poziţii de specialişti.

    „Principalul avantaj al acestor testări este faptul că se pot verifica anumite cunoştinţe tehnice, aptitudini şi abilităţi, ȋncă de la ȋnceputul procesului de recrutare. Se elimină, astfel, riscul angajării unui candidat care ȋn perioada de probă nu ar dovedi că are toate competenţele menţionate ȋn CV, ceea ce ar face procesul de recrutare ineficient”, declară Raluca Peneş, HR Coordinator Smartree.

    De partea cealaltă, testele psihologice sunt probabil cel mai puţin folosite, dacă e să comparăm cu anii trecuţi. Principalul motiv pentru care s-a renunţat la ele este ritmul din ce ȋn ce mai rapid ȋn care se desfăşoară angajările. Ȋn acelaşi timp, şi candidaţii sunt din ce ȋn ce mai reţinuţi ȋn a completa astfel de teste, mai ales atunci cȃnd vorbim despre executive search sau head hunting şi, avȃnd ȋn vedere că recrutarea pentru poziţii de seniori şi specialişti se bazează, de multe ori, pe abordarea directă a candidaţilor ȋn diferite reţele de socializare, cum ar fi LinkedIn.

  • Sarea românească din nou la putere, în creştere cu 84%

    Cifra de afaceri netă în primul semestru din 2017 a înregistrat o creştere cu 35,12% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, structurată pe vânzări de sare gema (pentru deszăpezire drumuri, industria chimică şi alimentară), sare în soluţie, sare recristalizată, calcar, venituri din transport auto marfă şi saleduct, venituri din activităţi turistice (închirieri spaţii comerciale, vizitări mine turistice, restaurante, baruri, ştranduri) şi a fost determinată de creşteri de vânzări pe fiecare categorie de produs. Cea mai importantă creştere de vânzări a fost înregistrată la vânzările de sare gemă, în creştere cu circa 40% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, din care ponderea cea mai mare o reprezintă sarea gemă pentru deszăpezire.

    Numărul de turişti care au vizitat salinele Salrom a crescut cu 13%, faţă de perioada similară a anului trecut.

    Citeşte continuarea pe www.mediafax.ro