BusinessMagazin

Tag: contract

  • Un director din România şi-a băgat în contract o clauză prin care ia salariul pe 15 ani dacă e concediat. Câţi bani a primit în final

    “În situaţia în care se va dispune modificarea unilaterală a Contractului individual de muncă, fără acordul angajatului, angajatorul va fi obligat la plata unei despăgubiri, echivalentul a 180 de salarii şi a cotelor aferente, care i s-ar fi cuvenit pe o perioadă de 15 ani dacă nu s-ar fi dispus modificarea”, se arată în actul adiţional semnat de Mihalache. 

    Ulterior, şeful Eco Sid a fost concediat, iar acesta s-a adresat Tribunalului Hunedoara pentru a obţine despăgubirile din contract. 

    Mihalache avea un salariu brut de 3.800 de lei, la care se adăugau sporuri de 50%. 

    “În baza disp. art. 246 cod pr. civilă ia act de renunţarea la judecată de către reclamant”, se arată într-o informare publicată pe siteul Tribunalului Hunedoara.

    “Nu a mai luat niciun ban. Până la urmă şi-a retras cererea pentru cele 180 de salarii compensatorii pe care le dorea”, a declarat inginerul Nicolae Balosin, actualul director general al Eco Sid Hunedoara.

    Marian Mihalache, fost vicepreşedinte al PDL Hunedoara, a fost condamnat în 2011 la închisoare pe viaţă de către un tribunal din Dublin care l-a găsit vinovat de uciderea unei românce din Sandyford, potrivit presei irlandeze.

  • Cât câştigă Jennifer Lopez pentru prezenţa în juriul de la American Idol

    Cântăreaţa Jennifer Lopez a negociat un contract fabulos pentru a se întoarce în jurul American Idol: va câştiga 17,5 milioane de dolari pentru un sezon al celebrului show.

    “Au fost o mulţime de discuţii privitoare la contractul lui Jennifer”, a declarat o sursă celor de la MailOnline. “Până la urmă, ea va câştiga peste 17 milioane de dolari în acest nou sezon. E chiar mai mult decât a câştigat Britney Spears pentru X-Factor (15 milioane de dolari – n.r.)”.

    În anul 2011, Jennifer Lopez a primit 12 milioane de dolari pentru primul ei sezon în rolul de jurat. Un an mai târziu, salariul a crescut până la 15 milioane. Lopez a renunţat ulterior la colaborarea cu televiziunea CBS, fiind înlocuită de Mariah Carey.

    Anul acesta Jennifer Lopez a revenit pe micile ecrane în luna ianuarie, în cadrul sezonului cu numărul 13.

    Jennifer Lopez are doi copii de cinci ani, Emme şi Max, şi o avere estimată la 300 de milioane de dolari.

  • Drumul care dă coşmaruri şoferilor din România. Asfaltul a rezistat doar două săptămâni

    Drumul Naţional 76, cel care leagă Oradea de Deva, a devenit un calvar pentru şoferi, ale căror nemulţumiri au ajuns şi pe paginile de socializare, ei urmând ca pe 29 august să participe la un protest, notează Vocea Transilvaniei.

    Nici nu e de mirare că au ales această cale, după ce asfaltul turnat în urmă cu o lună, la ieşire din Oradea spre Sânmartin, a fost de aşa proastă calitate încât, în numai două săptămâni, au apărut gropile.

    Astfel, în momentul de faţă se decopertează stratul de asfalt turnat la începutul lunii iulie. În acest ritm, lucrările nu se vor finaliza nici peste 2 ani, chiar dacă termenul de finalizare este 2015, lucru care nu are cum să se întâmple decât printr-o minune, gradul de finalizare, în acest moment, fiind de doar 6%. Chiar şi cu un grad atât de scăzut greşelile de execuţie ale proiectanţilor nu par să se mai oprească.

    Şi autorităţile par să fie legate de mâini şi de picioare, motivând că nu au cum să grăbească lucrările sau cum să-i sancţioneze pe constructori decât după expirarea termenului de finalizare.

    “Nu putem aplica niciun fel de sancţiunea constructorilor până când nu expiră contractul, şi nici penalităţi nu le putem percepe” a afirmat Eugen Cecan, şeful Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Cluj.

    Cel mai mare contract atribuit în prima parte a anului 2012 de către CNADNR a fost cel de reabilitare a DN 76 Deva-Oradea şi Beiuş-Oradea, pentru suma de 161 milioane de lei (36,6 milioane de euro), potrivit informaţiilor transmise de CNADNR. Contractul i-a fost atribuit unui consorţiu condus de CCCF Dru­muri şi Poduri Timişoara la finalul lunii ia­nuarie, când la şefia Transporturilor se afla Anca Boagiu şi la conducerea CNADNR – Daniela Drăghia. Pe locul doi se află tot un contract de reabilitare de drum, de această dată pe DN 66 Bumbeşti Jiu-Petroşani, cu o valoare de 149,7 milioane de lei (34 milioane de euro). Proiectul a fost atribuit unui consorţiu condus de Copisa Constructora Piraneica în mandatul actualului ministru al transporturilor Ovidiu Silaghi.

  • Acest angajat al unei bănci din România s-a dus la banca unde lucrează să ceară un credit de nevoi personale. Ceea ce i s-a întâmplat este ABERANT

    Laurenţiu P. (29 de ani) lucrează pentru una dintre băncile de top 15 din România, de aproape doi ani, în departamentul de recuperare creanţe din sediul central din Bucureşti. Angajatorul său refuză să îi facă un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, ceea ce îl împiedică să reuşească să contracteze un credit de nevoi personale de la banca unde este angajat.

    “Este total lipsit de logică să lucrezi într-o bancă de doi ani de zile, să vrei să devii clientul acelei bănci pentru că lucrezi pentru aceasta în fiecare zi, câte nouă ore, şi să fii trimis la plimbare. Ceea ce mi se întâmplă este aberant. Cum să mergi la o altă bancă să iei credit când tu lucrezi deja la una? Ce încredere să mai ai în angajatorul tău? Cum să mai fii performant la serviciu?”, spune angajatul.

    AFLĂ AICI cum îţi poţi învinge angajatorul şi câştiga salarii compensatorii dacă eşti concediat

    Mai multe bănci din România refuză să opteze pentru contracte de muncă cu perioadă nederminată pentru angajaţi, pe seama dificultăţilor financiare din ultimii cinci ani. Un angajat cu contract de muncă pe perioadă determinată poate fi îndepărtat mai uşor din companie, iar angajatorul nu este obligat să îi plătească despăgubiri. În celălalt caz, angajatorul trebuie să îi asigure angajatului concediat un post într-un alt departament sau chiar plata unor salarii compensatorii ca urmare a restructurării postului. Potrivit legii, salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de abateri disciplinare beneficiază de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil. În situaţia în care părţile nu ajung la un acord comun, angajatul îşi poate câştiga drepturile salariale sau chiar postul pe calea justiţiei.

    Deşi sistemul bancar şi-a redus cu circa 30% efec­tivul de personal în ultimii patru ani, încă mai este loc de eficientizare în zona re­sur­selor umane, având în vedere că în con­ti­nua­re lucrează peste 70.000 de angajaţi în bănci. Doar în 2013, 4.200 de angajaţi din sistemul bancar au rămas fără loc de muncă în România, numărul acestora ajungând la 1 ianuarie 2014 la 73.000, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. Băncile au renunţat în criză la 13.500 de oameni şi la 1.150 de sucursale, conform Ziarului Financiar.

  • Centrala de 170 milioane de euro dezvoltată de grupul japonez Marubeni şi ELCEN intră în exploatare din 2017

    Societatea mixtă, SC Fântânele Gas Power SA, va fi deţinută în proporţie de 90% de către Marubeni Corporation, restul de 10% din acţiuni revenind Electrocentrale Bucureşti. Centrala pe gaze va avea o capacitate de circa 250 MW, iar compania nou creată va funcţiona ca producător independent de energie (IPP), se arată într-un comunicat ELCEN.

    “Implementarea proiectului de la Fântânele, în colaborare cu Marubeni, este benefică nu numai pentru ELCEN, cât şi pentru Sistemul Energetic Naţional. Flexibilitatea şi eficienţa soluţiei tehnice alese pune la dispoziţia sistemului o sursă pentru echilibrare şi capacitatea necesară ca rezervă la regenerabile“, a declarat, în comunicat, directorul general al ELCEN, Gabriel Ignat.

    La semnarea documentelor pentru înfiinţarea societăţii mixte au participat directorul general al ELCEN, Hiroshi Tachigami, preşedintele Marubeni Europower, precum şi alţi reprezentanţi ai celor două companii şi din partea autorităţilor.

    “Fântânele este primul nostru proiect de investiţie în infrastructura din România şi suntem încântaţi pentru atingerea acestei etape de dezvoltare, ca parte a strategiei pe termen lung pentru o participare mai semnificativă în Europa Centrală şi de Est. Marubeni Europower urmăreşte să-şi extindă prezenţa în România, iar acest proiect pilot poate să demonstreze stabilitatea, siguranţa şi funcţionalitatea unei pieţe de energie care tinde către un sistem energetic independent“, a afirmat, la rândul său, preşedintele Marubeni Europower.

    Proiectul presupune realizarea unor unităţi de producţie de energie electrică alimentate cu gaze naturale, amplasate în incinta fostei Centrale Termoelectrice Fântânele, care este în prezent dezafectată.

    În ceea ce priveşte finanţarea, circa 30% din capital va fi aport în numerar al Marubeni la capitalul social al societăţii mixte, restul urmând să fie asigurat prin împrumuturi de la instituţii de credit şi/sau bănci comerciale. ELCEN va contribui cu aport în natură, prin terenul necesar realizării proiectului şi accesul la utilităţi.

    “Noua companie va fi înregistrată la Registrul Comerţului pe parcursul lunii august 2014, urmând să fie parcurse toate etapele necesare obţinerii închiderii financiare. Potrivit estimărilor actuale, construcţia centralei va fi realizată în aproximativ 18 luni de la data închiderii financiare a proiectului. Intrarea în exploatare comercială a noii centrale ar urma să aibă loc în 2017”, se mai arată în comunicat.

    Producătorul de electricitate şi căldură controlat de stat şi corporaţia japoneză Marubeni au semnat în luna iunie a anului trecut un acord pentru o investiţie de 150 milioane de euro într-o centrală de producţie a energiei în Fântânele.

    ELCEN este cel mai mare producător de energie termică din România (40%) şi din Bucureşti (85%) şi acoperă 4,8% din energia electrică produsă la nivel naţional.

    Compania a fost înfiinţată în decembrie 2002, ca filială a Termoelectrica, şi este deţinută de Ministerul Economiei, prin Departamentul pentru Energie.

    În 2013, ELCEN a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 1,7 miliarde de lei (380 milioane de euro) şi un profit net de 51 milioane de lei (11,7 milioane de euro).

    ELCEN urmează să se divizeze şi să transfere părţi din patrimoniu către două societăţi nou înfiinţate, Electrocentrale Constanţa şi Electrocentrale Titan, care vor trece ulterior la autorităţile locale, iar compania rămasă va fuziona cu RADET.

    Fondată în 1858 în Japonia, Marubeni Corporation este un conglomerat industrial care acoperă diverse segmente, incluzând infrastructură, energie, transporturi, construcţii, finanţe, retail, industria textilă, industria celulozei, imobiliare, logistică şi IT. În anul fiscal încheiat la 31 martie 2014, Marubeni a obţinut venituri de peste 100 miliarde dolari şi un profit operaţional de peste 2 miliarde dolari.

    Marubeni Europower este divizia europeană a Marubeni Corporation pentru dezvoltarea proiectelor IPP. În România, compania este prezentă din 1975, fiind implicată în diverse proiecte în domeniul industriei chimice şi metalurgice.

  • Statele europene acuză vânzarea de arme către Rusia, însă nu sunt dispuse să renunţe la propriile contracte

    Contractul dintre Franţa şi Rusia, prin care cei din Hexagon se angajează să vândă două portavioane Rusiei, a fost aspru criticat în ultima vreme mai ales datorită situaţiei din Ucraina. În luna iunie, preşedintele american Barack Obama a sugerat că statul francez ar trebui să oprească, cel puţin temporar, orice contract de acest gen cu Rusia. “Mi-am exprimat îngrijorarea faţă de acest subiect, şi nu cred că e normală continuarea unei înţelegeri de această natură într-o perioadă în care Rusia a încălcat legile internaţionale şi suveranitatea vecinilor săi”, a subliniat Obama. Preşedintele francez Francois Hollande nu a părut însă deranjat de aceste declaraţii şi a spus că primul portavion va fi livrat ruşilor în octombrie, aşa cum era prevăzut.

    O reacţie importantă a venit din partea preşedintelui Lituaniei, Dalia Grybauskaite, care a spus că “Franţa îşi compromite valorile”. Declaraţia a venit în momentul în care miniştrii afacerilor externe din Uniunea Europeană caută să decidă înăsprirea sancţiunilor impuse Rusiei ca urmare a prăbuşirii avionului Malaysia Airlines.

    Britanicii au reacţionat şi ei prin vocea prim-ministrului David Cameron, care a declarat că i s-ar părea inimaginabil ca Marea Britanie să ducă la capăt un astfel de contract în acest moment.

    La două zile după declaraţie lui Cameron, însă, au ieşit însă la iveală documente care arată că Marea Britanie vinde arme de zeci de milioane de lire sterline Rusiei, deşi guvernul anunţase încă din luna martie că va suspenda licenţele de export. Din cele 285 de licenţe, în valoare de 131 de milioane de lire sterline, doar 34 au fost anulate. Purtătorul de cuvânt al primului ministru a spus că exporturile de natură militară au fost suspendate, iar cele care sunt încă valabile sunt de altă natură, precum cele pentru vânători.

  • Crapitalism. Poporul român se va maturiza când va fi în stare să judece cu mintea proprie

    Aşa că, în momentul în care am primit un mesaj pe pager – telefonul mobil încă nu apăruse! – despre faptul că ministrul, întors dintr-un voiaj care privea tocmai respectivul contract, vrea să stea de vorbă cu mine, am zbughit-o instantaneu din casă; eram jurnalist de agenţie de presă la momentul acela, mereu sub presiunea timpului. Ajuns în cabinetul ministerial, am băgat rapid nişte politeţuri, în pregătirea întrebărilor binecunoscute – cine, cum, când, unde etc. Dar omul a început să îmi povestească despre cât de frumos era acolo unde a fost şi despre ce şi-a cumpărat de acolo, ceva mare şi tehnic, să zicem. Am răbdat un pic, pe urmă am revenit la ale mele – cine, cum… Omul o ţinea pe a lui, îşi cumpărase ceva deosebit şi ţinea musai să îmi detalieze. „Bine, bine, dar contractul?“, am întrebat după altă rundă de detalii tehnice. „…a, da, şi contractul. Îl facem, îl facem“, a replicat ministrul meu.

    Am obţinut o ştire de trei rânduri, lipsită de entuziasm; pe drum m-am gândit că omul pur şi simplu nu avea nimic în comun cu contractul în cauză şi nu-i păsa de cine, cum, când, unde, decât în măsura în care respectivul document îi slujea interesele directe – achiziţia aceea minunată şi poate şi altele. Abordare de politician.

    Despre universalitatea acestei abordări m-am convins în cabinetul unui alt ministru al vremii, martor involuntar al unei discuţii demne de un film comic-absurd, pe care nu o reproduc din raţiuni de spaţiu. Destul să spun că am avut de-a face cu un ministru şi un secretar de stat, prospăt întors şi acesta de peste ocean, care, trimis acolo să rezolve ceva, se lăuda cu ce cămaşă de blugi a primit. Cu numele brodat! Ba a mai pomenit şi alte daruri, aşa că finalul a fost cu un ministru vag amuzat şi un secretar de stat care mi-a rămas în minte drept tipul pe care l-am văzut albindu-se la faţă cel mai rapid şi cel mai profund vreodată în momentul în care ministrul m-a prezentat drept jurnalist. La fel ca primul ministru, omul avea nişte interese, iar restul activităţilor erau menite a-i sluji strict interesele.

    Povestesc chestiile astea gândindu-mă la episodul MTO/reducerea CAS; prim-ministrul Ponta şi ministrul finanţelor au ieşit puternic şifonaţi din poveste, indiferent de pronunţia deficitară în engleză sau de foile cu cifre secrete care nu pot fi nici văzute, nici descrise. Ce nu mi-a plăcut mie este faptul că MTO şi reducerea taxei au fost doar o parte a unui simplu joc politicianist, abil pus în scenă dar lipsit de fundamente; nici lui Traian Băsescu, nici lui Victor Ponta şi nici ministrului Ioana Petrescu nu le pasă de ce înseamnă cu adevărat reducerea taxelor sau constrângerile bugetare din acordurile cu UE.

    Momentul maturizării, spunea cineva, este cel în care copilul începe să-şi vadă părinţii aşa cum sunt în mod real; nu o zână şi un zeu atotputernic, ci oameni cu griji, cu probleme, cu riduri, cu ticuri şi enervanţi. Şi măsura unui părinte adevărat este momentul în care îi cere copilului să îşi asume responsabilităţi. Poporul român se va maturiza, dacă e să facă asta vreodată, în momentul în care va fi în stare să judece rece, cu mintea proprie, fără umori şi resentimente, prestaţia tuturor, fără idei impuse de alţii. Şi să-i pună pe fiecare în colţul potrivit.

    Americanii au un termen pentru capitalismul dictat de interesele unora şi altora; îi spun „crapitalism“, capitalism de cumetrie. Îl folosesc şi eu, iată.

    Ilustrez cu un tablou care se cheamă „Baloane de săpun“ şi a fost pictat de un ins pe nume Jean Baptiste Simeon Chardin. Un balon de săpun este şi o formă de distracţie, dar şi un simbol al efemerului nostru, un lucru de care e bine să ne aducem aminte din când în când.

  • Un tânăr din Piteşti a făcut primul milion de dolari la 25 de ani. Nu a lucrat nicio zi ca angajat

    „Construiesc centre comerciale mici“, îşi rezumă Alin Mutu activitatea sa din prezent. Are 37 de ani acum şi se simte milionar de la 25 de ani, când a semnat un contract de peste un milion de dolari cu Rompetrol, pentru construcţia unei benzinării pe un teren  al tânărului. Antreprenorul povesteşte cât de folositoare i-a fost studenţia pentru a-şi dezvolta afacerile, fără a lucra nicio zi ca angajat.

    „Norocul meu a fost că am întâlnit pe cine trebuie“, spune franc antreprenorul piteştean. Şi povesteşte de ce. Pe vremea când era student, a cumpărat un teren lângă gara din Piteşti: „I-am convins pe părinţii mei să facă un credit pe care l-au girat cu locuinţa, dar fără să vadă terenul“, spune acum. După ce l-a cumpărat, tatăl său a apreciat că pe terenul respectiv „nu stă nici ceapa“, dar tânărul Alin Mutu simţea că are potenţial. De aceea, student fiind, şi-a ales ca teme pentru proiectele pe care le avea de făcut „subiectele care să-mi servească interesele“.

    O temă a fost legată de benzinării, motiv pentru care a sunat la marile reţele încercând să intre în legătură cu responsabilii de dezvoltare, argumentând că lucrează la un proiect. „De la Lukoil m-au dat afară, dar la Rompetrol am reuşit.“ Aşa a ajuns să-l cunoască pe Şerban Patriciu, fratele lui Dinu Patriciu, şi în cele din urmă Rompetrol a semnat, în 2002, un contract de un milion de euro cu Alin Mutu, prin care acesta închiria terenul de lângă gara piteşteană companiei petroliere. Pentru acest spaţiu de vânzare Rompetrol a investit 1,5 milioane de euro, iar tânărul s-a simţit milionar când a semnat contractul, chiar dacă banii nu i-au intrat în cont toţi odată, ci în tranşe. A închis imediat creditul girat cu locuinţa părinţilor săi, iar contractul pe care îl avea cu compania care este acum al doilea jucător ca mărime din piaţa petrolieră locală i-a dat posibilitatea să se finanţeze, având bonitate în faţa bancherilor.

    „Aşa s-au legat toate celelalte proiecte“, spune piteşteanul, care are în proprietate mai multe spaţii comerciale şi câteva terenuri. A investit 700.000 de euro, din care 80% fonduri proprii, pentru construcţia unui centru comercial de 3.000 mp care ar urma să fie inaugurat în septembrie. Complexul va găzdui un supermarket Praxis şi alte şase magazine de dimensiuni mici, în care producători locali îşi vor putea vinde produsele – carne, brânzeturi sau peşte. Tânărul mai are în proprietate o clădire cu şase niveluri, construită în 2007, cu o investiţie de 500.000 de euro, din care jumătate au fost bani proprii, iar diferenţa a fost luată de la bancă. Demersurile sale ca antreprenor au început când avea numai 20 de ani şi a pornit prima afacere, un magazin în care vindea articole de papetărie în complexul comercial John din Piteşti.

    „Când m-am dus prima dată să vorbesc cu proprietarul, mi-a spus să mă întorc cu tata. Am reuşit însă să-l conving, în cadrul aceleiaşi discuţii, să-mi dea spaţiul fără să plătesc chirie în primele două luni.“ Cele două luni s-au dovedit importante pentru vânzările de papetărie, pentru că precedau începutul anului şcolar şi putea astfel, cu un risc minim, să se dumirească dacă afacerea avea să meargă. Împrumutase 10 milioane de lei, care în 1997 erau cam echivalentul a 1.000 de dolari, de la bunicul său, de la care moşteneşte simţul comercial. Primul spaţiu de vânzare al antreprenorului avea 10 mp şi ca să nu pară pară gol l-a împărţit în două şi spunea că „în spate“ este depozitul, dar în realitate erau doar cutii goale, pentru că nu avusese suficienţi bani pentru a cumpăra marfă. Ştia cam tot ce era de ştiut despre papetărie, povesteşte Alin Mutu, pentru că îşi petrecuse mare parte a copilăriei în magazinul piteştean Trivale, unde mama sa era gestionar al unui magazin de profil. A ajuns în câţiva ani să aibă o reţea de opt spaţii specializate în papetărie în oraşul argeşean, iar tânărul spune că mereu a încercat să se diferenţieze, să facă altfel decât concurenţa, aşa cum îl învăţase bunicul său.

    Acesta vindea, la un moment dat, brânză într-o piaţă, alături de alţi oameni care făceau acelaşi lucru; s-a gândit cum să atragă clienţii la taraba lui şi a început să strige: „Brânză albă de oi negre“. Antreprenorul spune, de pildă, că aducea caiete de la o tipografie de la Dej, într-o vreme când se vindeau caiete la toate chioşcurile, cu adaos mic. „La preţuri mici nu mă puteam capitaliza, aşa că m-am gândit şi am cerut unei tipografii să facă din start caietele cu o linie în plus, cea în funcţie de care se aliniau rândurile. Preţul de producţie era acelaşi, dar eu vindeam caietele cu 20-30% mai scump doar pentru că aveau linie“, povesteşte el.

