BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Bucurie din artă. Cum a reuşit o fostă corporatistă să înceapă un business inspirat din lucrările unui artist descoperit pe internet

    Aproape două decenii petrecute în domeniul vânzărilor în industria FMCG au continuat, pentru Andreea Geosanu, cu o afacere inspirată de postările unui creator din Marea Britanie. Şi-a descoperit astfel această latură artistică şi a ales s-o valorifice, ducând totul la următorul nivel, sub numele Geosy art & joy, adică un atelier de accesorii şi decoraţiuni din răşină acrilică.

     

    Urmărind activitatea unui creator din Marea Britanie, m-am îndrăgostit de tot procesul de creare a acestui tip de produse. Au urmat circa cinci-şase luni de cercetări, pentru că nu găseam detalii despre materialul folosit, iar paşii care trebuie urmaţi pentru a ajunge la produsul finit trebuia stăpâniţi foarte bine. În septembrie 2022, am făcut prima comandă în Marea Britanie, ca să pot experimenta”, îşi aminteşte Andreea. Îşi dorea deja să elimine plasticul din viaţa ei în măsura în care este posibil, aşa că o afacere cu un material alternativ în centru a fost un pas în plus în direcţia pe care îşi dorea s-o urmeze. „Am făcut un brainstorming împreună cu două colege din marketing, pentru a găsi numele potrivit. Eu eram axată pe «joy» (bucurie – trad.), pentru că ştiam că asta vreau să aduc fiecărei persoane care avea să privească sau să deţină un produs creat de mine. Apoi a venit «Geosy», de la numele meu – aşa mă strigau colegii la ultimul loc de muncă – şi «art» (artă – trad.), la sugestia uneia dintre colege.” Aşa a început să-şi petreacă timpul făcând ceva ce îi aduce şi ei bucurie, fără a petrece zece ore pe zi pe teren, cu stres şi nervi adesea. În timpul concediului de creştere a celui de-al doilea băiat al ei, Andreea Geosanu a căpătat şi mai multă încredere că poate face ceva pentru ea însăşi. „Am 37 de ani, sunt absolventă de Relaţii Publice şi Publicitate, am urmat şi un master în publicitate, apoi am fost supervisor, reprezentant de vânzări, director adjunct de vânzări în companii locale, naţionale şi internaţionale. Nu mă consideram o persoană foarte creativă, însă acest ultim an mi-a dovedit că acest aspect se poate cultiva. Credeam că va fi vorba doar despre creaţie, însă e o oportunitate de a mai pune în aplicare şi ce am învăţat în facultate.” A pornit cu o investiţie de 15.000 de euro, pentru că materia primă este destul de scumpă, lucru valabil atât pentru răşina acrilică pe care o foloseşte, cât şi pentru pigmenţi. „În social media trebuie să creezi mereu conţinut, pentru ca algoritmul să nu te uite, şi de aceea mereu creez, chiar dacă acasă se adună cutiile cu stocuri de produse. Pentru orice creez am nevoie de matriţe, al căror preţ îl recuperez greu în timp. Două dintre valorile după care mă ghidez sunt diversitatea şi versatilitatea produselor.” Andreea Geosanu a creat un loc de lucru chiar în camera fiului ei de 11 ani, unde a ocupat deja jumătate din spaţiu cu materiale şi cutii. Tot ce creează ajunge pe Facebook şi pe Instagram, unde îşi şi vinde produsele, alături de alte două platforme online. „Am încercat să ţin evidenţa intrărilor şi a ieşirilor, dar pentru un astfel de început, în care experimentezi mult şi oferi cadouri, e cale lungă până la profit. Mi-am produs să închei colaborări cu alte persoane şi locuri creative şi astfel am reuşit să creez combinaţii de produse cu o altă Andreea, care face caligrafie. Am mai colaborat cu două afaceri mici, locale, care se ocupă cu umplerea şi reumplerea vaselor cu ceară naturală din soia, şi am reuşit să introduc vazele decorative în două florării.” Andreea îşi doreşte însă să intre în mai multe magazine locale, precum şi să organizeze ateliere pentru copii şi adulţi şi să participe la cât mai multe târguri de creaţii handmade. Clienţii persoane fizice care cumpără de la Geosy art & joy sunt în general iubitorii de lucruri create manual, oamenii care îşi doresc să înlocuiască produsele din plastic din casa lor cu unele mai durabile, cei care vor să cumpere local, pentru a ajuta micii antreprenori. Este vorba mai ales despre femei, cu vârste între 18 şi 45 de ani. Cât despre preţuri, acestea pornesc de la 10 lei şi ajung la 135 de lei, în funcţie de cantitatea de răşină necesară, de alte tipuri de materiale care intră în amestesc sau care sunt folosite în procesul de creare, de ambalaje. Mâna de lucru nici măcar nu este inclusă în preţ. „Provocări sunt în fiecare zi: să găsesc timp să creez, pentru că un produs are nevoie de trei zile până să fie gata de vânzare; să postez pe Facebook şi Instagram; să găsesc soluţii pentru ca oamenii să afle despre Geosy art & joy; să caut surse de inspiraţie; să am răbdare cu acest mic business”, mărturiseşte Andreea Geosanu.   

    „Nu mă consideram o persoană foarte creativă, însă acest ultim an mi-a dovedit că acest aspect se poate cultiva. Credeam că va fi vorba doar despre creaţie, însă e o oportunitate de a mai pune în aplicare şi ce am învăţat în facultate.“ Andreea Geosanu, fondatoarea Geosy art & joy

    Preţurile pornesc de la 10 lei şi ajung la 135 de lei, în funcţie de cantitatea de răşină necesară, de alte tipuri de materiale care intră în amestesc sau care sunt folosite în procesul de creare, de ambalaje.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Delicious Raw – cofetărie raw-vegană (Braşov)

    Fondatoare: Gabriela Oltean

    Cifră de afaceri: 100.000 de euro

    Prezenţă: Braşov

    Lumiar – atelier de lumânări parfumate (Giurgiu)

    Fondatoare: Emilia Frunzaru

    Investiţii: peste 60.000 de euro

    Prezenţă: online şi la târguri

    Filipp Atelier – atelier de produse din piele (Timişoara)

    Fondator: Liviu Pătraşcu

    Prezenţă: naţională şi internaţională

    Uite, mami, ce-am gătit – cursuri de alimentaţie pentru copii (Bucureşti)

    Fondatoare: Alina Strinu

    Investiţie iniţială: 4.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 5.000 de euro

    Prezenţă: Bucureşti

    Nixodor – produse pe bază de bacterii (Buftea)

    Fondator: Mihai Mincu

    Cifră de afaceri estimată pentru 2024: 3 mil. euro

    Prezenţă: online, naţională

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Producătorii români: Lupta cu China este inegală dat fiind că toţi clienţii se uită la preţ în primul rând. Statul ar trebui să intervină

    ♦ Un antreprenor propune introducerea de tarife pe importurile asiatice, după modelul SUA.

    Producătorii români de ceramică, mobilă, materiale de construcţii sau modă spun în cor că lupta cu competitorii din China este inegală dat fiind că toţi clienţii se uită la preţ în primul rând.

    „Nu am pierdut clienţi, dar sunt presiuni din partea lor să reducem preţurile şi să ne aliniem tarifelor produselor care vin din China“, spunea recent Cristian Covaciu, cofondator şi acţionar al IPEC, unul dintre cei mai mari producători de farfurii de porţelan din Europa.

    Care este astfel soluţia pentru lupta dintre producătorii autohtoni şi cei din China? Statul român ar trebui să intervină şi să susţină producţia autohtonă aşa cum fac autorităţile din state precum Turcia şi Polonia. Un antreprenor propune introducerea de tarife pe importurile asiatice, după modelul SUA.

    „Companiile din Asia, care sunt evident subvenţio­nate de guvernele locale, vin cu preţuri care sunt extrem de reduse, ceea ce face ca competitivitatea noastră în relaţie cu ei să nu fie una corectă“, explică Mihai Filip, CEO al Taparo,  grup specializat în producţia de mobilă şi textile controlat de familia de antreprenori locali Filip.

    „Cred că este important să existe o solidaritate în Europa care să susţină economia europeană, iar asta se poate întâmpla prin impunerea unor taxe de import.“

  • Avalanşa de măsuri fiscale anunţate de guvern a gâtuit spiritul antreprenorial. Numărul de firme nou-create este la cel mai redus nivel de după pandemie. Radu Georgescu, CFO al Network: Dacă auzi tot timpul că vor creşte taxele, mai greu iei decizia să începi o afacere

    Doar 147.000 de firme au fost create anul trecut în România, cu 5.000 mai puţine decât în 2022, acesta fiind cel mai redus nivel post-pandemie, arată o analiză făcută de ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului.

    „Este o combinaţie între creşterea taxelor şi contextul economic. Dacă auzi tot timpul că vor creşte taxele, mai greu iei decizia să începi o afacere. Mai mult, într-un context economic în creştere este mai uşor să începi o afacere, când este un context mai dificil cu inflaţie ridicată, cu scăderea puterii de cumpărare, dorinţa de a începe o nouă afacere este amânată. Este o perioadă de conservare a resurselor“, spune Radu Georgescu, managing partner al CFO Network, companie de servicii contabile şi de consultanţă financiară.

    Taxele şi impozitele au crescut de la 1 ianuarie 2024, însă toate anunţurile politicienilor cu privire la creşterea taxării au speriat mediul de business, în special pe cei care aveau în plan să îşi deschidă o microîntreprindere. Nu doar creşterile de taxe îi sperie pe micii antreprenori, ci mai ales lipsa informaţiilor clare şi predictabile.

    „Anul trecut am numărat peste 450 de modificări legislative în zona de antreprenoriat şi IMM. Este epuizant pentru un mic antreprenor. Nu neapărat un paragraf al unei legi noi mă îngrijorează, ceea ce este solicitant de gestionat este modul constant al modificărilor. Abia învăţăm o procedură, un proces că deja s-a şi schimbat. Este un efort epuizant pentru un antreprenor“, a spus la Afaceri de la zero Kinga Kelemen, o antreprenoare din Cluj care a creat brandul Lanelka, ce produce haine folosind materiale second-hand şi are o cifră de afaceri de 150.000 de lei.

    Pentru un business la început de drum, perioada de start aduce şi mai multe provocări până reuşeşte să îşi găsească locul în piaţă. Radu Georgescu spune că pentru micile businessuri, la început de drum, şansele de eşec sunt şi mai mari când economia devine instabilă faţă de companiile deja existente în piaţă.

    Temerea şi neîncrederea au fost principalii factori care au contribuit la decizia de amânare a deschiderii de noi companii, este de părere Inga Ţigăi, tax partner, head of tax & legal technology, KPMG în România.

    „După pandemie, lumea a trebuit să îşi recapete încrederea că poate să îşi întemeieze un business, că are o piaţă de desfacere, că nu va avea alţi factori externi care să stopeze această dezvoltare. Dacă eu m-aş hotărî să îmi fac un business, aş avea nevoie de 6-8 luni ca să îl pun pe picioare, să îmi dau seama, să studiez piata, să creez un produs minim viabil. Trebuie să avem în vedere aceşti factori cauzaţi de frica care au stopat apetitul pentru business“, spune Inga Ţîgai, în cadrul emisiunii de business ZF Live.

    Numărul de companii înfiinţate în 2023 a fost tras în jos de SRL-uri, care au înregistrat cel mai mic nivel din ultimii trei ani. Doar 96.000 de SRL-uri au fost deschise anul trecut. Pe de altă parte, numărul de PFA-uri este la un nivel record, peste 39.000 de astfel de entităţi au fost deschise în 2023, cel mai mare număr din ultimii ani, potrivit datelor Registrului Comerţului.

    Sectoarele economice care au mult mai puţine companii faţă de anul anterior au fost industria extractivă, industria prelucrătoare, sănătate şi asistenţă socială şi distribuţia apei. Alte sectoare au înregistrat stagnări sau creşteri foarte mici. Un singur sector economic a avut o creştere semnificativă anul trecut faţă de anul anterior, anume agricultura, care a adăugat cu 175% mai multe companii, până la 11.000 de firme noi.

  • „Am ajuns să muncesc mai mult pentru angajaţi decât pentru mine”

    Articolul de astăzi porneşte de la o discuţie cu un antreprenor român, adică un patron care are un business de servicii care se învârte în jur de 1 milion de euro pe an şi care, după 15-20 de ani de capitalism, a ajuns astăzi la o concluzie destul de ironică: „Am ajuns să muncesc astăzi mai mult pentru angajaţi decât pentru mine”. Parcă lucrurile nu trebuiau să fie aşa, ci invers. Adică patronul trebuia să-i „exploateze” pe angajaţi şi nu invers, cel puţin aşa spunea Marx. Această opinie/părere am întâlnit-o la mai mulţi antreprenori, mai mari sau mai mici.

    Pe măsură ce anii trec, pe măsură ce se schimbă generaţiile, pe măsură ce se schimbă societatea, în rău sau în bine, depinde pe cine întrebi, apar din ce în ce mai multe probleme: contractele nu se mai câştigă aşa de uşor, modelele de business se schimbă într-un ritm mult mai rapid şi poţi să ajungi să nu mai ţii pasul cu aceste schimbări, mai ales în domeniul tehnologic, oamenii sunt diferiţi şi cea mai mare problemă este legată de angajaţi, cel puţin în domeniul serviciilor. Există o presiune constantă pentru creşterea salariilor, iar cine pleacă peste noapte nu mai poate fi înlocuit atât de uşor, deci patronul trebuie să muncească în locul lui, să acopere ceea ce făcea el, cel puţin până găseşte pe altcineva, care de obicei costă mai scump.

    Dar mai mult decât atât, cei angajaţi să se ocupe de clienţi, de vânzări, de contracte, să caute şi să aducă contracte, adică ce scrie în fişa postului şi pentru care cer bani tot mai mulţi, nu fac nimic din toate acestea. Dacă pierde un client, adică dacă se pierd bani, răspunsul este că „clientul e prost, nu înţelege” şi că oricum se săturase să fie la cheremul clienţilor! Dar clientul este cel care te plăteşte, de la el îţi iei tu salariul! Pe angajat nu îl interesează acest lucru şi se întoarce la telefonul mobil să se plângă peste tot că ce naşpa este la firmă, că patronilor nu le mai ajung banii şi că aşa nu se mai poate, că demisionează.

    Mulţi angajaţi fac confuzia între cifră de afaceri şi profit, nu ştiu ce înseamnă cash-flow, adică încasarea facturilor şi impactul pe bilanţul companiei, când se uită la o cifră de afaceri de 1 milion de euro cred că patronul câştigă atât şi că face bani pe seama lor. Orice discuţie pentru a discuta cum funcţionează businessul unei companii nu are sens, niciun angajat nu îl crede pe patron când îi spune că trebuie să vină cu bani de acasă, adică cu cash pentru a plăti salariile, pentru că un client nu a plătit factura la timp şi că trebuie să alergi după el ca să îţi încasezi banii. Nici modelul în care un patron ar împărţi profitul dintr-un contract cu cei care lucrează la el nu funcţionează, pentru că angajaţii nu cred că banii câştigaţi sunt atât de puţini şi că poţi să îi încasezi după luni şi chiar ani.

    Foarte mulţi angajaţi, cel puţin din servicii, dacă au 1.500 euro pe lună sunt foarte mulţumiţi, mai ales dacă sunt tineri, doar cu câţiva ani de experienţă şi cu toată viaţa înainte. „Nu are sens să te stresezi pentru bani, pentru clienţi, care oricum sunt proşti”, când poţi să mergi în city breakuri cu 300-400 de euro. De partea cealaltă, a fi patron, a ţine un business a devenit un coşmar, iar dacă nu eşti atent, poţi să pierzi peste noapte clienţi, contracte, iar afacerea construită în ani să se ducă de râpă. A angaja un CEO, un director operaţional, chiar şi a-i da un pachet de acţiuni nu este o certitudine că lucrurile vor merge bine, este o loterie. Nici patronii nu mai sunt tineri şi dacă ar vrea să vândă firma nu ar avea cui, cel puţin în servicii, acolo unde totul depinde de oameni şi de câteva contracte. Aşa că patronii nu au ce să facă, trebuie să muncească mai mult pentru angajaţi decât pentru ei, asta dacă nu vor să fie ei angajaţi!   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Povestea omului care a luat o mâncare tradiţională, făcută de bunicile noastre, şi a transformat-o într-o afacere modernă şi profitabilă

    Cristian Sturzu este nutriţionist dietetician, are de patru ani un cabinet propriu de profil în Iaşi, iar de curând şi-a dus pasiunea pentru nutriţie şi în lumea gastronomiei, creând un brand de dulceţuri în linie cu principiile pe care le promovează la cabinet. Sunt produse fără zahăr şi fără aditivi alimentari, astfel încât pofticioşii să nu se simtă prea vinovaţi atunci când cad pradă tentaţiilor.

    Producem în fabrica de la Târgu Ocna şi vindem în magazinul nostru online şi în câteva băcănii din Iaşi, la preţuri cuprinse între 25 şi 32 de lei”, spune Cristian Sturzu.

    Anul 2021 a fost unul dedicat probelor, un an în care a testat reţete, a căutat furnizori de materie primă şi ambalaje. Anul 2022 este primul an în care brandul este oficial prezent în piaţă, iar în această perioadă se lucrează la etichetarea a şase tipuri de zacuscă şi tocană de legume cu care antreprenorul vrea să extindă portofoliul. Scopul este să ducă brandul în şi mai multe băcănii din Iaşi, dar şi din restul ţării.

    „Acest business s-a născut din pasiunea pentru alimentaţia sănătoasă şi echilibrată, observând din ce în ce mai des în rândul pacienţilor mei adicţia către gustul dulce. M-am gândit să creez un produs pe care oricare dintre noi îl consumă într-o mai mică sau mai mare cantitate, un produs care să fie tradiţional, să nu conţină aditivi alimentari, dar să-şi păstreze gustul de dulceaţă a bunicii sau a mătuşii.”

    A creat astfel un produs care poate fi consumat de cei cu restricţii alimentare, de persoanele care urmează un plan alimentar de pierdere în greutate sau de cele care, din motive personale, au ales să nu consume zahăr. Dulceţurile DeGust sunt sterilizate prin metoda tradiţio­nală în bain-marie, dozate, ambalate şi etichetate manual. Materia primă vine de la producătorii locali din zona Moldovei.

    DeGust reuneşte trei game de preparate: DeDulce, cu dulceţuri şi gemuri fără zahăr adăugat, DePoftă – zacuscă de vinete, zacuscă de vinete picantă sau cu ulei de măsline, zacuscă de hribi, zacuscă de ghebe şi tocană de legume, şi secţiunea DeSete – cu sucuri naturale din fructe.

    „Ca dezvoltare a businessului, dorim să punem la punct aceste trei categorii, dintre care DeSete încă nu este spre vânzare. În scurt timp, vom adăuga o nouă categorie de produse gourmet – vor fi dulceţuri din asocieri de fructe cu mirodenii, precum cireşe cu cardamom şi vinars, caise cu mentă, pere cu cafea, iar pentru anul viitor vrem să aducem pe piaţă o secţiune de produse pentru copii – dulceţuri, gemuri şi sucuri naturale.”

    În scurt timp, brandul îşi va face intrarea şi pe platforma eMag, dar şi pe alte platforme de comerţ, iar Cristian Sturzu îşi doreşte să ajungă cu produsele în cât mai multe băcănii şi la târguri.

    În această perioadă, DeGust vinde, prin comenzile primite în magazinul online, 200-300 de borcane de dulceaţă lunar, la care se adaugă produsele pe care le livrează spre băcănii şi care ajung să genereze vânzări medii de 12.000 de lei lunar. Banii sunt constant reinvestiţi pentru noile produse.   

    Cristian Sturzu, fondator DeGust: „În scurt timp, vom adăuga o nouă categorie de produse gourmet – vor fi dulceţuri din asocieri de fructe cu mirodenii, precum cireşe cu cardamom şi vinars, caise cu mentă, pere cu cafea, iar pentru anul viitor vrem să aducem pe piaţă o secţiune de produse pentru copii – dulceţuri, gemuri şi sucuri naturale.“

  • Cum să câştigi milioane de euro din vânzarea de mici în România. Reţeta succesului o oferă un sat cu doar 500 de oameni din ţara noastră

    Undeva aproape de jumătatea distanţei dintre Râmnicu Vâlcea şi Piteşti, pe aglomeratul drum E81, care leagă estul de vestul ţării, se află micuţa localitate Deduleşti, care, în mod normal, ar fi fost perfectă pentru a fi trecută cu vederea, la fel ca multe dintre vecinele sale precum Aldeşti, Drăganu-Olteni sau Linţeşti. Şi totuşi, acest sat de nici 500 de locuitori s-a transformat într-un loc de pelerinaj pentru români datorită unui produs devenit deja emblematic la nivel naţional – micul.

    De-a lungul a trei decenii, pe parcursul a două generaţii, „imperiul” micilor de la Deduleşti a fost construit cărămidă cu cărămidă, mic cu mic, astfel că astăzi nouă firme fac afaceri de 12 milioane de lei din acest produs care a devenit motiv obligatoriu de popas pe Valea Oltului. Deşi toată lumea îi ştie gustul şi mirosul, Business MAGAZIN a vrut să afle şi povestea micului de la Deduleşti şi reţeta succesului lui.

    „Am petrecut anul nou în Maramureş. La dus, pe drum, am făcut vreo 10 ore, cu tot cu popasul de la Deduleşti. La întors, am ajuns în Bucureşti în doar opt ore, deşi am oprit iar la Deduleşti pentru mici. Doar că era noaptea şi am mâncat rapid, pentru că acolo lucrurile se întâmplă la foc continuu”, îmi povestea recent Cristi, un prieten care, la fel ca mulţi alţii, a transformat localitatea argeşeană în loc obligatoriu de popas cu ocazia oricărei călătorii în zonă. Micii de la Deduleşti nu mai au nevoie de nicio prezentare.

    Deşi nu a devenit încă un produs înregistrat şi protejat la nivelul UE, aşa cum e cazul salamului de Sibiu sau al magiunului de prune de Topoloveni, micul de la Deduleşti are pe plan local o notorietate similară cu a acestor produse. Francezii au şampania, spaniolii au jamonul, austriecii au şniţelul vienez, iar românii au micul. Dar nu oricare, de Deduleşti. Notorietatea localităţii din judeţul Argeş e atât de mare, încât denumirea „mic de Deduleşti” e acum folosită şi în alte zone din ţară, chiar pe Transfăgărăşan, în creierii munţilor. Similar însă, şi salamul de Sibiu se produce astăzi şi în alte zone decât în centrul ţării. Dar revenind la micii de la Deduleşti, deşi toată lumea îi cunoaşte, puţini sunt cei care le ştiu povestea. Cum au devenit ei emblematici? În timp, în aproape 30 de ani. De altfel, unele dintre afacerile din zonă sunt deja la cea de-a doua generaţie. Dar reţeta a rămas aceeaşi.

    Între primele 3 cele mai aglomerate drumuri din România este E81, zona Valea Oltului, acolo unde se află restaurantele de la Deduleşti

    „Părinţii mei au pornit businessul de la Deduleşti în 1994, după ce tatăl meu lucrase anterior în industria cărnii. Aşa i-a venit ideea de a dezvolta o afacere de vânzare de mici. Când am venit noi în zonă, mai existau două terase, dar acestea aveau mici de dimensiuni mai reduse, noi am fost primii care au mizat pe mici de 80-90 de grame, cât au şi astăzi de altfel. Încă de la început şi până astăzi, noi ne-am păstrat aceeaşi reţetă cu condimente tradiţionale”, povesteşte Constantin Sibiceanu, singurul acţionar al companiei SC Sibiceanu Junior SRL, fondată în 1994 de părinţii săi. Firma are afaceri de 1,7 mil. lei în 2021 (cele mai recente date publice disponibile), aproape duble faţă de 2020. Avansul vine şi în contextul în care în 2020, primul an de pandemie, industria HoReCa a avut câteva luni în care n-a funcţionat, plus alte luni de restricţii.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Un an cu un „vibe” bun

    „Va fi un an extraordinar”, „cel mai bun an al României de până acum”, „vom intra în Schengen”, „vom vedea mai mulţi kilometri de autostradă”, „va scădea inflaţia”, „da, educaţia e la pământ”, „nici sistemul medical nu stă bine deloc” – sunt doar câteva dintre ideile dezbătute în cadrul cât se poate de informal de prietenii de familie, un amestec eclectic de antreprenori, corporatişti, medici, angajaţi în mediul privat (ne lipseşte doar perspectiva angajatului la stat). Adaug şi că veniturile sunt variate, pentru completarea „profilului”. Discuţiile dintre şi cu ei sunt o sursă de inspiraţie pentru mine. Dincolo de problemele personale se cristalizează o aşteptare plină de încredere şi speranţă în mai bine legată de acest an.

    Perspectiva informală, pulsul oamenilor dintr-o bulă, e completată însă de opiniile reprezentanţilor mediului de afaceri care au răspuns solicitărilor noastre de a face un scurt bilanţ pentru 2023 şi a prezenta aşteptările lor pentru 2024, deopotrivă pentru companiile pe care le reprezintă dar şi pentru piaţă în general. Suma acestor păreri dă cu plus, deopotrivă la bilanţ dar şi legate de viitor. În anul ce a început „ar putea scădea dobânda cheie a BNR, inflaţia s-ar putea reduce, volumele de credite şi depozite ar urma să crească, sursele de venituri să se diversifice”, „vom continua să performăm mai bine decât restul Europei şi să recuperăm din decalajele de dezvoltare”, „în următorii ani, sistemul medical se va adapta la pacientul viitorului, caracterizat printr-o vârstă înaintată, informare crescută şi mobilitate sporită”, „investiţii în restaurante noi, cu concepte interesante, demarate de antreprenori experimentaţi alături de persoane pasionate de gătit şi cu talent”, „piaţa spaţiilor industriale va continua să crească foarte puternic”. Acestea sunt doar câteva dintre aşteptările liderilor din diverse industrii. Paharul nu este nici pe departe plin, dar contează din ce unghi îl privim şi, în egală măsură, cu ce îl comparăm. „Au şi ei problemele lor”, spunea în cadrul unui eveniment Meet the CEO Tatian Diaconu, pe atunci şeful Immochan România, devenit ulterior Ceetrus, despre francezi. Trăise şi lucrase ani buni din cariera sa pe piaţa franceză şi are perspectiva românului expat. Da, în alte ţări se câştigă mai mulţi bani, altele au sisteme medicale şi de învăţământ mai performante. Sunt plusuri peste tot, dar adeseori pierdem din vedere minusurile. Poate eforturile, poate clima, poate siguranţa, poate cultura sau cine mai ştie ce. Cred că trebuie să comparăm România de azi cu cea de ieri, cu cea de acum 10 sau 20 de ani. Toate cifrele arată o poză economică mai bună, chiar dacă acest lucru nu este resimţit în rândul marii mase de oameni. Şi atenţie! Aici joacă un rol important percepţia, perspectiva personală. Ceea ce mă duce inclusiv cu gândul la un studiu care a făcut foarte mare vâlvă la sfârşitul anului trecut şi care m-a făcut şi pe mine să sar din papuci. Anume: unu din doi români crede că regimul comunist a însemnat un lucru bun pentru România, conform unui sondaj INSCOP realizat pentru News.ro. Şi mai rău de atât, procentul care au această părere este de 48,1%, în creştere faţă 2013 (45,5%). După ce m-am înflăcărat puternic şi aş fi putut înşira pagini cu contra argumente bune de servit celor care cred aşa ceva, am ajuns la o concluzie. Asta o poate spune doar cine nu a trăit în acea perioadă şi nu îşi aduce aminte de frică, umilinţe, frig, foame, nedreptăţi. Pe-atunci eram cu toţii o masă cenuşie şi amorfă. Poate de asta unora le este dor, să fie şi alţii la fel de rău ca şi ei. Pe principiul caprei vecinului.

    Tinerii care nu au trăit în comunism şi au o părere idealizată despre ei înseamnă că nu au citit suficient. (Nu îi blamez nicidecum, mă consider o persoană bine informată şi uşor informabilă şi una dintre cele mai recente experienţe şocante este că te poţi intoxica cu… banane! Altfel spus, consumul excesiv de banane poate dăuna GRAV sănătăţii. Nu, nu este o glumă.)

    Simplul fapt că în prezent personaje ca Şoşoacă pot emite elucubraţii sinistre şi belicoase în liberă voie este dovada supremă de libertate de exprimare – un drept fundamental, ceea mă face să mă înclin în faţa României prezente. E adevărat, urmează un an superelectoral, după cum spune unul dintre executivii de top în cadrul materialului de copertă, ceea ce înseamnă alegeri în România şi în alte ţări care pot influenţa geopolitica la nivel mondial. De fapt, acesta este subiectul care ridică cele mai mari semne de întrebare legate de evoluţia economică a ţării în ansamblul ei – mai cu seamă alegerile pe plan local. Şi în registrul mai informal, personal, adeseori se iscă întrebarea „Da’ eu cu cine votez?”, ceea ce îmi aminteşte de cetăţeanul turmentat din piesa „O scrisoare pierdută”. 2024 promite să fie interesant, parcă aud pe cineva la cazino: „Să jucăm”.

    Să aveţi un an minunat, plin de reuşite!

  • 3500 de cititori decid prioritatea nr.1 a României în 2024

    Hofi: Sondajul pe care l-am pregătit pentru tine, începând de săptămâna trecută. Nu o să alegem prioritatea pentru România a lui Ciolacu, neapărat. Te-am lăsat pe tine să alegi priorităţile României, să decizi tu şi te-am pus să votezi între următoarele 5. Dar unii au votat creşterea economică de peste 5% prin alocarea resurselor financiare rezultate din tăierea cu 20% a numărului bugetarilor şi alocarea fondurilor europene către antreprenori, operatori privaţi şi către proiecte româneşti.

    Adrian Sârbu: Avem această situaţie cu blatul între partide care fac după obiceiul lor, pâş-pâş cu pătura în cap, până au ajuns unde vor. După aia ne dictează şi ne spun cum reformează aparatul bugetar de la 1,3 milioane la 1,5 milioane. Şi cum scădem deficitul de la 5,7 la 15,7.

    Hofi: Creşte şi populaţia României

    Adrian Sârbu: Normal, şi noi trebuie să dăm mai mult de 30% din PIB la buget pentru că e normal. Bugetarii, partidele, nomenclatura de partid şi toate rudele lor, cumetrii, cuscrii, trebuie să crească şi ei în avere. Au copii. Copiilor ălora le trebuie un job de consilier la Guvern. Au nepoţi, au fini. Oamenii ăştia nu trebuie să trăiască şi ei? Adică noi de ce suntem aşa de răi şi tot timpul ne legăm de bugetarii ăştia?

    Nemo: Am pus această ţintă de 5% creştere economică. Cum ajungem la ea?

    Adrian Sârbu E realizabilă. Dar ca să ajungem acolo, Nemo, trebuie să facem paşii ăştia, fiecare de capul nostru, aşa cum în viaţă am făcut paşi siguri.

    Hofi: Pas cu pas.

    Adrian Sârbu: Ne-a mai ţinut mama, tata şi uite aşa din de-a buşilea ne-am dus în picioare. Şi comunitatea asta de business o să înţeleagă, nu are încotro, că prezenţa ei în câmpul puterii este obligatorie, nu este facultativă, nu este tolerată, atâta timp, cât tu, 5 milioane de oameni, ai antreprenori, lideri, manageri, investitori şi în spate ai familii care consumă. 5,7 milioane de consumatori, dacă îi înmulţeşti cu 1,5 sunt 15 milioane de consumatori în ţara asta. Consumatori. Dacă tu nu ai să înţelegi… eu nu condiţionez asta. Fiecare înţelege tot mai mult. Pe de o parte, că trebuie să intre în câmpul politic. Clasa politică a pus mâna din ce în ce mai mult pe puterea economică a ţării pentru că a acaparat pe banii care vin pentru investiţii şi a luat decizii pe economic, pe business care nu-i aparţin. Astăzi, din fericire, sectorul privat românesc, potenţialul lui, e puternic, că m-ai întrebat cum face 5%. Simplu. Cum face orice Elon Musk, orice Serghei Brin, orice General Motors, orice General Electric.

    Hofi: Poate fi România salvată de o altă clasă, clasa antreprenorilor?

    Adrian Sârbu: România va fi salvată de toţi românii. Asta e opinia mea. Da?

    Hofi: Greu.

    Adrian Sârbu: De toţi românii. Pentru asta, românii trebuie să facă un singur lucru. Să-şi regăsească leadershipul şi selfconfidence-ul în fiecare din ei, să-şi respecte liderii, să nu-i băşcălească, să nu-i miştocărească, să-i susţină şi să nu mai tolereze. Românii, din nefericire, sunt foarte toleranţi cu frauda, cu impostura, cu infracţiunea.

     

    Rezultatele sondajului Mediafax- ZF-Aleph News

    Decide tu prioritatea numărul 1 a României în 2024 şi următorii 5 ani

    1. Creşterea economică de peste 5% prin alocarea resurselor financiare rezultate din tăierea cu 20% a numărului bugetarilor şi alocarea fondurilor europene către antreprenori, operatori privaţi şi către proiecte româneşti – 42%
    2. Revenirea la modelul real de democraţie liberală, putere-opoziţie, prin renunţarea la democrativă şi creşterea controlului cetăţeanului asupra acţiunilor Parlamentului, Guvernului şi Preşedintelui-18%
    3. Schimbarea mentalităţii românilor din pierzători în câştigători, capabili să-şi promoveze identitatea culturală în România şi în Europa – 17%
    4. Adoptarea accelerată şi largă a tehnologiilor digitale, a inteligenţei artificiale în economie, administraţie, în educaţie în vederea transformării României într-o societate învăţată şi verde – 14%
    5. Ridicarea capacităţii de apărare a României prin investiţii în tehnologii moderne şi resurse umane, în condiţiile extinderii războiului regional -9%

     

  • Produsele româneşti, la export. Eco Fruct Total, din judeţul Cluj, trimite anual sute de tone de ciuperci şi fructe de pădure, culese din Carpaţi, în Austria, Olanda, Franţa, Germania şi Italia

    ♦ Ioan Gabrian, acţionar: Am încercat să vindem în anumite magazine mari, am fost la câteva întâlniri, dar nu s-a legat nimic. Ne-am dori să rămână ce e mai bun în ţară, dar nu suntem ajutaţi să pătrundem în piaţa românească.

    Eco Fruct Total, o companie din inima Transilvaniei, vrea să-şi valorifice ciupercile şi fructele de pădure adunate din Carpaţi în piaţa românească, în loc să trimită anual sute de tone în vestul Europei. Însă, în ciuda eforturilor depuse de antreprenorii de la Cluj, produsele nu au ajuns pe rafturile marilor magazine din ţară, deşi au bătut la uşa retailerilor şi chiar au mers la mai multe întâlniri cu aceştia.

    „Am încercat să vindem în anumite magazine mari, am fost la câteva întâlniri cu retailerii, dar nu s-a legat nimic, aşa că am continuat să vindem pe piaţa externă, în Austria, Franţa, Germania, Olanda şi Italia. Noi ne-am dori să rămână ce e mai bun în ţară, dar nu suntem ajutaţi să pătrundem în piaţa românească cu produsele“, a spus pentru ZF Ioan Gabrian, acţionar (50%) al companiei Eco Fruct Total, care îşi desfăşoară activitatea în localitatea Vânători din judeţul Cluj.

    Compania a fost înfiinţată în urmă cu zece ani şi are o cifră de afaceri de aproape 1 milion de euro, astfel că antreprenorul spune că nu s-ar fi pus problema capitalui.

    Mai mult, nici cantitatea nu reprezintă o provocare, deoarece au capacitatea de a asigura volume mai mari, conform cerinţelor comercianţilor, şi chiar ar putea realiza o procesare primară.

    „De exemplu, avem 100 de tone de afine în fiecare an, aşa că nu s-ar fi pus problema de cantitate, iar pe lângă faptul că le putem da proaspete, avem şi capacitate de procesare. Apoi avem şi merişoare, mure, ciuperci şi plante medicinale, e o gamă largă. În plus, avem o grămadă de certificări pentru produsele noastre de la Institutul de Cercetări Biologice, de la Academia Română, de la Agenţia Pentru Protecţia Mediului, pentru care plătim an de an şi tot nu putem să vindem pe piaţa românească“, susţine antreprenorul.

    Compania culege din Carpaţi, dar achiziţionează şi de la persoane fizice, ciuperci precum hribi de pădure, gălbiori, bureţi de rouă, bureţi de spin, crăiţe, trompeta piticulu, bureţi ţepoşi, zbârciog, râşcovi sau trufe, cât şi fructe de pădure, precum afine, merişoare, zmeură, mure, măceşe, cireşe amare de pădure, fructe de soc, coacăze sau frăguţe. De asemenea, are în portofoliu şi fructe de cultură şi de livadă, cum ar fi nuci sau alune, potrivit datelor de pe propriul site.

    Ciupercile şi fructele de pădure sunt comercializaţi în stare proaspătă, congelate, deshidratate şi conservate şi ajung în Austria, Bulgaria, Franţa, Germania, Italia, Lituania, Polonia, Spania, Slovacia, Ungaria şi Elveţia. „Din dorinţa de a evolua şi a ne diversifica gama de produse, ne-am propus ca pe viitor să ne îndreptăm atenţia şi spre piaţa romănească oferind cetăţenilor produse obţinute din ciuperci şi fructe de pădure precum siropuri, dulceţuri şi ciuperci conservate în sos tomat şi ulei de măsline“, scrie pe site-ul companiei.

    De curând, Ioan Gabrian a spus că au început să lucreze cu ROA Cluj sau Roade Online din Ardeal, un grup care reuneşte mai mulţi producători agroalimentari, mici sau medii, din Cluj şi împrejurimi, care livrează produsele direct clienţilor, pe baza unor comenzi făcute anterior, în câteva puncte în Cluj şi în localităţile din jur.

    „ROA Cluj este un proiect bun, pentru că suntem strânşi mai mulţi producători şi vindem în Cluj-Napoca fructe proaspete, uscate sau congelate, în funcţie de comenzile clienţilor. Abia am început să vindem pe piaţa internă, pentru că până acum nu am fost deloc băgaţi în seamă“, a precizat Gabrian.

  • Cine este constănţeanca ce a ajuns una dintre cele mai bogate femei din America, cu o avere de peste 1 miliard de dolari

    În urmă cu ceva timp scriam despre Anastasia Soare, cea mai bogată şi prima româncă cu o avere de 1 miliard de dolari. Ea îşi menţine şi în 2019 locul 21 pe care îl ocupă în topul publicaţiei internaţionale Forbes al celor mai bogate antreprenoare din Statele Unite, cu o avere de 1,2 miliarde de dolari, conducând un business cu vânzări anuale de 375 de milioane de dolari. Construit în doar două decenii, imperiul său din industria cosmeticelor este evaluat astăzi la 3 miliarde de dolari, iar printre clientele sale se numără nume grele de la Hollywood. 

    „În 1989 m-am mutat în SUA cu fiica mea. Nu vorbeam deloc engleză şi îmi era foarte dor de familie. Primele şase luni au fost incredibil de grele. Atunci mi-am găsit de lucru ca estetician în Beverly Hills”, îşi aminteşte antreprenoarea Anastasiei Soare începutul „visului american” trăit pe propria piele, într-un interviu acordat revistei Business MAGAZIN.

    „Mogul în industria cosmeticii”, „American Success Story”, „Cea mai nouă miliardară din industria americană a frumuseţii” sau, cel mai des, „Regina Sprâncenelor” sunt doar câteva dintre apelativele sub care se regăseşte povestea româncei în titlurile presei internaţionale.

    De la publicaţiile de lifestyle însă, unde numele acesteia era cel mai des întâlnit iniţial, balanţa titlurilor de ziar înclină, de anul trecut, înspre cele economice şi de business, după ce fondul american de investiţii cu capital de risc Texas Pacific Group (TPG) şi-a dat votul de încredere în Anastasia Beverly Hills. Fondul a anunţat achiziţia unui procent minoritar din companie; reprezentanţii celor două părţi nu au dat detalii despre valoarea tranzacţiei, însă specialiştii citaţi în presa internaţională vorbesc despre o sumă care ar ridica valoarea companiei la în jur de 3 miliarde de dolari, în timp ce averea antreprenoarei este evaluată la 1 miliard de dolari.

    Ca urmare a acestor rezultate, Anastasia Soare s-a numărat anul trecut printre noile intrate în clasamentul internaţional Forbes al celor mai bogate femei antreprenor din lume care şi-au construit singure averile, direct pe poziţia 21. Alături de ea, pe aceeaşi poziţie se află nume precum Sara Blakely, fondatoarea companiei de lenjerie Spanx, cu vânzări estimate la 400 de milioane de dolari, Carolyn Rafaelian, fondator şi CEO al companiei de bijuterii Alex and Ani, cu venituri anuale de circa 411 de milioane de dolari potrivit owler.com, şi Neerja Sethi, cofondator al companiei de consultanţă şi outsourcing din IT Syntel, cu venituri anuale de peste 900 de milioane de dolari (cumpărată anul trecut de firma franţuzească de IT Atos SE într-o tranzacţie de circa 3,4 miliarde de dolari).

    Nume cunoscute precum al fashion designerului Vera Wang (poziţia 34, avere de 630 mil. dolari), ale cântăreţelor Madonna (poziţia 36, avere de 590 mil. dolari) sau Celine Dion (poziţia 46, avere de 439 mil. dolari) se află mult mai jos în clasament. Anastasia Soare este totodată şi una dintre cele 14 antreprenoare imigrante cu cele mai mari averi din Statele Unite.

    Compania pe care a fondat-o a evoluat de la un salon de înfrumuseţare închiriat la o reţea de saloane răspândite în toată lumea, precum şi la o linie de cosmetice distribuite în peste 3.000 de magazine anul trecut. În prezent, compania este prezentă în 25 de ţări, cu sute de angajaţi în întreaga lume. Cele mai recente pieţe pe care businessul şi-a extins activitatea sunt Spania, Italia şi Polonia. În România, brandul Anastasia Beverly Hills a fost adus în sistem de franciză de către Andreea Altay şi deţine patru saloane în cadrul cărora se vând şi produsele brandului.

    Primul salon a fost deschis în 2010, la parterul hotelului Radisson, un an mai târziu a urmat salonul din Băneasa Shopping City, în 2014 a fost deschisă unitatea din Dorobanţi, iar în urmă cu trei ani businessul s-a extins şi în afara Capitalei, odată cu deschiderea din City Park Mall Constanţa, oraşul de origine al antreprenoarei. Potrivit celor mai recente date publicate pe site-ul Ministerului de finanţe, franciza a înregistrat în 2016 venituri de aproximativ 4,44 milioane de lei.

    Reţeta românească pentru visul american
    Antreprenoarea povesteşte că, în timp ce lucra ca estetician, în cadrul salonului unde s-a angajat când a ajuns în Statele Unite, a observat o lacună în piaţă: mai exact, a realizat că nimeni nu acorda suficientă atenţie sprâncenelor. „Atunci când petreci suficient de mult timp privind chipuri, realizezi că sprâncenele au o putere de a transforma foarte mare. Astfel, am început să ofer conturarea sprâncenelor ca serviciu separat. Am fost inspirată de Raportul de Aur, un concept despre care am învăţat în detaliu la şcoala de artă. Mi-am dat seama că sprâncenele ar trebui conturate şi personalizate în funcţie de structura osoasă a fiecărei persoane. Astfel, am dezvoltat o formulă care punea în practică acest Raport de aur.

    Pe măsură ce a crescut cererea pentru acest serviciu, am făcut trecerea de la o cameră închiriată într-un salon la propriul meu salon”, îşi continuă ea povestea. („Raportul de aur”, „Proporţia de aur”, notată cu litera grecească Φ, este primul număr iraţional descoperit din istorie. El este aproximativ egal cu 1,618, n.red.) În timp ce mulţi artişti şi arhitecţi şi-au proporţionat lucrările conform acestui raport celebru, considerând că acesta conferă lucrărilor o estetică plăcută, Anastasia Soare a folosit în mod intuitiv principiul în domeniul frumuseţii. Ea povesteşte că încă din perioada copilăriei, în Constanţa, era preocupată de acest concept. „În copilărie am petrecut mult timp în atelierul mamei mele. În acele momente am înţeles pentru prima dată conceptul de proporţie şi am realizat că unghiuri diferite sau ajustări în diferite locuri, pentru diverse tipuri de corp, pot înfrumuseţa instant”, îşi aminteşte ea în interviul acordat Business MAGAZIN.
    În 1997, şi-a deschis propriul salon, iar trei ani mai târziu a creat o categorie de produse cosmetice total nouă – cele pentru sprâncene, care s-a desprins din tehnica ei proprie de pensat. Ulterior, gama de produse cosmetice s-a extins pentru ochi, faţă şi categorii de produse pentru buze. Compania foloseşte social media pentru a-şi dezvolta comunitatea de clienţi – fiind în prezent cel mai urmărit brand din industria cosmeticelor de pe Instagram.

    Într-un interviu anterior acordat publicaţiei internaţionale Forbes, povesteşte că viaţa în România, în perioada regimului comunist, în anii ’70-’80, era greu de suportat: „Existau o mulţime de reguli în care eu nu credeam, ştiam că nu voi putea niciodată ca femeie să fac ceva, să arăt că pot să fac o mulţime de lucruri, aşa că am vrut să fiu liberă, să am acea libertate de gândire, să fiu relevantă şi să pot să aduc o diferenţă în vieţile oamenilor. Nu ştiam dacă voi reuşi sau nu, dar am vrut să încerc. A fost singurul motiv pentru care mi-am dorit atât de mult să vin aici, să schimb ceva. Nu mi-a fost teamă că voi fi respinsă”.

    Ea îşi aminteşte şi că, după ce a ajuns în Statele Unite un alt român a ajutat-o să găsească primul loc de muncă. Potrivit ei, provocările nu lipsesc din calea înfiinţării unui business ca imigrant, însă ea a avut parte de susţinerea oamenilor care au fost dispuşi să îşi asume diverse riscuri alături de ea şi care au fost, în cele mai multe cazuri, alţi imigranţi.

    „Când am ajuns în SUA un alt român m-a ajutat să obţin prima slujbă. Mi-am închiriat şi primul spaţiu de lucru, dar şi salonul tot de la imigranţi. Iar managerul de bancă de la Wells Fargo era un mexican care m-a ajutat să iau un credit în anii ’90, când nu era deloc simplu”, descrie ea începuturile afacerii. De altfel, ea spune că în amintirea acelei perioade şi a încrederii pe care oamenii i-au acordat-o, a pornit Anastasia Brighter Horizon Foundation, prin care le oferă tinerilor fără susţinere din familie posibilitatea de participare gratuită la cursuri de cosmetică şi de a avea un început bun în carierele lor. De asemenea, spune că şi-a propus să sprijine şi alţi români imigranţi, aşa că din echipa sa fac parte mai mulţi angajaţi români, pe care îi descrie ca fiind „oameni foarte muncitori”.

    Când vine vorba despre angajaţi, antreprenoarea spune că „îmi plac oamenii care sunt dispuşi să facă acel pas în plus, care vor trece peste ceea ce se aşteaptă de la ei, pentru că îşi doresc să exceleze. Îmi plac oamenii întreprinzători”.
    Anastasia Soare adaugă că cea mai mare realizare din cariera ei este aceea de a-i fi oferit fiicei sale un scop, ceva de care să fie cu adevărat pasionată: Claudia Soare îi este alături în business, fiind preşedintele companiei şi, potrivit presei internaţionale, cea care a generat boomul vânzărilor companiei, după promovarea brandului în social media.

    Peste hotare, antreprenoarei îi lipseşte cel mai mult familia, care a rămas, în continuare, în România. Spune că în ţară locul său preferat este oraşul natal, Constanţa. Nu îi lipsesc niciodată din bagaj produsele de makeup şi cele pentru păr, iar mâncărurile sale favorite sunt mămăliga şi mititeii.
    În ceea ce priveşte agenda ei zilnică, o descrie într-un singur cuvânt: „ocupată”, iar destinaţia sa preferată este „oriunde are de lucru”.
    Când vine vorba despre tinerii antreprenori, Anastasia Soare spune că „fiecare este diferit şi fiecare va avea un drum propriu. Ne dorim cu toţii să reuşim şi să ne depăşim fricile. Sfatul meu este să nu renunţe niciodată! Să înţeleagă că drumul către succes este dificil şi să meargă mereu înainte”. Apoi adaugă şi alte câteva principii după care s-a ghidat în afaceri: succesul înseamnă să iubeşti ceea ce faci atât de mult încât să nu simţi că munceşti; să înveţe din fiecare greşeală pe care o fac – „Un lucru de care sunt foarte mândră este că nu fac niciodată aceeaşi greşeală de două ori” – şi conchide cu: „Drumul către succes este dificil şi trebuie să meargă mereu înainte”. 

    „Ce semnificaţie are pentru dumneavoastră faptul că ocupaţi poziţia 21 în topul celor mai bogate antreprenoare care şi-au construit singure averea în Statele Unite?”, am întrebat-o pe Anastasia Soare. A răspuns, simplu: „Sunt extrem de mândră de acest lucru”. Totuşi, spune că va fi cu adevărat mulţumită doar atunci când „fiecare femeie din lume va avea un Brow Wiz” (unul dintre produsele cheie ale brandului – n.red.). 

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL