BusinessMagazin

Tag: business

  • A cerut 700.000 de dolari. După ce a fost refuzat, a primit de 40 de ori mai mult

    În septembrie 2013, Jamie Siminoff a mers la celebra emisiune “Shark Tank” în speranţa de a primi 700.000 de dolari pentru compania sa, DoorBot. După calculele lui Siminoff, compania ar fi trebuit evaluată la 7 milioane de dolari.

    “Shark Tank” este o emisiune în care mai mulţi investitori ascultă ideile de afaceri ale antreprenorilor şi decid apoi dacă doresc sau nu să investească în business.

    Compania DoorBot producea o videosonerie care putea fi legată de smartphone, astfel încât proprietarul casei putea vedea pe telefon cine este la uşă chiar dacă era plecat. Conceptul era bazat pe un studiu ce arăta că majoritatea hoţilor sună la uşă înainte de a sparge o casă, iar DoorBot era o metodă excelentă de a lăsa impresia că proprietarul este înăuntru, scriu cei de la Business Insider.

    Compania lui Siminoff genera deja venituri de un milion de dolari anual, iar acesta spera că modelul său de business îi va convinge pe juraţi să investească; aceştia nu au fost însă impresionaţi şi au decis să nu finanţeze DoorBot.

    Siminoff a părăsit emisiunea dezamăgit, dar norocul lui era pe cale să se schimbe. După ce emisiunea a rulat pe postul american ABC, vânzările au crescut de cinci ori. “A fost probabil cel mai important lucru care ni s-a întâmplat”, povesteşte Siminoff. Pentru a da o imagine mai serioasă companiei, antreprenorul i-a schimbat numele în Ring.

    Marea surpriză a venit însă câteva luni mai târziu, atunci când Siminoff a primit un telefon-surpriză de la unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume: Richard Branson. Acesta văzuse aplicaţia Ring pe telefonul unui prieten şi voia să investească în companie. “A spus că poate trimite pe cineva imediat”. îşi aminteşte Siminoff. “A doua zi, câţiva avocaţi erau la mine acasă cu actele pregătite”, notează aceeaşi sursă.

    Prin investiţia de 28 de milioane de dolari a lui Branson, compania lui Siminoff a fost evaluată la 60 de milioane de dolari. Produsele sale pot fi acum cumpărate din marile lanţuri americane precum Home Depot, Target sau Best Buy.

  • Vinde truse de machiaj folosite, generând vânzări de 1 milion de dolari

    Să cumperi un tricou sau o lampă la mâna a doua este ceva obişnuit, însă achiziţia unei truse folosite de machiaj este mai puţin întâlnită, relatează Business Insider.

    Compania, Glambot, cumpără truse de machiaj de la persoanele care nu mai au nevoie de ele, le curăţă, sterilizează apoi le vinde online. Produsele nu trebuie să fie consumate mai mult de 50%, iar preţul unui produs variază în funcţie de cât de consumat este. Mascara sau balsamul de buze sunt două produse ce nu se pot vinde.

    Ideea i-a venit lui Karen Horiuchi, CEO-ul Glambot, după ce a cumpărat aceeaşi nuanţă de fard de pleoape. A încercat să vândă produsele pe Amazon şi eBay, dar nu a reuşit. A început afacerea în 2013, iar anul trecut numărul de angajaţi a ajuns la 12 şi vânzările au ajuns la 1 milion de dolari în vânzări.

    “Majoritatea truselor de machiaj pe care le primim sunt abia folosite”, a spus Horiuchi.

  • Doi tineri ingineri români de software au pornit un business care a atras mii de clienţi din toată lumea

    Doi tineri ingineri de software şi-au promis în timpul unui curs la Harvard că nu se vor lăsa până nu vor deveni antreprenori, iar businessul pe care l-au dezvoltat a atras deja mii de clienţi din toată lumea.

    Povestea de antreprenoriat a lui Daniel Pascariu şi a soţiei sale, Raluca Afloarei, a început de aproape cinci ani. Între timp, cei doi au renunţat la corporaţii şi dezvoltă exclusiv appdemostore.com, un site care permite dezvoltatorilor de aplicaţii să aibă în câteva minute un demo funcţional şi care a adunat până acum 15.000 de clienţi din toată lumea.

    Însă Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei nu au devenit antreprenori nici peste noapte şi nici din întâmplare, ci toată povestea lor profesională se leagă de planul de a dezvolta, într-o zi, ceva pe cont propriu. Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei au fost colegi la Facultatea de Informatică Economică din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza de la Iaşi, iar după absolvire, în 2003, au plecat în Germania cu internshipuri AIESEC: Daniel Pascariu la HP în Stuttgart şi Raluca Afloarei la SAP în Heidelberg.

    După cele şase luni de internship, li s-au oferit joburi de software developeri la HP, respectiv SAP, iar după ce s-au căsătorit, în 2005, Daniel Pascariu s-a mutat şi el la SAP, iniţial pe aceeaşi poziţie, fiind ulterior promovat ca team lead. Experienţa germană a celor doi a durat 10 ani, până în 2013, când s-au mutat înapoi în România, la Iaşi. „A fost o experienţă culturală deosebită, mai ales pentru că am întâlnit şi ne-am împrietenit cu oameni din foarte multe ţări. Pe de altă parte însă, e greu să te adaptezi unui mediu care e foarte diferit şi, după ce euforia primelor zile trece, urmează şocul cultural, când îţi vine să-ţi faci bagajele şi să te duci acasă“, povesteşte Daniel Pascariu despre adaptarea la viaţa şi la munca din Germania, la care mulţi tineri români din domeniu visează.

    Cei doi povestesc despre faptul că au avut noroc cu AIESEC, care poartă sistematic de grijă celor veniţi în Germania cu internshipuri – „au creat o comunitate cu toţi studenţii străini, care organiza tot felul de activităţi, de la petreceri şi până la excursii pe la obiective turistice“. Pe lângă comunitatea AIESEC, cei doi au avut ocazia să călătorească mult în toată lumea şi s-au integrat rapid şi în comunitatea de români de la SAP, care totaliza cam 80 de persoane – „ne întâlneam o dată pe săptămână la masă şi eram cea mai gălăgioasă gaşcă din cantină :)“.

    Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei definesc experienţa la SAP ca fiind „extraordinară“ şi detaliază de ce nu se feresc de cuvinte mari când vine vorba de cei 10 ani germani din viaţa lor: „la SAP am lucrat la headquarters lângă Heidelberg, care este un oraş superb; campusul SAP e gigantic, un minioraş, unde lucrează cam 11.000 de softişti în câteva zeci de clădiri legate între ele cu un minibus (SAP shuttle); pentru petrecerile de Crăciun închiriau un stadion de hochei ca să încapă toată lumea; ne-am perfecţionat engleza şi germana, am interacţionat cu oameni din Asia (India, China, Japonia) şi din toată Europa şi America (SUA, Canada, Brazilia), am participat la conferinţe internaţionale – unul dintre cele mai inspiraţionale momente a fost să îl vedem pe Jimmy Wales în deschiderea celei mai mari conferinţe SAP din Las Vegas explicând cum a creat Wikipedia, iar profesional ne-am specializat din punct de vedere tehnic şi de business“.

    pecializarea despre care vorbesc cei doi nu a ţinut doar de partea efectivă de învăţare, ci şi de responsabilitatea businessului: „Am învăţat ce înseamnă să fii responsabil de un proiect, ce înseamnă să serveşti clienţii şi ce înseamnă să livrezi rezultate şi să aduci valoare firmei. De exemplu, când un software de 200 milioane de dolari nu face ce este programat să facă sau când un client nu poate să vândă sau să factureze din cauză că aplicaţia ta nu funcţionează sau când ai câteva milioane de clienţi care nu îşi pot face treaba chiar şi pentru câteva ore înţelegi câtă responsabilitate ai şi îţi dai seama că modalitatea prin care poţi să faci ca lucrurile să funcţioneze la scară mare este să faci fiecare lucru mic corect“.

    Toate lucrurile pe care le-au învăţat şi experienţa din cadrul SAP i-a făcut pe cei doi softişti să îşi dorească să înveţe businessul IT. Un moment important în tranziţia către mentalitatea de business a fost în 2007, când cei doi au făcut un curs de vară la Harvard University în domeniul Innovation Management în Multinational Companies. Şi-au luat două luni concediu de la SAP („din fericire în Germania e posibil“) şi s-au mutat în State. Experienţa de la Harvard i-a marcat însă pe cei doi: „Cursul de vară de la Harvard a fost momentul decisiv din carieră în care ne-am hotărât că vrem să avem afacerea noastră la un moment dat. Atunci am făcut o promisiune cu noi înşine (pe care am denumit-o «promisiunea Harvard») că nu o să renunţăm până nu o să avem şi noi afacerea noastră. Am lucrat la ea timp de 7 ani – perioadă în care am învăţat şi am încercat diverse proiecte antreprenoriale, unele în parteneriat şi cu alte persoane. Cred că noi am avut mereu antreprenoriatul în sânge“.

  • Antreprenorul care s-a născut pe marginea drumului, iar acum conduce o afacere de 200 de milioane de lire sterline

    Omul de afaceri britanic, Alfie Best, s-a născut într-o familie de origine romă din Leicester. A renunţat la şcoală la 12 ani, la 16 ani şi-a lansat prima afacere, iar acum conduce un business cu o valoare  estimată de 200 de milioane de lire sterline, scrie Daily Mail.

    Prima afacere a constat din închirierea dubelor, dar lucrurile nu au mers prea bine pentru că în anii 90 Marea Britanie a intrat în recesiune. “Am învăţat să vând de la tatăl meu, pe vremea când îl ajutam cu vânzările din uşă în uşă”, a spus Alfie Best. La doar patru ani după lansarea afacerii aproape a pierdut totul. Şi-a închiriat casa, a făcut alte împrumuturi la bancă şi a dormit în maşină timp de trei luni. Nu a rezistat şi a realizat că are nevoie de un job. A obţinut un job entry level la un magazin de telefoane. Peste doar trei luni, Best şi-a lansat propriul business cu telefoane mobile, iar în 18 luni avea deja 13 magazine în Londra.

    Mai târziu, Best şi-a vândut afacerea şi s-a îndreptat spre proprietăţile comerciale, iar acum deţine 80 de acri de unităţi industriale răspândite prin ţară. La sfatul soţiei lui, Best a intrat in businessul cu parcuri rezidenţiale. În momentul de faţă are 42 de asemenea parcuri în Marea Britanie.

    Alfie Best trăieşte pe un domeniu ce valorează 12 milioane de lire sterline. Averea lui mai include un apartament în Mayfair, o casă în Hampstead, o fermă în Potters Bar şi numeroase maşini: un Rolls Royce decapotabil, două Porsche, un Ferrari California T decapotabil, un M4 BMW, un Mercedes CLS şi un Golf.

    Anul trecut, a luat cina la Rare Cow Steak House, iar mâncarea i-a plăcut atât de mult încât a cumpărat întregul lanţ de restaurante.
    “Niciodată nu cheltuiesc mai mult decât imi permit. Tot ceea ce cumpăr e pentru vânzare, de la maşini la casele mele. Cunosc valoarea fiecărui obiect”, a spus el.

    Succesul nu a venit uşor. Best susţine că muncea 16 ore pe zi şi că e tot timpul cu gândul la afacere, chiar şi când e în vacanţă.

  • A trăit într-o mahala din India, iar acum este CEO-ul unei companii evaluate la 1,5 miliarde de dolari

    Ambarish Mitra trăia în Munirka, o malaha din sud-vestul oraşului Delhi, când a văzut un anunţ care i-a schimbat viaţa, scrie Business Insider.

    Anunţul din ziar era pentru o competiţie de “e-business”, cum erau denumite afacerile pe internet 1997 în India.
    Adolescentul de 17 ani a aplicat cu un plan de business cu ideea de a oferii acces la internet femeilor cu venituri mici. Mitra nu avea nici cea mai mică idee că asta avea să fie începutul unei cariere de succes.

    În prezent, Ambarish Mitra este CEO-ul Blippar, companie de publicitate (realitate augumentată), a fost fotografiat cu familia regală britanică, iar vicepreşedintele al Xiaomi, Hugo Barra, i-a livrat personal ultimul telefon Xiaomi.

    Deşi trăia în sărăcie Mitra nu s-a născut sărac. A crescut într-o familie cu venituri medii, care prioritiza educaţia în dauna banilor. Mama lui a fost cântăreaţă şi pictoriţă, iar tatăl lui inginer.

    El a fost captivat de internet încă de mic, dar tatăl lui voia să devină inginer ca şi el. De asemenea, Mitra il idolatriza pe Bill Gates. A citit “Business the Bill Gates Way” şi cartea lui Bill Gates “The Road Ahead”, iar lângă computer avea o poză dintr-o revistă Forbes, în care era întruchipat Bill Gates alături de Warren Buffet. ” În timp ce oamenii din generaţie cu mine aveau poze cu Madonna sau Samantha Fox, eu aveam o poză cu Bill Gates”.

    Pasiunea lui pentru internet a intervenit între el şi tatăl său, care nu era de acord cu drumul în viaţă al copilului lui.
    “Parinţii mei voiau să ma fac inginer, dar eu nu eram interesat. Totul era atât de haotic, încât am decis să fug de acasă şi am început să trăiesc pe mahala”, a spus Mitra.

    Pentru a supravieţuii, Mitra vindea reviste din uşă în uşă şi noaptea vindea ceai la un stand.
    “A trebuit să mă maturizez rapid. Iar un lucru pe care l-am dobândit în urma acestei experienţe este faptul că nu-mi este frică de nimic, lucru care s-a transmis şi în modul cum conduc compania”, a spus el.

    Trăia de şapte luni în Munirka când a dat peste anunţ. Trei luni mai târziu a aflat că a câştigat. “A fost un moment care mi-a schimbat viaţa”, a mărturisit Mitra.

    În urma propunerii, s-a lansat portalul online: Women Infoline. Compania oferea acces gratuit la internet femeilor cu salarii mici, iar profitul firmei venea din vânzarea de reclame.

    În 2000 compania s-a listat la bursă, iar Ambarish Mitra  s-a mutat în Londra cu banii obţinuţi.  Acolo el a lucrat într-un magazin de haine în timp ce a încercat să lanseze mai multe start-up-uri. În 2008 criza a lovit întreaga lume şi Ambarish Mitra a fost nevoit să se angajeze la Axa, compania de asigurări, unde a fost promovat până la poziţia de director al departamentului de inovaţie.

    Mitra impreună cu prietenul său, Omar Tayeb, se aflau într-un bar când le-a venit ideea pentru Blippar. Cei doi au creat o apliacţie de smartphone, cu ajutorul căruia utilizatorul transforma o bancnotă de 20 de lire într-o imagine animată. Cei doi s-au gândit să transforme acest truc într-un business veritabil, în prezent, Blippar animând orice imagine, obiect.

    Mitra şi Tayeb au investit 200.000 de dolari pentru lansarea afaceri. Ideea a prins, iar în martie 2015 compania a mai strâns 45 de milioane de dolari într-o rundă de finanţare, propulsând compania la o evaluare de 1,5 miliarde de dolari.

    Nu crede faptul că a fugit de acasă l-a ajutat în afaceri, ci spune că a avut noroc să găsească mediul şi timpul potrivit pentru a lansa un asemenea business.

  • Românul care conduce un business de 5 miliarde de euro şi 27.000 de angajaţi în Rusia, Ucraina şi CIS

    La începutul lunii august, Silviu Popovici a devenit expatul român cu cel mai mare business în administrare: este director general al Pepsico pentru Rusia, Ucraina şi CIS, adică pentru 12 pieţe unde grupul are 36 de fabrici, 27.000 de angajaţi şi peste 300 de milioane de consumatori.

    În dimineaţa zilei când a fost promovat, pe 1 august 2015, Silviu Popovici nu şi-a făcut nodul la cravată pentru a se prezenta la birou în noua sa funcţie, care este una dintre cele mai importante poziţii de la vârful Pepsico (Rusia fiind a doua piaţă ca business după Statele Unite pentru producătorul de băuturi).

    La ora 5.00, era într-un feribot care îl ducea, alături de alţi 238 de participanţi, către linia de start a unuia dintre cele mai grele triatloane din lume, Isklar Norseman Xtreme Triathlon. „În aceeaşi zi în care am fost promovat am participat la cel mai dificil triatlon din lume, Norseman. Am terminat cei 1,9 km înot, 180 km ciclism cu 3.000 m urcare şi cei 42 km alergat cu 1.500 m urcare pe locul 45 din 239 în 12 ore şi 38 minute“, rezumă Silviu Popovici performanţa care l-a bucurat pe 1 august cel puţin la fel de mult ca promovarea într-o poziţie cheie în cadrul Pepsico.

    „Până la mine, numai un singur român mai terminase această competiţie“, precizează managerul – celălalt român finalist al Norseman, Cristian Boştină (director de vânzări în cadrul SICK), a fost şi în acest an pe lista de participanţi şi finalişti ai competiţiei, şi a povestit anul trecut pe blogul său de ce Norseman este un triatlon nu greu, ci „dus cu pluta“: „Cursa asta nebună începe cu saltul în apa de 15 grade de pe un ferry în mijlocul unui fiord, unde adâncimea este de 400 de metri, urmează un traseu de bicicletă care te urcă în primii 40 de kilometri de la cota 0 la 2.100 metri altitudine şi apoi mai are încă trei urcări de-ţi sare inima doar când le vezi pe hartă, iar la final urmează maratonul care urcă de la 300 de metri la 1.880“.

    Silviu Popovici s-a întors la birou după Norseman simţind că „poate face orice“. Noul său job presupune coordonarea a 12 pieţe, unde locuiesc şi consumă peste 300 de milioane de oameni şi unde Pepsico are 27.000 de angajaţi şi 36 de fabrici.

    Pe cele mai mari două pieţe pe care le are în coordonare, Rusia şi Ucraina, Pepsico este lider de piaţă în segmentul său, iar CIS este o regiune în curs de dezvoltare unde toţi marii producători luptă pentru podium. În Rusia, Pepsico a avut anul trecut afaceri de 4,9 miliarde de dolari (cu o cotă de piaţă de 40% din piaţa de băuturi răcoritoare, fiind urmat de Coca‑Cola cu 24,1% cotă de piaţă, conform Euromonitor). În Ucraina, Pepsico este tot lider de piaţă, la fel cum este şi în unele dintre statele CIS, pentru care Pepsico nu publică cifra de afaceri, dar despre care Silviu Popovici spune că „sunt mult peste cea din Rusia“ (de aproape 5 miliarde de dolari).

    Ascensiunea lui Silviu Popovici, a cărui carieră a început ca profesor de fizică într-un sat din Suceava, ţine şi de CV-ul său şi de modul cum a evoluat şi a învăţat pieţele de la est din România. Experienţa sa rusească a început în 1998, când a preluat un post de director de vânzări la Coca‑Cola Molino, un îmbuteliator al mărcii din Novosibirsk (în Siberia), şi a continuat cu alte funcţii de conducere până la preluarea poziţiei de country operations manager al Coca‑Cola în Rusia în 2002. Din 2004, Silviu Popovici a preluat conducerea Coca‑Cola în Ucraina (un business de 150 de milioane de dolari cu 2.000 de angajaţi),  iar în 2006 s-a întors în Rusia la conducerea WIMM-BILL-DANN, un business local de băuturi şi produse alimentare în valoare de 600 de milioane de dolari.

    În 2008, când l-am cunoscut într‑un restaurant din Moscova, Silviu Popovici povestea că a părăsit fără regrete sistemul Coca‑Cola deoarece piaţa rusească este foarte diferită de pieţele occidentale, iar un producător ca WIMM-BILL-DANN, dispus să ofere consumatorilor exact produsele de care au nevoie (piureuri de fructe în loc de sucuri acidulate sau băuturi pe bază de iaurt gras) îi oferă oportunitatea de a face mult mai multe lucruri ca director general. În 2011, când Pepsico a achiziţionat WIMM-BILL-DANN, într-o tranzacţie de 3,8 miliarde de dolari, Silviu Popovici a fost cea mai bună opţiune pentru a conduce noua entitate.

    Succesul adus în portofoliul Pepsico de produsele WIMM-BILL-DANN, dar şi de cele ale Sandora (companie lider pe piaţa băuturilor din Ucraina, cumpărată de Pepsico în 2006) a făcut Pepsico lider de piaţă în Rusia şi Ucraina, pieţe pe care Popovici le cunoaşte şi în care s-a dezvoltat din punct de vedere professional.

  • Serviciul evaluat la peste 1 miliard de dolari pe care nici nu ştiai că-l foloseşti

    Twilio este unul dintre serviciile pe care le foloseşti zilnic fără să realizezi, scrie Business Insider.

    De exemplu, când Uber îţi trimite un mesaj că şoferul a acceptat cursa, acesta foloseşte tehnologia Twilio pentru ca mesajul să ajungă la tine. Uber a integrat software-ul Twilio în codul aplicaţiei pentru ca şoferi să comunice cu clienţii şi invers.

    Uber nu este singura companie care apelează la Twilio, ci şi Airbnb, Lyft sau Match.com. Chiar şi nume mari precum Coca Cola sau Home Depot se folosesc de acest software pentru a-şi crea propriile aplicaţii de mesagerie sau în infrastructura unui call-center.

    “Dezvoltatorii apelează la noi pentru a-şi îmbunătăţii metodele de comunicare în aplicaţiile lor”, a spus Jeff Lawson, CEO-ul Twilio.

    Twilio a creat un software cu linii de cod pe care dezvoltatorii îl folosesc pentru propriile aplicaţii sau site-uri pentru a crea diferite metode de comunicare: mesaje, apeluri sau chiar apeluri video.

    Twilio nu este un nume popular ca Uber sau Airbnb, dar devine o unealtă din ce în ce mai populară în rândul dezvoltatorilor. 700.000 de oameni au apelat la platforma oferită de Twilio, potrivit lui Lawson.

    Dacă în trecut startup-urile încercau să facă totul de la zero, acum multe dintre ele se concentrează doar pe serviciul de bază pe care-l oferă, cumpărând funcţionalităţi de la alte companii, în cazul de faţă, Uber a cumpărat partea de mesagerie de la Twilio. De asemenea, compania de ride-sharing se bazează pe serviciul Braintree pentru facturare şi pe Google Maps pentru localizare.

    Şi investitorii sunt interesaţi de Twilio. Luna trecută compania a strâns 130 de milioane de dolari într-o rundă de finanţare, lucru care ia transformat compania într-un start-up “unicorn” de 1 miliard de dolari. 

  • Românul de 47 de ani care are pe mână un business de 5 miliarde de euro şi se bate cu Coca-Cola

    Silviu Popovici (47 de ani) a preluat la începutul acestei luni conducerea businessului PepsiCo în Rusia, Ucraina şi statele CSI, în total 12 pieţe cu afaceri cumulate de peste 5 mld. dolari.

    Popovici deţine poziţia de preşe­din­te al PepsiCo pe regiune şi este unul dintre cei mai impor­tanţi ex­paţi români raportat la di­men­siu­nea businessului pe care-l con­du­ce, estimat de ZF la 5 mld. dolari. 

  • Un lanţ de restaurante fast-food de care nu a auzit nimeni cucereşte America

    Zaxby’s este un lanţ de restaurante ce oferă fast-food, specializat în produse de pui si are peste 600 de locaţii în 16 state din sudul Statelor Unite, scrie Business Insider.

    Zaxby’s a înregistrat vânzări în valoare de 1,3 miliarde de dolari anul trecut, iar revista QSR a clasat compania pe locul 25 în topul celor mai bune restaurante fast-food.

    Compania a avut succes datorită faptului că a ales să se axeze asupra unui produs: puiul, spre deosebire de alte companii care caută să aducă schimbări în meniu. Dar asta nu însemnă că alte produse nu au succes. Salata oferită de Zaxby’s este căutată de mulţi clienţi.

    Lanţul de restaurante fast-food vrea să se extindă şi în alte state, odată cu implementarea unui nou design al locaţiilor, care să inclundă o bucătărie deschisă.

  • Aşa arată viitorul McDonald’s: compania a prezentat noul său restaurant

    Restaurantul McDonald’s proaspăt renovat din inima New York-ului poate fi primul indiciu concret al planului de redresare a gigantului din industria fast-food, relatează Business Insider.

    Localul, ce a fost redeschis săptămâna trecută, are un panou touch-screen “Create your taste”, unde clientul îşi poate face propriul burger.

    Metoda clasică cu angajatul în spatele tejghelei este încă prezentă, dar acum clienţii beneficiază de o nouă metodă de comandă. Cu ajutorul sistemului, clientul poate alege ce fel de paine, tipul de caşcaval sau ce legume vrea pentru a-şi face un burger unicat. Apoi clientul apasă pe un buton, iar un angajat McDonald’s îi va aduce mâncarea. 

    Grupul american McDonald’s a vândut la sfârşitul lunii martie businessul din România catre un antreprenor rus.

    Lanţul de tip fast-food, intrat pe piaţa locală cu un restaurant în zona Piaţa Unirii în 1995, este singurul nume străin de pe piaţa locală a restaurantelor care a venit direct, rivalii de la KFC, Pizza Hut şi Subway operându-şi afacerile în franciză. McDonald’s a mai aplicat acest model de business – intrare directă şi apoi transferul operaţiunilor către un francizat – pe mai multe pieţe din Europa de Est, precum Republica Moldova (businessul a fost preluat de omul de afa­ceri Ilie Năstase), Bulgaria, Georgia sau Azerbaidjan.