BusinessMagazin

Tag: refuz

  • Ginerele Regelui: Povestea lui István Tiborcz, milionarul care neagă orice legătură cu politica, din inima imperiului construit în umbra Castelului Buda

    În timp ce Ungaria fierbe de nemulţumiri legate de corupţie, favoritisme politice şi scăderea nivelului de trai, unul dintre cei mai bogaţi oameni din ţară – şi totodată ginerele premierului Viktor Orbán – respinge categoric acuzaţiile că şi-ar fi clădit imperiul economic pe baza relaţiilor de familie, scrie Financial Times.

    István Tiborcz, soţul fiicei lui Orbán, Ráhel, este considerat de opoziţie şi de presa independentă drept un simbol al oligarhiei apropiate de putere. În ultimii ani, el şi-a consolidat o reţea vastă de afaceri în domenii-cheie: imobiliare, turism, logistică şi bancar.

    „Ca om de afaceri, nu mă interesează politica,” a declarat Tiborcz într-un interviu exclusiv acordat Financial Times – primul său interviu faţă în faţă pentru o publicaţie internaţională. „Politica nu e interesată de mine… E interesată de faptul că sunt ginerele premierului.”

    Aflat în restaurantul de pe acoperişul hotelului său de lux, cu vedere spre birourile socrului său din Castelul Buda, Tiborcz susţine că succesul său nu se datorează influenţei politice.

    Potrivit celui mai recent clasament al celor mai bogaţi maghiari, averea lui Tiborcz s-a dublat aproape într-un singur an, ajungând la aproximativ 500 de milioane de euro. Deşi a refuzat să-şi dezvăluie activele reale — unele estimări le plasează chiar peste acest prag — el a recunoscut că este „substanţial de bogat” şi a lăudat munca editorilor care i-au calculat averea.

    Comparaţiile cu Jared Kushner, ginerele lui Donald Trump, nu au întârziat să apară. La fel ca acesta, Tiborcz a prosperat spectaculos în mediul de afaceri în timp ce socrul său ocupa funcţia supremă în stat, deşi el personal nu a avut niciodată un rol politic oficial.

    „Nu e un accident, ci o caracteristică a sistemului,” comentează Péter Krekó, directorul think-tank-ului Political Capital din Budapesta. „Exact cum Trump şi-a folosit familia în politică şi afaceri, la fel procedează, din ce în ce mai vizibil, şi Orbán.”

    Tiborcz a fost implicat în scandaluri încă din perioada în care compania sa de iluminat stradal, Elios, a câştigat contracte publice de milioane, considerate de către anchetatorii europeni ca fiind „croite” special pentru firmă. UE a investigat cazul şi a acuzat guvernul maghiar că a creat o piaţă artificială pentru Elios, prin licitaţii trucate şi suprapreţuite. Deşi fondurile europene destinate proiectului — în valoare de circa 40 de milioane de euro — nu au mai fost folosite, guvernul Orbán a decis să acopere cheltuielile din bugetul naţional.

    Tiborcz consideră că ancheta europeană a avut o motivaţie politică. Parchetul maghiar, condus de un apropiat al lui Orbán, a clasat dosarul fără a constata nereguli.

  • Premierul Ilie Bolojan avertizează că România nu se va încadra ”sub nicio formă” într-un deficit bugetar de 7% în 2024. ”Facem tot posibilul şi toate măsurile sunt luate astfel încât să fim în jur de 8%”

    Premierul Ilie Bolojan a declarat vineri, într-o conferinţă de presă, că România nu va putea încheia anul cu un deficit de 7%, toate măsurile fiind luate astfel încât nivelul să fie în jur de 8%.

    ”Nu vom putea să fim la 7% în acest an sub nicio formă. Nu există nicio soluţie pe tema asta. Facem tot posibilul şi toate măsurile sunt luate astfel încât să fim în jur de 8%, dar nu vreau să vin cu cifre care nu au astăzi niciun fundament. Şi anul viitor să ne apropiem de ţinta  pe care ne-am asumat-o anii trecuţi”, a declarat premierul. 

    Ilie Bolojan a precizat că guvernul va face  tot ce e posibil ca angajamentele asumate de România şi planurile de a reduce deficitul, de a reintra pe o traiectorie asumată anii trecuţi, să fie făcute anul acesta şi anul viitor.

    România a avut anul trecut cel mai ridicat deficit bugetar din UE, de 9,3% (standard ESA al UE). Deficitul bugetar calculat conform metodologiei naţionale „cash” a fost de 8,65% din PIB, respectiv 152,72 miliarde lei.

    România îşi asumase în faţa Comisiei Europene angajamentul de a se încadra în deficitul de 7% din PIB în 2025. 

    După primele cinci luni din 2025, execuţia bugetului general consolidat s-a încheiat cu un deficit de 64,23 mld lei, respectiv 3,39% din PIB, faţă de deficitul de 60,10 mld lei, respectiv 3,41% din PIB aferent celor cinci luni ale anului 2024.

    Săptămâna trecută, în cadrul ECOFIN, Comisia Europeană a adoptat un set de Recomandări ale Consiliului Uniunii Europene pentru România, care includ ieşirea din situaţia de deficit excesiv până în 2030.

     

  • Marea iluzie britanică: Clasa politică refuză adevărul dur despre datoria publică, în timp ce copiii britanicilor vor fi nevoiţi să plătească preţul scump al ignoranţei

    Raportul anual al Oficiului pentru Responsabilitate Bugetară (OBR) din Marea Britanie nu este, în mod normal, o lectură destinată celor care caută alinare sau optimism. Este o analiză sobră şi, de cele mai multe ori, îngrijorătoare. Iar ediţia din această săptămână nu a făcut excepţie. Potrivit lui Robert Shrimsley, jurnalist Financial Times, riscurile la adresa finanţelor publice sunt „înspăimântătoare”, iar capacitatea statului de a reacţiona la şocuri viitoare a fost „serios erodată”.

    Nu este o revelaţie că datoria publică şi nivelul împrumuturilor anuale sunt ridicate – aceste informaţii sunt publice de ani buni. Problema reală, spune Shrimsley, este că nicio guvernare, de la David Cameron încoace, nu a părut dispusă să abordeze serios problema.

    Însă raportul aduce o lumină nouă asupra unui aspect esenţial: efectele aşa-numitei „triple garanţii” a pensiilor. Iniţial estimată la 5,2 miliarde lire pe an până în 2029-2030, această politică va costa, de fapt, aproape 15,5 miliarde.

    Cheltuielile totale cu pensiile urmează să crească de la 5% la 7,7% din PIB până în anii 2070, în principal din cauza creşterii speranţei de viaţă. Problema este că numărul de persoane active care susţin fiecare pensionar va scădea semnificativ – de la 3,2 la doar 2,7. Adică mai puţini contribuabili vor fi nevoiţi să plătească mai mult.

    „Tripla garanţie” a fost o idee bine intenţionată pentru a combate sărăcia în rândul vârstnicilor. Dar realitatea e că a devenit atât prea costisitoare, cât şi politic imposibil de eliminat. Orice tentativă de reformă este imediat taxată dur, inclusiv de partide care ştiu că actualul sistem nu este sustenabil.

    Robert Shrimsley subliniază că acest blocaj este un simptom al unei probleme mai largi: un stat care trăieşte dincolo de posibilităţile sale şi o clasă politică lipsită de curajul de a le spune alegătorilor adevărul — că aceştia trăiesc pe datorie şi că împing nota de plată spre generaţiile următoare.

    Ambele mari partide britanice – conservatorii şi laburiştii – au participat la alegeri cu promisiuni imposibil de respectat: nici creşteri serioase de taxe, nici reduceri majore de cheltuieli. În realitate, niciun partid nu are un plan concret pentru reducerea datoriei. Astăzi, o guvernare „prudentă” înseamnă doar să nu agravezi criza.

    Jeremy Hunt, considerat un cancelar responsabil, a încheiat mandatul cu două seturi de reduceri de taxe nesustenabile, doar pentru a oferi conservatorilor un ultim avantaj electoral. Laburiştii, de teama reluării campaniilor cu „bomba fiscală” din trecut, au păstrat aceste reduceri şi au încercat să acopere golul prin taxe riscante pentru mediul de afaceri.

    În acelaşi timp, îngrijoraţi de reacţia pieţelor financiare la datoria publică, laburiştii sunt forţaţi să reducă cheltuieli şi să caute surse de venit cât mai discrete.

    Guvernul britanic nu reuşeşte, astfel, să finanţeze nici măcar nevoile esenţiale — de la apărare la îngrijirea socială. Iar presiunile pentru creşterea cheltuielilor continuă: eliminarea plafonului pentru familiile numeroase, extinderea programelor sociale, sprijin pentru părinţi.

    Toate aceste măsuri par justificate, dar costurile trebuie, la un moment dat, acoperite.

    Concluzia autorului este clară: fără o traiectorie de creştere spectaculoasă — care nu pare realistă — singurele opţiuni reale rămân creşterea taxelor, introducerea de taxe pentru servicii publice, reducerea cheltuielilor sau o combinaţie a acestora.

    Însă niciun partid nu vrea să spună acest adevăr în faţa alegătorilor: că nu se poate avea un stat generos fără să fie susţinut prin plată. Costurile cu sănătatea şi ajutoarele sociale cresc din cauza îmbătrânirii populaţiei, dar sistemul de beneficii nu este în mod exagerat de generos.

    Laburiştii preferă să mărească taxele pe ascuns. Stânga militează pentru taxe pe avere – deşi cei mai bogaţi pot oricând să-şi mute banii. Iar Reform UK promite tăieri fanteziste de taxe şi economii inexistente.

    Problema e mai profundă: politica modernă a devenit incompatibilă cu onestitatea.

    Rishi Sunak a fost învins de Liz Truss pentru că a avut curajul să crească taxele după pandemie. Iar Kemi Badenoch, deşi atrage atenţia asupra nesustenabilităţii cheltuielilor sociale, nu are sprijinul real al propriului partid.

    Desigur, Marea Britanie nu e singura în această situaţie. Franţa, de exemplu, are un raport al datoriei chiar mai mare. Dar episodul Truss a demonstrat un lucru: mai bine confruntăm realitatea acum, decât să fim forţaţi s-o facem de pieţele financiare.

    Momentul este, fără îndoială, prost: veniturile familiilor stagnează, infrastructura necesită investiţii, iar serviciile publice sunt slăbite. Dar tocmai pentru că vremurile sunt grele, este crucial, susţine jurnalistul FT, ca Marea Britanie să înceapă o conversaţie onestă în perioada actuală.

  • Rezultatele operaţionale ale Petrom nu surprind piaţa. Urmează o perioadă de prudenţă înainte de revizuirea ratingului de ţară, remarcă un analist

    OMV Petrom (simbol bursier SNP), cea mai mare companie petrolieră din România, a raportat scăderi ale producţiei de ţiţei şi gaze în trimestrul al doilea din 2025, însă rezultatele operaţionale erau anticipate de investitori, având în vedere că acţiunile societăţii s-au apreciat cu 0,6% după publicarea trading update-ului trimestrial.

    „Probabil că piaţa se aştepta la nişte rezultate operaţionale în scădere (În T2/2025 – n.r.). În cazul Petrom avem acest trend raportat la ce era în urmă cu unu-doi ani. Reacţia pieţei asta arată, că nu au fost o surpriză pentru companie”, spune Alin Brendea, analist bursier la Prime Transaction.

    Emitentul cu 48 mld. lei capitalizare a raportat o scădere de 7,2% a producţiei totale de hidrocarburi în T2/2025, la 102,2 mii bep/zi, pe fondul declinului natural al zăcămintelor mature şi al preţurilor mai reduse la ţiţei. Vânzările totale de hidrocarburi au scăzut cu 8%, la 96,9 mii bep/zi.

    Între timp, producţia de ţiţei şi condensat a ajuns la 48,4 mii bep/zi în T2/2025, în scădere cu 4,2 mii bep/zi faţă de aceeaşi perioadă din 2024, iar producţia de gaze naturale s-a diminuat la 53,8 mii bep/zi, comparativ cu 57,5 mii bep/zi în trimestrul al doilea al anului trecut. OMV Petrom îşi va publica la finele lunii rezultatele financiare semestriale.

    „Pe de altă parte, fluctuaţiile de pe piaţa petrolului puteau ajuta la un moment dat Petrom. Am avut acea creştere mare a ţiţeiului, însă preţul s-a stabilizat între timp. Văd şi compania în aceeaşi notă generală a unei veri mai liniştite din acest moment până în zona rezultatelor semestriale, care va coincide cu o primă revizuire a ratingului de ţară”, continuă reprezentantul societăţii de brokeraj.

    Următoarea revizuire programată a ratingului suveran de către Fitch este stabilită pentru 15 august. Până la acel moment, aproape jumătate dintre companiile din structura BET îşi vor fi publicat rezultatele financiare aferente primului semestru din 2025.

    „Având această perspectivă într-o lună, investitorii vor deveni din ce în ce mai prudenţi în a lua măsuri sau decizii semnificative de investiţii pe măsură ce se apropie aceste termene”, spune Alin Brendea pentru ZF.

     

  • Pegasul de la capătul lumii – cartea prin care autorii şi-au propus să spună fără ocolişuri povestea antreprenoriatului românesc de după ’90

    Pe 10 iulie 2025, la ora 19:00, librăria Cărtureşti Verona din Bucureşti găzduieşte lansarea cărţii „Pegasul de la capătul lumii”, un volum atipic despre antreprenoriatul românesc şi supravieţuirea în economia postcomunistă. Scrisă de Andrei Botescu, Alexandru Manda şi Eugen Istodor şi publicată la Editura Tritonic, cartea aduce în prim-plan o poveste viscerală despre decădere, reinventare şi încăpăţânarea de a merge mai departe, într-un mediu de afaceri definit adesea de haos, lipsă de reguli şi tranziţie nesfârşită.

    Inspiraţi de volumul „The Mushroom at the End of the World” al antropoloagei Anna Tsing, autorii explorează metafora unei mărci iconice – bicicleta Pegas – pentru a vorbi despre România ultimilor 30 de ani. De la fabrica de stat care producea biciclete în comunism, până la relansarea brandului într-o piaţă capitalistă fragmentată, „Pegasul de la capătul lumii” descrie cu luciditate un peisaj economic în care afacerile se nasc pe ruine şi rezistă prin încăpăţânare şi creativitate.

    „Aceasta nu este o carte de business obişnuită”, spun autorii. „Este un fel de a fi românesc – în management, în antreprenoriat, în comunicare. E despre cum am învăţat să supravieţuim pe cont propriu, într-o societate care rar ne-a încurajat cu adevărat.”

    Evenimentul de lansare îi va aduce în faţa publicului pe Andrei Botescu (cofondatorul actualei mărci Pegas), Alexandru Manda (antreprenor şi coautor) şi Eugen Istodor (scriitor şi jurnalist), alături de Bogdan Hrib, directorul Editurii Tritonic. Intrarea este liberă.

    Cartea este o invitaţie la reflecţie pentru toţi cei care au trăit tranziţia românească şi pentru cei care încă încearcă să construiască ceva durabil într-un mediu imprevizibil. De la rugină la rebranding, „Pegasul de la capătul lumii” nu idealizează, dar nici nu dispreţuieşte. În schimb, documentează sincer cum s-a putut merge mai departe.

     

  • (P) Burnout-ul invizibil al candidaţilor: epuizarea cauzată de căutarea unui job

    Burnout-ul cauzat de căutarea unui job – descoperă de ce apare, cum îl recunoşti şi ce poţi face ca să-l ţii în frâu.

    Ştii momentul ăla când îţi iei cafeaua, îţi deschizi laptopul şi îţi spui: „Gata, azi mă ocup serios de căutat joburi Bucureşti”? Şi stai cu ochii în ecran două ore, aplici la tot ce găseşti şi, la final… simţi că n-ai făcut, de fapt, nimic? Da, ăla e începutul. Sau poate e deja mijlocul burnout-ului invizibil de candidat.

    Am trecut prin asta. Şi nu o dată. Căutarea unui job pare o activitate banală, câteva CV-uri trimise, poate un interviu, două, ce mare lucru? Doar că realitatea e altfel. Aplicaţiile care rămân fără răspuns, interviurile care nu duc nicăieri, mesajele de tip „vă mulţumim, dar am ales pe altcineva”… toate se adună. Şi, pe nesimţite, ajungi epuizat, frustrat, lipsit de motivaţie. Adică fix ce e burnout-ul, dar într-o formă care rar e recunoscută ca atare.

    Am o prietenă care a aplicat la 74 de joburi în două luni. A ţinut evidenţa într-un Excel, ca să „fie organizată”. La început era plină de energie, îşi personaliza CV-ul pentru fiecare post, scria mesaje simpatice recrutorilor. După o lună şi jumătate, a ajuns să trimită CV-ul la fel peste tot şi să închidă imediat fereastra după ce aplica. Nici nu mai voia să se gândească la interviuri. Şi ghici ce? Se simţea vinovată că „nu se străduieşte suficient”.

    Dar hai să vorbim sincer. Căutarea unui loc de muncă, mai ales când eşti între două joburi sau ai o presiune financiară, NU e o activitate relaxantă. E un full-time job neplătit, în care tot tu trebuie să fii motivatorul, strategul, designerul de CV şi psihologul propriu.

    Burnout-ul candidatului se manifestă subtil. Nu e neapărat că nu mai vrei să aplici, ci că simţi că nu mai are rost. Te simţi blocat. Simţi că nu contează ce faci, pentru că tot nu te cheamă nimeni. Şi e obositor, pentru că nimeni nu te întreabă cum eşti. Toată lumea întreabă doar „Ai găsit ceva?” sau, mai rău, „Cum, încă nu lucrezi?”.

    Şi ştii care e partea nasoală? Că dacă nu-l recunoşti, burnout-ul ăsta te face să aplici din ce în ce mai puţin, din ce în ce mai haotic, şi parcă intri într-un cerc vicios. Mai puţine aplicaţii = mai puţine şanse = şi mai multă demoralizare.

    Ce e de făcut? Hai că nu te las doar cu povestea şi te trimit acasă cu capul în pământ.

    În primul rând, normalizează ideea că e ok să iei pauze. Serios. Nu trebuie să aplici la 20 de joburi pe zi ca să „merite” ziua respectivă. Poţi să aplici la 2 şi să le faci bine. Sau să nu aplici deloc într-o zi şi să faci altceva pentru tine – o plimbare, un curs, o oră fără telefon.

    Apoi, schimbă strategia. Dacă ai aplicat la 100 de locuri şi n-ai primit răspunsuri, poate nu eşti tu problema, ci metoda. Poate CV-ul are nevoie de un update. Poate ai nevoie să personalizezi mesajul sau să alegi alt tip de companie. Uneori, un feedback sincer de la un prieten sau un specialist poate fi aur.

    Şi, da, încearcă să îţi păstrezi energia şi în alte direcţii. Poate un proiect personal, un blog, ceva care îţi dă un sens şi nu depinde de un „răspunde sau nu răspunde” de la recrutori. Până la urmă, tu nu eşti definit de un job. Nici de lipsa unuia.

    Ah, şi apropo: sunt şi companii faine acolo, doar că unele nu-s în primele 5 rezultate de pe site-urile de anunţuri. Sunt multe locuri de muncă la companii care caută oameni buni, dar comunică mai discret sau prin recomandări. Aşa că, dacă simţi că aplicaţiile clasice nu mai merg, încearcă networking-ul. Nu ştii niciodată de unde sare iepurele.

    Pe scurt, dacă simţi că te-ai săturat să cauţi şi că nu mai ai energie, nu eşti leneş, nu eşti nepregătit, nu eşti fără noroc. E doar burnout. Şi da, se poate trata. Cu puţină blândeţe faţă de tine, nişte pauze reale şi, uneori, o schimbare de perspectivă.

    Hai că o scoţi la capăt. Chiar dacă nu pare acum.

  • Cine este omul din spatele jucăriei care a devenit un fenomen mondial şi are vânzări de sute de milioane de dolari?

