BusinessMagazin

Tag: it

  • De la IT la contabilitate

    Într-o casă din centrul oraşului Ploieşti se aude zumzetul specific jobului de economist, dar este perceptibilă şi atmosfera de concentrare a celor 30 de angajaţi care lucrează în businessul antreprenorial Geseidl. Grupul este axat pe furnizarea de servicii de contabilitate, salarizare, serviciile de suport şi consultanţă aferente (care generează mai mult de jumătate din cifra de afaceri); restul este compus din consultanţă specială, fuziuni, lichidări, audit şi consultanţă privind implementarea de sisteme de management al calităţii.

    Compania are circa 150 de clienţi, din domenii precum transport – logistică, industria de prelucrări metalice, industria alimentară, agricultură şi a generat anul trecut venituri de 1,9 milioane de lei. Pentru anul în curs, Robert Popa, managerul companiei, vizează o creştere de circa 15%, respectiv depăşirea pragului de jumătate de milion de euro.

    Robert Popa şi-a început pregătirea profesională în 1993, într-un domeniu total diferit faţă de cel în care activează acum: pentru a deveni profesor de limba engleză pentru învăţământul primar. Nu a activat însă ca profesor; patru ani mai târziu, s-a înscris la Facultatea în Automatică şi Informatică Industrială (la Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti), pe care a absolvit-o în 2003. Şi-a consolidat pregătirea cu programe doctorale în managementul proiectelor (la Academia de Studii Economice din Bucureşti – 2003-2004) şi Management şi Relaţii Economice Internaţionale (ASE; 2005-2006), precum şi cu alte cursuri internaţionale. în intervalul 2005-2008, a obţinut şi licenţa de studii în ştiinţe economice (la Universitatea Spiru Haret din Bucureşti, specializarea Contabilitate şi Informatică de Gestiune).

    între 1997 şi 1999 a lucrat ca administrator de reţea în cadrul companiei farmaceutice Europharm din Ploieşti, iar ulterior a lucrat ca intelligence resource manager la SmithKline- Beecham – Europharm SA (1999-2001); între 2001 şi 2003 a lucrat ca analist programator la GlaxoSmithKline. Din 2004, este manager al Geseidl din Ploieşti.

    Ideea dezvoltării unui business antreprenorial le-a venit părinţilor lui Robert Popa, în anii 2000: ”Mama mea a fost foarte atentă la ce se întâmpla la vremea respectivă în piaţa de servicii şi au identificat o oportunitate în acest domeniu. S-au documentat, s-au pregătit cu atenţie, ne-au cooptat şi pe noi, juniorii, şi în 2003 am început“, descrie managerul Gelseidl începutul afacerii.  Pe parcursul primilor cinci ani de activitate au investit aproximativ 100.000 de euro, fonduri proprii, direcţionate mai ales spre sistemele IT. ”După perioada iniţială nu am investit mai mult decât am produs. Am fost deosebit de atenţi la acest capitol şi ne-am ferit de credite. Ne-a fost de folos această strategie şi, mai ales în criză, am avut libertatea să alegem cum să procedăm“, spune  Robert Popa, managerul Geseidl şi fiul fondatorilor afacerii.

    Un punct de cotitură a fost adus de criză şi, mai ales, de modul în care au fost afectaţi clienţii companiei de aceasta: ”Având în vedere stabilitatea financiară pe care am avut-o, prin reinvestirea profitului obţinut, ne-am permis să ne alegem clienţii prin care puteau să continue doar relaţiile sănătoase“, spune el. Financiar, au înregistrat o pierdere semnificativă în intervalul 2009-2010 (de la o cifră de afaceri de aproape 1,6 milioane de lei, aceasta a scăzut la 1,2 milioane de lei), însă Popa spune că strategia aleasă i-a ajutat ca în următorii doi ani să îşi revină, fără nevoia de restructurări. ”în septembrie 2009 am ales să păstrăm doar clienţii care împărtăşeau aceleaşi valori ca şi noi, reducând cifra de afaceri cu 20-30%“, rememorează managerul decizia.

    În decembrie 2003, la înfiinţarea firmei, în cadrul acesteia lucrau patru angajaţi şi doi stagiari; ulterior echipa s-a mărit constant, prin selectarea de tineri economişti care voiau să înveţe din practica în cadrul Geseidl, care s-a remarcat, potrivit managerului companiei, ca firmă-şcoală. Media de vârstă în cadrul firmei este de 34 de ani. ”în cei 14 ani de experienţă, au fost mai mult de 50 de colegi care au debutat la Geseidl şi apoi au mers mai departe către posturi de conducere la Timken, Cameron, Michelin, Wabag, Lubbers sau chiar ca manageri generali tot la multinaţionale. Noi căutăm să avem în echipa noastră şi persoane cu experienţă de la care să învăţăm lucrurile de fineţe“, descrie Popa parcursul ales de câţiva dintre foştii angajaţi.

    Totuşi, perspectiva lui asupra millennialilor şi a candidaţilor actuali nu este una optimistă: ”De la an la an constatăm o scădere constantă a apetitului pentru muncă. Dacă acum 10 ani erai pur şi simplu copleşit de sutele de CV-uri pe care le primeai la un simplu anunţ şi multe erau deosebit de bune calitativ, acum trebuie să investim sume mari pentru orice post pe care îl scoatem la concurs doar pentru a atrage atenţia şi a obţine câteva CV-uri“, descrie Popa o tendinţă în ceea ce priveşte recrutarea specialiştilor. El a observat că pregătirea, precum şi dorinţa de a munci sunt mai scăzute de la generaţie la generaţie. ”în ultimii ani am renunţat complet să mai căutăm candidaţi cu pregătire profesională. Căutăm persoane cu un anumit tip de personalitate, le pregătim şi facem performanţă“, descrie el noua abordare a companiei.

    În ceea ce priveşte retenţia angajaţilor în cadrul firmei, managementul a decis să aloce aproximativ 20% din profitul firmei este distribuit în mod egal între programe de team building şi pregătire a angajaţilor, în scopul motivării acestora. ”Am înţeles devreme că nu doar cu bani trebuie să motivezi echipa şi de aceea avantajele pe care le oferim sunt flexibilitatea programului, posibilitatea ca fiecare să îşi aleagă tipul de sarcini şi lucrări, grija pentru fiecare, atât din punct de vedere profesional, cât şi social, şi modul nostru de lucru, destins, jovial“, descrie Robert Popa perspectiva sa asupra acestui tip de programe. Consideră că sportul este foarte important, ”mens sana in corpore sano, anul trecut am contractat un instructor de aerobică pentru colegele noastre care a venit de două ori pe săptămână în sala noastră de sport“, descrie el unul dintre beneficiile extrasalariale acordate angajaţilor.

    În continuare, şi-au propus să dezvolte afacerea pe trei paliere: ”Vom îmbunătăţi modul de lucru pentru serviciile pe care le oferim deja, urmând să investim foarte mult timp şi capital uman în această direcţie. Apoi vom adăuga, treptat, noi servicii doar când putem asigura o calitate conform brandului nostru şi, în al treilea rând, vom cerceta un domeniu nou, strâns legat de IT, care sperăm să ne aducă un avantaj comercial decisiv în piaţă“, descrie managerul Geseidl strategia pentru perioada următoare.

    Robert Popa este tatăl a trei copii, perspectivă din care spune că îl îngrijorează lipsa de eficacitate a sistemului actual de a transmite tinerei generaţii plăcerea de a munci. ”Consider că de aici apar multe pericole şi potenţiale derapaje pentru cei tineri. Accesul la informaţie, aşa cum este acum, coroborat cu consecvenţa, dorinţa de a cunoaşte şi perseverenţa nu au cum să nu ducă la un rezultat bun.“

    Robert Popa spune că a ajuns la un echilibru între familia personală, profesie şi activităţi personale, un ajutor în acest sens fiind cartea The Three Big Questions for a Frantic Family, a autorului Patrick M. Lencioni. Spune că în timpul liber îi place să înveţe: ”Petrec cel puţin câteva ore pe zi studiind lucruri noi, citind. De asemenea, îmi place să fac sport. Am un program regulat de mişcare şi combin ciclismul cu atletismul. Şi nu neapărat ca hobby, ci mai mult ca mod de viaţă sănătos“. Iar dacă ar fi să îşi ia un an sabatic, spune că ar studia ceva nou: ”Aşa cum a făcut Steve Jobs când a fost concediat; şi aş călători cât mai mult pentru asta.

    Mi-ar plăcea să mă reîntorc în Japonia. Viaţa mi se pare foarte scurtă şi nu vreau să îmi pierd timpul“.

    Articol scris de Florin Dull.
     

  • Cum vor arăta salariile IT-itştilor după măsurile fiscale anunţate de guvern?

    Patru scenarii posibile pentru salariaţi şi angajatori după trecerea contribuţiilor în sarcina angajatului. Cât plăteşte o companie în plus şi cât câştigă sau pierde un angajat după schimbările fiscale?

    Impactul însă va fi diferit pentru It-işti, care beneficiază în prezent de un regim diferit faţă de restul angajaţilor.

    Vedeţi mai jos un nou calcul, special pentru sectorul IT din România, trimis redacţiei ZF de inginerul IT Bogdan Minzu. 

    ”Am vazut ca in spatiul public nu au aparut toate elementele care sa arate cat de nefaste sunt aceste modificari. Ma refer aici la impactul asupra unui segment de populatie care in ultimul timp a avut un aport insemnat in bunul mers al Romaniei si cu care foarte multi se mandresc: sectorul IT. In egala masura ceea ce voi exemplifica ii va afecta si pe cei ce lucreaza in domeniul cercetarii, un alt domeniu care ar trebui sustinut si nu “lovit” de noile masuri fiscale.”  

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Fostul preşedinte al Estoniei: Proiectele naţionale de digitalizare trebuie să fie coordonate direct de cel mai puternic om din ţară

    „Aş recomanda cu tărie ca întotdeauna responsabilul cu digitizarea să nu fie un „ministru IT”. O astfel de funcţie nu face decât să permită celorlalţi membri ai guvernului să nu se preocupe de digitizare şi să evite această respon­sa­bilitate. În plus ceilalţi miniştri nu simt respon­sabilitatea de a lua în considerare propunerile Ministerului digitizării. Întotdeauna este cel mai indicat ca politica de digitizare să fie condusă de către un departament care să fie subordonat şi să răspundă direct prim-ministrului sau preşedintelui, în funcţie de sistemul de guvernământ”, a declarat Hendrik Ilves. El va participa în data de 7 noiembrie la Microsoft Summit, unul dintre cele mai importante evenimente de tehnologie şi business de pe piaţa locală, care va avea loc la Teatrul Naţional din Capitală. Ziarul Financiar este partenerul media al Microsoft Summit.

    Estonia se află aproape de sfârşitul unui proces de digitalizare în care cei 1,3 milioane de locuitori au o identitate digitală, iar aproape 99% dintre servicii sunt realizabile online. Cu ajutorul identităţiii digitale peste 90% dintre acţiunile legale care erau condiţionate de deplasarea cetăţeanului la anumite societăţi sau instituţii pot fi realizate acum cu ajutorul unui smartphone, unui laptop sau unei tablete – Estonia fiind astfel una dintre cele mai avansate ţări la nivel global.

    Cum ar trebui să abordeze statul relaţia cu firmele private? „Aş planifica încă de la început să pornesc la drum împreună cu cei din sectorul privat, luând în considerare nevoile şi temerile lor şi asigurându-mă totodată că serviciile lor îndeplinesc anumite standarde. Nu mă tem că sectorul privat ar ceda tentaţiilor de a abuza de acest parteneriat: e în interesul lor să ofere servicii prin intermediul sistemului, plătesc pentru a utiliza un mediu cu un nivel înalt de securitate şi asta e”. Cel mai important lucru nu este însă tehnologia, avertizează fostul preşedinte al Estoniei.

    “Tehnologia, şi simt că nu pot sublinia asta îndeajuns, este pe plan secundar sau poate chiar mai puţin importantă în ziua de astăzi, când legea lui Moore a făcut ca totul să fie atât de ieftin. Ceea ce are importanţă sunt Politicile, Legile şi Regulamentele. Fără dorinţa politică de a implementa elementele esenţiale enumerate la întrebarea de mai devreme, nu se va întâmpla nimic”.

    Cum a ajuns Estonia la poziţia de lider de acum, care a fost momentul în care Ilves a decis să insiste în această direcţie? “Din perspectiva mea cel puţin, aceasta a fost la origine o idee care a crescut din sentimentul de neputinţă care te cuprindea câteodată când realizai drumul enorm de lung pe care Estonia îl avea de parcurs pentru a recupera lipsa de progres din comunism.  După independenţă, Estonia era extrem de săracă. Dacă înainte de al doilea război mondial Estonia şi Finlanda aveau acelaşi PIB pe cap de locuitor, în 1991 PIB-ul pe cap de locuitor al Finlandei era de 13 ori mai mare. Recuperarea părea imposibilă, un veritabil paradox al lui Zeno. Cu toate acestea, am realizat că într-un domeniu – digitizarea – eram mai mult sau mai puţin la acelaşi nivel. Până la urmă primul browser web, Mosaic, a apărut de abia în 1993. M-am gândit că dacă a ajunge din urmă statele avansate ar dura prea mult în alte domenii, în digitizarea societăţii Estonia pornea din acelaşi punct ca toată lumea, neexistând avantaje reale pentru nimeni, sărac sau bogat,  deci, de ce să nu încercăm?

    Astfel că am considerat că digitizarea ar trebui să fie un obiectiv important.  Bazându-mă pe propria mea experienţă educaţională am considerat că trebuie să aducem şcolile estoniene online, ceea ce după multă opoziţie şi critici chiar violente ale <<stupidităţii>> sugestiei, s-a finalizat totuşi în 1998.

    Am considerat că e-guvernarea poate avea multe utilizări, însă m-am gândit că sectorul privat se va computeriza oricum şi va necesita o mulţime de ingineri. Cu toate acestea, în 1993 nu puteam prevedea cum va arăta Estonia ca ţara digitizată, însă ştiam de pe atunci că fiind o ţară mică va trebui să valorificăm la maxim resursa umană, lăsând oamenii să facă ceea ce fac ei mai bine şi punând în seama computerelor un volum cât mai mare de muncă care s-ar putea face digital”, a explicat fostul şef de stat.

    De unde pasiunea pentru tehnologie? „În urmă cu 49 de ani, când eram în clasa a noua, am avut şansa ca profesoara mea de matematică, care urma cursurile de doctorat în educaţie matematică la acea vreme, să ia decizia de a încerca să predea un mic curs de programare.  La clasă aveam un teleprinter cu bandă de hârtie perforată şi un modem de telefon prin intermediul căruia ne conectam la un mainframe aflat la 30 km depărtare. Am învăţat să programam în Basic. Încă am vie amintirea emoţiei absolute pe care am trăit-o când am rulat un program scris de mine care imprima yâx2 (adică x la pătrat). O parte dintre elevii care au participat la acel curs au continuat mai târziu studiile în informatică. Eu nu, însă la facultate, folosind cunoştinţele acumulate, am învăţat să scriu asamblare şi am programat un PDP-8 pentru unul dintre laboratoare. Trebuia să foloseşti un limbaj de asamblare deoarece PDP-8, aşa cum sugerează şi numele lui, avea o memorie de doar 8K, ceea ce astăzi reprezintă dimensiunea unui e-mail gol”, a povestit Ilves.

    Întrebat care ar fi paşii care ar trebui să fie urmaţi de un stat în proiectele de digitalizare, fostul preşedinte al Estoniei a oferit o schiţă pentru un asemenea parcurs.

    Digitizarea este un proces care trebui urmat pas cu pas, iar principalele etape sunt:

    1. Identitate pe bază de chip obligatorie şi universală. Este necesar să fie universală şi obligatorie astfel încât atât sectorul public, cât şi sectorul privat să dezvolte servicii şi să se bazeze pe populaţie că le va utiliza.

    2. Acest ID trebuie să fie conectat la o bază de date naţională pentru a îi oferi statut de semnătură legală, echivalent cu cel al unei semnături olografe, ceea ce creşte spectaculos puterea ID-ului în tranzacţii.

    3. Autentificare multi-pas şi criptare completă pentru a asigura securitatea.

    4. Un schimb de date distribuit astfel încât conexiunile sunt întotdeauna între utilizatori şi servicii sau baze de date specifice, asigurând astfel faptul că nimeni nu poate avea acces la altceva decât la ceea ce are dreptul să acceseze.

    5. Doar în momentul când punctele 1-4 sunt implementate se poate începe adăugarea de servicii (e-reţete, e-fişe medicale, e-cadastru, etc.)

    Care (şi cât de extinsă) ar trebui să fie implicarea companiilor privare în e-guvernare? Care sunt domeniile în care că ar putea aduce firmele private un plus de valoare? „De la bun început sectorul privat a fost motorul e-serviciilor. Centrul de autentificare care verifică fiecare tranzacţie este un parteneriat public-privat în proporţie de 50-50. Sectorul privat adaugă la sistem serviciile sale pentru o securitate sporită a tranzacţiilor. Companiile private semnează contracte şi îşi achită taxele aproape exclusiv prin sistemul digital în Estonia. În acelaşi timp, trăind în Mecca-ul inovaţiei şi IT-ului, Silicon Valley, sunt consternat faţă de cât de primitivă poate fi viaţa offline. Birocraţia nedigitizată pare că abia a ieşit din anii ’50. Deci, în timp ce poţi să te joci cu realitatea augmentată pe iPhone-ul tău 10, trebuie să dovedeşti băncii sau sistemului şcolar că locuieşti unde locuieşti cu o copie xerox a facturii de energie electrică”, a răspuns fostul şef de stat.

    Toomas Hendrik Ilves va fi prezent în 7 noiembrie la Microsoft Summit 2017.  Ziarul Financiar este partenerul media al Microsoft Summit.

  • Next Capital: creştere de peste 30% la 9 luni Numărul cererilor de finanţare prin factoring din partea domeniului IT&C îşi menţine trendul ascendent

    Peste 90% din volumele de creanţe gestionate de Next Capital au fost facilitate de serviciul de factoring intern (cu regres). Aproximativ 30% din valoarea creanţelor gestionate au provenit din domeniul IT&C, urmat de cel al bunurilor de larg consum cu 25% şi de domeniul serviciilor cu 18%.

    „Şi în acest an sectorul IT&C a continuat să crească, dar şi sectorul construcţiilor a înregistrat o evoluţie pozitivă, ajungând la o pondere de aproximativ 15% din totalul creanţelor administrate. Per total, creşterea pe  care am avut-o se datorează pe de o parte lărgirii portofoliului de clienţi, iar pe de altă parte creşterii cererii din partea clienţilor existenţi, în special pe fondul creşterii cifrei lor de afaceri. Termenele de plată mari, specifice anumitor sectoare de activitate, pun mare presiune pe cash-flow, iar soluţia cea mai la îndemână rămâne extinderea facilităţilor de factoring”, declară Bogdan Roşu, director Next Capital.

     

    Next Capital este primul IFN de pe piaţă care implementează produsul factoring revers

     

    „Una dintre cele mai mari probleme pe care o întâmpină un IMM în momentul în care are nevoie de finanţare pentru stabilizarea afacerii sau dezvoltarea acesteia, este lipsa de garanţii pe care să le propună băncilor pentru a accesa produse de creditare clasice. Soluţia simplă este de a-şi căuta în piaţă o soluţie de finanţare fără garanţii (Factoring), însă şi acest proces poate fi dificil şi nu le asigură neapărat acestora cele mai bune condiţii comerciale.

    Din acest motiv am implementat şi noi un nou produs care uşurează accesul companiilor la soluţii de finanţare comode şi anume Factoring revers, Next Capital fiind primul IFN din România care are în portofoliu acest produs. Prin această soluţie, companiile mari pot asigura furnizorilor proprii un mijloc eficient de finanţare prin factoring, în condiţii comerciale preferenţiale foarte avantajoase şi, implicit, stabilitatea lor financiară atât de necesară. Aceste companii (key accounts în principal), devin practic garantul pentru aceste IMM-uri în procesul de finanţare, ele facilitând finanţarea facturilor emise de către furnizori imediat după validarea acestora, încasarea banilor făcâdu-se astfel în termen de câteva ore. Este un proces de aprobare iniţială şi derulare ultra-rapid, fără birocraţie, iar clienţii au acces 24/7 la datele actualizate în timp real pe o platforma on-line”, mai declară Bogdan Roşu.

    Până la finalul acestui an IFN Next Capital Finance S.A. estimează că va depăşi cifra de afaceri obţinută anul trecut cu aproximativ 45 %.

    IFN Next Capital Finance SA, fondată în noiembrie 2006, face parte din grupul Next Capital, care oferă soluţii de creditare, cumpărare şi recuperare creanţe, dar şi servicii de tip BPO (Business Process Outsourcing) prin compania OPTIMA SOLUTIONS & SERVICES. Grupul Next Capital cu acţionariat majoritar românesc si minoritar fondul de investiţii britanic North Bridge, a înregistrat în anul 2016 o creştere a cifrei de afaceri de 26%. Next Capital este membru fondator al Asociaţiei Române de Factoring (ARF), iar Bogdan Roşu este în prezent preşedinte al ARF.

  • Next Capital: creştere de peste 30% la 9 luni Numărul cererilor de finanţare prin factoring din partea domeniului IT&C îşi menţine trendul ascendent

    Peste 90% din volumele de creanţe gestionate de Next Capital au fost facilitate de serviciul de factoring intern (cu regres). Aproximativ 30% din valoarea creanţelor gestionate au provenit din domeniul IT&C, urmat de cel al bunurilor de larg consum cu 25% şi de domeniul serviciilor cu 18%.

    „Şi în acest an sectorul IT&C a continuat să crească, dar şi sectorul construcţiilor a înregistrat o evoluţie pozitivă, ajungând la o pondere de aproximativ 15% din totalul creanţelor administrate. Per total, creşterea pe  care am avut-o se datorează pe de o parte lărgirii portofoliului de clienţi, iar pe de altă parte creşterii cererii din partea clienţilor existenţi, în special pe fondul creşterii cifrei lor de afaceri. Termenele de plată mari, specifice anumitor sectoare de activitate, pun mare presiune pe cash-flow, iar soluţia cea mai la îndemână rămâne extinderea facilităţilor de factoring”, declară Bogdan Roşu, director Next Capital.

     

    Next Capital este primul IFN de pe piaţă care implementează produsul factoring revers

     

    „Una dintre cele mai mari probleme pe care o întâmpină un IMM în momentul în care are nevoie de finanţare pentru stabilizarea afacerii sau dezvoltarea acesteia, este lipsa de garanţii pe care să le propună băncilor pentru a accesa produse de creditare clasice. Soluţia simplă este de a-şi căuta în piaţă o soluţie de finanţare fără garanţii (Factoring), însă şi acest proces poate fi dificil şi nu le asigură neapărat acestora cele mai bune condiţii comerciale.

    Din acest motiv am implementat şi noi un nou produs care uşurează accesul companiilor la soluţii de finanţare comode şi anume Factoring revers, Next Capital fiind primul IFN din România care are în portofoliu acest produs. Prin această soluţie, companiile mari pot asigura furnizorilor proprii un mijloc eficient de finanţare prin factoring, în condiţii comerciale preferenţiale foarte avantajoase şi, implicit, stabilitatea lor financiară atât de necesară. Aceste companii (key accounts în principal), devin practic garantul pentru aceste IMM-uri în procesul de finanţare, ele facilitând finanţarea facturilor emise de către furnizori imediat după validarea acestora, încasarea banilor făcâdu-se astfel în termen de câteva ore. Este un proces de aprobare iniţială şi derulare ultra-rapid, fără birocraţie, iar clienţii au acces 24/7 la datele actualizate în timp real pe o platforma on-line”, mai declară Bogdan Roşu.

    Până la finalul acestui an IFN Next Capital Finance S.A. estimează că va depăşi cifra de afaceri obţinută anul trecut cu aproximativ 45 %.

    IFN Next Capital Finance SA, fondată în noiembrie 2006, face parte din grupul Next Capital, care oferă soluţii de creditare, cumpărare şi recuperare creanţe, dar şi servicii de tip BPO (Business Process Outsourcing) prin compania OPTIMA SOLUTIONS & SERVICES. Grupul Next Capital cu acţionariat majoritar românesc si minoritar fondul de investiţii britanic North Bridge, a înregistrat în anul 2016 o creştere a cifrei de afaceri de 26%. Next Capital este membru fondator al Asociaţiei Române de Factoring (ARF), iar Bogdan Roşu este în prezent preşedinte al ARF.

  • Toţi IT-iştii români vor să lucreze pentru Bill Gates, nu să fie Bill Gates

    Nu cred că cineva a putut să rezume cel mai bine situaţia IT-ului din România, domeniul cu care ne mândrim peste tot, decât Tugrul Tekbulut, cofondator al grupului Logo din Turcia, care a cumpărat firma românească TotalSoft.

    ”Piaţa din România nu este antreprenorială, aceasta este cea mai mare diferenţă faţă de Turcia. Aici, în Turcia, nu găsim oameni pentru că toată lumea vrea să fie următorul Bill Gates. În România nu este aşa şi acest lucru este în favoarea noastră, pentru că putem găsi oameni buni; nimeni nu vrea să fie Bill Gates“.

    El a spus într-o discuţie cu Ziarul Financiar că românii sunt mai bine pregătiţi, dar nu îşi asumă mai multe riscuri. ”Calitatea resurselor umane din România este foarte bună; în medie, calitatea absolvenţilor este mai bună decât cea din Turcia. Oamenii nu îşi asumă însă mai multe riscuri, este o diferenţă culturală, cred.“

    Este un adevăr care poate să doară: românii vor să lucreze pentru Bill Gates, nu să fie Bill Gates.

    România are peste 100.000 de IT-işti, cea mai mare parte dintre ei lucrând pentru Bill Gates (Microsoft), Larry Ellison (Oracle), IBM, Deutsche Bank, ING etc. Avem prea puţine cazuri în care programatori români, IT-işti, antreprenori români au vrut să facă ceva mare, s-au gândit la un produs scalabil din prima care să cucerească lumea. Aici am putea să includem familia Talpeş, cu Bitdefender, care reuşesc să controleze compania după 27 de ani (cu 60% din acţiuni), Netopia, compania de plăţi controlată de Antonio Eram, sau UiPath, controlat de Daniel Dines, considerat cel mai de viitor start-up românesc, care ar putea să valoreze un miliard de dolari (optimizează prin roboţi procesele repetitive).

    Radu Georgescu a avut antivirusul RAV, pe care l-a vândut către Microsoft la începutul anilor 2000, iar băieţii de la Cluj, Sergiu Biriş, care a ieşit pe parcurs din afacere, şi Andrei Dunca, s-au predat iniţial unor investitori de la Londra, după care au mers în Silicon Valley pentru a ajunge cu LiveRail în curtea lui Facebook pentru 500 de milioane de dolari (bineînţeles că din toată suma Andrei Dunca a luat doar o mică parte). După doi ani, Facebook i-a închis, iar echipa, în principal formată din români, s-a împrăştiat în întreaga lume.

    Totuşi, de ce IT-iştii români nu ţintesc mai sus decât a lucra pentru un gigant extern?

    O explicaţie este legată de faptul că au salarii prea mari pe poziţiile actuale şi, în consecinţă, nu sunt muritori de foame. Când Bill Gates te plăteşte cu 2.000-4.000 de dolari net în România, nu ştiu dacă mai ai energie şi determinare să laşi poziţia deţinută ca să te apuci de un start-up care nu ştii unde va ajunge.

    Când companiile din IT nu ştiu ce să mai facă pentru a îşi mai ţine programatorii – şeful BMW România spune că firmele din această industrie au ajuns să ofere bonusuri câte un BMW angajaţilor de top, nu numai directorilor din prima linie – nimeni nu se mai gândeşte să o ia pe cont propriu, să caute el angajaţi, să tremure pentru încasarea facturilor. Asta dacă găseşte de lucru; sau să consume mii de euro lunar din banii lui de acasă pentru a plăti salariile, chiar dacă nu vede un viitor promiţător.

    Câţi dintre voi, care sunteţi IT-işti şi credeţi că aveţi o idee care poate să ajungă în lumea întreagă, lăsaţi jobul din mână, unde salariul intră la timp, pentru o aventură unde falimentul este mai probabil decât succesul?

    Câţi dintre voi sunteţi în stare să vă convingeţi prietenii să vină alături de voi, fără să fie plătiţi, ci doar cu o promisiune deşartă de a încasa ”câteva milioane“ dacă produsul sau serviciul creat va avea succes? Mai mult decât atât, cine ar accepta să lucreze pentru voi în aceste condiţii? (Apropo, articole despre Microsoft povestesc că secretara lui Bill Gates a fost plătită mulţi ani de zile în acţiuni, pentru că firma nu avea bani, şi a ajuns milionară când s-a listat la bursă.)

    În aceste condiţii, este mai bine să lucrezi pentru Bill Gates, pentru că nu rişti nimic.

    O altă explicaţie este legată de faptul că mediul din România nu încurajează start-up-urile în general, nu numai pe cele din IT. Probabil că dacă statul ar face trei parcuri de IT, în care doar să vii, să lucrezi acolo pe baza unei promisiuni că peste 10 ani, dacă produsul tău va avea succes, vei da înapoi o parte din bani statului, am mai avea o şansă să iasă un Bill Gates.

    Israelul a găsit o soluţie în urmă cu 30 de ani iar acum culege roadele, firmele israeliene ajungând pe Wall Street cu evaluări de miliarde de dolari, fiind cele mai bune în soluţii de securitate. Pericolul războiului şi atentatelor i-a mânat pe israelieni să facă performanţă în acest sector.

    Atât timp cât IT-iştii români nu vor muri de foame, nu va ieşi un Bill Gates dintre ei.

    Cinic vorbind, ca să se întâmple acest lucru ar trebui ca Oracle, IBM, Microsoft să plece din România şi să îi lase fără job. De foame, unii dintre ei vor încerca să devină antreprenori, să cucerească lumea şi să fie ca Bill Gates.

  • Nu sunt IT-işti? Îi pregătim noi

    CONTEXT:
    Lupta pe angajaţii IT din piaţă nu mai este demult un secret: conform previziunilor, numărul lor ar urma să ajungă la circa 98.000 anul acesta, iar în 2020, la peste 110.000.
    Interesul pentru candidaţii cu studii superioare este tot mai mare pe piaţa forţei de muncă, pe măsură ce noi companii intră în România şi încearcă să recruteze specialişti de la societăţile care activează deja aici. În acest sens, se preconizează o creştere de 55-60% a cererii forţei de muncă până la finele acestui an.

    DECIZIE:
    Florin Scarlat, fondator şi CEO al Bit Solutions, a decis să aloce o parte din timpul seniorilor angajaţi din cadrul companiei pentru pregătirea altora.

    CONSECINŢE:
    După şase luni de pregătire, primii şase angajaţi fără experienţă vastă în domeniu sunt pe punctul de a prelua propriile proiecte în cadrul firmei şi să se alăture celorlalţi 19 specialişti ai companiei.

    ”Intervievez angajaţi, în baza unui sistem propriu de evaluare, bazat mai ales pe atitudine: dacă îmi place persoana respectivă, o introduc în programul de pregătire“, descrie Florin Scarlat un principiu după care se ghidează atunci când caută un posibil viitor angajat al companiei de servicii de outsourcing şi consultanţă IT Bit Solutions. Businessul companiei este segmentat între activităţile de outsourcing (50-60% din venituri, segment pe care au circa 70 de clienţi, închiriere de imprimante mari – circa 25 de clienţi, vânzări de hardware şi software – aproximativ 50-60 de clienţi noi); Bit Solutions lucrează în prezent şi la realizarea a două produse software noi, despre care antreprenorul nu oferă încă detalii. Printre clienţii firmei se numără companii precum NEPI Rockcastle, Eneria (o divizie a Caterpillar), DTZ Echinox.

    Compania a înregistrat anul trecut afaceri de 1,3 milioane de euro, iar în cadrul firmei lucrează 19 angajaţi, cărora li se vor adăuga în curând primii şase absolvenţi ai Academiei Bit Solutions. Aceştia au urmat programul de pregătire de şase luni din cadrul companiei lui Scarlat. Antreprenorul a pornit academia în luna noiembrie a anului trecut, iar primii angajaţi au încheiat programul la finalul lunii august a acestui an. ”Am constatat, cel puţin în ultimii doi ani, că personal pregătit în domeniul IT nu prea mai există“, descrie Scarlat raţiunea din spatele lansării programului. El observă că piaţa IT din România s-a schimbat în ultimii doi ani, nu doar prin prisma cererii de forţă de muncă: dacă în urmă cu câţiva ani, în 2011-2013, clienţii aveau percepţia că IT-iştii vin să le rezolve o problemă şi atât, acum îşi doresc ca aceştia să aibă şi o atitudine pozitivă, să le vorbească frumos, să le ofere explicaţii. ”Există criterii foarte clare prin care clientul îmi evaluează mie activitatea şi atunci mi-am dat seama că dacă pregătirea pot să o fac, atitudinea nu am cum să o schimb“, explică el motivele pentru care chiar şi în IT contează nu doar pregătirea tehnică, ci şi abilităţile de relaţionare.

    În acest sens, se axează pe selectarea oamenilor din generaţia Millennials, care pot să se adapteze la noile reguli ale jocului: ”Mi-am dat seama că generaţia nouă, având acces la foarte multe resurse, la internet, nu mai ştiu să gândească: dacă avem o problemă, căutăm pe Google şi găsim o soluţie la problema noastră. Dacă îi dai unui tânăr o hartă şi îi spui să ajungă la Gara de Nord fără Waze, fără Google Maps, s-a terminat, el nu ştie să se uite pe hartă. Aceasta este o mare problemă, atunci când te duci la un client, nu ai timp să cauţi pe Google. Eu încerc să îi fac să înveţe să gândească.“

    Programul de pregătire de şase luni al Bit Solutions presupune ca în primele trei luni, care reprezintă şi o perioadă de probă, candidaţii să urmeze un program clar de învăţare, dar şi să predea proiecte în anumite deadline-uri; în următoarele trei luni, candidaţii se specializează şi încep să livreze proiecte în colaborare cu angajaţii firmei. ”În prima lună nu interacţionează cu clienţii; există o strategie foarte clară legată de ceeea trebuie să înveţe, de modul în care sunt verificaţi. Abia din a doua-treia lună, sub supravegherea unui senior, încep să interacţioneze cu clienţii, sunt evaluaţi, urmăriţi dacă respectă exact ceea ce au învăţat în prima lună“, descrie Florin Scarlat modul de lucru cu aceşti angajaţi. Prima lună este una de învăţare, din toate punctele de vedere: gândire strategică în IT, customer service, modul de lucru cu proceduri. Din a doua lună sunt evaluaţi şi încep să aplice ceea ce au învăţat în prima lună.

    ”Rezultatele sunt îmbucurătoare pentru că într-adevăr oamenii sunt foarte motivaţi. În perioada de interviuri au venit oameni care voiau să renunţe la salarii de 2.500 – 3.000 lei, ca să vină la noi să înveţe“, descrie Scarlat profilul celor care îşi doresc să intre într-un astfel de program. Potrivit lui, 50 de candidaţi au venit la interviul de selecţie pentru acesta, în contextul în care, în perioada celor şase luni, angajaţii sunt plătiţi cu salariul minim. ”Investeşte firma în tine, tu eşti plătit fără să ai vreo responsabilitate în cadrul firmei, iar treaba ta este doar să înveţi, să dai nişte livrabile la un moment dat pe parcursul acestor trei luni. După următoarele trei luni trebuie să arăţi că într-adevăr vrei să faci IT“, explică antreprenorul.

    Potrivit lui, majoritatea celor care au venit la interviu pentru înscrierea în program erau angajaţi în alte firme; mai puţin absolvenţi sau studenţi. ”Şi-au dat seama că fac acelaşi lucru zi de zi şi voiau să aibă o perspectivă mai amplă asupra IT-ului“, a observat el. Spune că are şi exemple de persoane care nu aveau niciun fel de cunoştinţe de IT, iar acum au proiecte în domeniu. ”În firmele mari învaţă să facă, la fel ca un roboţel, o bucăţică de activitate; în schimb aici au parte de o complexitate mai mare şi, fiind şi firmă antreprenorială, lucrând cu diverse tipuri de clienţi, învaţă să facă extrem de multe lucruri, îi orientează. Poate în viitor vor să facă altceva“, punctează el. După aceste luni de pregătire, angajaţii sunt încurajaţi să îşi ia o certificare în domeniu (ale cărei costuri sunt suportate de firmă); dacă reuşesc să o obţină, ”înseamnă că omul acela este determinat şi îşi doreşte să facă IT“. Spune că, din experienţa anterioară, a observat că obţinerea unor certificări de acest tip reprezintă un indicator al gradului de implicare a persoanei.

  • Cât sunt dispuse companiile din România să investească în securitatea cibernetică

    Aceasta este doar una dintre concluziile sondajului centrat pe securitate IT şi realizat în rândul integratorilor IT la ediţia de la Cluj-Napoca a NetSafe Security Day, eveniment de marcă a Grupului NetSafe, unul dintre cei mai importanţi distribuitori de soluţii şi produse IT cu valoare adăugată pe segmentele de Security, Networking şi Wireless.

    „Nivelul de investiţii în securitate IT este în creştere, iar ritmul investiţional se va accelera în perioada următoare, pe măsură ce tot mai multe companii vor conştientiza riscurile la care se expun dacă nu iau măsurile potrivite pentru a se proteja de atacurile informatice. Acesta este şi demersul nostru prin organizarea evenimentului NetSafe Security Day: de conştientizare a beneficiilor investiţiilor, prin întâlniri periodice cu partenerii locali, la nivelul întregii ţări”, spune Doru Manea, CEO NetSafe.

    75% dintre integratorii IT sunt de părere că investiţiile companiilor în domeniul securităţii IT vor merge către soluţiile de creştere a vizibilităţii asupra reţelei, prin care se analizează traficul, dispozitivele utilizate, aplicaţiile rulate şi protocoalele de securitate, dar şi de control al accesului în reţea.

    O altă zonă care va atrage investiţiile companiilor în perioada următoare este reprezentată de soluţiile pentru actualizarea infrastructurii wireless, 50% dintre integratori afirmând că firmele din România îşi vor direcţiona bugetele şi către acest segment.

    O concluzie importantă a sondajului arată faptul că investiţii importante vor fi direcţionate de către companii şi către educarea angajaţilor în privinţa ameninţărilor informatice, 25% dintre integratorii IT indicând această direcţie de investiţii.

    Sondajul a fost realizat în cadrul evenimentul NetSafe Security Day din Cluj-Napoca, de la finalul lunii trecute, şi se bazează pe răspunsurile integratorilor IT, furnizori de soluţii de securitate IT pentru peste 150 de companii.

    În cadrul evenimentului au participat trei dintre cei mai importanţi vendori din industria de securitate IT la nivel mondial: Fortinet, IXIA şi PhishMe.

    NetSafe Security Day Cluj-Napoca este primul dintr-o serie de evenimente dedicate industriei de securitate IT care vor avea loc în perioada următoare în cele mai importante oraşe din ţară.
     

  • România este strivită între IT-işti şi ingineri, la o extremă, şi paznici şi videochat, la cealaltă extremă. La mijloc nimeni nu vrea să lucreze pe salariile actuale şi cere 1.000 de lei în plus

     În orice magazin, supermarket, companie, locaţie intri şi dai de un paznic sau un bodyguard care pierde timpul pe acolo. Pentru acest job, plătit cu salariul minim pe economie (1.450 de lei brut) sau puţin peste, în funcţie de oraş, plictiseala este cel mai mare duşman, cum trec cele 8 ore.

    De asemenea, pentru fete videochatul a venit ca o soluţie de salvare din sărăcie, fără a mai ajunge pe străzile din Occident.

     În Bucureşti, la ieşirea din metrou în Piaţa Romană sau la Coloane, aproape orice fată este abordată de un tânăr care îi dă un flayer despre videochat şi cât poţi să câştigi de acolo, cu acte în regulă. Unul din cele mai mari videochaturi din Bucureşti, LTV Network, a raportat pentru 2016 afaceri de 30 mil. lei (6,7 mil. euro).

    Un barman dintr-o pizzerie din Capitală, care a lucrat mai bine de 10 ani în Occident, dar care s-a întors acasă pentru că reuşeşte acum să rămână cu mai mulţi bani în mână la final de lună în Bucureşti decât la Milano, răbufneşte: Nimeni nu mai vine să lucreze, să fie ospătar sau picoliţă. Decât să stea 12 ore în picioare şi să ia 100-200 de lei pe zi, mai bine se face paznic sau se duce la videochat. Unde ne vom duce aşa?

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cronică de film: Un horror de pus în ramă

    Cu încasări de peste 120 de milioane de dolari în weekendul lansării, It a lăsat mult în spate tot ceea ce înseamnă competiţie – filme precum Home Again sau The Hitman’s Bodyguard.

    A fost o performanţă binevenită, având în vedere că săptămânile de la sfârşitul lunii august au adus cele mai slabe performanţe din ultimii 20 de ani pentru box-office-ul nord-american.

    Intrarea It pe marile ecrane a adus mai multe recorduri: cea mai bună lansare din septembrie şi cea mai bună lansare pentru un film horror. Succesul de care se bucură producţia celor de la Warner Bros. şi New Line Cinema confirmă popularitatea lui Stephen King – peste 30 de filme îi poartă numele în căsuţa scenariştilor.

    It are ca şi concept central ceva ce mie, personal, mi-a dat multe coşmaruri când eram mic: un clovn criminal. Sigur, povestea e mult mai amplă, dar dacă ideea unui clovn care prinde viaţă vi se pare înspăimântătoare, atunci filmul o să vă dea fiori. De fapt, chiar şi Stephen King a recunoscut că Pennywise – numele clovnului în cauză – este o manifestare a temerilor sale din copilărie.

    Pennywise, aşadar, pare a avea un singur scop: să sperie şi să ucidă copii.

    Filmul din anii ’80 a rămas un punct de referinţă în industria horror, deşi e greu să spui că a fost un film reuşit. Singurul lucru de remarcat în acel caz este interpretarea lui Tim Curry, dar subiectul tratat a fost primit cu un entuziasm nebun de fanii genului. Era prin urmare firesc ca cineva să se încumete să adapteze din nou scenariul lui King, iar acel cineva s-a dovedit a fi Andy Muschietti.

    Încă de la prima scenă a filmului, care ni-l prezintă pe Georgie – un băiat de 6 ani care nu are un destin prea fericit – e evident că varianta din 2017 e mult superioară din punct de vedere tehnic. E şi meritul tehnologiei, pentru că efectele speciale sunt folosite în mod constant. Pot argumenta că e mai simplu să colorezi în roşu pe calculator decât să foloseşti cinci pungi de ketchup, aşa cum se făcea în anii ’80; în acelaşi mod, pot însă argumenta că lipsa totală de realism din filmele acelor ani avea un farmec pe care nu îl mai regăsesc azi.

    Pe măsură ce filmul avansează, aflăm şi inevitabilul clişeu: Pennywise e fapt o entitate malefică care se trezeşte o dată la 27 de ani pentru a teroriza copiii. Partea bună e însă că regizorul nu se fereşte de clişeele filmelor horror, ci profită la maximum de ele. Nu e un film care să aducă ceva sofisticat, o încercare de a transforma un horror într-un thriller; dimpotrivă, avem de-a face cu un film care are un singur rol: să ne sperie.

    Dacă nu sunteţi fani ai genului – eu recunosc că sunt – atunci It nu vă va impresiona în niciun fel. Filmul are meritul de a ieşi din zona celor realizate doar pentru profit, aşa cum a fost cazul seriei Paranormal Activity (aşa-numitele found footage), şi de a se întoarce la anii de glorie ai genului, când regizorul Sam Raimi aducea pe marile ecrane Evil Dead. Ca fapt divers, povestea din Evil Dead (film din 1984) a fost relansată anul trecut pe HBO, prin serialul Ash vs. Evil Dead.

    În concluzie, It e un film pentru iubitorii de horror. Ei vor pleca din sala de cinema aşa cum am făcut-o şi eu: cu un zâmbet pe faţă, dar cu teama că s-ar putea să nu dorm în noaptea ce urmează.

    Nota: 8,5/10

BusinessMagazin