BusinessMagazin

Tag: tendinte

  • OMC estimeaza o contractie de peste 10% a comertului international

    In ciuda faptului ca guvernele au inregistrat progrese in lupta
    impotriva crizei, in opinia oficialului, mai raman multe de
    facut.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cand termini Dreptul si conduci o sucursala de banca

    Nici pentru candidati, care au ajuns sa se multumeasca aproape
    cu orice le aduce un venit lunar, nici pentru angajatori, care vor,
    mai intai de toate, oameni in stare sa se adapteze usor.

    Am terminat o facultate si am ajuns sa raspund la telefoane”,
    auzeam deunazi o conversatie in care un tanar se plangea amicului
    sau ca nu reuseste sa-si gaseasca un loc de munca pe masura
    pregatirii sale. Intelegator, prietenul a replicat: “Si ce ai vrea
    sa faci?”. “Pana la urma, orice”, raspunde resemnat primul. “Nu
    trebuie sa fiu specialist in marketing, chiar daca am o diploma,
    dar macar sa fac ceva mai interesant.”

    Sa fie interesant, sa aduca bani si oportunitati de dezvoltare
    in cariera. Cam asta isi doresc toti absolventii care, iesiti de pe
    bancile scolii, sunt nevoiti sa-si caute un loc de munca. Pentru
    prea putini mai conteaza daca asta inseamna sa invete sa faca ceva
    radical diferit fata de ce au invatat trei, patru sau cinci ani in
    facultate. Cifrele arata ca doar aproape jumatate dintre angajati
    au pregatire academica pentru postul respectiv. Restul s-au
    reprofilat dupa terminarea facultatii si s-au specializat la locul
    de munca.

    Cei mai multi o fac din motive financiare – sunt dispusi sa
    renunte repede la domeniul pe care il stapanesc pentru unul nou,
    unde se plateste mai bine. Sunt si absolventi, dupa cum spun
    reprezentantii Ministerului Educatiei, mai ales din cadrul unor
    facultati cu profil tehnic de nisa, cum ar fi Ingineria Electrica,
    Energetica sau Mecatronica, care nici nu mai au nicio intentie de a
    ramane in domeniu dupa terminarea studiilor si se gandesc din start
    la o reprofilare.

    Asa ca nu e deloc surprinzator ca in departamente de resurse
    umane vedem ingineri, ca in marketing lucreaza ziaristi ori ca
    agentii bancare ajung sa fie conduse de medici. “Am lucrat intr-un
    office al uneia dintre cele mai mari banci din piata. Eram cinci
    oameni in birou, iar eu eram singurul economist. Seful meu era
    medic”, spune Flaviu B., care, intre timp, a ajuns sa faca parte
    din echipa de achizitii a unui lant de hipermarketuri.

  • Cele mai banoase joburi part-time pe care le poti gasi

    Desi posturile cu jumatate de norma au fost primele
    restructurate pe timp de criza, iar companiile cu probleme se
    concentreaza pe angajatii full time, se mai gasesc si joburi din
    care se pot scoate bani frumosi, pentru suplimentarea veniturilor.
    “Salariile mici sunt singurul motiv pentru care angajatii cauta
    venituri suplimentare. Cei mai tentati de un al doilea job sunt
    tinerii, salariile lor fiind in general insuficiente chiar si
    pentru cheltuieli elementare precum chiria si intretinerea. Al
    doilea job este pentru multi o chestiune de supravietuire, si nu o
    optiune”, a declarat pentru Gandul Daniel Stan, asistent de vanzari
    in cadrul companiei Lugera&Makler si membru al HR Club.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Romanii isi iau case de vacanta in Bulgaria la preturi reduse cu 35%

    Tinerii de 35 de ani cumpara cate trei, patru apartamente pentru
    investitie, iar batranii cu varste de peste 60 de ani cumpara case
    de vacanta pentru ei si pentru copii. Acestia sunt cumparatorii
    romani ai caselor de pe litoralul bulgaresc, care profita de
    preturile mai mici comparativ cu anul trecut. “Sunt multi
    dezvoltatori care ofera discount-uri de pana la 35%, iar media este
    undeva la 20%. Pe litoral se construieste foarte mult si e
    concurenta intre dezvoltatori, care accepta acum si rate pe cinci
    ani fara dobanda, iar altii cu 6 – 7% dobanda anuala”, a declarat
    pentru Gandul Oxana Volkova, sales manager pentru piata romaneaca a
    unei agentii imobiliare din Bulgaria.

    Aflati ce statiuni prefera romanii pe www.gandul.info

  • Exista casa perfecta?

     

    Dar cum e o casa in care de fapt nici nu exista o centrala? In casa lui Berthold Kaufmann exista, ca sa fim sinceri, un radiator pentru cazuri de avarie, dar nici el nu este in functiune. Chiar in cele mai reci nopti din centrul Germaniei, noua casa a lui Kaufmann si celelalte asemanatoare din jurul ei isi extrag toata caldura si apa calda de care au nevoie doar din cantitatea de energie care e de obicei necesara pentru un uscator de par.
     
    “Nici nu te mai gandesti la temperatura – casa se adapteaza singura”, spune Kaufmann, uitandu-se la fiica sa de doi ani, imbracata intr-un tricou, cum isi mananca sandvisul in spatiosul living, ale carui usi de sticla dau intr-un spatiu exterior de luat masa. Noua lui casa foloseste circa o zecime din energia necesara pentru incalzire pe care o consuma casa parintilor sai, ce are dimensiuni comparabile.
     
    Arhitectii din multe tari, incercand sa atinga standarde tot mai inalte de eficienta energetica, proiecteaza case cu o izolare mai buna si cu aparate extrem de eficiente, folosindu-se si de sursele alternative de energie, precum panourile solare si turbinele eoliene.
     
    Conceptul “casei pasive”, care a fost introdus in premiera in acest orasel de 140.000 de locuitori de langa Frankfurt, abordeaza aceasta problema dintr-un alt unghi. Folosind o izolatie foarte groasa si usi si ferestre complexe, arhitectul a proiectat o casa “insulata”, asa ca foarte putina caldura se transmite in exterior si foarte putin frig reuseste sa patrunda in interior. Aceasta inseamna ca o “casa pasiva” nu se incalzeste numai de la soare, ci si de la caldura emisa de aparatele electrocasnice si chiar de corpurile locatarilor.
     
    Cu zeci de ani in urma, incercarile de a crea case incalzite solar si fara pierderi de caldura au esuat din cauza aerului care nu circula si a mucegaiului adunat din aceasta cauza. Dar noile “locuinte pasive” folosesc un sistem de ventilatie centrala ingenios. Aerul cald care iese in exterior intalneste aerul rece care intra, transferul de caldura dintre ele avand astfel o eficienta de 90%.
     
    “Inainte, mitul era ca daca vrei caldura, trebuie sa ai sistem de incalzire. Scopul nostru este sa cream o casa calda fara consum de energie”, spune Wolfgang Hasper, inginer la Passivhaus Institut din Darmstadt. “Aceasta nu inseamna ca in interior trebuie sa purtam pulovere groase, sa inchidem centrala si sa rezistam aerului rece. Inseamna sa te simti confortabil cu un consum mai mic de energie, iar noi reusim sa facem asta prin reciclarea caldurii.”
     
    In intreaga lume se estimeaza ca ar fi cam 15.000 de locuinte pasive, majoritatea construite in ultimii ani in tarile saxone sau in Scandinavia. Prima casa pasiva a fost construita in Darmstadt in 1991 de Wolfgang Feist, un fizician local, dar raspandirea proiectului a fost ingreunata de barierele lingvistice: cursurile si literatura de specialitate erau in special in germana. De altfel, chiar si acum, componentele sunt produse in mare parte in aceasta tara. Industria a luat insa avant in Germania – spre exemplu, scolile din Frankfurt sunt construite cu aceasta tehnica – si se extinde in continuare. Comisia Europeana promoveaza constructia de case pasive, iar Parlamentul European a propus ca noile constructii sa intruneasca standardele de casa pasiva pana in 2011.Armata SUA, care a avut baze multa vreme in aceasta parte a Germaniei, are in vedere constructia de baraci pasive. “Faima proiectului este in plina crestere si ne e greu sa tinem pasul cu cererile”, spune Hasper.
     
    Nabih Tahan, un arhitect californian care a lucrat in Austria timp de 11 ani, se pregateste sa termine in Berkeley una dintre primele case pasive construite in SUA. El conduce un grup de 70 de arhitecti si ingineri din zona San Francisco care promoveaza aceste standarde. “Este o reteta energetica care le suna bine multora”, spune Tahan. “De ce sa nu refolosim aceasta caldura pe care o primim gratis?”
     
    Ironia este insa ca, atunci cand inspectorii din California au cercetat casa din Berkeley ca sa vada daca indeplineste standardele de “cladire verde” (pe care i le-au certificat apoi), Tahan nu a putut primi recunoasterea oficiala si pentru convectorul de caldura, un dispozitiv inca neobisnuit in SUA. “Cand te gandesti la standardele specifice unei case pasive, incepi sa privesti constructiile cu alti ochi”, spune el.

    Aflati in continuare cat costa constructia unei case pasive fata de una conventionala

  • Exista casa perfecta?

     

    Dar cum e o casa in care de fapt nici nu exista o centrala? In casa lui Berthold Kaufmann exista, ca sa fim sinceri, un radiator pentru cazuri de avarie, dar nici el nu este in functiune. Chiar in cele mai reci nopti din centrul Germaniei, noua casa a lui Kaufmann si celelalte asemanatoare din jurul ei isi extrag toata caldura si apa calda de care au nevoie doar din cantitatea de energie care e de obicei necesara pentru un uscator de par.
     
    “Nici nu te mai gandesti la temperatura – casa se adapteaza singura”, spune Kaufmann, uitandu-se la fiica sa de doi ani, imbracata intr-un tricou, cum isi mananca sandvisul in spatiosul living, ale carui usi de sticla dau intr-un spatiu exterior de luat masa. Noua lui casa foloseste circa o zecime din energia necesara pentru incalzire pe care o consuma casa parintilor sai, ce are dimensiuni comparabile.
     
    Arhitectii din multe tari, incercand sa atinga standarde tot mai inalte de eficienta energetica, proiecteaza case cu o izolare mai buna si cu aparate extrem de eficiente, folosindu-se si de sursele alternative de energie, precum panourile solare si turbinele eoliene.
     
    Conceptul “casei pasive”, care a fost introdus in premiera in acest orasel de 140.000 de locuitori de langa Frankfurt, abordeaza aceasta problema dintr-un alt unghi. Folosind o izolatie foarte groasa si usi si ferestre complexe, arhitectul a proiectat o casa “insulata”, asa ca foarte putina caldura se transmite in exterior si foarte putin frig reuseste sa patrunda in interior. Aceasta inseamna ca o “casa pasiva” nu se incalzeste numai de la soare, ci si de la caldura emisa de aparatele electrocasnice si chiar de corpurile locatarilor.
     
    Cu zeci de ani in urma, incercarile de a crea case incalzite solar si fara pierderi de caldura au esuat din cauza aerului care nu circula si a mucegaiului adunat din aceasta cauza. Dar noile “locuinte pasive” folosesc un sistem de ventilatie centrala ingenios. Aerul cald care iese in exterior intalneste aerul rece care intra, transferul de caldura dintre ele avand astfel o eficienta de 90%.
     
    “Inainte, mitul era ca daca vrei caldura, trebuie sa ai sistem de incalzire. Scopul nostru este sa cream o casa calda fara consum de energie”, spune Wolfgang Hasper, inginer la Passivhaus Institut din Darmstadt. “Aceasta nu inseamna ca in interior trebuie sa purtam pulovere groase, sa inchidem centrala si sa rezistam aerului rece. Inseamna sa te simti confortabil cu un consum mai mic de energie, iar noi reusim sa facem asta prin reciclarea caldurii.”
     
    In intreaga lume se estimeaza ca ar fi cam 15.000 de locuinte pasive, majoritatea construite in ultimii ani in tarile saxone sau in Scandinavia. Prima casa pasiva a fost construita in Darmstadt in 1991 de Wolfgang Feist, un fizician local, dar raspandirea proiectului a fost ingreunata de barierele lingvistice: cursurile si literatura de specialitate erau in special in germana. De altfel, chiar si acum, componentele sunt produse in mare parte in aceasta tara. Industria a luat insa avant in Germania – spre exemplu, scolile din Frankfurt sunt construite cu aceasta tehnica – si se extinde in continuare. Comisia Europeana promoveaza constructia de case pasive, iar Parlamentul European a propus ca noile constructii sa intruneasca standardele de casa pasiva pana in 2011.Armata SUA, care a avut baze multa vreme in aceasta parte a Germaniei, are in vedere constructia de baraci pasive. “Faima proiectului este in plina crestere si ne e greu sa tinem pasul cu cererile”, spune Hasper.
     
    Nabih Tahan, un arhitect californian care a lucrat in Austria timp de 11 ani, se pregateste sa termine in Berkeley una dintre primele case pasive construite in SUA. El conduce un grup de 70 de arhitecti si ingineri din zona San Francisco care promoveaza aceste standarde. “Este o reteta energetica care le suna bine multora”, spune Tahan. “De ce sa nu refolosim aceasta caldura pe care o primim gratis?”
     
    Ironia este insa ca, atunci cand inspectorii din California au cercetat casa din Berkeley ca sa vada daca indeplineste standardele de “cladire verde” (pe care i le-au certificat apoi), Tahan nu a putut primi recunoasterea oficiala si pentru convectorul de caldura, un dispozitiv inca neobisnuit in SUA. “Cand te gandesti la standardele specifice unei case pasive, incepi sa privesti constructiile cu alti ochi”, spune el.

    Aflati in continuare cat costa constructia unei case pasive fata de una conventionala

  • Romania ramane atractiva pentru outsourcing

    "Inca ne numararm printre cele mai atractive tari din lume si probabil ca vom mai ramane asa inca vreo 20 de ani", a spus Bogdan Belciu, directorul general al AT Kearney, in cadrul seminarului "Tendinte pe piata de outsourcing", organizat de BUSINESS Magazin. Astfel, potrivit studiului "Global Services Location Index" (GSLI) 2008, realizat de compania de consultanta in management, AT Kearney, in ultimul an, piata locala de outsourcing a inregistrat o imbunatatire a modului in care este evaluata din punctul de vedere al oportunitatilor mediului de afaceri, desi nu mai este la fel de competitiva la capitolul preturi si disponibilitate a resurselor umane.

    "Din punct de vedere financiar, ocupam locul 25 in lume, ca atractivitate, pe primele locuri situandu-se China si India. Noutatea de anul acesta consta in faptul ca am fost devansati de Bulgaria", completeaza Belciu.
    Desi candidatii romani sunt priviti de furnizorii de servicii externalizate ca resurse valoroase in ceea ce priveste pregatirea profesionala si abilitatea de a invata si vorbi limbi straine, acumulam minusuri atunci cand vine vorba de pregatirea profesionala temeinica, fluctuatiile ridicate de personal si pretentiile salariale prea mari. Chiar si asa, Romania ramane pe locul sase in topul preferintelor absolute pentru externalizarea servicilor.

    Clasamentul GSLI a fost realizat pe baza a patru criterii, respectiv activitatea financiara, cu o pondere de 40% in rezultatul final, pregatirea si gradul de disponibilitate a fortei de munca, avand o pondere de 30% si mediul de afaceri, cu 30%.

    In momentul de fata, Romania ocupa 30% din piata est-europeana de outsourcing, ceea ce inseamna o industrie de aproximativ 70 de milioane de euro. Clientii sunt, in general, companiile multinationale, iar domeniile preferate pentru outsourcing sunt telecomunicatiile, IT-ul si vanzarile.

    Clasamentul "Global Services Location Inde" (GSLI) a fost realizat de A.T. Kearney pe baza a patru criterii, respectiv atractivitatea financiara, care are o pondere de 40% in rezultatul final, pregatirea si gradul de disponibilitate al fortei de munca, cu o pondere de 30%, si mediul de afaceri, cu 30%.
    Belciu a adaugat ca, desi a coborat in clasamentul general, Romania continua sa-si mentina atractivitatea financiara pentru companii, ocupand locul 20.
    In trimestrul al doilea al anului 2008, populatia de peste 15 ani a Romaniei era de 18,25 milioane persoane, din care mai mult de jumatate este populatie activa (10,05 milioane persoane).
    Rata de ocupare a populatiei in varsta de munca, 15-64 ani, a fost de 59,7%, situandu-se la un nivel apropiat celui din trimestrul corespunzator din anul precedent, de 59,6%, dar superior fata de cel din trimestrul anterior, cu doua puncte procentuale.
    Rata somajului conform criteriilor Biroului International al Muncii (BIM) a fost de 5,6%, nivel ce a scazut atat fata de trimestrul anterior cu 0,7% si cu 0,9% fata de trimestrul corespunzator din anul precedent (6,5%), potrivit INS.

     

  • Cat costa razbunarea




    In canonul albanez, o scriere din secolul XV (dar inca folosita), care detaliaza regulile razbunarii, spune ca rudele unui barbat trebuie “sa-si ia inapoi sangele”, daca acesta este impuscat.








     

    In Iran, o moarte poate fi compensata cu o plata de sange: 100 de camile la inceputurile Islamului; mii de dolari in zilele noastre. Viata unei fete valoreaza doar jumatate din cea a unui baiat. La fel si un ochi; un dinte – a douazecea parte.

     

    In Sicilia, exista o traditie orala care descrie diverse metode pentru razbunare: sa legi picioarele unei persoane de gat astfel incat sa se stranguleze atunci cand se misca; legarea victimei cu mainile la spate langa un rug din lemn de maslin in flacari; aruncarea intr-o cocina cu porci flamanzi.

     

    Astazi razbunarea in masa poate fi vazuta la Radovan Karadzici, fostul lider al sarbilor bosniaci, acuzat de crime de razboi, inclusiv de organizarea masacrului a aproape 8.000 de barbati si copii musulmani in 1995 la Srebrenita. Cel putin cateva dintre aceste crime au fost catalogate la vremea respectiva de oficialitatile sarbe ca razbunari pentru asasinarile unor etnici sarbi.

     

    Abia recent economistii au inceput sa fie atenti la razbunare si au incercat sa o masoare in viata reala. Intr-un studiu publicat in iunie pe site-ul Biroului National de Cercetari Economice (www.nber.org), Naci H. Mocan, economist la Universitatea de Stat Louisiana, a strans informatii despre 89.000 de oameni din 53 de tari pentru a trasa o harta a razbunarii. A descoperit ca femeile, batranii, saracii si locuitorii zonelor cu un grad ridicat al criminalitatii sunt categoriile cele mai razbunatoare.

     

    “Se punea problema daca putem sa cuantificam sentimentele de razbunare intr-o maniera stiintifica”, a spus Mocan. “Este prima analiza a acestei probleme care ia in considerare date reale.” S-a dovedit ca atributele personale – varsta, venit, sex – si caracteristicile culturale ale tarii contribuie deopotriva la dorinta unei persoane de a se razbuna, a adaugat Mocan. “Un sentiment ca razbunarea”, spune el, “care poate fi considerat primar, este direct influentat de conditiile economice si sociale ale persoanei si de tara in care traieste.” Pentru economisti, lucrarea lui Mocan, desi inca preliminara, deschide o noua zona de cercetare. “Cred ca este un studiu cu adevarat important”, spune Daniel Houser, profesor la Universitatea George Mason, specializat in economie experimentala si emotionala. “Nu cunosc nicio alta lucrare in economie care sa incerce sa surprinda diferentele individuale in ce priveste sentimentele de razbunare.”

     

    In ultimii 20 de ani, s-a dovedit cat de importante sunt increderea si reciprocitatea in dezvoltarea unor piete eficiente, a explicat Houser, iar ceea ce ajuta la crearea increderii este pedeapsa. Totusi, pedeapsa poate scapa de sub control si oamenii se pot bloca intr-un cerc vicios, cum e in cazul unui divort cu scantei sau al unei vrajbe vechi de familie.

     

    “Cum calculezi cuantumul adecvat al pedepsei ca sa promovezi relatii de piata eficiente?”, a intrebat Houser. S-ar putea dovedi, spune el, ca “probabilitatea de a crea o economie de piata mai formala sa depinda de cat de mult vrei sa pedepsesti”.

     

    Mocan a colectat date cuprinse intr-un sondaj realizat de Institutul de cercetari juridice si pentru infractiuni interregionale al Natiunilor Unite (UNICJRI) intre anii ‘90 si 2000. Subiectii au fost chestionati care ar fi pedeapsa potrivita pentru un barbat de 20 de ani gasit vinovat de furtul unui televizor color, daca acesta era la cea de-a doua abatere. Pedepsele au variat de la alternativa inchisorii de la doua la sase luni pana la inchisoare pe viata. Mocan a incercat sa ia in calcul diferitele valori ale televizorului in tari diferite, eficienta sistemului legal si pedeapsa medie pentru alte delicte.

     

    In China, Romania si Botswana, de exemplu, aproape 40% dintre respondenti au optat pentru o pedeapsa cu inchisoarea de patru sau mai multi ani. In Africa de Sud, rata a fost de 25%; 18-20% in Egipt, Ucraina si Paraguay; 16% in Canada si Indonezia; 12% in Statele Unite si Filipine; aproape 4% in Norvegia si Slovenia; si 1% in Belgia si Spania.

     

    In interiorul aceleiasi tari, cei care au fost victime ale aceluiasi tip de infractiune (in acest caz furtul) tind sa fie mai razbunatori; nu la fel se intampla in cazul victimelor altui tip de infractiune, ca talharia.

     

    Majoritatea concluziilor lui Mocan confirma ceea ce deja cercetatori din diferite domenii descoperisera: sentimentele de razbunare sunt mai puternice in tarile cu nivele ale castigurilor si educatiei mai scazute, in care domnia legii este firava si in cazul celor care au trecut de curand prin razboi sau care sunt fragmentate din punct de vedere etnic sau lingvistic. Antropologii tind sa creada ca sentimentele de razbunare foloseau, la inceputurile societatii umane, la strangerea relatiilor dintre membrii aceleiasi familii sau ai unui grup. Ele ar fi fost mecanisme protectioniste inainte de aparitia statelor, care au preluat rolul de a pedepsi raufacatorii.

     

  • Atacul clonei asupra Hollywoodului

    Reliance Entertainment – o divizie a unui conglomerat indian controlat de miliardarul Anil Ambani – se afla in negocieri cu Steven Spielberg si David Geffen, intentionand sa finanteze un nou proiect al acestora. De altfel, compania a semnat o serie de intelegeri cu regizori, precum Jay Roach si Chris Columbus, sau actori de la Hollywood, printre care George Clooney, Jim Carrey si Brad Pitt. Spre deosebire de ceilalti investitori straini care s-au indreptat spre Hollywood – si uneori nu au fost rasplatiti suficient pentru eforturile depuse – Reliance are o experienta semnificativa in cadrul industriei cinematografice.

    Ambani este un jucator nou in acest segment, insa sotia sa, Tina Munim, este o fosta vedeta a Bollywoodului. Seful Reliance Entertainment, regizorul Amit Khanna, si presedintele companiei, Rajesh Sawhaney, fost executiv in cadrul unui trust de presa, au anuntat un plan ambitios, care cuprinde infiintarea unei companii media in valoare de 10 miliarde de dolari si care va fi astfel una dintre cele mai mari firme de profil la nivel mondial.

    Dupa cativa ani de prosperitate, companiile media indiene descopera ca au o gramada de bani, dar nu au suficiente optiuni pentru a-i investi. “Cu toate ca industria indiana a filmului inregistreaza performante record, iar banii sunt suficienti, principala problema pe care o avem de infruntat este lipsa talentelor, in conditiile in care actorii de top au semnat contracte pentru cativa ani buni de acum incolo”, a declarat Hetal Adesara, fondatorul Business of Cinema, o companie care furnizeaza online stiri despre Bollywood.

    De aceea, companiile precum Reliance se indreapta spre Hollywood, in incercarea de a-si extinde portofoliile si de a “crea un tip incrucisat de cinematografie”, folosind actori atat din India, cat si de peste hotare, a adaugat Adesara. In ce masura va reusi insa Reliance sa schimbe cultura de business – orientata spre interior – a industriei cinematografice americane ramane deocamdata o intrebare deschisa. Regizorii care au lucrat atat la Hollywood, cat si la Bollywood spun ca indienii pun un accent deosebit pe autonomie si inovatie, ceea ce ar putea avea un impact puternic asupra Hollywoodului.

    “Am o libertate de creatie totala in ceea ce priveste meseria pe care o practic”, spune Vidhu Vinod Chopra, regizorul “Enklaya”, pelicula nominalizata anul acesta la Oscar la categoria “Cel mai bun film strain”. Recent, Chopra a semnat cu Reliance Entertainment un contract pentru realizarea a doua filme, pentru mai mult de 100 de milioane de dolari. “Crede cineva ca vreun studio din Statele Unite mi-ar fi dat 100 de milioane de dolari si pe deasupra si libertate totala de creatie?”, a comentat el.

    In cazul unuia dintre proiectele Reliance, “Broken Horses”, un film in limba engleza produs in New Mexico, Chopra este atat autorul scenariului, cat si regizorul. Mai mult, el ar putea fi cel care va alege afisul de promovare. “Este un adevarat paradis al regizorilor”, a mentionat Chopra. Pe de alta parte, regizorii care primesc astfel de fonduri au o sarcina mult mai dificila, acestia trebuind sa fie mult mai preocupati de riscurile pe care le implica munca lor.

    “Voi avea o responsabilitate mult mai mare decat in cazul in care as fi lucrat la Holywood si as fi avut, sa zicem, cinci consilieri”, spune regizorul. Reprezentantii Reliance Entertainment au promis, in acelasi timp, sa reduca “birocratia” care caracterizeaza productiile de la Hollywood – un obiectiv cel putin remarcabil, avand in vedere ca vine din partea unei tari cu un guvern cunoscut pentru gradul ridicat de birocratizare.

    Dezvoltarea rapida a industriei media din India si din celelalte tari emergente atrage capitalurile investitorilor si inregistreaza audiente neintalnite in lumea occidentala. Veniturile industriei indiene a filmului au depasit anul trecut 2,2 miliarde de dolari, mai putin de o zecime din cele inregistrate de studiourile de film de la Hollywood, potrivit unui studiu al PricewaterhouseCoopers. Este de asteptat insa ca Bollywoodul sa-si dubleze veniturile pana in 2012, avand in vedere cresterea anuala de 13%, fata de 3%, cat inregistreaza afacerile de la Hollywood.

    “Exista o multime de lectii pe care pietele emergente le-ar putea oferi restului lumii”, spune Rajesh Jain, director pe media si entertainment in cadrul KPMG, in India. Printre sugestiile acestuia se numara modalitatea de folosire a noilor platforme media si reducerea costurilor. Companiile media indiene au adoptat noile canale de distributie, cum ar fi internetul, mult mai rapid decat rivalele lor occidentale. Aceasta situatie se datoreaza in buna masura si diasporei indiene – 25 de milioane de indieni traiesc in afara granitelor tarii, dar filmele produse de Bollywood nu se gasesc in cinematografele din localitatile lor de resedinta.

    Rajshiri Group, detinatoarea uneia dintre cele mai vechi case de productie din India, a fost prima companie care a facut posibila descarcarea de pe internet a filmelor produse de catre companie in acelasi timp in care ele rulau drept premiere pe ecranele de cinema. Aceasta actiune s-a bucurat de succes in randul publicului, in conditiile in care pretul unui film nu era mai mare de zece dolari. In acest moment, Rajshiri ofera o librarie media online, de unde pot fi descarcate sute de filme produse de Bollywood, dar si melodii in limba hindi.

    Iar multe dintre studiourile de productie din tara au urmat acest model, cu toate ca descarcarile de filme genereaza venituri mult reduse fata de cele pe care le aduc cinematografele. Totusi, la baza, Hollywood si Bollywood sunt doua industrii radical diferite. In primul rand, bugetul unui film produs la Bollywood este semnifi cativ mai redus decat al unui film produs de studiourile din Los Angeles. Bugetul unui film indian porneste de la 200.000 de dolari, foarte rar ajungandu-se la bugete de 20 de milioane de dolari.

    Peste jumatate din bugetul unui film indian reprezinta comisioanele primite de regizor si de actori. Finantarea filmelor de la Bollywood a fost dintotdeauna extrem de putin transparenta, o buna parte a banilor provenind de la crima organizata sau de pe piata neagra. In ultimii ani insa, o serie de mari corporatii au fost atrase spre industria filmului, ca urmare a cresterii puternice inregistrate de acest segment, care a inceput sa beneficieze inclusiv de credite din partea bancilor din India, dar si din afara tarii.

    Este o industrie inca in plin proces de restructurare din punctul de vedere al finantarii, spune Adesara. Aceasta estimeaza ca 50%-60% din sumele injectate pe aceasta piata sunt legitime, adaugand ca “va mai dura cativa ani pana cand industria va deveni complet transparenta din punctul de vedere al finantarii”.

  • Retro de prin 2008








    Se ia un laptop de ultima generatie, se imbraca intr-o carcasa din lemn de pin, asemeni unei cutii muzicale victoriene, iar tastatura e inlocuita de cea a unei masini de scris de pe vremuri. Rezultatul – un obiect ce pare o combinatie intre lumea fantastica a lui Jules Verne si epoca viitorului descrisa de Arthur C. Clarke in “Odiseea spatiala” – este unul dintre exemplele palpabile ale asa-numitei tendinte “steampunk”.




     

    Steampunk reprezinta un stil care combina designul industrial futurist cu elemente din epoca victoriana, un fel de punk industrial victorian, a carui prima sursa de inspiratie a fost epoca locomotivelor cu aburi si a dirijabilelor. A debutat in productii de la Hollywood precum “Wild Wild West”, un western science fiction cu Will Smith, “Reign of Fire”, unde Christian Bale trebuie sa apere Londra de invazia dragonilor, sau “The League of Extraordinary Gentlemen”. Dar a prins cu adevarat contur datorita unor obiecte aproape fantastice iesite din mintile inventatorilor, precum un ansamblu prezentat acum doi ani la San Francisco – o serie de roboti care seamana cu locomotivele din secolul al XIX-lea, cu picioare metalice si care functioneaza pe baza de aburi. Anul acesta, “punk-ul cu aburi” a intrat direct pe scena luxului, la Salonul Orologeriei de la Geneva. CreaLuxe, o companie fondata de maestrul ceasornicar Jean-François Ruchonnet si de bancherul Andreas Stricker, a lansat Cabestan Winch Vertical Tourbillon, un ceas inspirat din universul navigatiei, pe care timpul mai degraba se descifreaza decat se citeste. Orele si minutele sunt afisate de doi tamburi rotativi din aluminiu gravat, montati pe un sistem de rulmenti. Tamburii sunt echipati cu un resort ce face posibila deconectarea in timp ce se ajusteaza ora, iar mecanismul este intors printr-un alt cabestan, cu ajutorul cricului pastrat in interiorul cataramei. Tamburul al treilea indica rezerva de functionare, iar cel de-al patrulea secundele, fiind plasat langa tourbillonul vertical din otel dur dotat cu o rama care pivoteaza.

     

    Combinatia intre elemente victoriene si design futurist poate fi privita de multi ca o tendinta extrema, folosita mai degraba pentru a realiza produse care atrag atentia, fara a avea neaparat o utilitate. Insa disponibilitatea timpului nostru de a accepta orice fel de asociere intre nou si vechi a facut tot mai multe companii sa priveasca spre trecut in cautare de surse de inspiratie. De la carti si filme pana la ceasuri, parfumuri, haine sau chiar telefoane mobile, trecutul invadeaza insa universul nostru, fie ca se asociaza sau nu cu elemente moderne intr-un mod atat de explicit precum steampunk. Cronicarii targurilor orologere de la Basel si Geneva remarcau anul acesta o tendinta care a influentat multe dintre colectiile marilor manufacturi: reinventarea clasicului. IWC a reeditat modelele care au stat la baza colectiilor sale de ceasuri, pentru a-si celebra cei 140 de ani de existenta. Conferinta de presa de la Geneva s-a organizat intr-un decor de epoca: o cabina imbracata in catifea visinie, cu ornamente aurite, tablouri vechi pe pereti si multe hublouri. Aici s-au sarbatorit 140 de ani de cand F.A. Jones a calatorit din Statele Unite in Elvetia pentru a pune bazele International Watch Company. Marca a lansat colectia “Vintage Jubilee Edition 1868-2008”, care consta in reeditari ale modelelor emblematice din cele sase familii de ceasuri IWC: Pilot’s Watch, Portuguese, Ingénieur, Aquatimer, Da Vinci si Portofino. Ceasurile au pastrat aspectul clasic, insa mecanismele sunt “actualizate”. Si Jaeger-LeCoultre a reinventat unul dintre modelele sale clasice, Polaris. Memovox Tribute to Polaris inseamna o reeditare a unuia dintre cele mai ravnite ceasuri, lansat in doua versiuni: una din 1965 si una din 1968.

     

    Chiar si telefoanele mobile, care prin excelenta inseamna tehnologie de ultima generatie, se inspira din moda trecutului. Producatorul rus de telefoane mobile Gresso, specializat in terminale de lux, a conceput doua telefoane noi, Gresso White Diamonds si Gresso Royal Diamonds, ale caror carcase sunt fabricate din lemn negru african vechi de 200 de ani, iar numerele de pe tastatura sunt gravate in stil roman. Telefoanele, cu tastatura incrustata cu diamante, sunt comercializate la pretul de 15.000 de dolari (Gresso White Diamonds) si 52.000 de dolari (Gresso Royal Diamonds), acesta din urma fiind lansat in editie limitata la 200 de exemplare.


    Si producatorii de valize, care creau cufere pentru elitele din secolele trecute, si-au petrecut timpul cautand in arhive. Englezii de la Globe Trotter, care creeaza valize din 1897, au reinterpretat modelele care pe vremuri erau purtate de exploratorii de lux. Linia Safari, o combinatie discreta de roz si bej, aminteste de valizele purtate in trecut de elefanti in timpul safariurilor din Africa, iar linia Orient pare inspirata din fascinatia pentru mirodeniile Orientului.

     

    La randul sau, moda revine la vechile valori: croitorii de costume la comanda, care la inceputul secolului trecut i-au imbracat pe Fred Astaire, Gary Cooper sau Cary Grant, sunt din nou in tendinte.

     

    Si in lumea aromelor se practica intoarcerea la vintage. Casa Givenchy reediteaza anual cate un parfum clasic, precum Amarige, Organza sau Very Irresistible, in editie limitata. Iar Chanel No 5, unul dintre clasicele casei Chanel, lansat pe piata din 1921, este imbunatatit in fiecare an, iar de-a lungul deceniilor si-a modificat permanent aroma, in special din cauza interzicerii folosirii anumitor ingrediente, precum moscul natural.

     

    In fine, personajele istorice sunt si ele reinventate de literatura. De pilda, cartea “The Other Boleyn Girl”, scrisa de Philippa Gregory, este considerata una dintre scanteile care au aprins pasiunea publicului britanic pentru fictiunea istorica.