    Indiferent dacă ţi se pare adorabilă, ciudată sau de-a dreptul bizară, e aproape imposibil să nu fi auzit de Labubu, păpuşa cu zâmbet de spiriduş, urechi ascuţite şi un nume care nu înseamnă nimic, dar valorează milioane. În 2024, Labubu a generat peste 410 milioane de dolari în venituri pentru compania chineză Pop Mart, potrivit DesignRush, iar unele modele rare s-au vândut cu peste 170.000 de dolari, conform IndiaTimes.

    Creată de artistul Kasing Lung în cadrul seriei „The Monsters”, Labubu este un personaj ficţional care a devenit, în câţiva ani, un fenomen global. De la magazinele din Shanghai până la aeroporturile din Los Angeles, de la Instagramul Rihannei la colecţiile lui Kim Kardashian şi Lisa din Blackpink, păpuşa a ajuns un simbol pop al noii generaţii. Cozile uriaşe, epuizările de stoc şi chiar conflictele izbucnite în faţa magazinelor Pop Mart nu fac decât să alimenteze mitul. „Simţi că ai câştigat ceva într-o competiţie dură atunci când reuşeşti să o obţii,” spune într-un articol BBC Fiona Zhang, fană declarată, care a început să colecţioneze Labubu după ce a văzut-o la prietenii filipinezi.

    Dar ce este, de fapt, Labubu?

    E o păpuşă care nu poate fi încadrată cu uşurinţă, nici ca jucărie, nici ca artă, nici ca accesoriu. Cap de vinil, corp din pluş, ochi mari şi un zâmbet cu exact nouă dinţi, Labubu este descrisă oficial ca fiind „binevoitoare, dar ghinionistă – încearcă mereu să ajute, dar reuşeşte fix opusul”. Face parte dintr-un univers mai larg – „The Monsters” – alături de personaje precum Zimomo, Tycoco sau Mokoko, care au şi ele propriile versiuni colecţionabile.

    Versiunile standard se vând în general între 20 şi 30 de dolari în magazinele oficiale, dar cele rare, denumite „chasers”, pot atinge rapid sute sau mii de dolari pe platformele de resale. Unii colecţionari, precum Desmond Tan din Singapore, scutură cutiile orb („blind boxes”) pentru a ghici ce personaj se află înăuntru. „Dacă reuşesc să nimeresc un chaser din două încercări, sunt în extaz.”

    Modelul de vânzare care a consacrat compania Pop Mart este cel al cutiilor sigilate – clientul nu ştie ce variantă a păpuşii cumpără până nu o deschide. Acest element de surpriză, combinat cu raritatea anumitor modele şi designul recognoscibil, a transformat păpuşa într-o experienţă emoţională pentru fani.

    Labubu nu a devenit un succes peste noapte. A fost lansată în China în 2019, iar boomul internaţional a venit abia după 2022, când lumea începea să iasă din pandemie. Potrivit Ashley Dudarenok, fondatoare a firmei ChoZan, personajul a captat starea colectivă a publicului: „Labubu este haotică, imperfectă, plină de emoţie. O antiteză a perfecţionismului impus.”

    Odată cu postările de pe Instagram ale celebrităţilor – Lisa, Rihanna, Kim Kardashian, David Beckham – Labubu a trecut de la jucărie obscură la fenomen pop. Până în 2024, vânzările internaţionale au reprezentat aproape 40% din veniturile Pop Mart, companie listată la Bursa din Hong Kong, ale cărei acţiuni au crescut cu peste 500% într-un singur an.

    Popularitatea nu a venit fără provocări: peste 70.000 de păpuşi contrafăcute au fost confiscate recent de autorităţile chineze. Între timp, unele ţări au fost nevoite să oprească temporar vânzările din cauza cererii imposibil de gestionat.

    Labubu fascinează tocmai pentru că refuză să fie înţeleasă complet. Nu este drăguţă în sensul convenţional, nu este „utilă”, nu este ieftină (cel puţin nu pe termen lung), dar e căutată cu disperare. Este o păpuşă cu o poveste – şi, mai ales, cu un sentiment: acel amestec de nostalgie, haos controlat şi identitate care îi face pe fani să spună: „O vreau acum. Şi pe următoarea.”

    Pentru unii, este artă de buzunar. Pentru alţii, o investiţie. Pentru mulţi, pur şi simplu un mod de a fi parte dintr-o comunitate globală care vânează un zâmbet cu nouă dinţi.

     

  • Opinie: Se uită vreun ministru, primar sau prefect, vreodată, la elevii din Căiuţi sau Răcăciuni sau Oituz? Nu îi pervertim cu bani, dar cum duci dragul de şcoală în satele din România?

    Trăind în Bucureşti, riscăm să pierdem uneori din vedere realitatea de dincolo de şoseaua de centură, bucuroşi în bula noastră că o mână de olimpici a mai luat nişte premii internaţionale, certându-ne agresiv pe diferenţe de sutimi la notele de la Evaluarea Naţională. Sunt licee în Capitală în care 9.90 nu îţi asigură intrarea la profilul dorit. Sunt copii care plâng pentru că au 9.50.

    În realitatea paralelă numită România rurală, lucrurile sunt mult mai simple. Ţinta supremă este să iei peste 5. Puţini visează la note peste 6, iar cei care ating 8-9 sunt probabil nişte genii nedescoperite, care fie vor avea şansa să evadeze din mediul în care au crescut, fie să se piardă pe drum.

    În România de la sat, profesorii par să fi abandonat lupta. Cauzele probabil că sunt multe. Cine a stat vreodată să facă un studiu real pe situaţia învăţământului de la ţară? Cine i-a întrebat vreodată pe profesorii de acolo care sunt problemele lor? De ce nota 5 este victoria supremă pentru elevi după 9 ani de şcoală? Cine i-a intrebat vreodată pe elevi ce nevoi au? Dacă au manuale, dacă au lumină să îşi facă temele, dacă au timp de teme sau trebuie să ajute la munca familiei, dacă merg frecvent la şcoală sau când mai apucă, dacă înţeleg materia, dacă profesorii se ocupă de ei, dacă au mâncat ieri, dacă iarna au cu ce să se ducă la şcoală?

    Într-o conferinţă de presă recentă, pe tema burselor, ministrul Educaţie, Daniel David, spunea că elevii trebuie să vină cu plăcere la şcoală, să vadă şcoala ca o cale spre succesul social, nu ca pe o modalitate de a învăţa pentru o notă care să-i aducă nişte bani. ”Sistemul de burse pe care îl avem este anormal, vreau să îl aducem în normalitate de dragul copiilor. Nu le putem perverti în doi ani mintea să creadă că vin la şcoală ca să ia note pentru a lua burse”, spune ministrul Educaţiei.

    Dar la elevii din Căiuţi sau Răcăciuni sau Oituz sau Bocşa s-a uitat vreodată? Există vreun plan real şi pentru ei? Cum îi facem să vină cu drag la şcoală şi să înveţe?

    Avem planuri-cadru pentru liceu, dar marea majoritate a elevilor din mediul rural nici nu visează la aşa ceva. Ei visează să ia măcar 5 la Evaluarea Naţională. După 9 ani de şcoală, mulţi dintre ei abia scot un 3-4 la matematică.

    La şcoala gimnazială din Căiuţi, judeţul Bacău, 42% dintre elevi au luat sub 6 la EN, la Răcăciuni din 43 de elevi 11 au luat sub 5, la Agăş, tot în judeţul Bacău, 31% au sub 5, iar la Cleja 43%. În Caraş-Severin, la şcoala gimnazială Dr. Ion Sîrbu din Eftimie Murgu, 9 din cei 12 elevi au medii sub 6 la Evaluare, iar la şcoalile din Bocşa sau Borlova 60% din elevi sunt în această situaţie. La Şcoala Gimnazială „Sofia Arcan“ din Moldova Nouă toţi cei 13 elevi au media la Evaluare sub 6. Mulţi dintre cei cu o medie de 5 şi ceva la Evaluare, au luat doar 4 si ceva la una din cele două probe.

    Privite la nivel naţional, ca medie, rezultatele de la Evaluarea Naţională arată mai bine: din cei 152.233 de candidaţi prezenţi, doar 17% sunt sub nota 5. La examenul de Limba Română, 15% au luat sub 5, iar la cel de Matematică 24%.

    Dar, când punem lupa pe rezultatele de la sat, din totalul elevilor înscrişi, 30% dintre elevi au medii sub 5, iar circa 20% au luat între 5 şi 6. Practic, jumătate dintre elevii din mediul rural au reuşit să ia maxim 6 la examen după 9 ani de şcoală. Medii peste 9 au luat doar 4% dintre ei şi nu există nicio notă de 10. La matematică, 4 din 10 elevi de la ţară au luat sub 5, iar la română un sfert din elevi au avut acelaşi rezultat.

    Am ales localităţile enumerate absolut aleatoriu. Ele nu sunt cu nimic diferite de alte localităţi mici şi alte şcoli uitate de miniştrii care s-au perindat în ultimii 35 de ani. A fost vreodată întrebat vreun inspector şcolar, vreun primar sau prefect de ce apar aceste rezultate şi ce soluţii are pentru remedierea situaţiei?

    Surprinzător, la unele dintre şcolile vezi 1-2 copii cu note peste 9, elevi care au reuşit să ia peste 9.50 la examenul de română sau de matematică. Şi nu poţi să nu te întrebi cum au reuşit ei să se ridice peste ceilalţi colegi, ce îi face diferiţi? Familia, ambiţia? Poate dacă cineva s-ar uita la ei, ar avea şi răspunsul la întrebarea ”cum putem salva şcoala de la ţară”.

    Dar nu se uită nimeni. Nici la cei de 9, nici la cei de 2-3-4 sau 5. Ei sunt doar nişte statistici, incluse într-un raport peste care se va pune praful. Alte generaţii vor intra în clasa 0 şi vor ieşi după 9 ani de şcoală cu media 5 sau 6 la examenul final.

    Între timp, România are cel mai mare procent de tineri şomeri, 25%. Şi cea mai mare parte dintre ei vin probabil din aceste şcoli de care Ministerul Educaţiei, primarii şi prefecţii nu au timp. Pentru că priorităţile sunt aparent altele.

  • Începutul sfârşitului pentru Tesla pe cea mai importantă piaţă a sa? Vânzările scad, rivalii locali domină, iar autorităţile chineze nu mai văd compania ca o prioritate

    Pe măsură ce Elon Musk se confruntă cu presiuni tot mai mari pe plan politic şi de business în Statele Unite, o nouă provocare majoră ameninţă una dintre cele mai importante pieţe ale companiei sale: China. Considerată multă vreme o poveste de succes pe piaţa auto chineză, Tesla începe să piardă teren rapid, în contextul în care rivalii locali câştigă cotă de piaţă, iar sprijinul autorităţilor de la Beijing se diminuează vizibil, scrie The Wall Street Journal.

    După o perioadă de ascensiune accelerată, Tesla resimte acum efectele unui risc anticipat încă de la intrarea pe piaţa chineză: rivalitatea propriilor „învăţăcei”. Susţinută masiv de autorităţile chineze, industria locală de vehicule electrice s-a maturizat rapid, iar producători precum BYD şi CATL vin cu tehnologii avansate şi produse adaptate preferinţelor consumatorilor chinezi.

    În timp ce rivalii oferă modele dotate cu ecrane multiple pentru entertainment, frigidere integrate şi camere pentru selfie-uri, Tesla este percepută tot mai mult ca un brand „obosit” şi lipsit de inovaţie. Mai mult, BYD şi CATL au anunţat recent tehnologii care permit încărcarea completă a bateriilor în doar cinci minute, un avantaj competitiv semnificativ.

    În interiorul companiei, angajaţii Tesla din China au avertizat în repetate rânduri că produsele nu mai răspund cerinţelor pieţei locale, însă, potrivit surselor, răspunsurile din partea conducerii centrale au fost lente sau ineficiente. Aceste tensiuni interne sunt amplificate de presiunile tot mai mari pentru atingerea ţintelor de vânzări, în condiţiile în care rivalii locali au un cuvânt greu de spus asupra ofertei.

    În ciuda acestor dificultăţi, brandul Tesla rămâne respectat în China pentru statutul său de pionier în industria vehiculelor electrice, iar compania beneficiază încă de o anumită susţinere din partea autorităţilor, fiind considerată un exemplu de investiţie străină de succes. Totuşi, priorităţile Beijing-ului se schimbă.

    În contextul tensiunilor comerciale tot mai mari dintre SUA şi China, premierul chinez Li Qiang a transmis că operaţiunile locale ale Tesla nu vor fi vizate de măsuri de retorsiune. Cu toate acestea, compania nu a primit încă aprobarea pentru tehnologia sa de conducere asistată Full Self-Driving (Supervised), un domeniu în care firmele chineze investesc masiv pentru a câştiga supremaţia.

    Pe de altă parte, ruptura dintre Musk şi fostul preşedinte american Donald Trump i-a diminuat acestuia influenţa geopolitică, iar Beijing-ul nu-l mai percepe ca pe un partener strategic. În discuţiile recente cu oficialii chinezi, Musk s-a arătat puţin receptiv la propunerile acestora de a juca un rol de „punte” între cele două economii, potrivit unor surse apropiate situaţiei.

    „Tesla rămâne importantă pentru China. Însă pentru autorităţi contează mai mult susţinerea campionilor naţionali.” au spus oficialii chinezi.

    Pentru Musk, succesul în China rămâne critic. Este a doua piaţă ca mărime pentru Tesla, după SUA, dar şi cel mai mare centru de producţie şi export al companiei, cu circa 50% din livrările globale provenind din uzina din Shanghai. În plus, China rămâne un teren de testare-cheie pentru tehnologiile de conducere autonomă pe care Tesla le consideră esenţiale pentru viitor.

    Compania a recurs la reduceri de preţuri pentru a-şi menţine competitivitatea şi pregăteşte lansarea unui nou model Model Y în 2026. Totuşi, Musk pare reticent în a adapta prea mult produsele la cerinţele locale, mizând în continuare pe reputaţia Tesla în materie de calitate şi tehnologie.

    Într-un răspuns anterior la aceste provocări, Tesla afirma că „deşi se consideră în mod tradiţional că o competiţie intensă este negativă pentru companie, noi credem că va accelera adopţia vehiculelor electrice şi va sprijini vânzările pe termen lung.”

    Însă analiştii avertizează că Tesla ar putea repeta soarta altor giganţi americani în China. În trecut, companii precum Motorola au fost înlăturate de rivalii locali, susţinuţi prin politici publice şi standarde tehnice favorabile jucătorilor interni. Apple, deşi liderul pieţei de smartphone-uri din China în 2023, a coborât deja pe locul trei, devansat de Huawei şi alţi producători locali, care oferă preţuri mai accesibile şi funcţii inovatoare.

    Pentru Tesla, provocarea este acum clară: să rămână relevantă într-o piaţă unde rivalii locali sunt tot mai bine poziţionaţi şi unde sprijinul politic extern devine tot mai incert.

     

  • LT.Wealth îşi consolidează divizia de educaţie financiară prin fuziunea cu platforma Minimalistu, fondată de Vlad Caluş

    Într-o perioadă de schimbări majore, în care educaţia financiară devine nu doar necesară, ci vitală pentru adaptarea la noile măsuri fiscale, divizia de educaţie a ecosistemului financiar LT.Wealth (Long Term Wealth) anunţă un pas important de dezvoltare şi expansiune. La două luni de la lansarea pe piaţă a companiei fondate de Lucian Streche, expert financiar cu peste 17 ani de experienţă, LT.Wealth extinde comunitatea diviziei de educaţie financiară, LT.W Foundation, prin fuziunea cu una dintre cele mai relevante platforme în domeniu, Minimalistu. Fondată de investitorul, autorul şi antreprenorul Vlad Caluş, Minimalistu este o comunitate formată din aproape 43.000 de români interesaţi de finanţele personale şi independenţa financiară.

    Această colaborare marchează o etapă strategică nouă în direcţia asumării misiunii LT.Wealth, respectiv aceea de a educa populaţia generală în mod accesibil, aplicat şi actual, printr-o serie de produse educaţionale, resurse digitale şi intervenţii personalizate despre cum se poate atinge prosperitatea şi independenţa financiară pe termen lung, în contextul actual.

    Pe lângă instrumentul de autoevaluare financiară lansat de companie şi programele avansate pentru investitori şi lideri din divizia LT.W Finance, noua direcţie a diviziei de educaţie se va adresa şi celor care vor să înţeleagă cum să-şi gestioneze eficient propriile resurse financiare, indiferent de venituri.

    „Educaţia financiară nu mai este despre tabele şi termeni complicaţi. Este despre stilul tău de viaţă, alegerile zilnice şi libertatea de a spune <nu> la ce nu ţi se potriveşte şi pentru a spune un <da> răsunător vieţii pe care o vrei cu adevărat. De aceea, ne bucurăm să îl primim pe Vlad Caluş în echipa LT.Wealth – un creator de conţinut autentic, un antreprenor care respiră independenţă şi un educator care face din bani un subiect cool, nu intimidant. Cu experienţa sa în construirea Minimalistu şi cu volumul <Independenţa Financiară în 7 Paşi>, Vlad a transformat educaţia financiară într-o conversaţie pe care vrei să o ai. Împreună, ducem mai departe viziunea LT.Wealth: să facem din educaţia financiară un nou limbaj al stilului de viaţă conştient – smart, ancorat în realitate şi profund personalizat.” – Andra Munteanu, co-fondatoare LT.Wealth şi fondatoare a diviziei de educaţie, cercetare şi mentorat, LT.W Foundation.

    Antreprenor în serie şi activist civic încă din adolescenţă, Andra a fondat şi dezvoltat companii în multiple domenii, înainte de a-şi concentra experienţa şi viziunea asupra inovaţiei în educaţie şi investiţii. Cu un interes profund pentru ştiinţele comportamentale aplicate, arhitecturi decizionale şi mecanisme de influenţare a comportamentului, ea integrează aceste concepte în divizia de educaţie a LT.Wealth.

    La rândul său, Vlad Caluş subliniază importanţa acestei fuziuni pentru creşterea conştientizării în rândul românilor cu privire la finanţele personale:

    „Am construit Minimalistu pentru că am simţit pe pielea mea cât de greu e să înţelegi banii când nimeni nu ţi-i explică simplu şi fără judecată. Cred că educaţia financiară nu trebuie să fie despre termeni complicaţi sau promisiuni de îmbogăţire rapidă, ci despre claritate, autonomie şi alegeri conştiente. Alăturarea cu LT.Wealth înseamnă să ducem mesajul acesta mai departe, către o comunitate şi mai mare, care are nevoie de ghidaj sincer şi informaţii aplicate, în pas cu realitatea de azi.”

    În 2016, la doar 19 ani, Vlad Caluş a co-fondat compania de tehnologie Planable, folosită în prezent de peste 5.000 de echipe de marketing din întreaga lume. Parcursul său antreprenorial a fost recunoscut prin includerea în Forbes 30 Under 30, iar din 2020 a fondat Academia Minimalistu, unde peste 13.000 de cursanţi au învăţat despre finanţe într-un limbaj clar şi aplicat.

    Noua comunitate LT.Wealth va anunţa în mod constant programe de învăţare adaptate şi relevante, cu scopul de a livra informaţii clare, utile şi aplicabile pentru un public larg. Webinarul din 8 iulie va marca startul acestei noi etape, aducând în prim-plan subiecte precum creşterea taxelor şi soluţiile concrete pentru adaptare – adresate antreprenorilor, freelancerilor şi profesioniştilor din diverse domenii.

    Despre LT.Wealth:

    LT.Wealth este un brand fondat în 2025 de Lucian Streche, Andra Munteanu şi Cristina Cerga cu misiunea de a redefini modul în care românii îşi construiesc prosperitatea. Printr-o abordare holistică ce îmbină educaţia financiară, consultanţa strategică şi o comunitate exclusivă de investitori, LT.Wealth îi ajută pe oameni să îşi construiască un parcurs financiar conştient şi sustenabil.