BusinessMagazin

Tag: analisti

  • Leul românesc în jungla cu euro

    Leul ne-a ajutat în ultimii doi ani şi jumătate, cu o evoluţie în favoarea depăşirii fenomenelor de criză, rămânând într-o zonă de relativă stabilitate, spunea în noiembrie Mugur Isărescu. “Dar nu vreau să dau câtuşi de puţin sentimentul că ţintim un anumit nivel de curs, pentru că nu-l ţintim, ci ne uităm la o anumită zonă de echilibru de pe piaţa valutară, pe care nu vrem s-o stricăm prin mişcări nechibzuite”, continua guvernatorul BNR, referindu-se la îndemnurile unor comentatori ca banca centrală să taie brutal dobânda de politică monetară, eventual până la 1%, ca să determine ieftinirea rapidă a creditului.

    Vezi aici cum ne-a ajutat leul în anii de criză

    Era deja o perioadă când tensiunile din zona euro se accentuaseră pe pieţe, iar cursul începuse să iasă uşor din celebrul interval 4,1-4,3 lei/euro, fără ca BNR să intervină ca să-l păstreze, aşa cum anticipaseră analiştii. “Nu validăm niciun prag apărut la unii comentatori care se întreabă, de exemplu, ce va face BNR la 4,3. BNR n-a făcut nimic nici la 4,1, nici la 4,28, nici la 4,33 nu va face şi mă opresc aici cu exemplele, ca să nu stârnesc speculaţii”, afirma Isărescu. Fapt e că, după ce cursul a sărit la 11 ianuarie la 4,3627 lei/euro, foarte aproape de recordul de depreciere din iunie 2010 (4,3688 lei/euro), atins în condiţiile şocului legat de măsurile de austeritate luate atunci, valorile au revenit în intervalul cunoscut, iar comparaţia cu mediile lunare şi anuale arată aceeaşi stabilitate: după un 2009 cu un curs mediu de 4,2373 lei/euro şi un 2010 cu o medie de 4,2099, anul trecut s-a încheiat cu o medie de 4,2379, iar luna ianuarie a generat o medie de 4,3428 lei/euro. Cât va mai dura această stabilitate?

    Din 2005 încoace, BUSINESS Magazin a adunat, la fiecare şase luni, prognozele bancherilor şi ale analiştilor financiari despre cursul valutar pentru următoarea jumătate de an, în contextul tuturor variabilelor care îl determină. Iniţial, exerciţiul, numit de noi “pariul pe curs”, voia să răspundă îngrijorărilor că leul ar putea da peste cap economia dacă ar fi scăzut sau crescut prea mult şi prea repede; începând din 2009, odată cu acordul cu FMI care a mărit rezervele valutare şi deci şi posibilitatea băncii centrale de a feri leul de şocuri speculative, previziunile de curs în sine au devenit treptat mai puţin importante, ajungând aproape un pretext pentru discuţii despre viitorul creditării, al inflaţiei şi al economiei.

    Vezi aici principalele estimări despre cum vor evolua cursul valutar şi economia

    Din a doua jumătate a anului trecut, criza datoriilor din zona euro a început să se simtă însă asupra monedelor est-europene, iar previziunile despre noi turbulenţe pe pieţele financiare în 2012 s-au înmulţit. Cu toate acestea, prognozele de curs în vigoare la momentul actual prevăd pentru finele lunii iunie fie o menţinere în jurul nivelului actual de 4,34 lei/euro, fie o depreciere nu mai mare de pragul de 4,40-4,45 ori chiar o apreciere până la 4,25 (vezi tabel). Marja de variaţie e ceva mai mare pentru dolar, unde faţă de valoarea de acum – de 3,30 lei/dolar -, previziunile băncilor româneşti şi străine oscilează între 3,20 şi 3,50, fără a exclude nici rămânerea la 3,30.

    Cât despre valoarea de la finele lui decembrie, părerile rămân împărţite între o apreciere până la 4,25 lei/euro (ING Bank) şi o depreciere până la 4,45 (Danske Bank), mai numeroase fiind însă previziunile în jur de 4,30 (Raiffeisen, UniCredit), respectiv 4,35 (Crédit Agricole). Prognoza în vigoare a Société Générale arată un curs mediu de 4,18 în 2012, 4,05 în 2013 şi 4 în 2014-2016, iar cea a grupului UniCredit – un curs mediu de 4,33 în 2012 şi 4,30 în 2013. La dolar, Citigroup anticipează o medie de 3,29 pentru anul în curs, iar UniCredit de 3,29 în 2012 şi 3,12 în 2013. ING preconizează un curs mediu de 4,30 lei/euro în 2012 şi 4,20 în 2013, respectiv 3,44 lei/dolar în 2012 şi 3,05 la anul.

    Aveţi încredere în leu?

    Diferenţele de poziţie se explică, în general, prin importanţa mai mare acordată fie avantajelor comparative ale României în raport cu alte ţări din zonă sau din UE, fie riscurilor specifice ale ţării, raportat la restul ţărilor europene. “Moneda naţională şi-a arătat deja puterea relativă anul trecut, când a depăşit ca performanţă aproape toate monedele din regiune, inclusiv zlotul, forintul, coroana cehă şi lira turcească. În 2012 ne aşteptăm la continuarea întăririi leului faţă de alte monede”, sună estimarea oficialilor Franklin Templeton, Mark Mobius şi Grzegorz Konieczny. România a luat deja “medicamentul amar” aplicat de FMI şi este deci bine poziţionată pentru accelerarea creşterii economice în anii următori, apreciază Mobius şi Konieczny. “Majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană sunt încă nevoite să aplice măsurile dificile pe care România le-a luat deja”, astfel încât, odată ce problemele din acest an ale zonei euro se ameliorează, “economia României ar putea să fie prima care iese din criza europeană cu o creştere economică puternică”.

  • Frica de mai rău. De ce nu pot răsufla uşuraţi oamenii de afaceri nici în 2012

    “Ecoul la noi va fi următorul: companiile româneşti se vor confrunta cu o reducere a cererii la export, o deteriorare a accesului la finanţare, la care se va adăuga un consum intern slab, dar şi o scădere a investiţiilor”, rezumă Cristian Ionescu, country cluster manager Coface pentru România, Bulgaria şi Slovacia. În aceste condiţii, singura şansă este deja celebra absorbţie a fondurilor europene, mai ales că din direcţia “canalelor” tradiţionale, adică investiţiile străine directe sau achiziţiile, pare că nu se va întâmpla ceva spectaculos.

    Dacă anul trecut am avut o modestă creştere economică datorită exporturilor, producţiei industriale şi agriculturii, în 2012 aceste ramuri nu vor mai fi în mod obligatoriu generatoare de veşti bune pentru economie. Mai mult, cu cât recesiunea din zona euro se va adânci, adică acolo unde se duc 55% din exporturile României, cu atât mai greu ne va fi şi nouă să menţinem un climat economic echilibrat. “Dacă agricultura şi exporturile vor scădea, vom putea compensa parţial prin revenirea consumului intern, în special cel guvernamental, în contextul unui an electoral”, comentează Ionescu. Cu toate acestea, revigorarea consumului se va face cu greutate din cauza scăderii nivelului de încredere a consumatorilor, dar şi a puterii lor de cumpărare.

    Şi ar mai fi un aspect legat de conectarea cu pieţele externe: pentru Italia şi Spania, ţările în care lucrează cei mai mulţi emigranţi români, se aşteaptă un nou an cu scăderi economice. În consecinţă, valoarea remitenţelor va fi în scădere, iar o parte din acei oameni s-ar putea întoarce în ţară, unde vor îngroşa rândurile şomerilor. Efectul este incomparabil mai puţin dăunător decât o cerere mai mică pentru exporturi, dar, cumulate, creează portretul perfect al unei economii astenice.

    În orice caz, Coface estimează că anul 2012 va marca o creştere economică de cel mult 1,5% şi interesant este şi faptul că este aşteptată o creştere a investiţiilor străine directe până la aproximativ 2,2 miliarde de euro, comparativ cu nivelul de 1,8 miliarde de euro din 2011. Deocamdată, această previziune nu este ameninţată de protestele sociale care s-au prelungit mai mult decât se estima la început, încrederea potenţialilor investitori şi planurile lor a de face afaceri în România fiind în continuare dictate de cu totul alte criterii.

    Ar putea să-i îngrijoreze, pe de altă parte, dificultăţile tot mai mari cu care se confruntă companiile româneşti, în special cu privire la plata datoriilor pe care le au. Potrivit datelor Coface, în al doilea semestru al anului trecut s-a observat o înrăutăţire a comportamentului de plată şi o incidenţă crescută a instrumentelor de plată refuzate. Şi termenul mediu de recuperare a creanţelor a crescut, de la 60 de zile la 90 sau chiar 120 de zile. Această problemă nu o au doar companiile mici şi slab capitalizate, ci devine tot mai frecventă şi în cazul companiilor de dimensiuni medii şi mari.

  • Farmecul discret al pumnului

    Fragilitatea guvernului Boc este “cea mai mare îngrijorare” a traderilor şi a analiştilor din băncile străine în privinţa României, iar riscul ca măsurile de reformă să nu fie aplicate este “foarte mare”, potrivit unui analist la Barclays Capital. Situaţia politică din România va rămâne tensionată, pentru că măsurile de austeritate vor determina din ce în ce mai multe proteste în rândul populaţiei, conform experţilor Raiffeisen Capital Management.

    Aprecierile de mai sus nu au fost însă făcute în această săptămână şi motivate de protestele de stradă care au loc, ci în octombrie 2010, respectiv decembrie 2010, când guvernul Boc se confrunta cu moţiuni de cenzură, riscul de ţară era mai mare decât acum (inclusiv raportat la ratingul ţărilor din zona euro), iar România era foarte departe de a fi devenit povestea de succes a Estului în materie de reformă fiscală, aşa cum e acum. Între timp, nu numai că toate temerile că românii vor ieşi în stradă ca să paralizeze reforma şi să arunce ţara în aer s-au dovedit neîntemeiate, dar ideea însăşi de protest de stradă contra unui guvern s-a banalizat, fie că ea determină căderi de guverne (aşa cum s-a întâmplat de la începutul crizei în Ungaria, Letonia şi Grecia), însoţeşte alternanţa la putere în urma alegerilor la termen (Spania) sau, dimpotrivă, condamnă guverne în care pieţele financiare n-au încredere (cazul Ungariei sub regimul Orban sau al Italiei sub regimul Berlusconi).

    Temerea investitorilor de răzmeriţe populare, prezentă în special în 2009 şi 2010, a făcut loc ideii că protestele nu echivalează automat cu reînvierea populismului bugetar, ci pot fi chiar folositoare, fie că rămân supape pentru tensiunile sociale (ca în Grecia), fie că aduc la putere guverne mai puţin corupte (cazul Italiei). Aşa se face că după 13 ianuarie, de când au izbucnit protestele de stradă contra guvernului Boc şi a preşedintelui Băsescu, leul nu numai că nu a căzut, dar chiar a câştigat câţiva bani faţă de euro, fără a mai repeta deprecierea din 11 ianuarie, primele de risc pentru datoria României (CDS) nu au crescut din decembrie încoace, iar pieţele financiare şi analiştii au dat atenţie mai curând spuselor viceguvernatorului BNR, Cristian Popa, care a declarat pentru Reuters că există potenţial pentru o “ajustare a condiţiilor politicii monetare” dacă inflaţia scade în continuare.

    “Pieţele financiare au făcut ureche surdă la proteste”, afirmă Vlad Muscalu, economistul-şef al ING Bank România. “Explicaţia poate fi că sunt mai puţin impresionate de astfel de tensiuni, dat fiind numărul crescând al episoadelor de nemulţumire populară din ultimii ani”, spune el. Pentru moment, apreciază Muscalu, “alegerile parlamentare sau prezidenţiale anticipate par improbabile” şi doar dacă ar fi ca protestele să continue şi să crească riscul unui vid de putere ori ale unor derapaje fiscale care să ameninţe acordurile internaţionale de finanţare, “atunci am putea vedea un impact pe pieţe” şi o presiune de depreciere a leului. Deocamdată, moneda naţională “are reputaţia unei monede straniu de stabile, iar sondajele sugerează că partidul aflat la guvernare probabil nu va mai conduce România după alegeri”.

    Aceasta ar putea însemna că investitorii s-au obişnuit deja cu ideea că actualii guvernanţi vor pleca şi că actuala opoziţie a încetat să mai facă figură de rebel în raport cu FMI şi cerinţele lui (vezi recentele declaraţii ale lui Victor Ponta că nu pot fi crescute semnificativ din 2013 şi că vor urma încă 8-10 ani de austeritate). Cât despre analiştii de la Barclays, ei cred acum că probabil vor urma noi proteste, ţinând cont că e an electoral – or, anii electorali sunt pentru pieţele financiare un risc luat în calcul anticipat.

  • Analiştii ING: Dacă protestele de stradă continuă, leul ar putea intra sub o presiune de depreciere

    Explicaţia este, potrivit analiştilor ING Bank România, că “investitorii probabil au devenit mai puţin sensibili la astfel de evenimente pe parcursul ultimilor ani, moneda naţională are reputaţia unei monede straniu de stabile, iar sondajele sugerează că partidul aflat la guvernare probabil nu va mai conduce România după alegerile generale ce urmeaza sa aibă loc către finalul anului”.

    Deşi violenţele izbucnite duminică în cursul protestelor ar putea descuraja alţi potenţiali demonstranţi să se alăture mulţimii, “o escaladare a protestelor rămâne probabilă, deoarece liderii opoziţiei au declarat că suporterii opoziţiei se vor alătura în mod paşnic începând de astăzi”, apreciază Vlad Muscalu şi Ana Morărescu, analişti ai ING.

    Dacă protestele continuă, cresc şansele unui vid de putere “ce ar putea complica viitorul acordului current de finanţare internaţională, unul dintre cele importante aspecte pozitive ale României”, arată analiştii, iar în aceste condiţii, “leul s-ar putea confrunta cu o presiune de depreciere”.

    Protestele au început în cursul săptămânii trecute în mai multe oraşe ale României, din cauza reformei controversate a sistemului sănătăţii, ce a dus la demisia subsecretarului de stat Raed Arafat. Manifestaţiile au devenit violente pe parcursul ultimelor zile în cazul Capitalei. Chioşcuri de ziare, maşini şi un magazin au fost incendiate duminică în centrul oraşului, făcând necesară intervenţia jandarmeriei, care a folosit gaze lacrimogene şi tunuri cu apă.

  • Fericiţi cei fără datorii

    În clasamentul celor mai riscante ţări, măsurat în costul asigurării contra riscului de neplată a datoriilor (CDS – credit default swap), România era la finele anului trecut pe locul al 16-lea, în urcare cu un loc faţă de sfârşitul lui septembrie, conform raportului de săptămâna trecută al CMA (Credit Market Analysis din Londra, membră a CME Group, cea mai mare bursă de derivative). Pentru titlurile de stat pe cinci ani, CDS a crescut de la 420,19 la 445,1 puncte de bază pe parcursul ultimelor trei luni din 2011 (ceea ce înseamnă majorarea costului de asigurare a unei datorii de zece milioane de dolari la 445.000 de dolari), în timp ce, faţă de sfârşitul lui 2010, CDS aproape s-a dublat, valoarea de atunci fiind de 295,5. Aceasta înseamnă, conform calculelor din raport, că România a ajuns la o probabilitate cumulată – teoretică – de incapacitate de plată de 27,3%, faţă de 26,2% în trimestrul al treilea, raportat la 93,8% pentru prima clasată în top, Grecia.

    Evoluţia de pe parcursul anului trecut e neliniştitoare din mai multe puncte de vedere. Adâncirea crizei din zona euro a pus capăt definitiv pariului investitorilor, valabil încă în 2010, pe o divergenţă între pieţele emergente (CEEMEA) şi cele din zona euro, în virtutea căreia riscul calculat pentru România sau Ucraina scădea, în timp ce se socotea că problemele Greciei, ale Portugaliei sau ale Irlandei pot trage în jos numai centrul zonei euro, nu şi statele est-europene sau din Orientul Mijlociu. În 2010, indicatorul CDS pentru CEEMEA scădea cu 0,11%, în timp ce indicele pentru zona euro creştea cu 1,29%; în schimb, dacă în ultimele trei luni din 2011, indicele pentru zona euro a căzut cu 9%, cel pentru CEEMEA a scăzut cu 10%.

    Singurele ţări care pe parcursul lunilor octombrie-decembrie şi-au îmbunătăţit poziţia de risc au fost din afara Europei (Indonezia, Malaezia, Coreea de Sud, Filipine, China), în timp ce, în Europa de Est, CDS a crescut cu 18% pentru Ungaria şi numai Polonia şi Ucraina au reuşit o mică ameliorare. Aceste evoluţii, precum şi apropierea marcată a indicilor pentru zona euro şi pieţele emergente anunţă pentru 2012 un risc dublu, respectiv ca orice înrăutăţire a situaţiei la periferia zonei euro sau în nucleul ei să aibă efecte imediate şi directe în Est, iar orice înrăutăţire spectaculoasă într-o ţară estică (exemplul Ungariei) să aibă impact în restul regiunii.

    În privinţa zonei euro, în ciuda avertismentelor privind o reintrare în recesiune, “sunt indicii că deteriorarea peisajului macroeconomic ar putea să fi ajuns la un final”, notează analiştii ING. “Sentimentul pieţei s-a ameliorat în ultimele săptămâni din decembrie, Germania rezistă relativ bine, iar un euro slab şi o îmbunătăţire a situaţiei în SUA şi Asia sunt de natură să susţină aşteptările Băncii Centrale Europene în estimarea sa precaut optimistă a unei redresări moderate pe parcursul anului 2012”, apreciază Carsten Brzeski, economist-şef al ING Bruxelles, într-o notă publicată săptămâna trecută. Brzeski nu exclude însă nici acum ca marea injecţie de lichiditate din partea BCE, care a liniştit piaţa în decembrie – şi căreia îi va succeda o alta în februarie – să fie urmată de o reducere sub 1% a dobânzii şi apoi de o adevărată relaxare monetară cantitativă (evitată până acum cu încăpăţânare de BCE), dacă lucrurile nu vor merge bine pe piaţă.

    Iar aceasta ar depinde, cum a depins şi în 2011, de ceea ce se va întâmpla cu ratingurile, în special cele pentru Franţa şi Italia, precum şi de soarta datoriei greceşti. Deşi continuă negocierile cu creditorii privaţi pentru ca ei să accepte să prescrie 100 mld. din datoria Greciei (ceea ce înseamnă o pierdere de 50% asumată de ei la valoarea nominală a obligaţiunilor), deja au apărut opinii – cum e cea a lui Athanasios Orphanides, guvernatorul băncii centrale a Ciprului – care susţin renunţarea la implicarea creditorilor privaţi, “pentru a restabili încrederea” în zona euro şi a scădea costul împrumuturilor pentru celelalte ţări membre. Varianta e improbabilă însă, având în vedere opoziţia Germaniei, întemeiată pe o logică a recuperării creşterii economice în Grecia (şi a păstrării acesteia în zona euro) care ar fi imposibilă fără despovărarea de o parte din datorii.

    Până unde ar putea merge însă această despovărare, ţinând cont că în vară s-a plecat de la o reducere cu 21% la valoarea obligaţiunilor deţinute de bănci şi de fonduri şi s-a ajuns la 50%, valoare acceptată şi aşa foarte greu de creditori şi de pieţe, iar între timp austeritatea a afundat şi mai tare Grecia în recesiune? “Nu cred că am văzut încă ultima fază a discuţiilor despre restructurarea datoriei greceşti.

  • Nu cade leul

    De la începutul anului, leul a pierdut circa 0,8% faţă de euro, erodând aproape complet aprecierea începută în a doua parte a lui decembrie, iar influxurile nete de capital străin se menţin scăzute, ceea ce exclude posibilitatea unei aprecieri pe termen scurt, constată Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank România.

    În acelaşi timp, Dumitru consideră că deprecierea se va menţine limitată, “având în vedere dimensiunea redusă a pieţei valutare şi poziţia puternică a băncii centrale”. Analistul conchide deci că, în scenariul de bază, leul va rămâne relativ stabil, nefiind exclus însă ca la finele lui martie cursul să ajungă în jur de 4,40 lei/euro.

    O astfel de valoare este luată în calcul şi de analiştii de la Danske Bank, pesimişti cunoscuţi când vine vorba de România şi care anticipează pentru finele lui martie un curs de 4,35 lei/euro, 4,40 până în iunie şi 4,45 până în decembrie.

  • S&P a retrogradat 9 ţări din zona euro. Efectul pentru România: presiune pe costurile de finanţare în euro

    Florin Cîţu: “Efectul imediat al acestor decizii se va simţi în costul de finanţare. Din păcate pentru noi, faptul că Franţa, Italia, Austria se finanţează mai scump înseamnă că şi preţul capitalului direcţionat către România va fi mai mare”.

    Economistul-şef al Raiffeisen Bank România, Ionuţ Dumitru: “Mi se pare că agenţiile de rating încercă cumva să împingă ţările cu probleme către probleme şi mai mari. Dacă ai ajuns să retrogradezi ţări ca Austria şi Franţa, investitorii se vor întreba: Dar Europa de Est ce are? E posibil ca la nivel european să vedem un nou val de aversiune şi să vedem o aversiune şi în Europa de Est, prin contagiune”.

    Economistul-şef al UniCredit Ţiriac Bank, Dan Bucşa: “Nu va fi un impact semnificativ dacă nu face un pas similar şi Moody’s sau Fitch. Dar dacă Franţa îşi pierde definitiv ratingul AAA, adică o altă agenţie de rating o retrogradează, atunci niciun bond emis de o entitate europeană nu mai poate să fie triplu A”.

    S&P a retrogradat vineri ratingurile Italiei, Spaniei, Portugaliei şi Ciprului cu câte două trepte şi pe cele ale Franţei, Austriei, Maltei, Slovaciei şi Sloveniei cu o treaptă. Calificativele Franţei şi Austriei au fost coborâte de la AAA la AA+, clubul ţărilor din zona euro cu rating maxim fiind astfel restrâns la patru membri – Germania, Olanda, Luxemburg şi Finlanda. Olanda, Luxemburg şi Finlanda au fost puse însă pe perspectivă negativă, singura ţară complet neafectată de raportul S&P fiind Germania.

    Mai mult pe www.mediafax.ro

  • Rămâne Estul fără băncile austriece?

    “Nu poţi crede pentru totdeauna în Moş Crăciun”, spunea în decembrie 2008 Herbert Stepic, preşedintele Raiffeisen Bank International (RBI), pentru că în plină criză financiară, “băncile nu pot pompa la nesfârşit bani în economie”. El cerea guvernelor est-europene să întoarcă susţinerea de care s-au bucurat din partea băncilor străine în anii de creştere economică şi să ia măsuri care să le sprijine, cum ar fi injecţiile de capital, după exemplul Austriei, sau credite de la UE pentru recapitalizarea băncilor şi garantarea împrumuturilor interbancare. În lunile următoare, BERD şi FMI perfectau acordul de la Viena privind susţinerea băncilor şi menţinerea expunerilor în Est ale celor 17 grupuri bancare occidentale prezente în regiune. Pentru România, acordul a fost semnat de Erste Bank, Raiffeisen Bank International, Eurobank EFG, NBG, Societe Generale, Alpha Bank, Volksbank, Piraeus Bank şi UniCredit, care controlează în total circa 70% din piaţă.

    Acum însă, după toate asigurările date de Jose Barroso sau de Angela Merkel că vor limita dezangajarea băncilor din Europa de Est ca efect al crizei datoriilor suverane, s-a văzut că nu există niciun nou acord: Autoritatea Bancară Europeană (EBA) a precizat în rezoluţia din octombrie doar că măsurile de menţinere a expunerii rămân la latitudinea autorităţilor naţionale de supraveghere. Iar condiţiile în care operează băncile sunt mult schimbate faţă de 2008. Conform noilor cerinţe impuse de EBA, băncile trebuie ca până la 30 iunie 2012 să atingă o rată a capitalului de bază de 9% şi să-şi constituie rezerve temporare, ceea ce înseamnă un necesar de capital suplimentar estimat la 106 mld. euro. EBA va stabili în următoarea perioadă cifrele exacte, pe baza raportărilor la nouă luni ale băncilor, şi va aproba până la sfârşitul anului în curs planurile de recapitalizare.

    Europa de Est este, aşadar, doar un caz particular al luptei pentru resurse care se duce în aceste luni în interiorul UE: în declaraţia summitului UE din octombrie se spune că băncile pot beneficia de bani pentru recapitalizare din partea Fondului European pentru Stabilitate Financiară, devenit creditor de ultimă instanţă, doar dacă restul opţiunilor eşuează (aport de la acţionari, emisiuni de obligaţiuni, sprijin de la guvernele naţionale, vânzări de active). Alex Griffiths, analist al Fitch Ratings, apreciază că “o majorare de capital, din fonduri private sau publice, va avea un impact neutru, dacă nu chiar uşor pozitiv pentru creditare; pe de altă parte, dacă băncile recurg la reducerea activelor, atunci se va reduce creditarea”.

    Acesta e contextul în care Banca Naţională a Austriei şi Autoritatea Austriacă pentru Pieţe Financiare au lansat propunerea ca proporţia dintre creditele nou acordate, pe de o parte, şi depozitele nou create şi alte resurse de finanţare locale sau supranaţionale să nu depăşească 110%. Propunerea are ca scop menţinerea ratingului suveran AAA, după ce agenţiile de rating au pus la îndoială capacitatea ţării de a susţine subsidiarele din Est ale băncilor austriece în condiţiile unei eventuale înrăutăţiri a economiei mondiale. Dintre toate pieţele estice, băncile austriece aveau la 31 martie expunerile cele mai mari în Cehia (53,17 mld. euro), România (30,2 mld. euro) şi Ungaria (28,99 mld. euro), conform băncii centrale.

    Simon Kennedy, analist al agenţiei de rating Fitch, apreciază că propunerea nu va însemna “constrângeri noi semnificative” asupra creditării, fiindcă băncile austriece “oricum nu mai au intenţia să-şi majoreze creditarea mult mai rapid decât finanţarea pe plan local”. Ba mai mult, propunerea are efecte pozitive, fiindcă “va asigura reducerea progresivă a proporţiei dintre credite şi depozite în Europa Centrală şi de Est şi va preveni o creştere excesivă a expunerilor atunci când percepţia faţă de această regiune se va îmbunătăţi” (un punct de vedere atins şi de Cristian Popa, viceguvernatorul BNR, care a spus că ar fi fost “foarte mulţumit dacă o astfel de restricţie ar fi funcţionat în perioada de boom al creditului” şi că “interesele sunt comune, nu divergente” între bănci şi state).

    În schimb, spune Kennedy, dacă ar avea loc o intensificare a crizei în zona euro, atunci presiunile pe finanţare “ar putea sili unele bănci din zona euro să taie finanţarea pentru subsidiarele din Europa Emergentă sub nivelurile la care le-ar îndreptăţi condiţiile locale”, caz în care ar putea fi luată în calcul o nouă iniţiativă de genul acordului de la Viena. În ceea ce priveşte teama de o repatriere a capitalurilor, oficialii BNR au explicat că băncile nu pot repatria decât cu acordul BNR capitalul social, care reprezintă cea mai mare parte din capitalul lor. Împrumuturile subordonate, în schimb, au o pondere mult mai mică în capital decât în alte ţări din regiune, dar nici ele nu pot fi retrase înainte de scadenţă, a afirmat săptămâna trecută Cristian Popa, viceguvernatorul BNR, care nu vede atât un risc ca expunerile băncilor să scadă, ci mai curând riscul de încetinire a creşterii liniilor de finanţare.

  • Pesimism marca EIU: Economia zona euro va scădea la anul cu 0,3%

    Prognoza lor vede o creştere a PIB global, calculat la paritatea puterii de cumpărare, de 3,3% în 2012, faţă de 3,7% cât ar urma să fie în 2011. Pentru zona euro, văzută ca epicentru al riscurilor economice globale, EIU anticipează o scădere a PIB cu 0,3% în 2012, comparativ cu estimarea precedentă privind o creştere cu 0,8%, urmând ca 2013 să consemneze doar o redresare anemică.

    Ca efect al crizei din Europa, EIU estimează o creştere economică de 1,3% pentru SUA, sub cea a Japoniei (2,3%), iar estimările de creştere pentru cele mai multe pieţe emergente au fost reduse şi ele în consecinţă. Pentru Europa de Est, EIU prevede o creştere de 3,3%.

    “Criza care afectează moneda unică europeană rămâne în epicentrul riscului economic global. Considerăm că decidenţii vor reuşi să asigure supravieţuirea zonei euro, însă criza îşi arată din ce în ce mai mult efectele atât asupra sectorului financiar, cât şi asupra economiei reale”, apreciază analiştii EIU. “Băncile europene rămân sub o presiune accentuată, din cauza temerilor legate de expunerea lor pe obligaţiuni suverane potenţial neperformante. Pieţele financiare globale transmit această incertitudine – alături de îndoieli în legătură cu viabilitatea monedei unice – către restul lumii.”

  • Analiştii spun că preţurile la benzină vor scădea cu 5-6%, după ce petrolul a coborât cu 20% de la maximele din aprilie

    La începutul anului, companiile petroliere anunţat aproape săptămânal scumpiri ale carburanţilor, pe fondul creşterii preţului ţiţeiului la nivel internaţional. Ulterior, când barilul a început să scadă, scumpirile s-au oprit, dar nu au fost nici ieftiniri semnificative. Astfel, preţurile carburanţilor sunt acum în medie cu 11% mai mari decât la începutul anului.

    Petrolul s-a ieftinit cu 19,38% de la vârfurile atinse în luna aprilie anul acesta, păstrând un avans de 7,2% faţă de nivelul de la începutul anului.

    În perioada în care petrolul a coborât de la maximele ultimilor 3 ani (aprilie – septembrie), leul a pierdut 6,72% în faţa dolarului american. Raportat la începutul lui 2011, leul este cu 1,56% mai slab. Astfel, tinând cont de impactul cursului de schimb, numai o parte din contracţia preţului petrolului la bursele internaţionale se poate transmite către consumatorul final – deprecierea leului faţă de dolar erodând scăderea potenţială a preţurilor carburanţilor, explică analiştii XTB.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro