”Este nevoie de schimbarea mentalităţii la toate nivelele societăţii româneşti”, se afirmă în rezoluţia adoptată de congresul partidului.
Află despre ce partid este vorba, în articol.
CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI ŞI VEZI VIDEO PE MEDIAFAX.
”Este nevoie de schimbarea mentalităţii la toate nivelele societăţii româneşti”, se afirmă în rezoluţia adoptată de congresul partidului.
Află despre ce partid este vorba, în articol.
CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI ŞI VEZI VIDEO PE MEDIAFAX.
Sunt de acord cu mişcările de stradă, atât timp cât ele sunt paşnice, dar în cazul nostru rezultatele par a se lăsa prea mult aşteptate. Sigur, protestele au reuşit să împiedice trecerea sau intrarea în vigoare a unor acte normative importante, dar părea evident că e doar o problemă de timp până când acestea îşi vor găsi o altă formă într-un alt act.
Răspunsul nu e protestul, ci oferirea unor alte soluţii. În mod democratic, evident, pentru că sistemul reprezentativităţii este singurul care ne mai ţine la suprafaţă.
Corupţia, mita şi toate problemele care macină România au o singură sursă: banii. Un stat sănătos e un stat care produce bani. Şi cei mai potriviţi să conducă economia unui asemenea stat sunt oamenii din business.
Franţa oferă un exemplu bun prin Emmanuel Macron: deşi nu e un candidat plăcut de prea multă lume – ca dovadă şi rezultatul obţinut în primul tur al alegerilor, de doar 24% – este totuşi candidatul preferat de toată lumea. De unde vine Macron? Din mediul privat, fiind un fost bancher. Este un cvasipolitician de 39 de ani care nu a mai participat niciodată la alegeri. Şi nu e vorba de alegeri prezidenţiale, ci de alegeri de orice fel; Macron a deţinut un portofoliu în guvern, dar e o funcţie pe care a fost numit. Acestea fiind spuse, Macron are prima şansă de a deveni preşedintele Franţei.
Vorbind de o republică prezidenţială, şi nu parlamentară, aşa cum e cazul României, Macron va deţine întrega putere în Hexagon.
Spun că e un exemplu bun pentru că şi România ar avea nevoie de oameni veniţi din mediul privat. Nu de tehnocraţi, adică politicieni neafiliaţi unui partid, ci de oameni de afaceri care să îşi asume posturi cheie în sistemul administrativ.
Sigur, e riscant să laşi un salariu bun pe unul de la stat, dar până la urmă cred că s-ar găsi oameni dispuşi să participe la ridicarea României.
Problema devine, evident, cum ar putea ajunge aceşti oameni să fie numiţi în funcţii decizionale.
Şi mă întorc astfel la Macron şi la mişcarea sa politică, En Marche!, fondată în aprilie 2016. În 12 luni, partidul de centru-stânga a reuşit să dea principalul candidat la alegerile prezidenţiale. Ca o scurtă paranteză, numele oficial al partidului e mai mult decât elocvent: Asociaţia pentru Reînnoirea Vieţii Politice.
Se poate, aşadar, ca un partid oarecum conservator, născut din aceeaşi mişcare antisistem care bântuie Europa şi lumea întreagă de vreo doi ani, să se impună pe scena politică a uneia dintre cele mai performante ţări.
De ce nu se poate replica acest sistem şi la noi? De ce singurul partid care s-a putut organiza este condus de oameni care nu au putut trasa o agendă economică logică, apelând la fostul guvern condus de Dacian Cioloş?
De ce nu îşi poate nimeni asuma, în mod deschis, ideea de a implica oamenii de afaceri în conducerea de zi cu zi a ţării?
Un răspuns e evident: pentru că oamenii din business nu sunt extrem de populari, iar asta înseamnă voturi în minus. Oamenii din business nu sunt dispuşi să intre în dezbateri aprinse, în scandaluri, iar asta înseamnă voturi în minus. Oamenii din business evită iresponsabilitatea şi promisiunile care nu pot fi acoperite, iar asta înseamnă şi mai multe voturi în minus.
Îşi mai găseşte loc şi eternul argument că oamenii de afaceri nu au experienţă politică. E adevărat, dar mă îndoiesc sincer că cineva are nevoie de o diplomă în ştiinţe politice ca să conducă un minister. E mult mai important să îţi alegi echipa potrivită, iar asta e o condiţie pe care orice om de succes în afaceri o poate bifa.
E timpul, poate, ca lucrurile să se schimbe; e timpul ca oamenii care au reuşit să ridice o afacere să ajute la readucerea României pe traiectoria corectă.
În cele din urmă, protestele sunt doar o reacţie, nu şi o soluţie.
Pe platforma de socializare Twitter au apărut mai multe fotografii în care patru activişti încercau să instaleze stegaul galben pe care se putea citi: „Libertate, egalitate, fraternitate. #Rezist”.
În cadrul unui articol, făcut public pe 30 aprilie de publicaţia Le Journal du Dimanche, peste une 60 de asociaţii, printre care şi Greenpeace, au solicitat cetăţenilor francezi să se mobilizeze în cel de-al doilea scrutin prezidenţial în faţa ”celor care susţin retragerea Franţei din UE”.
Mai mulţi utilizatori de internet şi-au exprimat îngrijorarea în privinţa acţiunii Greenpeace, subliniind uşurinţa cu care activiştii au putut întreprinde o asemenea acţiune într-un stat ce a instituit stare de urgenţă, în urma atacurilor teroriste din noiembrie 2015.
Astfel, cei 49% care au votat împotriva transformării statului într-o republică prezidenţială, dorind păstrarea stării de fapt, au avut anul trecut o contribuţie egală cu 72% din economia Turciei. Restul de 51%, care au votat în favoarea schimbărilor cerute de Erdogan, au fost anul trecut “responsabili” de 28% din economia statului.
Similar, cei care au votat împotriva lui Erdogan au cumpărat 85% din volumul total de cărţi comercializate în 2016. Cei 51% care au votat “pentru” au cumpărat doar 15% din aceste cărţi.

Majoritatea cetăţenilor turci s-au pronunţat, la limită, în favoarea proiectului de instituire a sistemului prezidenţial, situaţie care îi va oferi prerogative sporite preşedintelui Recep Tayyip Erdogan, conform rezultatelor finale ale referendumului constituţional desfăşurat duminică.
Potrivit rezultatelor anunţate după numărarea a 99,95% din voturi, 25 de milioane de cetăţeni turci (51,3%) s-au pronunţat în favoarea sistemului prezidenţial, iar 23,7 milioane (48,7%) împotrivă, relatează agenţia de ştiri Anadolu.
Preşedintele Recep Tayyip Erdogan, iniţiatorul referendumului, a transmis felicitări formaţiunilor care au susţinut proiectul de modificare a Constituţiei – Partidul Dreptăţii şi Dezvoltării (AKP), Mişcarea Naţionalistă (MHP) şi Partidul Marii Uniuni BBP).
“Potrivit rezultatelor, aproape 25 de milioane de cetăţeni turci au votat în favoarea modificării Constituţiei, diferenţa fiind de circa 1,3 milioane de voturi”, a afirmat Recep Erdogan, cerând marilor puteri să respecte rezultatul referendumului.
Graficul a fost realizat de designerul turc Yardimli Diren.
Sursa: hvg.hu
“În condiţiile în care un competitor, fie că discutăm de un primar, un consilier local sau un parlamentar, depune o sumă mai mare decât cea care este prevăzută de lege, în actuala prevedere banii respectivi nu îi mai sunt returnaţi, primeşte amendă, dar se confiscă şi suma de la partid. Prin acest amendament, încercăm să precizăm că partidul nu poate plăti o sumă pe care nu a avut-o. Ce să confisc de la partid, în condiţiile în care această sumă nu a fost depusă la partid? Am retrimis acest raport în comisie ca, împreună cu Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), să reglementăm mai bine această situaţie apărută în practică, adică, dacă un competitor depăşeşte suma maximă admisă, fără nicio îndoială să nu o primească înapoi, să şi primească şi amendă, dar nu ai de unde confisca de la partid pentru că acei bani nu au fost depuşi în contul partidului”, a declarat, pentru MEDIAFAX, deputatul PSD Florin Iordache, fostul ministru al Justiţiei.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Unul dintre cele mai importante acte legislative promovate în timpul campaniei electorale de către Donald Trump este American Health Care Act (AHCA), propria sa versiune a actului supranumit Obamacare, după fostul preşedinte al Statelor Unite.
Cu toate cu republicanii deţin controlul asupra Congresului şi a Senatului, AHCA a căzut la vot. Mare parte din “vină” cade pe Freedom Caucus (sfatul libertăţii – n.red.), o grupare învăluită de mister, cu membri din partidul republican, care refuză să se alinieze în spatele ordinelor date de Trump şi de liderul partidului, Paul Ryan.
Freedom Caucus a apărut în 2015, ca răspuns la încercarea fostului lider al Senatului John Boehner de a forţa adoptarea mai multor măsuri legislative.
Grupul s-a format pentru a reda puterea republicanilor de rând şi ca o primă linie de opoziţie faţă de Obamacare. Printre idealurile declarate se numără balansarea bugetului şi micşorarea aparatului birocratic de la Washington.
Este însă destul de greu de aflat cine face parte din acest grup elitist: calitatea de membru se obţine doar în urma unei invitaţii, iar apartenenţa trebuie ţinută secretă.
Toate întâlnirile au loc în spatele uşilor închise, iar membri preferă de multe ori să se consulte unii cu alţii înainte de a decide asupra unui vot. Iar acesta e şi secretul puterii lor: Freedom Caucus are în jur de 35 de membri, adică puţin peste 15% din republicanii din Congres. În cazul unui vot unitar, aşa cum este de obicei cazul, ei pot răsturna avantajul deţinut de partid în această instituţie.
Chiar dacă grupul nu şi-a asumat o poziţie oficială vis-a-vis de AHCA, majoritatea celor intervievaţi şi-au exprimat dorinţa ca Obamacare să fie eliminat cu totul, nu doar modificat în anumite puncte.
“Cu toţii au aceeaşi mentalitate. Unde veţi merge? Unde vreţi să duceţi Europa? Aţi început să distrugeţi continentul. Războiul sfânt va începe în curând”, a spus Mevlut Cavusoglu, ministrul turc pentru afaceri externe.
El şi-a motivat declaraţia prin faptul că nu vede nicio diferenţă între Mark Rutte, liderul partidului de centru-dreapta care a câştigat alegerile, şi Geert Wilders, liderul partidului extremist care a ieşit pe locul doi.
Potrivit rezultatelor parţiale, Partidul Popular pentru Libertate şi Democraţie (VVD, centru-dreapta), al premierului Mark Rutte, se clasează pe primul loc în scrutinul parlamentar din Olanda, cu 32 de locuri în Parlamentul de 150 de membri, urmat de Mişcarea Creştin-Democrată (CDA, centru), care ar urma să aibă 21 de locuri, şi de formaţiunea populistă Partidul Libertăţii (PVV, extremă-dreapta), a lui Geert Wilders, cu 20 de locuri.
“Se pare că VVD va rămâne cel mai mare partid din Olanda. Avem motive de celebrat în această seară. După Brexit şi după alegerile din SUA, Olanda a spus ‘stop’ populismului”, a afirmat Mark Rutte.
Pe fondul temerilor privind o victorie a euroscepticilor, prezenţa la urne a fost de 81%, cea mai mare în Olanda în ultimele trei decenii.
“Cu toţii au aceeaşi mentalitate. Unde veţi merge? Unde vreţi să duceţi Europa? Aţi început să distrugeţi continentul. Războiul sfânt va începe în curând”, a spus Mevlut Cavusoglu, ministrul turc pentru afaceri externe.
El şi-a motivat declaraţia prin faptul că nu vede nicio diferenţă între Mark Rutte, liderul partidului de centru-dreapta care a câştigat alegerile, şi Geert Wilders, liderul partidului extremist care a ieşit pe locul doi.
Potrivit rezultatelor parţiale, Partidul Popular pentru Libertate şi Democraţie (VVD, centru-dreapta), al premierului Mark Rutte, se clasează pe primul loc în scrutinul parlamentar din Olanda, cu 32 de locuri în Parlamentul de 150 de membri, urmat de Mişcarea Creştin-Democrată (CDA, centru), care ar urma să aibă 21 de locuri, şi de formaţiunea populistă Partidul Libertăţii (PVV, extremă-dreapta), a lui Geert Wilders, cu 20 de locuri.
“Se pare că VVD va rămâne cel mai mare partid din Olanda. Avem motive de celebrat în această seară. După Brexit şi după alegerile din SUA, Olanda a spus ‘stop’ populismului”, a afirmat Mark Rutte.
Pe fondul temerilor privind o victorie a euroscepticilor, prezenţa la urne a fost de 81%, cea mai mare în Olanda în ultimele trei decenii.
Francois Fillon este acuzat formal că ar fi deturnat fonduri publice şi ar fi abuzat de indemnizaţiile sociale, a transmis avocatul politicianului francez.
Informaţiile au fost confirmate de Parchetul General.
Francois Fillon, în vârstă de 62 de ani, este acuzat că a angajat-o fictiv pe soţia sa, Penelope, şi doi copii în posturi de asistenţi parlamentari, remuneraţiile fiind de mii de euro.
În pofida investigaţiei, Francois Fillon a refuzat să se retragă din cursa electorală prezidenţială.