În cinci minute poţi să parcurgi cam trei kilometri, între două staţii de metrou, sau poţi să vorbeşti cu un prieten, aflat la mii de kilometri depărtare, într-o conversaţie pe Facebook. Sau să citeşti două pagini de pe un reader. Să asculţi o arie dintr-o operă, să vezi o parte dintr-un film, să parcurgi câteva niveluri dintr-un joc. Sau mai multe dintre aceste activităţi în mod simultan, variantă pe care o aleg mulţi dintre cei 400.000 de pasageri care circulă zilnic cu metroul în Bucureşti.
O domnişoară îşi scoate cu delicateţe tableta cu husă verde asortată cu bluza după ce şi-a ocupat repede scaunul. Lângă ea, în picioare, se află un utilizator de Samsung, ţinându-se de bară, iar la alte câteva scaune distanţă se află un posesor de HTC. Căşti în urechi, ecrane albastre oglindite în geamuri, curioşi care trag cu ochiul la activitatea vecinului. O privire spre capătul metroului îţi lasă impresia că te afli într-un univers ultra-tehnologizat, într-o dimensiune în care nimeni nu mai vorbeşte cu nimeni şi fiecare şi-a creat în spaţiul public propriul spaţiu privat. “In touch” atât la propriu, cât şi la figurat. Unii abia reuşesc să îşi menţină echilibrul, se sprijină cu o mână de orice apucă, în timp ce în alta ţin cu precauţie un smartphone. Este ora opt şi ne aflăm într-un vagon situat undeva la mijlocul trenului ce face legătura între sudul Bucureştiului şi Pipera, cartierul corporaţiilor, paradisul clădirilor de sticlă şi oţel unde lucrează zeci de mii de angajaţi. Dintre aceştia, mai mult de 15.000 aleg zilnic metroul ca mijloc de transport pe această rută, potrivit cifrelor furnizate de Metrorex, iar orele de vârf sunt situate undeva în jurul intervalelor 8.00 – 9.00 şi 18.00 -19.00, când aglomeraţia atinge punctul maxim, fiind reglată de programul marilor companii. Mulţi fac efortul de a ocupa un loc pentru ca, preţ de câteva minute, să se dedice activităţii preferate, fie că vorbim despre lectură, informare, muzică sau jocuri. În drum spre paradisul corporaţiilor din Pipera, din 50 de călători cam 15 folosesc smartphone-uri, readere sau tablete. Dacă te uiţi la un rând de şase scaune, vezi aliniaţi un posesor de Kindle, un telefon cu taste, un smartphone şi un pasager care foloseşte un gadget tradiţional: cartea.
Liviu este unul dintre pasagerii zilnici al metroului care circulă pe magistrala doi, spre şi dinspre Pipera. Angajat ca operational process developer la una dintre multinaţionalele de acolo, este nevoit să petreacă zilnic aproximativ o oră în metrou spre şi dinspre muncă. De aceea, pe durata călătoriei, se foloseşte din plin de telefonul lui Samsung Galaxy S2 pentru a citi ştirile, a se juca, a-şi verifica atât mailul personal, cât şi pe cel de la muncă, a “sta pe Facebook”, culminând cu performanţa de a urmări şi seriale, ultimul urmărit fiind un episod din “Suits”: “Nu e aşa greu, pui pauză când schimbi metroul şi reiei după ce ai schimbat staţia”. Pasagerii de lângă el aruncă, de obicei, şi ei câte o privire, situaţie care îl amuză: “Reacţiile sunt diferite, unii pur şi simplu urmăresc şi ei filmul lângă mine”. În ce priveşte aplicaţiile, preferă Appy Geek pentru ştiri din domeniul IT, Facebook, GoogleĂ, Google maps, Messenger. Ascultă, în acelaşi timp, muzică sau radioul şi recunoaşte că se joacă destul de mult, fiind mândru de faptul că terminat aproape toate nivelurile la Angry Birds, iar la Fruit Ninja are de asemenea un “highscore” demn de luat în seamă. Liviu are 26 de ani şi în ultimii patru a mers aproape zilnic pe acelaşi traseu. Gadgeturile care l-au ajutat de-a lungul timpului sunt un Samsung Omnia HD, un Galaxy S, un iPod Nano şi un Shuffle. Deşi petrece online, cumulat cu orele de la muncă, peste zece ore, spune că asta e cea mai bună modalitate de relaxare: “Când uit telefonul acasă, mă plictisesc îngrozitor şi simt că timpul respectiv este irosit”.
