BusinessMagazin

Tag: medic

  • Doi timişoreni câştigă opt milioane de euro după ce au avut o idee la care nu s-a gândit nimeni

    Un ziarist şi un medic din Timişoara au început o afacere pe o nişă la care, în momentul în care s-au lansat, nu se mai gândise nimeni de pe piaţa locală. Produsele lor sunt astăzi la tot pasul, iar afacerile timişorenilor s-au triplat pe timp de criză, aducându-le venituri de peste opt milioane de euro.

    Octavian Sfeclă conduce alături de partenerul său, Ştefan Tudose, Art Match, firma timişoreană cu 200 de angajaţi prezentă pe piaţă din 1998 şi care a echipat sute de magazine din toată ţara, ajungând să deţină în portofoliul de clienţi cele mai importante reţele de retail şi cei mai mari producători din FMCG. Compania şi-a triplat afacerile pe timp de criză – de la 12.8 milioane de lei (3,2 mil. euro) în 2008, profit de 1.9 milioane de lei (cca. 500.000 de euro) şi 25 de angajaţi, la o cifră de afaceri de 32,5  milioane de lei (8,1 milioane de euro), profit de 2,3 milioane de lei (cca. 600.000 de euro) anul trecut, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe. 

    De formaţie profesională medic, Octavian Sfeclă şi-a început cariera în cadrul departamentelor de vânzări şi marketing la companii din domeniul farmaceutic lansând ulterior împreună cu partenerul său, de profesie ziarist, Ştefan Tudose, afacerea Art Match, pe o nişă la care nu s-a gândit nimeni. “Proiectul Art Match a început cu investiţii minime şi a beneficiat de o dezvoltare organică, drumul de la un angajat la cei peste două sute pe care îi avem astăzi fiind unul natural, un fel de răspuns la dezvoltarea pieţei, dacă vreţi”, explică el evoluţia companiei într-un interviu anterior acordat Business Magazin.

    Art Match furnizează sisteme de afişaj, mobilier metalic şi elemente de infrastructură pentru retail; producţia de display-uri şi sisteme de afişaj din materiale plastice; realizează importul şi furnizarea de îmbrăcăminte identitară şi materiale promoţionale, cât şi servicii de montaj specifice activitaţilor companiei. Activitatea de baza a companiei este furnizarea de sisteme de afisaj in-store, specializare unde a devenit lider de piaţă, pe seama unui portofoliu de peste 15.000 de repere, din care circa 1000 sunt produse in-house, restul fiind importate de la parteneri Germania, Olanda, Belgia, Marea Britanie, Suedia, Finlanda, SUA, Canada sau Japonia.

    Compania a fost înfiinţată în 1998, în Timişoara, iar un an mai târziu, a devenit distribuitorul oficial al liderului la nivel mondial în chibrituri personalizate Swedish Match în România.  În anul 2000, compania a realizat prima livrare către un lanţ de retail, divizia de discout a Delhaize Group, Profi, acest client fiind urmat de-a lungul timpul de peste alţii 300 de clienţi. Un an mai târziu, Art Match s-a impus ca furnizor specializat de soluţii şi sisteme de afişaj in-store, piaţă pe care a devenit, în timp, lider naţional. În 2003, Art Match a devenit furnizorul oficial pentru Selgros România, primul magazin echipat de către companie fiind cel din Oradea. Un an mai târziu, compania a încheiat un parteneriat cu compania germană STOREbest în România, care se afla în expansiune la nivel european în momentul respectiv.

    În 2005, Art Match a predat, la cheie, primul magazin Penny din România, colaborearea cu REWE România continuând şi în prezent, pe seama serviilor de montaj şi mentenanţă, advertising pe care le oferă compania, cât şi elemente de producţie publicitară. Ulterior, compania a început să gestioneze stocuri în depozitul propriu, devenind astfel primul furnizor român specializat capabil să efectueze livrări în 48 de ore oriunde în ţară. În 2007, compania începe să utilizeze tehnologia de import pentru prelucrarea foliilor de plastic şi livrează primul element produs de companie: un display PET pentru British American Tobacco România. La scurt timp după, Art Match a început să se extindă în afara graniţelor ţării, vizate fiind ţările limitrofe. Primul proiect concret, pe seama proximităţii de oraşul Timişoara, a fost filiala din Serbia, cu sediul în Belgrad.

    În 2008, compania s-a extins cu a doua filială în afara ţării, Art Match Ungaria şi a continuat extinderea şi investiţiile pe timp de criză, astfel că în 2009, a inaugurat noi capacităţi de producţie şi stocare, iar la începutul lui 2010, a deschis filiala din Bucureşti, atât pentru a controla mai bine piaţa locală, cât şi pentru a dezvolta activităţi în Bulgaria. Ulterior, compania a contractat primul proiect major de montaj în afara României pentru un magazin Hornbach, cu elemente produse în Timişoara. 

  • Puncte de (dez)interes turistic în judeţul Constanţa

    Adriana Sohodoleanu (călător pasionat, gastronom în training şi antreprenor, proprietar al boutique-ului online de deserturi şi cadouri www.biscuit.ro)

    Călătorul ce se abate de la ruta Seimeni-Vlad Ţepeş şi urmează drumul ondulat, ajunge la cetate pe neaşteptate, coborându-şi ochii spre zidurile ei uimit de coexistenţa bicicletelor sprijinite de gardul gospodăriilor de peste drum.

    Merită să tragi maşina undeva lângă un gard şi să te plimbi singur printre ziduri. Nu există ghid, doar o tablă tipărită la intrare. Miroase a fân şi iarbă coaptă de soare, fire scurte îţi gâdilă degetele printre sandale, şi paşii bâiguie tăcuţi prin ziduri. Dunărea îşi vede de treabă curgând obosită sub tăpşanul strategic pe care a fost cocoţat castrul. Prin 2011 o măicuţă blândă de la biserica din apropiere spunea că pe insula dintre ape mergeau studenţi în tabără. La sfârşitul acesta de vară peisajul era tăcut, moleşit de un soare ploios.

    Nu îţi dai seama de mare lucru şi nici imaginaţia nu te ajută. Spaţiile îngrădite de ziduri sunt destul de mari pentru a le putea identifica drept locuinţe, dar destul de mici pentru a te putea gândi la spaţii publice tipice castrelor romane menite să protejeze graniţa danubiană a imperiului.

    Înţelegi însă repede că stai în faţa unei victorii duble: romanii au reuşit să construiască ceva durabil, românii să ignore la fel de durabil. Între vizitele din 2011 şi 2014 nimic nu pare să se fi schimbat pe acolo în afară de anotimpuri.

    Dacă şerpuieşti pe drum înainte, printre sălcii pitice şi stupi de albine, lăsând pe stânga dava căzută şi dizgraţia ministerului de resort, la vreo şase kilometri înspre Hârşova te opreşti în comuna Topalu, poate cea mai bogată din România, căci acolo Dinu şi nevasta lui Sevasta, nişte învăţători inimoşi, au deschis prima şcoală din sat, fără să ştie unde va duce dragostea lor pentru educaţie şi cultură. În 1960, fiul lor Gheorghe, medic în Bucureşti, a ales să doneze statului român colecţia sa de artă, cu condiţia creării unui muzeu în Topalu, purtând numele părinţilor lui.

    Colecţia Dinu şi Sevastiţa Vintilă numără circa 228 de piese, în mare parte picturi, semnate de Grigorescu, Tonitza, Francisc Şirato, Octav Băncilă, Corneliu Baba, Constatin Piliuţă şi alţii. Sculpturile sunt de mică dimensiune, ieşite din mângâierile unui Paciurea, Ion Jalea şi Oscar Han, cel care a realizat şi bustul ce străjuie mormântul donatorului, plasat în curtea casei părinteşti devenite şcoală şi apoi muzeu.

    Pentru vizitator colecţia poate fi copleşitoare. Carele cu boi ale lui Grigorescu, copiii lui Tonitza, peticarul şi evreul lui Băncilă, himera apelor lui Paciurea – toate acestea puse împreună, în săli ce aliniază sacadat nume grele ale artei româneşti, ar trebui să sufoce vizitatorul şi aşa nepregătit de intrarea modestă în muzeu; cumva însă peste operă se imprimă linişte şi doar ochii şi respiraţia trădează încărcătura din aer. Privirea e rapid marcată de pereţii unei săli de 8 x 2 metri pătraţi tapetate cu lucrările lui Grigorescu, nelăsată să îşi revină din surpriză, căci Tonitza priveşte cu ochi rotunzi în camera următoare. Mirarea se ţine lanţ şi deşi ar trebui să te fi obişnuit deja, te miri încontinuu cu fiecare nou perete, cu fiecare nou nume de artist român de calibru.

    Lucrările sunt atent alese şi devine rapid evident faptul că multe au în comun zona de sud a ţării, Dobrogea, aşa cum era timpul vieţii pictorilor ce au imortalizat-o: Mangalia, Balcicul şi portrete de turci şi tătăroaice, geamii şi copii cu bostani, sate dobrogene şi naturi moarte cu flori, peşti şi fructe solare, promontorii. E o sărbătorire a sufletului oriental de la malul mării, a exotismului caselor văruite în alb şi albăstriu, a liniei bine definite din sprânceana unei tinere tătăroaice, a luminii mai presus de toate, aşa cum se reflectă şi transcende prin arhitectura clădirilor şi a sufletelor.

    Observând perioada în care au trăit artiştii expuşi la Topalu te gândeşti că acela a fost fără doar şi poate timpul de aur al picturii româneşti, sfârşit de secol nouăsprezece până uşor după jumătatea secolului douăzeci. Gândul că acest medic plămădit de doi învăţători de ţară a putut pune laolaltă lucrări ale celor mai bine cotaţi pictori români apasă greu. Colecţionar şi prieten al acestora, medicul Gheorghe Vintilă a avut probabil o viaţă bogată în frumuseţe; istoria precizează doar că nu a fost căsătorit, iar doamna muzeograf (custode al muzeului încă din 1968) ne spune blând că medicul pensionat, devenit director al muzeului de artă din Constanţa, a murit singur şi sărac, nouăsprezece ani după donarea colecţiei, iar înmormântarea a fost suportată financiar de colectivul muzeului.

    Emoţia pe care reuşesc să o transmită unele lucrări este adusă cu picioarele pe pământ instant la un calcul sumar al valorii de piaţă a exponatelor. Un muzeu cât o şcoală sătească, o comoară artistică imposibil de evaluat, încasări de nici o sută de lei pe zi. O excursie de şase ore pentru zile mai întunecate sau turişti pentru care plaja nu e suficientă. Un obiectiv turistic absent din circuitele turistice şi ele inexistente pentru Dobrogea. La fel ca vechiul castru roman.

  • STENOGRAME în scandalul traficului cu sânge. Cum îşi selecta pacienţii şefa Centrului de Transfuzii Slobozia: ”Lasă, că nu-i trebuie la 14 ani sânge”

     Procurorii Parchetului Judecătoriei Slobozia, care instrumentează dosarul în care directoarea Centrului de Transfuzii Sanguine Slobozia, medicul Cristiana Maria Stoian, este cercetată pentru comiterea mai multor infracţiuni au identificat, în cadrul anchetei, şapte pacienţi ”care au decedat la intervale mai mici sa mai mari de la momentul internării, unora din ei medicul Stoian Cristiana Maria refuzând să le dea sângele solicitat sau furnizându-l în cantităţi insuficiente ori contra-cost”.

    În referatul cu propunerea de arestare preventivă, procurorii arată că medicul Cristiana Stoian făcuse o practică din a-i refuza pe pacienţii care aveau nevoie de sânge, spunându-le cadrelor medicale care cereau sânge pentru pacienţi ”La revedere… e, hai, lasă…”. sau ”Lasă, să vină aparţinătorii, că aşa a vrut şi ieri pentru unu şi…n-au venit”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Noi documente privind starea lui Nicuşor Constantinescu: Este critică, dar stabilă

    “Se informează că domnul Nicuşor Constantinescu a fost supus unei proceduri de admitere de urgenţă la spital datorită unor complicaţii medicale. Domnul Nicuşor Constantinescu este în stare critică, dar stabilă. Studii adiţionale scot în evidenţă noi complicaţii despre starea domnului Nicuşor Constantinescu, care necesită tratament urgent. Aşa cum am indicat şi anterior, domnul Nicuşor Constantinescu nu este stabil să călătorească din punct de vedere medical şi necesită supraveghere medicală atentă pentru o serie de afecţiuni şi complicaţiile care decurg din aceasta”, se arată într-un document datat 19 iulie şi semnat de către Doru Paul, profesor asistent de medicină de la Centrul de Cancer Monter din SUA.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • SpitalOnline.ro: venituri estimate pentru primul an de şase ori mai mari decât investiţia

    ”Trăim într-o eră a vitezei şi a digitalului, iar interacţiunea medic-pacient trebuie să ţină pasul cu aceste schimbări tehnologice. De aceea, SpitalOnline.ro îşi propune să răspundă acestei nevoi a pacienţilor de a putea comunica oricând cu medicul lor, de a pune întrebări şi a primi răspunsuri chiar şi în afara programului clasic de consultaţii. Potrivit studiilor, aproximativ 70% dintre vizitele la un spital sau la o clinică offline, pentru generarea unui diagnostic şi a unei conduite medicale, ar putea fi mijlocite de tehnologie, deci evitate. De asemenea, dacă ne uităm pe internet, pe forumuri, observăm că sunt sute de oameni care caută online răspunsuri la diverse probleme medicale. Vrem să evităm ca aceşti oameni, care de cele mai multe ori nu au suportul unui cadru medical specializat, să ajungă să se trateze după ureche”, a declarat dr. Mihai Râşcu, fondatorul SpitalOnline.ro.

    Medicii SpitalOnline.ro oferă consiliere permanentă pentru urgenţe minore, interpretări de analize, diagnostice prezumtive, precum şi tratament medical de primă intenţie. De asemenea, aceştia pot elibera adeverinţe valabile în orice ţară din Uniunea Europeană, reţete, trimiteri şi scutiri medicale.

    Pentru ca un pacient să intre în legătură cu medicul, acesta trebuie să urmeze câţiva paşi simpli. După crearea unui cont pe site, pacientul selectează specialitatea medicală dorită şi consultă lista medicilor. Printr-un icon specific, poate vedea care dintre medici sunt online şi care nu. Dacă medicul dorit nu este online la momentul respectiv, pacientul se poate programa pentru o consultaţie ulterioară sau poate accesa unul dintre medicii disponibili. înainte de a intra în legătură cu medicul, pacientul va efectua plata online, iar apoi va beneficia de un consult prin chat – care poate fi text, audio şi/sau video. în plus, pacientul îi poate trimite medicului fişiere în orice format (copii ale analizelor medicale şi altele), iar fiecare utilizator va dispune de un dosar personal şi confidenţial, la care vor avea acces doar acesta şi medicul său.

    Pentru medici, SpitalOnline.ro reprezintă o oportunitate de promovare şi de extindere a bazei de pacienţi. Fondatorii estimează că la un an de la lansare vor colabora cu aproximativ 400 de medici pe lună, atât medici români care profesează în ţară şi în străinătate, cât şi medici străini. Proiectul se bucură deja de susţinerea unor specialişti din Marea Britanie.

    ”|n Marea Britanie există câteva tentative similare, însă nu este vorba despre platforme de sine stătătoare, ci de clinici online care reprezintă extensii ale clinicilor offline şi care nu dispun de un număr atât de mare de medici. Suntem în discuţii şi cu alţi colegi din Marea Britanie care doresc să ofere consultaţii online.”, afirmă dr. Umer Butt, Senior Knee and Arthroscopic Shoulder Surgeon în cadrul CircleBath Londra, un spital privat de top, parte a celui mai mare parteneriat medical public-privat din Marea Britanie.

    Fondatorii SpitalOnline.ro îşi propun ca, în timp, să construiască o reţea naţională de medici colaboratori şi să îşi extindă parteneriatele internaţionale către alte ţări din Europa, dar şi din America Centrală şi de Sud. La nivel de venituri, aceştia estimează că vor ajunge la aproximativ 180.000 de euro în primul an de la lansare.

    Costul unei consultaţii este sub media celor din sistemul privat tradiţional – 85 de lei, respectiv 50 de lei pentru abonaţi. Costul abonamentului este de 190 lei/ an.

    SpitalOnline.ro este prima platformă de live chat medic-pacient din Europa, prin intermediul căreia pacienţii au acces instant şi nonstop la 30 de specialităţi medicale şi 150 de medici. Prin intermediului chat-ului – text, audio sau video, pacienţii primesc consiliere imediată pentru orice problemă medicală, precum şi recomandări de tratament, reţete, scutiri şi adeverinţe medicale. Pacienţii pot intra în dialog atât cu medici români, de pe teritoriul întregii ţări, cât şi cu specialişti străini.

    Printre specialităţile medicale disponibile în prezent se numără: alergologie, boli infecţioase, cardiologie, dermatovenerologie, diabet şi nutriţie, endocrinologie, gastroenterologie, ginecologie, medicină de familie, medicină generală, medicină internă, medicină sportivă, nefrologie, neurologie, oftalmologie, oncologie, ORL, ortopedie, pediatrie, pneumologie, psihiatrie, psihologie, reumatologie, stomatologie, urologie.

  • Percheziţii la un spital privat din Timişoara, managerul fiind suspectat de trafic de ovule

     Potrivit unor surse judiciare, managerul Spitalului privat Athena din Timişoara, şefa de laborator a unităţii sanitare, ambii cetăţeni greci, precum şi un medic specialist în fertilizare in vitro, cetăţean român, sunt cercetaţi în acest dosar pentru trafic de ovule şi urmează să fie duşi la sediul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) Timişoara pentru a fi audiaţi.

    Cei trei sunt suspectaţi că ar fi plătit unor studente câte 300 de euro pentru prelevare de ovule de la acestea, pentru cupluri din străinătate care nu puteau avea copii. Aceste cupluri, la rândul lor, plăteau pentru fertilizarea in vitro câte 4.000 de euro.

    În acest dosar se fac verificări şi în cazul a 12 mame purtătoare, care au acceptat să fie inseminate cu ovulele fecundate, au precizat sursele citate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dana Gruia Dufaut, la BM Storytellers: Când a fost vorba să-mi aleg profesia, am zis foarte hotărât “eu vreau să fiu avocat!”

    Iată discursul Danei Gruia Dufaut la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    2006 a fost pentru mine un an foarte important, deoarece am primit din mâinile domnului ambasador al Franţei o medalie – Ordinul Naţional al Meritului în grad de cavaler. De ce am primit eu această medalie? Sunt născută în România, însă crescută în Franţa. Am făcut în Franţa liceul şi Facultatea de drept şi am intrat în baroul din Paris în 1987. Dat fiind că părinţii mei au plecat din România când eram copil, România era pentru mine o ţară interzisă.

    După decembrie 1989, tatăl meu a vrut neapărat să ne întoarcem, aşa că mi-am luat o săptămână de concediu şi am străbătut Europa, în februarie 1990, cu maşina. Am trecut atunci prin Iugoslavia (încă se putea şi drumul era foarte bun) şi am ajuns în Bucureşti la sfârşitul lunii, când se vindeau în piaţă mărţişoare cu Petre Roman. Imaginile au fost un pic şocante pentru mine; când eşti copil totul este plăcut, aveam amintiri foarte frumoase din România. La 30 de ani am găsit o ţară tristă, dar în acelaşi timp am simţit că este o ţară cu potenţial.

    Tatăl meu a fost în anii ’70 un avocat de renume în România, iar bunicul meu, Andrei Rădulescu, a fost ultimul preşedinte al Curţii de Casaţie din România înainte de sosirea comuniştilor. Dreptul era ceva bine ancorat în familie mea. Când a trebuit să aleg, la 18 ani, o facultate, ştiam că una dintre opţiunile părinţilor mei ar fi fost să fiu medic, deoarece în România medicii aveau mai multe şanse să treacă frontiera decât un avocat ale cărui diplome nu erau recunoscute în afara ţării.

    Când a fost vorba să-mi aleg profesia eu, care nu înţelesesem de ce părinţii mei ţineau neapărat să fiu medic, am zis foarte hotărât “eu vreau să fiu avocat!”. Amândoi s-au uitat la mine şi au zis “care-i problema?”. “Păi nu spuneaţi voi că trebuie să fiu medic?”. “Da, dar asta era într-o altă viaţă, când trăiam în România, când era vorba ca eventual să poţi într-o zi să duci meseria în alte părţi şi diplomele să fie recunoscute”.

    În 1991 am deschis în România prima firmă, după care am lucrat un număr de ani buni pe legea societăţilor comerciale, care abia era implementată, cel puţin 100 de dosare pe privatizări. Ulterior a venit vremea să mă înscriu în Baroul Bucureşti, pentru că lucram cu societăţi franceze, dar pe teritoriul României. În 2002 am făcut făcut o teză de doctorat, mi s-au echivalat diplomele franceze, după care am putut să mă înscriu în Baroul Bucureşti ca avocat cu drepturi depline şi să deschid în 2002 cabinetul de avocatură care astăzi are 35 de persoane şi 15 avocaţi. Aventura României a continuat, pentru că m-a tras aţa înapoi.

    La sfârştul anilor ’90 eram fericită să mă întorc, deşi părinţii meu au făcut nişte eforturi când au plecat, la o vârstă înaintată, dar după aceea m-au înţeles că veneam într-o ţară plină de oportunităţi. Îmi amintesc că în 1990 erau 470 de avocaţi în Baroul Bucureşti, care erau nişte supravieţuitori. La vremea respectivă avocatul nu avea poziţia pe care o are astăzi, nu era o persoană respectată, era un auxiliar al justiţiei care lucra foarte mult drept civil, drept penal, iar dreptul comercial era monopol de stat. A fost o epocă interesantă, în care am adus în România mai multe companii franceze, iar în 1996 Ambasada Franţei m-a rugat să devin consilierul lor pe probleme economice. Aşa se face că zece ani mai târziu, în 2006, am avut onoarea să primesc această medalie.

  • STUDIU: Aproape 70% dintre români au fost nevoiţi să ofere bani sau cadouri personalului medical

     Studiul Confido, lansat vineri de Institutul Aspen România, arată că, la ultima vizită făcută la medic, 38% dintre români au oferit recompense financiare medicilor specialişti care i-au consultat.

    “23% dintre pacienţi au apelat la stimulente şi în cazul marii chirurgii, în timp ce 21% dintre aceştia au simţit nevoia recompensării medicului specialist şi în ceea ce priveşte procedurile de tratament de care au beneficiat”, potrivit studiului citat.

    Autorii studiului au mai arătat că aproape 70% dintre români au spus că au fost nevoiţi să ofere sume de bani sau cadouri personalului medical, pentru a beneficia de mai multă atenţie. Dintre aceştia, 84% au indicat instituţiile publice de sănătate, în timp ce 5% au menţionat instituţiile private.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Medicul care s-a vindecat de corporaţie

    DUPĂ UN AN DE STAGIATURĂ ÎN SISTEMUL MEDICAL, AM DECIS SĂ INTRU ÎN FARMA. FOARTE MULŢI MEDICI FĂCEAU ATUNCI ASTA. ERA UN MOMENT FOARTE BUN PENTRU CĂ SE DUBLA PIAŢA ANUAL.„ Aşa începe povestea medicului Istvan Komporaly, absolvent de medicină la Târgu-Mureş în 1997. Spune că a văzut industria farma ca pe o aventură şi, deloc de neglijat, „ca pe ceva care aducea bani„, dat fiind că după şase ani de studii câştiga lunar 30 de dolari.

    „Era imposibil să trăieşti la acea vreme din 60 de dolari, pentru că şi soţia era tot medic. Un job în farma îţi asigura o maşină şi un salariu mai bun, aşa că am zis să încerc.„ Compania Berlin-Chemie, ajunsă ulterior lider pe piaţa de antidiabetice orale, intra la acea vreme pe piaţa locală şi, după şase ani în care a colindat la început oraşele din Harghita, Covasna şi Braşov şi apoi pe cele din întreg Ardealul, a fost promovat ca director naţional de vânzări.

    ACOLO AM ÎNVĂŢAT MESERIE. TIMP DE NOUĂ ANI AM LUCRAT ÎN ACEEAŞI FIRMĂ ŞI A FOST O ŞCOALĂ FOARTE BUNĂ DE VÂNZĂRI.„ După trei ani ca director naţional de vânzări în care a lansat produse precum Fastum Gel sau Lioton Gel, a considerat firesc ca pasul următor să fie cel de director general al companiei, mai ales că postul de CEO era liber de mai bine de un an. „Mi s-a promis informal că e o poziţie pe care să o ocup, dar nu s-a întâmplat aşa pentru că au numit un country manager de la o companie concurentă. În 2006 aveam 34 de ani şi eram totuşi tânăr. Să pui pe cineva prea energic şi foarte tânăr peste mai bine de o sută de oameni ar fi fost lose-lose„, spune acum Komporaly.

    A fost momentul când a primit o ofertă de la Ozone, divizia de retail de generice a grupului A&D Pharma, vândută ulterior Labormed, şi a decis să accepte poziţia de senior project manager pentru Europa de Sud-Est timp de aproape un an.

    ERA MOMENTUL CÂND COMPANIA SE PREGĂTEA PENTRU LISTAREA PE BURSA DE LA LONDRA, IAR OZONE RĂMĂSESE RĂŢUŞCA CEA URÂTĂ ŞI NU SE MAI FĂCEAU INVESTIŢII„, REMEMOREAZĂ KOMPORALY. A acceptat atunci să facă un prim pas spre un soi de antreprenoriat, încercând să aducă în România operaţiunile companiei Beres, cel mai mare producător de medicamente fără prescripţie din Ungaria. Faptul că strategia pentru promovarea OTC-urilor în media era concepută la Budapesta şi nu la Bucureşti i-a încurcat planurile şi, în urma unor divergenţe cu managementul central, deşi vânzările crescuseră, a decis să înceapă un business pe cont propriu – „ei voiau un key account manager şi nu un country manager şi mie nu mi-a plăcut doar să execut ordine de la împărăţie„.

    „Pe mine nu mă motivează să fiu executantul cuiva. Dacă partea de construcţie şi de strategie e la mine, atunci am control. La o multinaţională nu există aşa ceva în poziţia de CEO şi nu îmi place să îmi asum acest rol care poate fi uneori inuman.„

  • Michael Schumacher reacţionează la încercările medicilor de a-l trezi. Pilotul ar fi clipit

     Germanul de 45 de ani ar fi reuşit să clipească, în timpul testării reflexelor de către medicul Emmanuel Gay, scrie Sky News.

    “După ce s-a redus gradat sedarea pacientului, echipa profesorului Emmanuel Gay a efectuat teste neurologice începând de luni. În timpul acestei prime faze, pacientul a clipit”, a notat Sky News, citând surse care susţin că Schumacher a “răspuns la comenzi”.

    Joi, purtătorul de cuvânt al septuplului campion mondial de Formula 1, Sabine Kehm, a anunţat că sedativele administrate lui Michael Schumacher au fost diminuate pentru a permite începerea unui proces de trezire, care ar putea dura mult timp.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro