BusinessMagazin

Tag: inflatie

  • Guvernul Ungariei continuă lupta cu inflaţia: introduce promoţii obligatorii în magazine

    Guvernul maghiar vrea să se a­sigure că rata inflaţiei va fi alcătuită dintr-o singură cifră până la finalul anului, iar în acest sens a anunţat că va introduce un sistem de monito­rizare a preţurilor care va include promoţii obligatorii în magazine, potrivit Portfolio.

    Măsura plafonării preţurilor a fost deocamdată prelungită până la sfârşitul lunii iunie.

    Guvernul a împărţit alimentele de bază în 20 de categorii, iar în fie­care săptămână retailerii trebuie să ofere una dintre acestea la o reduce­re de cel puţin 10% faţă de cel mai mic preţ din ultimele 30 de zile. Astfel de categorii includ, de exem­plu, carnea de pasăre, brânză, pâine, produse de patiserie, legume, fructe, mezeluri.

    Măsura promoţiilor obligatorii va intra în vigoare cel târziu la înce­putul lunii iulie.

    Deocamdată nu se ştie pe ce pe­rioadă va fi implementată măsura promoţiilor obligatorii. În plus, pre­ţurile vor fi controlate mai strict, ceea ce înseamnă că vor avea loc raiduri în magazine. Siste­mul de monitorizare a preţurilor va intra în vigoare cel târziu la 1 iulie.

    Purtătorul de cuvânt al guver­nului, Alexandra Szentkiralyi, a de­cla­rat că detaliile ultimelor măsuri sunt în curs de elaborare, iar măsura privind promoţiile obligatorii va a­fecta în primul rând marile lanţuri de retail şi nu se va aplica magazinelor mici.

    Alimentele s-au scumpit în mar­tie cu 43% în Ungaria în termeni lunari.

    În prezent, nu există nicio propu­nere pe masa guvernului pentru o nouă îngheţare a preţului la benzină, iar preţurile sunt în scădere, dar „nimic nu poate fi exclus, a afirmat şeful de cabinet al premierului ma­ghiar Viktor Orban, Gergely Gulyas.

    „Este necesar să aşteptăm să vedem cum evoluează preţurile la carburanţi“, a adăugat acesta.

    Preţurile de pe piaţă erau mai mari decât în prezent când a fost introdus plafonul preţului la benzină. Potrivit ministrului, nu există o astfel de propunere, însă dacă preţurile carburanţilor vor creşte din nou, pot începe negocieri.

    Privitor la inflaţie, şeful de cabinet al premierului ungar Viktor Orban, Gergely Gulyas, a afirmat că este imposibil de spus la ce nivel se va situa inflaţia la sfârşitul anului. Mai multe analize economice arată că inflaţia va fi cu 1-2-3% mai mare decât se aşteaptă guvernul, însă acesta îşi susţine deocamdată prognoza.

    Ungaria are una dintre cele mai ridicate rate ale inflaţiei, de peste 25%, aceasta erodând puternic cererea de consum şi împingând economia ţării în recesiune tehnică.

    Inflaţia anuală s-a temperat pentru a doua lună consecutiv în martie, menţinându-se însă la 25,2%.

    Recent, viceguvernatorul băncii centrale ungare Barnabas Virag a declarat că rata de scădere a inflaţiei se poate accelera din aprilie, dezinflaţia putând fi cu adevărat abruptă de la jumătatea anului. Inflaţia cu o singură cifră este realizabilă până la sfârşitul anului, a subliniat acesta.

     


     

     

  • Cum a reuşit să ţină în frâu economia Ucrainei Serhi Nikolaiciuk, viceguvernatorul Băncii Naţionale a Ucrainei, dintr-o cameră îngustă de patru metri pătraţi

    Serhi Nikolaiciuk s-a trezit devreme în ziua aceea. La telefonul care suna isteric era mama sa, plecată în străinătate. Zborul ei înapoi la Kiev fusese anulat, iar de la ştiri a aflat că tancuri ruseşti au trecut graniţa. Era pe 24 februarie 2022. Câteva minute mai târziu, traversând un oraş panicat, Serhi era în drum spre birou pentru o întâlnire de urgenţă. Aşa a început un an în care el şi colegii săi – mai obişnuiţi să supravegheze băncile şi să ia la ţintă inflaţia din paşnice săli de consiliu decât să dezbată în celule de război – au învăţat să conducă o economie sub asediu, trăgând pârghiile de politică monetară din buncăre şi locaţii secrete cu tot atâta speranţă pe cât credinţă. Serhi este viceguvernatorul Băncii Naţionale a Ucrainei, scrie Bloomberg.

    „Am avut mai multe sentimente amestecate: unul a fost frica pentru familia mea, iar al doilea a fost un imens simţ al responsabilităţii”, îşi aminteşte tânărul bancher de doar 41 de ani. „Mi-am dat seama că se întâmplă ceva cu adevărat oribil şi că menţinerea sistemului financiar pe linia de plutire va fi provocarea vieţii mele.”

    A fost un an dificil pentru toţi cei care iau decizii de politică monetară, fie că este vorba de bănci centrale mari ca Fed sau BCE, fie de instituţii mărunte, având în vedere inflaţia necruţătoare şi ameninţarea recesiunii. Dar astfel de probleme pălesc în comparaţie cu impulsul de a fugi dintr-un oraş asediat, cu a evalua ratele dobânzilor din adăposturi secrete şi cu a negocia un împrumut dintr-un buncăr antirachetă. Serhi şi colegii săi au devenit bancherii din buncăre (bankers in bunkers), un sugestiv joc de cuvinte făcut de Bloomberg pentru a arăta cum este viaţa pe timp de asediu şi război a celor care conduc banca centrală ucraineană.

    Banca Naţională de la Kiev avea deja o misiune destul de grea în a ghida o economie dependentă de ajutor extern prin dispute politice interne şi corupţie endemică. Aceste provocări au fost înlocuite cu a trăi şi munci sub ameninţarea bombelor şi asasinilor, cu a se asigura că evenimentele de pe frontul unui război fără final la orizont nu întunecă judecăţi.

    În timp ce Vladimir Putin încerca să zdrobească ordinea mondială de după Războiul Rece cu un război fulger, consiliul de administraţie al băncii centrale ucrainene şi mai mulţi şefi de departament s-au adunat în prima zi a invaziei în palatul în stil renascentist rusesc, cu roşu şi gri, din cartierul guvernamental al capitalei. Sarcina iniţială a fost aprobarea rapidă a Decretului nr. 18, o listă de 16 măsuri de urgenţă pentru a preveni panica, a consolida sistemul bancar şi a impune controale de capital.

    Documentul, a cărui formulare a fost finalizată rapid într-un grup de brainstorming, includea o limită zilnică de 100.000 grivne (2.708 dolari) pentru retragerile de numerar pentru gospodării, o interdicţie de retragere a valutei şi îngheţarea cursului de schimb oficial. La ora 10 dimineaţa actul era în vigoare. „Următorul pas a fost să ne asigurăm că sistemul de tranzacţii continuă să funcţioneze”, povesteşte Katerina Rojkova, prim-viceguvernatoare în vârstă de 50 de ani. „Eram concentrată total – nu simţeam nicio teamă”, a adăugat ea. Aveau cu ce să pornească la drum. Prima invazie rusească, din 2014, în care Rusia a anexat Crimeea, a provocat Ucrainei o criză financiară acută. Dar apoi economia s-a reechilibrat, iar banca centrală şi-a construit rezerve valutare de peste 27,5 miliarde de dolari, a spus viceguvernatoarea. „De data aceasta, am avut un amortizor care includea rezerve valutare şi sustenabilitatea financiară şi le-am folosit.”

    Apoi a venit rândul efortului de război: banca a creat un cont pentru donaţii către armată şi a coordonat chiar şi livrarea de camioane blindate de transport de numerar de la băncile comerciale către armată.

    După aceea, totul s-a oprit. Invazia lui Putin a dat peste cap economia, întrerupând liniile de aprovizionare. A închis industrii întregi, deoarece milioane de ucraineni au fugit din zonele de luptă pentru a căuta siguranţă în vestul Ucrainei sau în străinătate. Rojkova şi-a amintit cum se grăbea printr-un Kiev pustiu, printre capcane metalice pentru tancuri şi cratere fumegânde produse de rachete.

    „Asta pe fondul veştilor despre ocuparea oraşelor ucrainene precum Mariupol şi Melitopol. Se întâmplau lucruri oribile”, a spus Rojkova. „Realizezi că nu se întâmplă undeva departe, ci că este aproape de tine şi ştii asta nu din ziare, ci îţi spun propriile simţuri.”

    Preşedintele Volodimir Zelenski şi anturajul său au câştigat preţuire internaţională – precum şi mai multe runde de ajutor militar – pentru rezistenţa lor în faţa Rusiei, ca şi soldaţii ucraineni din prima linie. Dar între vârful guvernamental şi rezistenţa ucrainenilor de rând, acţiunile oamenilor de la banca centrală şi ale birocraţilor de stat sunt cele care au reuşit să menţină ţara funcţională. Uşor nu a fost şi nu este pentru nimeni. Povestea recentă din The Times, cu primele zile de război ale preşedintelui Zelenski, când ucigaşii paraşutaţi de Rusia în Kiev pentru a-l elimina au ajuns la distanţă de câteva minute de mers de palatul prezidenţial, este grăitoare.

    În timp ce forţele ruse atacau Kievul, pe 3 martie consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a amânat o decizie de politică monetară, îngheţând rata cheie la 10%. A spus că va reveni la activităţi mai normale, cum ar fi ajustarea inflaţiei şi un curs de schimb flotant, după ce Ucraina va fi „eliberată de invadatorii ruşi”.

    Următoarea mişcare a venit pe 2 iunie, când dobânda a fost urcată la 25%, un salt imens, disperat. Banca a spus că a trebuit să dubleze costurile de împrumut pentru a susţine moneda, a stabiliza economia şi a stopa accelerarea inflaţiei.

    În acelaşi timp, a recunoscut că instrumentele obişnuite de politică monetară şi-au pierdut eficienţa din cauza războiului, care a pus pe drumuri peste o treime din ucraineni şi a blocat afaceri. Mai mult, invazia a făcut ca sarcina oricărui economist de a încerca să previzioneze viitorul prin intermediul unor indicatori tehnici precum şomajul şi vânzările cu amănuntul să fie aproape imposibilă. Chiar şi în ţările care se bucură de pace o astfel de misiune pare să ţină mai degrabă de darul ghicitului decât de vreo ştiinţă exactă, aceasta tot din cauza incertitudinilor create de război, dar şi a inflaţiei şi perturbărilor de pe lanţurile de aprovizionare.

    Dobânda de referinţă este astăzi la acelaşi nivel, cu hrivna ancorată de dolar după ce banca a trebuit să o devalorizeze cu 20% în iulie pentru a-şi proteja rezervele de valută.

    O altă problemă care subminează politica monetară este o dispută cu ministerul de finanţe. În timp ce banca centrală a majorat ratele dobânzilor, ministerul a refuzat să le egaleze la vânzarea de obligaţiuni  pentru a evita plata unor costuri mult mai mari. Rezultatul este că creditorii preferă să-şi parcheze fondurile în exces în certificatele de depozit cu randament mai ridicat ale băncii centrale în loc să împrumute guvernul la preţuri mai aproape de ratele pieţei.

     

    „Costul unei greşeli, date fiind circumstanţele, a crescut”, a declarat AndriI PişnIi, guvernatorul băncii centrale, într-un interviu în decembrie făcut în timp ce sirenele de raid aerian sunau la Kiev. „Acest lucru mă face să petrec mai mult timp cu analizarea şi gândirea deciziilor decât atunci când era pace.”

     

    Acea pace a dispărut într-o clipă. Nikolaiciuk şi-a avertizat prietenii că totul indică spre o invazie şi să fie pregătiţi. Toţi cei din banca centrală au fost informaţi şi s-au pregătit – bagaje pline cu lucruri esenţiale lângă uşă şi planuri de evacuare din Kiev, dacă era necesar.

    Cu toate acestea, a fost un şoc când s-a întâmplat, a spus el. „Chiar dacă am dat sfaturi tuturor, nu eram deloc pregătit”, a spus el râzând la cină la un restaurant din capitală.

    Banca a evacuat personalul, într-o operaţiune care a durat 18 ore, într-o locaţie nedezvăluită din vestul Ucrainei. Ulterior, echipa s-a mutat la Lvov, un oraş aproape de graniţa cu Polonia. Zelenski n-a părăsit Kievul. În primele zile de invazie a rămas acolo, baricadat în palatul prezidenţial, alături de prieteni şi aliaţi, în timp ce gărzile sale se luptau pe străzile oraşului cu paraşutiştii ruşi trimişi să răstoarne guvernul. Abia după îndepărtarea acestui pericol a acceptat să-şi mute cartierul general într-un buncăr, părăsit uneori pentru a vizita trupele de pe front sau cartierele bombardate, spre exasperarea gărzilor personale. Războiul a fost ceva nou şi şocant şi pentru el. Dacă Nikolaiciuk se aştepta la o invazie, preşedintele a crezut până în ultima clipă că nu există acest pericol.

    Între timp, pentru echipa băncii centrale au fost multe momente în adăposturi, departe de masa din lemn masiv lăcuit din sala lor obişnuită de consiliu de la sediul principal. În martie, o alarmă de raid aerian a întrerupt o convorbire crucială pentru obţinerea unui acord de ajutor de urgenţă de 1,4 miliarde de dolari de la Fondul Monetar Internaţional. Oficialii ucraineni s-au refugiat în subteran pentru siguranţă.

    „Consiliul s-a reunit în faţa unui laptop într-o cameră îngustă de patru metri pătraţi şi aşa au continuat consultările”, a spus Nikolaiciuk. „Cred că echipa FMI a fost impresionată.”
     

    A fost loc şi pentru o nouă formă de afişare a solidarităţii profesionale. Fostul guvernator Kirilo Şevcenko şi-a supărat colegii şi a atras critici din partea lui Zelenski şi a FMI pentru stilul său autoritar şi pentru că a descurajat personalul reformator.

    Rojkova a spus că au reuşit să lase dezacordul deoparte citând o frază din „Cartea junglei” a lui Rudyard Kipling: Duşmanii nu se luptă la băltoacele cu apă în vremuri de secetă. „Acum vom avea un armistiţiu pentru apă”, povesteşte Rojkova că i-a spus lui Şevcenko. „Când războiul se va fi terminat, ne vom întoarce pe fostele noastre poziţii.”

    Asta nu s-a întâmplat, totuşi. Şevcenko a fost acuzat de deturnare de fonduri de la o bancă de stat pe care a condus-o cândva. El a demisionat şi a fost înlocuit de Pişnii în octombrie, după care a părăsit Ucraina.

    Un an mai târziu, economia este devastată de război. Bilanţul final al anului 2022 include o scădere de peste 30% a Produsului Intern Brut, inflaţie ce depăşeşte 26% şi o bancă centrală care-şi topeşte rezervele. Pe măsură ce conflictul a căpătat alte dimensiuni, la fel s-au schimbat şi îngrijorările băncii centrale. În ciuda unei campanii de atacuri cu rachete şi drone împotriva infrastructurii civile, inclusiv a reţelei energetice, ucrainenii sunt acum obişnuiţi cu bombardamentele şi cu avertismentele de raiduri aeriene, ignorând adesea adăposturile.

    La banca centrală, teama de bombardament sau că ucrainenii care fug de război vor declanşa un exod al capitalului din bănci a fost înlocuită cu îngrijorarea că întreruperile curentului ar putea paraliza băncile. Rata creditelor neperformante din sistemul bancar a atins 37% şi va mai creşte deoarece  războiul a distrus sursele de venit ale multora. Mulţi clienţi ai băncilor sunt plecaţi din ţară, iar creditele nu mai sunt o prioritate atunci când pe primul loc este supravieţuirea. Cum sfârşitul războiului nu pare aproape, există temeri că băncile vor rămâne fără bani şi nu vor mai avea cu ce credita economia când va reveni pacea. Ucraina încă aşteaptă jumătate din ajutorul financiar promis de Vest. Este vorba de 33 de miliarde de euro. Pentru comparaţie, guvernul SUA a cheltuit 50 de miliarde de dolari pentru a scoate General Motors din falimentul în care compania auto a intrat în 2009. Peste 30 de miliarde de euro au costat doar bailouturile a două companii financiare irlandeze doborâte de criza datoriilor suverane.

    Pentru a-şi ţine personalul în siguranţă – şi pregătit – banca centrală are acum un adăpost bine echipat sub centrul Kievului, care include spaţii de locuit pentru familii, astfel încât angajaţii esenţiali să poată rămâne peste noapte.

    În timp ce ucrainenii caută modalităţi de a ajuta la efortul de a-i scoate pe ruşi din ţară, Nikolaiciuk este recunoscător că are un scop clar definit departe de negura războiului. „A fost un mare avantaj să avem această misiune”, a spus el. „Trebuie să fii concentrat pe a lua decizii în cel mai eficient mod. Aceasta este contribuţia ta la rezistenţa ţării şi la victoria care va veni.”  

  • Veştile nu sunt bune pentru Europa de Est: inflaţia puternică persistă, economia încetineşte şi dobânzile vor rămâne sus tot anul

    Cea mai puternică inflaţie din UE, cea a Ungariei, a mai făcut un pas înapoi în martie, dar este unul îngrijorător de mic. Ritmul de creştere anualizată al preţuri­lor a rămas peste pragul psihologic de 25%. Acesta este un semn că pe de-o parte procesul de dezinflaţie va fi unul foarte lent, iar pe de alta că banca centrală ungară nu va putea coborî prea curând dobânzile, deşi economia dă semne tot mai clare de slăbiciune: vânzările de retail şi industria se duc în jos. Dar şi celelalte state est-europene au cam aceleaşi probleme.

    Un motiv în plus de supărare în Ungaria este că investitorii au început să ia cu asalt obli­gaţiunile româneşti, pe care până nu demult le priveau cu o prudenţă mai mare sau le ocoleau din cauza deficitului bugetar şi a celui de cont curent prea ridicate. Explicaţia găsită de Portfolio, principala sursă ungară de ana­lize economice de presă, este nu că România şi-a îmbunătăţit sem­nificativ parametrii buge­tari, ci că finanţele celorlalte economii din regiune s-au degradat, ţările ajungând toate pe acelaşi palier.

    Un plus al României ar fi că importă mai puţină energie decât vecinii. Inflaţia anuală din Ungaria a încetinit de la 25,4% în februarie la 25,2% în martie, deşi toată lumea se aştepta la o decelerare mai puternică. Martie este ast­fel a doua lună în care indicatorul se retrage, ceea ce ar întări teoria că inflaţia a depăşit punctul de vârf. Însă este vorba doar de infla­ţia generală. Cea de bază, la calcularea căreia sunt excluse elemente cu preţuri vola­tile precum alimentele şi energia şi de o impor­tanţă mai mare pentru banca centrală când analizează dacă să crească sau nu dobânzile, a accelerat de la 25,2% la 25,7%.

    Portfolio a observat că energia şi mai ales ali­men­tele au continuat să se scum­pească cel mai mult, deşi era de aşteptat ca la mân­care ten­dinţa să se modereze a­vând în ve­dere campaniile de reduceri şi înghe­ţări de preţuri anunţate de retaileri. Ouăle, de­venite un indicator al inflaţiei, s-au scumpit cu 74%. Inflaţia ridicată persistă chiar dacă con­sumul scade. Vânzările de retail au picat cu 10% în volum în februarie, luna pentru care au fost publicate cele mai recente date.

    Indicatorul îşi va menţine probabil această traiectorie, ceea ce înseamnă că puterea de cumpărare a gospodăriilor va continua să se deterioreze, cred analiştii de la ING. Şi acti­vita­tea din industrie este în scădere, sau cădere liberă după cum se exprimă economiştii – minus 4,6% în februarie, după o lună ianuarie şi ea dezamăgitoare. Iar perspectiva din indus­trie pare să se întunece pe zi ce trece. Aceasta înseamnă că economia se degradează în timp ce inflaţia rămâne puternică, adică Ungaria se va confrunta în curând cu stagflaţie.

    Banca centrală, cu dobânzile duse deja la ceea ce pare cel mai ridicat nivel la care se simte confortabil, nu va putea face altceva decât să ţină dobânzile sus mai mult timp. În Polonia, unde inflaţia nu este atât de puter­nică, dar este totuşi persistentă, deşi guverna­torul băncii centrale Adam Glapinski a re­mar­cat o tendinţă „descrescătoare accentuată“, nici nu se pune problema de reduceri de do­bânzi anul acesta. A spus-o chiar Glapinski, alt­fel aliat de nădejde al partidului aflat acum la guvernare. El şi-a schimbat astfel discursul, anterior făcând aluzie la posibile tăieri de dobânzi.

    Mai mult, un coleg de-al guvernatorului, Ludwik Kotecki, a spus că se aşteaptă ca infla­ţia să rămână anul acesta deasupra pragului de 10% (speranţa şefului său fiind că indicatorul se va retrage la 6%) deoarece cotaţiile ridicate ale petrolului, lipsa de forţă de muncă şi poli­tici fiscale laxe vor ţine preţurile de consum sus mai mult decât acceptă acum instituţia la care lucrează. De aceea, Kotecki propune chiar o majorare de dobândă pentru ca banca centrală să demonstreze că este hotărâtă şi că are cu ce să ţină inflaţia sub control, notează Bloomberg. Inflaţia poloneză a accelerat la 18,4% în febru­arie, dar cei mai mulţi analişti consideră că punctul de maxim a fost lăsat în urmă.

    Ca şi în cazul Ungariei, dezinflaţia va fi un proces de lungă durată. Datele preliminare spun că inflaţia generală s-ar putea să fi ajuns deasupra nivelului de 16% în martie. Glapinski crede că inflaţia de bază va începe să dea înapoi abia după mijlocul anului. Pentru unii analişti, aceasta este o previziune optimistă. Iar economia simte presiunile inflaţiei şi dobânzilor mari. Vânzările de retail de bunuri au scăzut în februarie cu 5% în ritm anualizat, mai mult decât s-a anticipat. Consumatorii par să-şi fi redus achiziţiile de bunuri esenţiale. Achiziţiile de alimente au coborât cu 4,6% în februarie. Perspectivele pentru retail sunt negative, potrivit analiştilor ING. Producţia industrială a dezamăgit, de asemenea, crescând slab în ianuarie şi scăzând în februarie. Datele economice arată o contracţie a PIB-ului polonez în primul trimestru al acestui an. Pentru România, analiştii de la ING se aşteaptă ca economia să stagneze în primul trimestru, sau cel mult să crească slab. De asemenea, consumul privat pare că „în sfârşit“ încetineşte – vânzările de retail au crescut cu 3,2% în februarie în ritm anualizat, dar au scăzut faţă de luna precedentă. 

     

  • Piaţa din SUA stă în tensiune: Este posibil ca inflaţia să fi atins minimul ultimilor doi ani

    Este posibil ca inflaţia din SUA să fi atins cel mai scăzut nivel al ultimilor doi ani, dar nu suficient pentru FED, banca centrală americană, care ar putea să crească ratele în continuare, titrează Financial Times.

    Indicele preţurilor de consum pentru luna martie, care va fi publicat miercuri, este de aşteptat să fi crescut cu 5,1% de la an la an, potrivit unei prognoze întocmite de Bloomberg.

    Aceste date ar marca o decelerare semnificativă în comparaţie cu 6% înregistrat în februarie, atingând cel mai scăzut nivel din mai 2021. Pe o bază lunară, preţurile de consum sunt de aşteptat să fi crescut cu 0,2%.

    Cu toate acestea, IPC „de bază”, care exclude costurile volatile ale energiei şi alimentelor, este de aşteptat să fi crescut cu 5,6% faţă de anul de trecut, sugerând că presiunile asupra preţurilor pentru unele bunuri şi servicii sunt încă ridicate.

    Cele mai recente date despre inflaţie, care vor fi publicate de Bureau of Labor Statistics, miercuri, reprezintă unul dintre cele mai importante comunicate înaintea următoarei reuniuni de politică a Fed de la începutul lunii mai.

     

  • Deşi pare de necrezut, inflaţia ne-a salvat în această criză

    Toată lumea se întreabă dacă suntem cu adevărat într-o criză, pentru că nu prea se vede, cel puţin la nivelul corporaţiilor, la nivelul marilor companii şi chiar la niveul întreprinderilor mari şi mijlocii.

    Unii încă îşi mai amintesc de criza anterioară (între timp pe piaţă au venit alte generaţii, care nu au simţit pe viu acea criză), care a lovit în dreapta şi în stanga.

    Creşterea cu 30% a cursului valutar leu/euro în câteva luni, respectiv de la 3,8 lei/euro până la 4,3 lei/euro de la finalul lui 2008 până la începutul lui 2009, dublarea cursului valutar al francului elveţian, cele două monede fiind cele mai folosite în acordarea de credite, în perioada de boom (70% din împrumuturi au fost atunci în valută) au ras practic valoarea în euro a salariilor şi au majorat semnificativ ratele bancare, pentru că la aceeaşi rată în euro trebuia să ai cu 30% mai mulţi lei, că să nu mai vorbim de situaţia cu francul elveţian.

    Confruntate cu o prăbuşire economică, de la o creştere economică de 8% în 2008 am trecut la o cădere economică de 7% în 2009, deci un minus de 15%, companiile au tăiat salariile în valoare nominală în lei cu 10-20-30-40 şi chiar 50%, plus că au dat oamenii afară. Cine rezistă bine, cine nu, nu! Această scădere nominală a salariului în lei, coroborată cu creşterea cursului valutar, a dus la o scădere reală a salariilor. Nu multă lume a putut să se descurce cu această lovitură. După firmele private a venit şi statul, care a tăiat salariile din sectorul bugetar cu 25% în 2010. Aşa că a fost jale peste tot, iar criza s-a văzut pe viu.

    Acum, totul este diferit, chiar total diferit, nu avem cădere economică, ci dimpotrivă, firmele nu dau oameni afară, ci dimpotrivă, fac eforturi să îi ţină majorând salariile. Cursul valutar leu/euro nu a crescut, ci chiar este foarte stabil, chiar prea stabil.

    Chiar dacă suntem cu războiul din Ucraina la graniţă, chiar dacă ne confruntăm cu o inflaţie puţin aşteptată, economia funcţionează. Companiile nu au majorat salariile la nivelul inflaţiei, dar totuşi a reuşit să acopere jumătate din creşterea preţurilor. Pe fondul stabilităţii cursului valutar leu/ euro salariile au crescut în euro.

    Chiar dacă dobânzile la lei au crescut de 5-6 ori în mai puţin de doi ani, lumea reuşeşte să îşi plătească ratele la bancă. La împrumuturile în lei rata creşte din dobândă, dar nu creşte principalul, ceea ce la un credit în valută se întâmplă şi cu principalul, şi cu rata.

    Acum 70% din împrumuturile acordate persoanelor fizice sunt în lei, ceea ce a facut ca România să stea mult mai bine în picioare.

    Deşi pare un paradox, inflaţia de acum a ajutat economia românească, a ajutat companiile, a ajutat statul, care a avut încasări mai mari la buget. Orice om dacă ar avea de ales între o tăiere nominală a salariilor cu 10% la o inflaţie de 4% versus o inflaţie de 16% şi o creştere salarială nominală de 4% ar alege varianta a doua.

    Bineînţeles că inflaţia scade puterea de cumpărare, dar câteodată ar putea să ajute pe toată lumea într-o perioadă de criză.

    Conform studiului CEO Survery 2023 realizat de firma de consulatanţă PwC, managerii companiilor din România au spus că printre măsurile de criză pe care trebuie să le adopte creşterea preţurilor, deci inflaţia, ocupă un loc important.

    Practic, creşterile de preţuri în această criză, inflaţia fiind în 2022 de 16%, iar în 2021 de 8%, au fost preluate de consumatori, chiar dacă s-au confruntat cu scăderea puterii de cumpărare. Fiecare şi-a ajustat consumul, dar practic majorările de preţuri au fost plătite.

    Într-un fel sau altul aş putea spune că această inflaţie, care a dat un respiro companiilor pentru că au putut majora preţurile, războiul din Ucraina, care din punct de vedere economic, militar, de securitate şi geopolitic este în favoarea noastră, şi nu în ultimul rând piaţa neagră, care a crescut în ultimii ani, au ţinut economia la suprafaţă şi chiar i-au dat un avânt. Pentru că salariile au crescut în valoarea nominală, chiar dacă nu au fost la nivelul inflaţiei, oamenii, consumatorii, românii sunt mai liniştiţi în această criză şi de aceea nu vedem proteste, nu vedem oameni în stradă, nu vedem o scădere economică.

    Bineînţeles că acceastă situaţie nu poate dura la nesfârşit, mai ales dacă inflaţia nu scade. 

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Cu o inflaţie alimentară năprasnică în regiune, Sărbătorile Pascale vor goli buzunarele est-europenilor

    Sărbătorile Pascale îi vor lovi pu­ter­nic la buzunare pe polonezi, scrie Warsaw Voice. Maioneza şi ouăle sunt cu 40% mai scumpe, în timp ce ceapa şi morcovii costă cu 60% mai mult. Chiar şi cu promoţii, polonezii nu vor putea scăpa de cheltuieli mai mari.

    Preţurile au atins niveluri record lună de lună, însă înaintea sărbătorilor, în condiţiile unor cheltuieli mai mari, acestea sunt urmărite mai îndeaproape de consumatori.

    În acest an, bugetul de Paşte va creşte puternic în condiţiile în care cele mai populare produse achiziţio­nate în această perioadă s-au scumpit cu până la 60%, relevă datele culese de UCE Research şi WSB Merito.

    Majoritatea po­lonezilor îşi ba­zează stra­te­giile de shopping pe promoţii din mo­ment ce preţu­rile urcă atât de mult. De asemenea, în condi­ţiile în care mărcile private sunt cu 20-30% mai ieftine, consumatorii se îndreaptă din ce în ce mai frecvent către acestea.

    Ungaria a introdus plafoane pentru preţurile anumitor alimente de bază la începutul anului trecut, însă inflaţia preţurilor alimentelor a accelerat de atunci cu aproape 50%. Din cauza plafoanelor, retailerii au început să compenseze pierderile majorând preţurile altor produse. Aceştia au ajuns în cele din urmă să raţionalizeze vânzările de alimente de bază cum sunt cartofii, creând penurii pentru consumatori.

    Cursa promoţiilor va continua ­până în ulti­mul moment, companiile pregă­tind oferte su­plimentare pentru zilele de dinaintea Paştelui. „In­troducem reduceri la cele mai căutate produse în această perioadă, ca făina şi uleiul“, a declarat Grzegorz Pytko, di­rec­tor de aprovi­zio­nare în cadrul lanţului local Biedronka.

    Rata anuală a inflaţiei a cobo­rât la 16,2% în martie de la un ma­xim pe mai mult de 26 de ani de 18,4% în februarie, însă preţurile la alimente şi băuturi nonalcoolice au rămas ridicate.

    Pentru a domoli creşterea preţurilor, Polonia intenţionează să-şi menţină TVA-ul zero la alimente în acest semestru, existând posibilitatea ca măsura să fie din nou prelungită.

    În Ungaria, alimentul preferat de Paşte al maghiarilor este pe cale să se scumpească cu 30-50%. Maghiarii vor avea şuncă din abun­den­ţă în magazine, însă preţurile vor fi extrem de ridicate în condiţiile în care sectorul cărnii întâmpină probleme, potrivit Daily News Hungary.

    „În medie, diferite produse bazate pe şuncă ar putea costa cu 35-40% mai mult în acest an comparativ cu anul trecut. Vorbim de numai 40% pentru că dacă preţurile de achiziţie ar fi transferate mai departe către consumatori am putea asista la o scumpire de 50-60% a produselor din carne în magazine de Paşte“, arată Katalin Neubauer, secretar general al Asociaţiei Naţionale din Comerţ.

    Salariile reale sunt în scădere în Ungaria de patru luni, astfel încât puterea de cumpă­ra­re a populaţiei este în scădere. În plus, preţu­rile alimentelor sunt extrem de ridicate. Un­garia înregistrează cea mai ridicată rată a inflaţiei din Europa. Potrivit biroului central de statistică al ţării, inflaţia alimentară gene­rală în Ungaria s-a situat la peste 40% în fiecare din ultimele cinci luni.

    De Paşte, în afară de promoţii, lanţurile de retail din Ungaria încearcă să concureze între ele şi cu alte măsuri speciale. Unele majorează limita asupra produselor al căror preţ a fost plafonat, în timp ce altele şi-au făcut rezerve din unele din cele mai vânate produse de sărbători.

    Anul acesta, maghiarii nu-şi mai fac cum­pă­­răturile de Paşte în ultimele zile şi se uită mai atent la ce cheltuie pe fondul preţurilor mari, notează pezcentrum.hu. Comercianţii încear­că să-şi crească cifra de afaceri prin ridicarea limitelor de cumpărare şi oferind promoţii.

    Gyorgy Vamos, secretar general al Aso­ciaţiei Naţionale a Comerţului (OKSZ), arată că va exista un salt şi în acest an, dar acesta va fi determinat în principal de creşterea pre­ţurilor.

    „Este bine dacă retailul local va ajunge la nivelul de anul trecut, chiar dacă în anii anteriori de Paşte s-a putut depăşi cu 3-5% volumul de achiziţii din anul precedent“, a declarat acesta.

    Ungaria a introdus plafoane pentru preţurile anumitor alimente de bază la începutul anului trecut, însă inflaţia preţurilor alimentelor a accelerat de atunci cu aproape 50%.

    Din cauza plafoanelor, retailerii au început să compenseze pierderile majorând preţurile altor produse. Aceştia au ajuns în cele din urmă să raţionalizeze vânzările de alimente de bază cum sunt cartofii, creând penurii pentru consumatori.

    În cazul Cehiei, un sondaj realizat recent de serviciul de livrare Kosik.cz în rândul a aproximativ 1.350 de gospodării arată că cehii vor cheltui în medie 2.488 de coroane (121,4 euro) pentru cumpărăturile de Paşte în acest an, plătind cel mai adesea cu până la 500 de coroane în plus faţă de anul trecut, scrie newstream.cz.

    Conform sondajului menţionat mai sus, cehii nu vor să renunţe la miel şi la ouă de Paşte.

    Potrivit purtătorului de cuvânt al Kosik.cz, Frantisek Broz, ouăle au devenit cu 12-15% mai scumpe faţă de anul trecut.

    Un alt serviciu de livrare din Cehia, Rohlik.cz, plafonează preţurile unor alimente selectate din septembrie anul trecut, iar purtătoarea sa de cuvânt Denisa Morgensteinova a declarat că această campanie va fi prelungită cel puţin până la sfârşitul acestei veri.

     

  • Inflaţia scade în Europa deşi mâncarea este tot mai scumpă

    Inflaţia din zona euro dă înapoi, dar doar pentru că energia nu se mai scumpeşte atât de mult. Preţurile la mâncare, servicii şi altele continuă să crească faţă de anul trecut, ceea ce va forţa BCE să ridice şi mai mult dobânzile, potrivit unei analize a Ziarului Financiar.

    Inflaţia anualizată din Germania, Fran­ţa, Spania şi Italia a încetinit în martie, cauza comună fiind scumpiri mai mici ale energiei şi chiar reduceri sem­nificative ale preţurilor unor „produse energetice reglementate“, după cum explică în cazul pieţei italiene institutul de statistică de la Roma. Acestea sunt cele mai mari economii din zona euro şi din Uniunea Europeană şi principalele repere ale Băncii Centrale Euro­pene când ia decizii de politică monetară.

    Ce se întâmplă cu inflaţia generală este un semn bun pentru BCE, care se luptă cu pre­ţurile majorând dobânzile, cu riscul de a sacri­fica expansiunea economică. Dar nu este ceva liniştitor. Aceasta pentru că banca centrală a zonei euro este mai atentă la inflaţia de bază (core inflation), din calculul căreia sunt ex­clu­se preţurile energiei – adică exact cele care trag în jos acum inflaţia totală – şi ale alimentelor, elemente considerate volatile. Iar inflaţia de bază pare să nu cedeze atât de uşor.

    Spre exemplu, inflaţia ge­ne­rală din Spania s-a înjumătă­ţit în martie, de la 6% la 3,3%, ajungând astfel uimitor de a­proa­pe de ţinta urmărită de BCE, de puţin sub 2%. Mai mult, indicatorul, dacă ar fi ajustat pentru a putea fi comparat cu cele din alte state din UE, ar fi la 3,1%. Însă inflaţia de bază a încetinit doar foarte pu­ţin, de la 7,6% în februarie la 7,5% în martie – este totuşi prima scădere din ultimele 23 de luni.

    De aceea, spun analiştii, acesta este un ar­gu­ment în favoarea ideii că BCE cel mai pro­babil îşi va continua ofensiva contra inflaţiei prin creşterea dobânzilor. Spania este o eco­nomie mai atipică în UE în contextul crizei de prea multă inflaţie deoarece s-a protejat de energia scumpă se­pa­rând din timp pia­ţa gazelor naturale de cea a celorlalte tipuri de energie, ceea ce alte state n-au făcut.

    De asemenea, guver­nul a redus TVA la energie şi a retras această taxă pentru alimentele de bază precum pâinea, brânza şi legumele. Prăbuşirea în martie a vitezei cu care înaintează inflaţia s-a datorat faptului că preţurile gazelor şi electricităţii au scăzut în comparaţie cu nivelurile din martie 2022, când au crescut brutal. Şi în Germania, cea mai mare economie europeană şi cel mai mare con­sumator de energie din UE, preţurile ga­zelor naturale, carburanţilor şi electricităţii au făcut diferenţa. Inflaţia ajustată pentru a fi comparabilă în UE a încetinit de la 9,3% la 7,8% în martie, lună în care preţurile energiei au crescut cu doar 3,5% în ritm anualizat.

    Este un rezultat nesperat de bun având în vedere că în februarie energia era cu peste 19% mai scumpă decât în aceeaşi lună a anului trecut. Pe de altă parte, inflaţia a continuat să accelereze la alte elemente, cum ar fi serviciile, ceea ce sugerează că inflaţia de bază rămâne puternică. Iar contextul este problematic, deoa­rece consumul slăbeşte, ceea ce înseamnă slă­bi­ciune în economie. Prin urmare, analiştii de la ING concluzionează că procesul de dez­in­flaţie încă nu a început în Germania. De reţi­nut este că în luna martie a anului trecut a început războiul din Ucraina, invazia rusească declanşând explozia preţurilor gazelor natu­rale şi energiei. Preţurile urcau şi în lunile ante­rioare, din cauze legate tot de Rusia, dar cu un ritm mai lent.

    Datele din martie i-ar putea încuraja pe cei care au spus mereu că valul de inflaţie se dato­rează unui şoc lung, dar trecător, produs de pre­ţurile energiei. Până să înceapă să majo­reze dobânzile, şi BCE credea că inflaţia are cauze trecătoare, iar acum nu se mai opreşte din creşteri de dobânzi. Analiştii de la ING, care şi ei împărtăşeau această idee în urmă cu 1-2 ani, cred acum că inflaţia a devenit între timp o problemă care ţine şi de partea de ce­rere şi care s-a răspândit astfel în întreaga eco­nomie, cel puţin în Germania. Preţurile mai mari de producţie se transmit în forţă mai departe. Apoi, lărgirea marjelor de profit ale companiilor şi majorările salariale hrănesc inflaţia. O consecinţă este că alimentele con­tinuă să se scumpească.

    Astfel, inflaţia de bază va rămâne puternică în lunile care urmează, spun analiştii.

    În Spania este mai bine. Presiunile inflaţioniste s-au redus. Atât preţurile de la producători cât şi cele ale produselor din import sunt cu mult sub nivelurile de vârf. De asemenea, creşterile de dobânzi efectuate de BCE vor tăia din ce în ce mai mult din elanul inflaţiei în următoarele luni. Dobânzile sunt acum adânc în teritoriul restrictiv, adică descurajează creditarea, iar acest lucru se va simţi prin încetinirea activităţii economice. Va fi un mediu în care companiilor le va fi tot mai greu să majoreze şi mai mult preţurile deoarece cumpărătorii vor fugi de produsele tot mai scumpe. Astfel, inflaţia va încetini şi mai mult.

    Sunt două perspective diferite – Germania şi Spania – care arată cât de greu îi este BCE să stabilească un tratament general pentru inflaţie. Cel mai probabil dinamica mai slabă a preţurilor din martie nu va conta prea mult pentru banca centrală a zonei euro deoarece aceasta reflectă prea mult intervenţiile guvernelor pentru a stăvili scumpirile. Când pachetele de ajutor sunt retrase sau când efectele lor dispar, este posibil ca inflaţia totală să sară din nou în sus. De aceea, BCE va continua să înăsprească politica monetară, iar cu fiecare majorare de dobândă creşte riscul ca în economie ceva să se strice.

  • Dragoş Dragoteanu, Euroest Invest: Acum e ”parfum”, dar, dupa ce intram in Schengen, sa vedeti inflatie salariala

          Pentru mine, ca mic antreprenor, inflatia este de doua feluri. Una se refera la produse si alta la prestarile de servicii. Din pacate, pentru cei mai multi oameni, inflatia se refera la ”cosul zilnic”, adica la supravietuire. Cei care vor mai mult de la viata, cred ca gandesc la fel ca mine, mai ales aceia care lucreaza in mediul privat si trebuie sa dea salarii. Celelalte definitii ale inflatiei sunt beletristica pentru studentii premianti si profesorii teoreticieni.

        1. Inflatia la produse. 

         Pentru a avea inflatie la un produs, trebuie sa ai…cumparatori. Daca nu prea exista, costul produsului respectiv poate sa creasca pana la cer, ca ramai cu…produsul. Pana trece inflatia, apoi mai vedem. 

        Romanii se vaita…preventiv! Criza poata sa apara mult, dar mult dupa ce ei incep sa se vaite. Sau chiar poate sa nu-i mai intereseze cand apare, fiind deja obositi de cat s-au vaitat si obisnuiti cu aspectele ei. Altii asteapta criza ca pe sfintele moaste si asteapta minuni de la ea. Cei mai pragmatici cauta noi oportunitati.

        Dupa parerea mea, fara sa am pretentia ca ma pricep la macroeconomie, inflatia la produse tine de nevoile individuale. Cu alte cuvinte, inflatia este pentru cei care nu au rabdare, fie producatori, fie consumatori, care sunt lacomi sau nu sunt capabili sa-si gestioneze bugetele. Altfel spus, de ce sa fie chibzuit romanul la mancare, cand mancarea se strica in frigider? De ce ar sta omul cu aceleasi frigider peste 5 ani, perfect functional si incapator, cand el/ ea, sau amandoi, au vazut un frigider nou si vor sa-l ia cu orice pret. Atunci nu mai exista inflatie.

        Sa continui cu produsele… Ponderalii mananca mult. Mai mult decat au nevoie. Inflatia clocoteste in psihicul lor, dar nu se abtin deloc. Unii beau peste masura. Trag tare, e dreptul lor, dar se si vaita ca s-a scumpit bautura. Altii sunt fumatori. Perfect, e la moda si da bine la public. Totusi, daca nu se pot sa te lasa de fumat, ceea ce este de inteles, poate se gandesc ca este mai sanatos sa fumeze mai putin. E dreptul oricui sa consume orice produs doreste. La fel si dreptul unui comerciant este sa ceara cat vrea, atat timp cat are clienti si-si acopera cresterea costurilor, avand un profit minim. Cu produsele am ”rezolvat-o”, cumparati daca nu sunteti cumpatati, dar nu va mai vaitati, va rog.

        2. Inflatia salariala.

        Lipsa de lucratori genereaza inflatia salariala. Ce ne facem cu piata muncii, atata timp cat robotii (alt produs) nu acopera/ deservesc toate serviciile? Factorul uman nu poate fi eradicat in anumite domenii. Cateva sute de mii de muncitori straini si-au facut loc in economia Romaniei, in diverse domenii de activitate. Ce ne facem dupa ce tara noastra va fi admisa in Schengen? Pai, sa vedem persectivele… Intre gri si negru avem multe nuante, dar, combinate, sigur nu tindem spre alb.

        Ca si romanii plecati la munca in Occident, muncitorii veniti din Asia sa lucreze in tara noastra au acelasi obiectiv principal: sa trimita cat mai multi bani acasa. Diferenta dintre conationalii nostri si asiaticii aflati temporar la munca, la noi, este ca foarte putini dintre cei din urma vor sa ramana in Romania. Nu cunosc limba, extrem de putini au venit cu familiile lor sau si le pot aduce. Odata cu intrarea tarii noastre in UE, noi am putut sa plecam cu ”catel si purcel’ oriunde in Europa. Ei, asiaticii, nu pot sa vina insotiti sau cazurile sunt rarisime. Vin sa faca un ban, muncit cu greu. Personal am tot respectul pentru ei si-i tratez exact ca pe romani! 

        In opinia mea, odata cu integrarea Romaniei in Spatiul Schengen, marea majoritate a strainilor aflati la munca pe teritoriul patriei noastre vor fi ispititi sa plece mai departe, spre Occident. Daca aici castiga maximum 600-700 euro, va asigur ca in orice tara dezvoltata din vest pot primi un salariu cel putin dublu. Cheltuielile lor cu cazarea si mancarea sunt cam la fel, peste tot. Astazi, ei nu pot face aceasta migrare, intrucat exista inca frontiere. Cand vom fi primiti in Schengen, le va fi infinit mai usor sa tranziteze mai multe tari, pana la destinatia finala dorita. Se vor trage unii pe altii, asa cum o fac romanii de multi ani incoace. A plecat unul, isi cheama prieteni, rude, cunostinte si, in final, familia.

        Ce urmeaza? Eu prevad ca piata muncii, mai ales in zona prestarilor de servicii, nu neaparat a productiei, va fi ”franjuri”! Atunci o sa ajungem la cel mai mare nivel de inflatie in privinta salariilor. Vom plati mult mai mult pentru toate serviciile prestate direct de oameni. Initial, calitatea prestariilor comerciale va scadea din lipsa acuta de personal. Tot ce inseamna cost servicii umane – daca le pot numi asa! – va fi mult mai scump. ”Palmasii” patriei, romani sau straini, vor trebui platiti ca in strainatate, daca patronii vor sa isi mentina clientii fideli si acestia sa fie dispusi sa achite mai mult pentru a avea aceeasi calitate.

        ”Vrem o tara ca afara”… va mai aduceti aminte ce tare strigam, pe unde apucam. Vocea si talentul romanilor la caterinca si sloganuri ieftine sunt de invidiat. Cand ajungem in fata realitatii europene, cand trebuie sa platim produse si servicii ca afara nu (prea) ne mai convine. Vom ajunge curand si la momentul respectiv, fie ca ne place sau nu. Atunci inflatia la produse ni se va parea o gluma, pe langa inflatia salariala.

     

     

     

  • S-a umplut paharul: Inflaţia atrage guvernele Europei într-o luptă pentru mâncare, în timp ce oamenii furioşi care nu se mai pot descurca până la finalul lunii ameninţă cu proteste

    Reducerile de taxe, plafonările de preţuri şi controalele mai stricte se numără printre principalele „arme” cu care guvernele Europei au început să lupte împotriva inflaţiei care macină continentul. Creşterea costului vieţii este departe de a se fi terminat, iar alimentele sunt primele care au intrat în vizorul guvernelor, pe măsură ce tot mai mulţi oameni care nu se mai descurcă cu banii au început să ameninţe cu proteste, scrie Bloomberg.

    Chiar dacă inflaţia globală începe să scadă, presiunea asupra preţurilor la alimente rămâne o bătaie de cap pentru guvernele din regiune. Acest lucru înseamnă că o mare parte din cheltuielile gospodăriilor, adică mersul săptămânal la supermarket, devin din ce în ce mai scump. Pentru a lua doar un exemplu, zahărul, utilizat într-o multitudine de produse, a atins săptămâna trecută cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani.

    Pentru guverne, este urgent să acţioneze, având în vedere faptul că, din cauza inflaţiei, multe familii se luptă deja să ajungă cu bine până la sfârşitul lunii, declanşând greve şi proteste în întreaga Europă, în timp ce muncitorii cer salarii mai mari.

    În unele părţi ale zonei euro, preţurile la alimente cresc într-un ritm nemaiîntâlnit în istoria postbelică, potrivit economistului senior al Rabobank Group, Maartje Wijffelaars. Datele de săptămâna trecută au arătat că inflaţia din zona euro a scăzut la 6,9% în martie. În Franţa, aceasta a încetinit la 6,6%. Însă creşterea preţurilor la alimente s-a accelerat la aproximativ 16%. Germania se confruntă cu un scenariu similar , unde inflaţia alimentelor depăşeşte 20%.

    Acest lucru determină mai multe guverne europene să intensifice măsurile de limitare a ritmului de creştere, aici fiind vorba politici aplicate de obicei de ţările mai puţin dezvoltate. Portugalia a eliminat taxele pe produsele esenţiale, în timp ce Franţa a forţat supermarketurile să îşi reducă marjele de profit, iar Suedia a intensificat controalele asupra magazinelor alimentare.

    „Nimeni nu s-a aşteptat ca inflaţia să afecteze în acest fel Europa, dar cu preţurile la alimente care cresc cu 15-20%, pentru anumite produse, guvernele încep să fie din ce în ce mai agitate. Inflaţia alimentară este cu adevărat o problemă, iar oamenii devin foarte furioşi”, a declarat Angel Talavera, şeful departamentului de economie europeană de la Oxford Economics.

    Combaterea inflaţiei alimentare este mai complicată decât intervenţiile pe pieţele energetice care sunt ceva mai reglementate. Factori multipli au dus la creşterea preţurilor, de la secete şi întreruperi ale fluxurilor comerciale la costurile îngrăşămintelor şi boli precum gripa aviară. În plus, costurile mai mari ale energiei şi ale forţei de muncă îi pune o presiune enormă pe producătorii şi cultivatorii de alimente.

    În condiţiile în care consumatorii sunt presaţi şi multe întreprinderi se bucură de profituri solide, există acuzaţii că inflaţia se răsfrânge asupra clienţilor.

    Lanţurile de supermarketuri din Portugalia au fost ţinta unor inspecţii ale preţurilor, iar Spania a iniţiat întâlniri lunare cu magazinele, firmele de transport şi producătorii de alimente pentru a se asigura că reducerile de taxe se traduc în preţuri mai mici pentru consumatori.

    În Suedia, magazinele alimentare s-au confruntat cu un control sporit după ce datele au arătat că preţurile alimentelor cresc în cel mai rapid ritm de la începutul anilor 1950. Acest lucru a determinat apeluri pentru plafonarea preţurilor, iar cei mai mari trei retaileri de produse alimentare au fost convocaţi de ministrul de finanţe al ţării.

    Având în vedere că aproape 90% din sectorul alimentar suedez este dominat de doar trei comercianţi retail, guvernul va creşte finanţarea organismului naţional de supraveghere a concurenţei.

    Norvegia ia măsuri similare şi a declarat că organismul său de supraveghere va primi “mai multă putere” pentru a interveni “mai devreme şi mai puternic acolo unde constată probleme de concurenţă”.

     

     

     

     

  • S-a umplut paharul: Inflaţia atrage guvernele Europei într-o luptă pentru mâncare, în timp ce oamenii furioşi care nu se mai pot descurca până la finalul lunii ameninţă cu proteste

    Reducerile de taxe, plafonările de preţuri şi controalele mai stricte se numără printre principalele „arme” cu care guvernele Europei au început să lupte împotriva inflaţiei care macină continentul. Creşterea costului vieţii este departe de a se fi terminat, iar alimentele sunt primele care au intrat în vizorul guvernelor, pe măsură ce tot mai mulţi oameni care nu se mai descurcă cu banii au început să ameninţe cu proteste, scrie Bloomberg.

    Chiar dacă inflaţia globală începe să scadă, presiunea asupra preţurilor la alimente rămâne o bătaie de cap pentru guvernele din regiune. Acest lucru înseamnă că o mare parte din cheltuielile gospodăriilor, adică mersul săptămânal la supermarket, devin din ce în ce mai scump. Pentru a lua doar un exemplu, zahărul, utilizat într-o multitudine de produse, a atins săptămâna trecută cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani.

    Pentru guverne, este urgent să acţioneze, având în vedere faptul că, din cauza inflaţiei, multe familii se luptă deja să ajungă cu bine până la sfârşitul lunii, declanşând greve şi proteste în întreaga Europă, în timp ce muncitorii cer salarii mai mari.

    În unele părţi ale zonei euro, preţurile la alimente cresc într-un ritm nemaiîntâlnit în istoria postbelică, potrivit economistului senior al Rabobank Group, Maartje Wijffelaars. Datele de săptămâna trecută au arătat că inflaţia din zona euro a scăzut la 6,9% în martie. În Franţa, aceasta a încetinit la 6,6%. Însă creşterea preţurilor la alimente s-a accelerat la aproximativ 16%. Germania se confruntă cu un scenariu similar , unde inflaţia alimentelor depăşeşte 20%.

    Acest lucru determină mai multe guverne europene să intensifice măsurile de limitare a ritmului de creştere, aici fiind vorba politici aplicate de obicei de ţările mai puţin dezvoltate. Portugalia a eliminat taxele pe produsele esenţiale, în timp ce Franţa a forţat supermarketurile să îşi reducă marjele de profit, iar Suedia a intensificat controalele asupra magazinelor alimentare.

    „Nimeni nu s-a aşteptat ca inflaţia să afecteze în acest fel Europa, dar cu preţurile la alimente care cresc cu 15-20%, pentru anumite produse, guvernele încep să fie din ce în ce mai agitate. Inflaţia alimentară este cu adevărat o problemă, iar oamenii devin foarte furioşi”, a declarat Angel Talavera, şeful departamentului de economie europeană de la Oxford Economics.

    Combaterea inflaţiei alimentare este mai complicată decât intervenţiile pe pieţele energetice care sunt ceva mai reglementate. Factori multipli au dus la creşterea preţurilor, de la secete şi întreruperi ale fluxurilor comerciale la costurile îngrăşămintelor şi boli precum gripa aviară. În plus, costurile mai mari ale energiei şi ale forţei de muncă îi pune o presiune enormă pe producătorii şi cultivatorii de alimente.

    În condiţiile în care consumatorii sunt presaţi şi multe întreprinderi se bucură de profituri solide, există acuzaţii că inflaţia se răsfrânge asupra clienţilor.

    Lanţurile de supermarketuri din Portugalia au fost ţinta unor inspecţii ale preţurilor, iar Spania a iniţiat întâlniri lunare cu magazinele, firmele de transport şi producătorii de alimente pentru a se asigura că reducerile de taxe se traduc în preţuri mai mici pentru consumatori.

    În Suedia, magazinele alimentare s-au confruntat cu un control sporit după ce datele au arătat că preţurile alimentelor cresc în cel mai rapid ritm de la începutul anilor 1950. Acest lucru a determinat apeluri pentru plafonarea preţurilor, iar cei mai mari trei retaileri de produse alimentare au fost convocaţi de ministrul de finanţe al ţării.

    Având în vedere că aproape 90% din sectorul alimentar suedez este dominat de doar trei comercianţi retail, guvernul va creşte finanţarea organismului naţional de supraveghere a concurenţei.

    Norvegia ia măsuri similare şi a declarat că organismul său de supraveghere va primi “mai multă putere” pentru a interveni “mai devreme şi mai puternic acolo unde constată probleme de concurenţă”.