  • UTI Grup şi Total Soft au depus singura ofertă pentru modernizarea www.e-licitatie.ro

     În cadrul asocierii, Total Soft are calitatea de subcontractor.

    Denumit “Sistem informatic colaborativ pentru mediu performant de desfãsurare al achiziţiilor publice (SICAP)”, contractul presupune furnizare de servere şi echipamente IT, licenţe software, baze de date, servicii de instalare şi configurare, precum şi de analiză, proiectare, implementare şi testare. În plus, câştigătorul contractului va furniza cursuri de formare a specialiştilor IT care asigură mentenanţa sistemului www.e-licitatie.ro (Sistem electronic de achiziţii publice – SEAP).

    Proiectul se va realiza în 16 luni de la data semnării contractului.

    Sistemul www.e-licitatie.ro a devenit funcţional din martie 2002.

    SEAP a fost dezvoltat şi instalat de un consorţiu format din UTI Systems, Hewlett-Packard România, Microsoft România şi Total Soft şi a costat 4,5 milioane de euro.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Transalpina, „blocată“ de insolvenţa Romstrade. CNADNR a plătit 1 mld. lei pe un drum care stă în reparaţii de 6 ani

    CNADNR se află acum în situaţia în care nu poate rezilia contractul, astfel încât să organizeze o nouă licitaţie pentru finalizarea drumului, aşa că Transalpina rămâne închisă anul acesta între Rânca şi Sebeş, adică pe o porţiune de mai bine de 100 de kilometri.

     Spre deosebire de contractul pentru Transalpina, pe care CNADNR nu a reuşit încă să îl rezilieze, în vara anului trecut compania de drumuri a încheiat contractul de construire a lotului al doilea din autostrada Nădlac-Arad, cu o lungime de 16,7 kilometri, la scurt timp după ce constructorul austriac Alpine, care lucra la această şosea, a intrat în faliment la nivel internaţional.

    Totuşi, subsidiara locală a Alpine nu a intrat în faliment, ci în insolvenţă. Chiar şi aşa, contractul pentru autostrada Nădlac-Arad a fost reziliat, deşi lucrările erau aproape finalizate, Alpine părăsind proiectul când acesta se afla la un stadiu fizic de execuţie de circa 85%. „Cu toate că CNADNR a transmis Rom­strade (…) notificarea prealabilă de re­ziliere a contractului, decizia adunării generale a creditorilor a Romstrade a fost aceea de a nu accepta rezilierea contractului“, susţine CNADNR, într-un răspuns transmis ZF.

    Pe de altă parte, administratorul judiciar al Romstrade, ZRP Insolvency, susţine că pro­iectul a fost suspendat în urmă cu doi ani pentru că autorizaţia de construire a expirat, astfel că firma nu a mai putut continua lucrările.

    De asemenea, casa de insolvenţă spune că Romstrade şi-a manifestat disponibilitatea pentru finalizarea lucrărilor. „Din partea CNADNR există o anumită reticenţă care credem că este cauzată, printre altele, şi de starea de insolvenţă a Romstrade“, potrivit casei de insolvenţă.

    În prezent, Transalpina (DN 67C), cu o lungime de 148 de kilometri, va rămâne închisă „pe toată perioada anului“  între Rânca (judeţul Gorj) şi Sebeş (judeţul Alba), adică pe trei sferturi din lungimea sa. Singura porţiune de pe DN 67C pe care se poate circula are o lungime de 34,5 kilometri, între Bengeşti şi Rânca. Deşi contractul a fost semnat încă din septembrie 2008, iar constructorul avea ca termen de finalizare 18 luni, nici până acum, la aproape şase ani distanţă, Transalpina nu este gata.

    Mai mult, de aproape doi ani pe Transalpina nu s-a mai executat niciun fel de lucrare. „Pe parcursul derulării contractului, antreprenorul (Romstrade – n.red.) nu a demonstrat că are capacitatea tehnică de a finalize lucrările de modernizare în termenele stabilite“, potrivit CNADNR.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro