Tag: design

  • O furtună creatoare

    O furtună care lasă în urmă pagube însemnate se poate dovedi o sursă de inspiraţie pentru unii, îndemnându-i să-şi pună creativitatea la contribuţie. După un astfel de fenomen meteorologic din 2011, unui grup de creatori şi producători de mobilă din Los Angeles, cunoscut drept Box Collective, i-a venit ideea să prelucreze copacii doborâţi şi să-i transforme în obiecte utile, scrie LA Times.

    Proiectul lor a dus la crearea unor piese de mobilier sau accesorii care încearcă să scoată în evidenţă frumuseţea lemnului în ciuda eventualelor defecte, printre cele mai spectaculoase astfel de articole numărându-se o măsuţă care pare muşcată într-o parte, unde bucata de lemn folosită a fost ruptă, un şezlong al cărui lemn are diferite nuanţe ori castroane realizate dintr-un eucalipt căzut peste nişte fire de electricitate. 

  • Cum arată primul Spa Chanel. Se regăseşte în legendarul hotel Ritz din Paris

    Închis în anul 2012 pentru renovări, legendarul hotel Ritz din Paris şi-a redeschis uşile în luna iunie, aducând totodată primul Spa Chanel.
     
    Designul este unul neoclasic unde, putem regăsi o piscină simplă şi materiale din mătase, toate acestea oferind un spaţiu luxuriant. Inspirat de povestea de viaţă a lui Coco Chanel, când a trăit în apartamentul unui hotel, designerul a fost, de asemenea, rezident în hotelul Ritz timp de 40 de ani.
     
    Mai multe şi galerie foto pe www.one.ro
  • Factorul online în designul de bijuterii

    Georgiana Lungu are 24 de ani şi povesteşte că în urmă cu 5 ani a început să meşterească propriile bijuterii, îndemnată de o prietenă pasionată de arta handmade. „La scurt timp mi-am dat seama că am foarte multe idei de modele“. Deşi nu-şi imagina că va reuşi să câştige bani din asta, a creat primul site, un blog gratuit unde expunea poze cu bijuteriile. A primit rapid feedback din partea colegelor de facultate, care s-au arătat foarte încântate, dar la acel moment nu ştia ce înseamnă marketing online, aşa că lucrurile nu au avansat în mediul virtual, recunoaşte tânăra. Şi-a dat seama că preferă mai degrabă să le confecţioneze decât să le poarte şi a început o colaborare cu o firmă de bijuterii artizanale.

    A pornit la drum cheltuind 40 de lei pentru a cumpăra primele materiale, spune tânăra: „Tot ce am câştigat, între timp, am investit. Nu am mai pus de la mine fiindcă nu aveam, îmi dădeau părinţii bani ca oricărui student“. Ulterior, a mers cu bijuteriile sale la târguri, unde a început să înveţe tot felul de lucruri, care sunt beneficiile, dar şi sacrificiile lumii meşteşugarilor. „Primul meu târg a fost de mărţişor. Ştiu că am câştigat mulţi bani şi a urmat un târg de Crăciun. Am vândut tot în prima zi; târgul a durat şapte.“ Acela a fost, de fapt, momentul în care şi-a dat seama că produsele sale sunt pe gustul cumpărătorilor. După ce a terminat facultatea avea de ales între a-şi căuta de lucru în domeniul său de studiu sau a-şi pune toate speranţele în această idee. „Eu am terminat Facultatea de Litere şi nu mi-a plăcut, aşa că am hotărât să fac ceva ce îmi place. Nu am fost angajată nicăieri, iar de doi ani afacerea are statut juridic“, spune ea.

    Vreme de un an a mers la diverse târguri şi expoziţii de produse artizanale, vânzarea mergea din ce în ce mai bine, aşa că s-a decis să pună punct şi să schimbe strategia. „Deşi câştigam foarte bine pentru nivelul la care mă aflam, mi-am dat seama că nu era pentru mine“, declară ea. După perioada sărbătorilor de iarnă, când se terminaseră târgurile, „două săptămâni am stat doar în pat, atât de extenuată mă simţeam. Am muncit şapte zile din şapte săptămâni întregi“. Spune că a vrut să renunţe din cauza volumului prea mare de muncă, însă „nu aveam altă cale. Trebuia să găsesc o soluţie, iar dorinţa a fost cheia“. Aşa că s-a întors spre online-ul: „Sora mea este web developer şi mi-a făcut cadou site‑ul pe care îl am acum, însă atunci nu ştiam ce să fac cu el“. S-a documentat singură, de la zero, despre ce trebuie să facă pentru ca produsele sale să aibă acelaşi succes şi în online.

    FelicityStore.ro va împlini în curând doi ani şi a crescut organic, spune tânăra. Iniţial, a început să investească sume mici, ţintite în promovare pe GoogleAdWords şi Facebook, şi a lansat promoţii în care a testat piaţa şi cererea. Cea mai mare vizibilitate o are acum mai ales pe Facebook, iar promovarea continuă este strategia sa de bază. „20% din profitul de pe luna anterioară este investit în promovare, în marketing. Şi funcţionează. Se simte luna viitoare. Dar nu doar asta contează“, spune ea. Mulţi oameni intră în magazinul virtual în urma recomandărilor, iar aceasta este cea mai sigură cale spre o achiziţie, în contextul unei concurenţe asidue pe piaţa handmade. „Este greu să vii cu ceva nou, care să prindă şi să fie şi de calitate. Trebuie să improvizezi mereu şi nimic nu este vreodată perfect“, spune Georgiana. Totuşi, speră să pluseze în faţa concurenţei prin garanţia de 30 de zile pe care o acordă clienţilor şi transportul gratuit în cazul unui retur. 90% dintre comenzi vin online, însă clienţii din Cluj pot cumpăra şi din magazinul fizic, „o curte interioară la etaj, într-o vilă din centrul oraşului“, unde se află şi atelierul. Acolo există „un colţ al bijuteriilor“, pe care tânăra îl consideră suficient deocamdată. În momentul de faţă lucrează alături de cinci oameni: doi în departamentul de relaţii cu clienţii şi trei pe producţie, dar urmează să mai angajeze. Pe lângă ei, Georgiana Stancu lucrează „atât cât este nevoie, pentru că munca de opt ore, de luni până vineri, nu funcţionează“.

    Cel mai bine se vând pandantivele, iar „Puf de păpădie“, la 45 de lei, are cea mai mare cerere; preţurile variază între 45 şi 58 de lei pentru produse făcute din sticlă, lemn, argint. „În primă fază am crezut că este un trend cu pandantivele şi mi se pare uimitor că durează de mult timp.“ Pe perioada verii produsele vedetă sunt butonii personalizaţi „deoarece toată lumea vrea aşa ceva la nuntă“, spune ea. FelicityStore.ro are 600-700 de comenzi pe lună conform fondatoarei, dacă nu sunt luaţi în calcul clienţii de la atelier, „iar cifrele sunt în creştere“. Suma medie a încasărilor zilnice este între 2.000 şi 3.000 de lei, iar acum are ca ţintă să ajungă 3.300 de lei pe zi până la sfârşitul anului.  „Din august 2015 am avut un volum mai mare de vânzări“, spune tânăra, care a înregistrat o cifră de afaceri de 220.000 de lei anul trecut. Iar pentru anul acesta preconizează o cifră de afaceri de trei ori mai mare, datorată atât creşterii organice, cât şi strategiei de promovare. Totul ţine însă de gusturile cumpărătorilor, iar în imaginaţia antreprenoarei profilul clientului fidel este conturat astfel: „O cheamă Mona, locuieşte în Bucureşti, lucrează la birou, îi place să fie cochetă, are în jur de 28 de ani, este căsătorită sau nu, dar îi place viaţa“, spune ea râzând.

    Planul său pe termen lung este unul măreţ: extinderea internaţională. Anul acesta a vrut să-şi ducă produsele peste graniţă, în Ungaria, dar după ce a testat piaţa şi-a dat seama că trebuie să mai crească afacerea în ţara natală, că mai are lucruri de învăţat aici. „Vreau oricum să ne extindem internaţional după ce finalizăm noul site, care este în lucru“, spune ea optimistă. Iar planurile sale nu se opresc aici: „Idei de business mai am, însă deocamdată nu am timpul necesar să mă ocup de ele“.

  • Gadget Review: Alienware 13, sau cum să NU-ţi cheltuieşti banii – FOTO, VIDEO

    PRO
    Tastatura confortabilă
    Uşor pentru un laptop de gaming
    Designul

    CONTRA
    Extrem de scump
    Performanţă scăzută
    Se încinge foarte tare
    Display-ul putea fi mai bun


    Am fost surprins să văd că jocurile video noi precum Fallout 4 sau Witcher 3 au îngenuncheat laptopul pe setările maxime şi au devenit jucabile abia pe setări medii sau scăzute, şi consternat să constat că  producţiile mai vechi (2013) nu au rulat bine pe acest laptop. Am rămas uimit că texturile din Windows nu se văd foarte bine şi display-ul, în general, nu are o calitate foarte bună. Şi am fost chiar dezamăgit să văd că pe acest laptop nu se poate face niciun fel de editare audio-video (nici nu mai vorbesc de clipuri 4K). Am încercat în mai multe rânduri. Aceste lucruri nu sunt ieşite din comun, dar nu ar trebui să se întâmple sistemelor care costă costă 6.000-7.000 de lei. Exorbitant de mult! Cu aceşti bani ai putea achiziţiona un desktop pentru gaming (mai bun) şi un laptop pentru birou sau ai putea cumpăra un alt laptop de gaming mai performant (un exemplu recenzat de Business Magazin este Acer Predator 17).

    Alienware 13 a fost introdus pentru prima dată în 2014 şi este cel mai mic laptop al companiei în momentul de faţă. Varianta testată a venit cu un proces Intel i5 de 2,60 GHz, 8 GB RAM, 1 TB hard disk şi o placă video Nvidia GTX860M de 2 GB. Anul trecut cei de la Alienware au actualizat laptopul cu un hard disk SSD, au îmbunătăţit procesorul şi placa video, iar eu sper, pentru ei, ca acest lucru să fi îmbunătăţit drastic performanţele, asta dacă nu vor să dea faliment.

    Designul laptopului este unul futuristic, plăcut ochiului, colţurile sunt îndoite şi binecunoscutul alien tronează pe carcasă. Materialele de construcţie sunt bune, în special carcasa (fibră de carbon şi aluminiu) şi tastatura. Tastatura este foarte moale şi este o absolută plăcere să tastezi pe acest laptop. Touchpad‑ul nu este rău, dar mai e loc de îmbunătăţire, iar durata de viaţă a bateriei este de trei-patru ore pentru activitate obişnuită (browsing, muzică, Office) şi până la o oră de gaming.
    Cum era de aşteptat, laptopul vine cu programe specifice Alienware, cum ar fi AlienAutopsy (monitorizarea sistemului), AlienBackup (recuperarea datelor) sau AlienFusion (economisire energie), dar şi AlienFX, cu ajutorul căruia poţi ajusta luminozitatea tastaturii şi poţi alege dintre cele 20 de culori disponibile. Asta dacă eşti fanul programelor preinstalate.

    Revenind la performanţa produsului, de fiecare dată când am încercat un joc video am rămas din ce în ce mai dezamăgit deoarece nu am găsit niciun joc mai nou de 2013 care putea rula în condiţii optime pe acest laptop, care este şi foarte scump, fapt care mi-a revenit în minte de fiecare dată când Alienware 13 se poticnea. O altă problemă a fost că nu am putut edita în niciun fel materialele video (am încercat cu trei programe şi niciunul nu a reuşit să-mi ofere o experienţă de utilizare fluidă; am fost nevoit să apelez la bătrânul meu desktop pentru această sarcină). În plus, se şi încinge foarte repede şi este imposibil să-l foloseşti mai mult de 30 de minute pe picioare pe canapea. Pe de altă parte, sunetul realizat în parteneriat cu SoundBlaster X-FI are o calitate destul de bună având în vedere mărimea produsului. Un alt lucru plăcut este faptul că laptopul nu e greu (2 kg) şi poate fi cărat cu uşurinţă.

    Totuşi, marea problemă cu acest produs de gaming este faptul că-ţi oferă o performanţă în jocuri cel mult mediocră la un preţ extrem de mare. Într-un final, m-am tot gândit cui i-aş putea recomanda Alienware 13 şi la momentul scrierii acestui articol încă nu am găsit un răspuns. Vă anunţ dacă găsesc ceva.

    CASETĂ TEHNICĂ:
    Display: 13 inchi – Full HD  LCD LED (1.920×1.080 IPS)
    Sistem de operare: Windows 8 – Windows 10
    Placă video: GeForce GTX 860M 2GB
    Procesor: Intel i5-4210M 2,60 GHz
    Memorie: 8 GB RAM
    Hard Disk: 1 TB,
    5.400 rpm
    Greutate: 2 kg
    Baterie: Li-Ion 4 celule
    Porturi: HDMI, audio, microfon, 3xUSB 3.0

    Produsul a fost dat pentru testare de către eMAG.


     

  • Povestea inventatorului care a dat în judecată Apple pentru 10 miliarde de dolari. Susţine că a inventat iPhone-ul

    Thomas Ross, un american care locuieşte în Florida, a  dat în judecată Apple pentru 10 miliarde de dolari, precum şi pentru drepturi de autor pe toate viitoarele vânzări ale Apple. El pretinde că gigantul fondat de Steve Jobs a furat designul său pentru un dispozitiv electronic de citit, potrivit The Telegraph.

    Publicaţia britanică a obţinut o copie a documentelor procesului în care se arată că reclamantul, Thomass Ross, a făcut designul unui dispozitiv similar iPhone în 1992, iar acesta a fost în mod repetat ”exploatat de dispozitivele iPhone, iPod, ş.a., ale Apple”.

    Ross susţine că a aplicat pentru obţinerea unui patent al dispozitivului de citit în 1992 şi a oferit imagini ale desenelor ce au susţinut formularele completate pentru  obţinerea patentului în proces. Desenele arată un dispozitiv în formă rectangulară şi un ecran mare, ce ar putea suporta dispozitive suplimentare precum speakere şi microfoane, etc.  Problema este că desenele lui Ross includ mai multe caracteristici pe care iPhone nu le-a avut nicioadată, printre care şi o tastatură fizică poziţionată sub display.

    Totodată, Ross nu deţine patentul pentru tehnologia sa: deşi a aplicat pentru obţinerea acestuia în 1992, nu şi-a plătit taxele asociate obţinerii patentului. Dar asta nu l-a oprit pe Ross. El a adăugat relatărilor din procesul în care a acuzat Apple că această companie i-a cauzat ”un prejudiciu mare şi ireparabil, care nu poate fi compensat integral sau măsurat în bani.”

  • Gadget Review: Macbook, varianta de lux a laptopului de zi cu zi – FOTO, VIDEO

    PRO

    • Designul/calitatea materialelor
    • Uşor
    • Ecranul/touchpad‑ul sunt ireproşabile
    • Timpul scurt de încărcare

    CONTRA

    • Preţul ridicat
    • Lipsa porturilor
    • Procesorul, memoria RAM sau hard-diskul nu pot fi upgradate (îmbunătăţite), ceea ce limitează durata de viaţă a laptopului

    In altă ordine de idei, Macbook este primul laptop produs de compania din California care foloseşte cipurile Intel Core M (M3, M5 sau M7 în funcţie de specificaţii), procesor care nu necesită cooler, ceea ce-l face mult mai silenţios.

    Problema portului ar putea enerva mai multă lume şi este nevoie ca utilizatorul să care tot timpul după el un adaptor (fie pentru a-şi încărca telefonul, fie pentru a transfera fişiere) şi nici nu este posibil transferul fişierelor în timpul încărcării. Partea bună este faptul că se încarcă incredibil de repede şi în cam două ore e gata pentru o nouă zi. Producătorul promite o utilizare a laptopului de 9-10 ore, ceea ce nu este chiar adevărat în scenarii reale de folosinţă.

    Totuşi bateria a fost suficientă pentru o zi de muncă (s-a întâmplat de câteva ori să mă lase cu două ore înainte de terminarea serviciului, dar acest lucru poate fi rezolvat printr-o încărcare rapidă la prânz, de exemplu). Iar atunci când zic o zi de lucru mă refer la scris, browsing, ascultat muzică, puţin streaming video/audio şi din când în când o sesiune mică de jocuri. Când i-am dat mai mult de lucru, şi bateria s-a scurs mai repede şi, spre surprinderea mea, s-a încălzit destul de tare, dar nu îndeajuns să devină un disconfort.

    Laptopul este la fel de mare ca o revistă Business Magazin şi aproape la fel de subţire; abia dacă-i simţi greutatea de 900 de grame în geantă. Însă mărimea acestuia are şi impedimente: tastatura este mică, iar oamenii cu mâini mai mari vor întâmpina dificultăţi în a tasta şi a se obişnui cu dimensiunea. Eu aici am mai avut şi un „handicap“, pentru că a trebuit să mă obişnuiesc şi cu trecerea la sistemul de lucru al Apple (sunt utilizator de Windows de peste 20 de ani).

    Deşi este plăcută la atingere şi foarte subţire, tastatura este tare şi destul de zgomotoasă (am simţit asta cel mai bine în timpul unei conferinţe de presă, când băteam de zor la laptopul aflat pe genunchi şi câţiva oameni mi-au aruncat priviri pline de reproş). Dacă la acest aspect se mai poate lucra, la touchpad nu văd ce îmbunătăţiri s-ar mai putea aduce. Este perfect, degetele curg lin pe suprafaţă (urăsc când buricele degetelor se lipesc de touchpad), este foarte precis, fiind o plăcere să-l foloseşti; pentru prima dată nu am simţit nevoia de a folosi un mouse la laptop.

    Ecranul de 12 inchi Retina are o rezoluţie de 2.304 x 1.440 cu o densitate mare de pixeli (226 ppi) şi este absolut superb. Culorile sunt vii, texturile foarte clare şi are unghiuri de vizibilitate foarte bune.

    Cum era de aşteptat, programele celor de la Apple funcţionează perfect, se trece fără lag între Safari, App Store sau aplicaţia de text şi am fost absolut uimit să văd că nu are nicio problemă în a procesa şi edita clipuri video cu rezoluţie 4K. Editarea acelui clip mi-a dat mari bătăi de cap pe un Alienware 13, laptop de gaming, şi a trebuit să renunţ într-un final.


    Totuşi, atunci când sunt deschise foarte multe programe şi lucrezi cu fişiere mai mari (tif sau clipuri video) se simte o încetinire a sistemului, dar asta am făcut în mod intenţionat pentru a vedea cât poate duce. Pentru uz real, cred că este este suficient de performant. La capitolul jocuri video s-a mişcat decent (aici se simte nevoia unei plăci video mai performante), dar mă îndoiesc că ar cumpăra cineva acest produs pentru gaming.

    Boxele fac o treabă bună în a reda sunetul. Nu este deranjat cu volumul la maximum, dar nu va putea fi folosit pentru întreţinerea unei petreceri, ci mai degrabă pentru clipuri şi filme. Webcamul nu a fost îmbunătăţit pe acest model şi a rămas la o rezoluţie mică, de 480 p.

    Este un laptop care îşi va găsi fani, dar şi „inamici“. Cei de la Apple au un talent de a face produse ce pot deveni mai mult decât nişte simple obiecte: prin modul în care arată, cum se simt şi prin performanţa pe care o oferă. Chiar în ciuda unor lipsuri „este un obiect de care te-ai putea îndrăgosti“, după cum mi-a zis o prietenă după ce a utilizat laptopul câteva ore.

    În concluzie, cred că este un laptop bun pentru cei care caută mobilitate şi nu lucrează intensiv (paginare, editare video etc.), ci mai degrabă îl vor folosi pentru sarcinile obişnuite (scris, office, browsing, vizionare filme etc.), dar care nu vor să facă rabat la calitate şi design şi vor o încărcare foarte rapidă. Altfel, pentru sarcinile enumerate mai sus există alternative mai ieftine, dar care vin cu minusuri (fie touchpadul este de o calitate slabă, fie sunetul nu este bun, este mai greu sau calitatea materialelor nu este ideală ş.a.m.d.).

    CARACTERISTICI

    Procesor: 1,2 GHz Intel Core M
    Placă video integrată:  Intel HD Graphics 5.300 1536MB
    Memorie: 8 GB RAM DDR3
    Hard disk: 512 GB memorie flash
    Display: 12 inchi Retina (rezoluţie 2.304 x 1.440, 226 ppi)
    Baterie: 9-10 ore

    Produsul a fost dat pentru testare de către eMAG.

  • Cum arată cel mai bine cotat hotel de lux din Marea Britanie. O cameră te costă peste 1.000 de lire pe noapte – GALERIE FOTO

    Belmond Le Manoir aux Quat’Saisons a fost desemnat ca fiind cel mai bun hotel din Regatul Unit în 2016 de către Tripadvisor, după ce a primit peste 1 milion de recenzii, scrie Business Insider.

    Hotelul  Belmond este situat într-un conac reconstruit situat în mediul rural din Oxfordshire.  Are 32 de camere şi apartamente cu un design unic, un restaurant cu două stele Michelin şi grădini frumos amenajate în care te poţi relaxa. Acesta a fost clasat, de asemenea, al treilea cel mai bun hotel din Europa, iar pe plan mondial a reuşit să obţină locul al şaselea. Totuşi, nu este ieftin. O noapte te poate costa peste 1.000 de lire.

     
  • Povestea românului care a “creat” una dintre cele mai populare maşini din Europa

    A început să deseneze maşini de pe băncile şcolii, iar la Universitatea de Arhitectură din Cluj le explica profesorilor cum îşi dorea să devină designer auto, meserie aproape necunoscută din românia. Victor Sfiazof a luat prin surprindere anul acesta industria auto, după ce şi-a pus semnătura pe Renault Kadjar, crossoverul pe care pariază constructorul francez pentru revenirea în segment.

    Are 32 de ani şi desenează maşini aproape de „kilometrul zero“ al Capitalei, în Centrul de Design al Renault de la Bucureşti, într-o clădire cochetă, construită înainte de cel de-al doilea război mondial şi unde anterior îşi avea sediul Ambasada Elveţiei la Bucureşti.

    Victor Sfiazof a devenit anul acesta primul român care şi-a pus semnătura pe un automobil de serie din gama Renault şi, cu toate că la prima vedere nu pare un lucru extraordinar, acesta este visul oricărui designer.

    „Pot spune doar că proiectând modele de producţie de serie şi nu concepte, aduc renume designerului şi îl fac cunoscut în industrie, mai mult nu pot comenta“, explică Victor Sfiazof după ce a fost întrebat dacă a primit oferte de angajare după ce a semnat schiţa pentru Renault Kadjar.

    Victor Sfiazof deţine funcţia de senior exterior designer în cadrul centrului de design al Renault de la Bucureşti din ianuarie 2008. El este din Satu Mare şi a urmat cursurile Universităţii de Artă şi Design I.Andreescu din Cluj-Napoca.
    Centrul de design de la Bucureşti a avut o contribuţie importantă în proiectarea noului Renault Kadjar, prin intermediul designerului român, însă proiectul se atribuie întregii echipe care a lucrat la el, nu unui singur om, spunea Laurens van den Acker, designerul-şef al Grupului Renault, în cadrul unui interviu acordat Business Magazin. Kadjar este un proiect global, motiv pentru care în designul acestuia au fost implicate toate cele cinci centre de design ale grupului de la nivel  mondial, pornind cu Paris, Mumbai, San Paulo, Seul şi Bucureşti.

    Dintre  acestea, s-au ales trei, două de la Paris şi unul de la Bucureşti, iar proiectul lui Victor Sfiazof a fost cel câştigător. Proiectul a fost transferat la Paris, iar echipa de acolo l-a definitivat. În ceea ce priveşte rezultatele, designerul-şef al Renault afirma că, „dacă Victor Sfiazof contină în acest ritm,  s-ar putea să fiu nevoit să-mi caut un alt job“.

    Ce nu se ştia până acum este că Victor Sfiazof a semnat designul şi pentru un model Dacia – primul Duster Concept, prezentat în cadrul Salonului Auto de la Geneva în 2009, cu un an înainte ca SUV-ul autohton să fie lansat oficial, dar într-un design cu totul diferit.
    Dar totul a început din copilărie, când, ca orice pasionat de maşini, desena siluete ale acestora pe orice bucată de hârtie pe care o prindea.

    „Întotdeauna mi-am dorit să proiectez maşini. Am început să desenez automobile de când eram copil la şcoală. Am văzut la TV un documentar despre proiectarea maşinilor şi de atunci ştiam că asta doresc să fac. Dar în facultăţile din România nu sunt cursuri pentru desenat automobile şi era greu inclusiv greu de convins profesorii că tu îţi doreşti aşa ceva deoarece nici măcar ei nu cunoşteau domeniul“, îşi aminteşte designerul român. El s-a născut la Satu Mare, iar după finalizarea liceului în oraşul natal a plecat la Universitatea de Arhitectură din Cluj, unde însă nu a putut urma cursuri de design auto.

    Tocmai din acest motiv oficialii centrelor de cercetare şi dezvoltare din cadrul Grupului Renault se implică direct în dezvoltarea de noi programe pentru studenţi şi în special de actualizarea ariei curiculare la nevoile pieţei din prezent.
    „Am discutat cu universităţile de arhitectură pentru a avea cursuri speciale pentru design auto. Am venit aici în septembrie anul trecut şi am vizitat universităţile din Cluj, Bucureşti şi va urma Braşov. Vedem un potenţial uriaş. Vrem să extindem centrul de design de la Bucureşti în următorii trei ani. Nu avem un target de designeri, dar vrem să dezvoltăm studenţii pentru a avea posibilitatea de a angaja în viitor. Dacă avem deja o legătură bună cu şcoala şi oameni talentaţi, este mai uşor şi să-i angajăm“, a spus Jean Philippe Salar, directorul de design al centrului de la Bucureşti.

     

  • O nouă tendinţă în designul de interior, pereţii cu tentă metalică

    O nouă tendinţă se conturează în rândul celor care îşi amenajează o locuinţă nouă ori s-au plictisit de aspectul interior al celei vechi şi vor o schimbare: pereţii cu tentă metalică, scrie LA Times.

    Culori folosite altădată doar pentru tuşe discrete, cum ar fi auriul şi argintiul, se întind acum pe tot peretele. Unii preferă argintiul considerându-l o culoare neutră care se potriveşte cu orice şi care dă strălucire încăperii, iar auriul pentru că face camera să semene cu o cutie de bijuterii.

    Decoratorii de interioare le recomandă însă celor care vor pereţi argintii sau aurii să folosească în restul camerei culori mai blânde şi mobilier mai simplu ca să creeze un echilibru.

  • Cronică de film: The Nice Guys

    În calitate de regizor, Shane Black surprinde destul de bine starea de spirit a anilor ‘70, oferind o mulţime de detalii spectatorilor. Atmosfera retro iese în evidenţă chiar din primele secunde, prin fontul titlurilor de deschidere şi coloana sonoră specifică vremii. De-a lungul filmului, epoca este evocată prin repere muzicale, detalii de design de producţie şi de costume sau aluzii la alte filme.

    Prima scenă e chiar foarte reuşită: un copil se furişează în dormitorul părinţilor în mijlocul nopţii şi fură o revistă pentru adulţi de sub pat, admirând fata de pe copertă. Imaginea rămâne pe el câteva secunde, sugerând parcă modul în care el se vede întâlnind-o, peste ani, în viaţa reală.

    Combinaţia dintre actorii principali e potrivită din mai multe puncte de vedere: interpretarea lui Russell Crowe, diferită de cele cu care eram obişnuiţi, o completează perfect pe cea a lui Gosling. Cei doi sunt amuzanţi şi dau o notă de lejeritate filmului, pe alocuri lăsând chiar impresia că improvizează o parte din replici. Partea cea mai bună a filmului este dată însă de dialoguri: aici se vede mâna lui Shane, care livrează replici spumoase de la început până la final.

    Altfel, vorbim de un film poliţist care se aseamănă într-o oarecare măsură cu The Man from UNCLE; diferenţa majoră este că nu mai vorbim de spioni, ci de poliţişti. Nici măcar de poliţişti, ca să fiu mai exact, ci de oameni cu arme. Personajul lui Gosling, Holland March, este un detectiv particular din Los Angeles, iar Jackson Healy (Crowe) este un fel de recuperator. Cei doi îşi unesc forţele în momentul în care Misty Mountains, o vedetă a industriei pentru adulţi, dispare fără urmă. Chiar dacă cei doi aşa-zişi eroi ajung la un moment dat implicaţi în tot felul de conspiraţii la nivel înalt, scenariul păstrează totuşi o doză destul de mare de umor; este, până la urmă, o comedie.

    The Nice Guys oferă publicului posibilitatea de a urmări un film care nu este populat cu supereroi şi care are principalul obiectiv de a oferi 120 de minute de distracţie; în mare măsură reuşeşte acest lucru, drept pentru care îl recomand tuturor celor care vor să mai şi râdă în sala de cinema.