BusinessMagazin

Tag: succes

  • Cea mai de succes franciză din lume: vinde peste 450 de milioane kg de carne de vită anual, cumpără 1,5 miliarde kg de cartofi şi serveşte peste 500 de milioane de cafele

    Lanţul de restaurante de tip fast food vinde 454 de milioane de kg de carne de vită şi peste 500 de milioane de cafele, în fiecare an, doar în Statele Unite.

    Pe plan global, compania cumpără 1,5 miliarde de kg de cartofi în fiecare an şi serveşte în fiecare zi 4 milioane de kg de cartofi.

    La toate acestea se adaugă ambalajele, unde McDonald`s utilizează 1,5 milioane de tone de hârtie, spumă, polistiren şi alte tipuri de materiale. Doar 50% din totalul ambalajelor sunt fabricate din materiale reciclabile sau din surse certificate. Doar 10% din restaurantele McDonald`s deţin coşuri de gunoi speciale, care încurajează clienţii să separe şi să recicleze materialele.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Ford va investi 11 miliarde de dolari în electrificarea liniei de automobile

    Suma va fi investită până în 2022, a declarat Bill Ford, preşedintele consiliului de administraţie, la Salonul Auto de la Detroit.

    Valoarea prognozată iniţial a investiţiilor în această direcţie era de 4,5 miliarde, creşterea datorându-se deciziei de a lansa 16 modele complet electrice până la finalul lui 2022, scriu cei de la Reuters.

    Ford plănuieşte să dezvolte în următorii 4 ani peste 40 de modele în varianta electrică, dintre care 24 vor fi modele plug-in hibride.

    “Luăm cele mai populare modele ale noastre şi le electrificăm”, a spus Ford în cadrul unei conferinţe de presă. “Dacă vrem să avem succes în acest proces, trebuie să folosim maşini care au deja succes în rândul publicului.”

    General Motors, Toyota şi Volkswagen au prezentat deja planurile de electrificare a liniei auto, reacţionând la presiunile venite de la autorităţile din China, Europa şi Statele Unite cu privire la reducerea emisiilor poluante.

  • Record de vânzări în 2017 pentru divizia Vans a Mercedes-Benz

    Divizia Vans a Mercedes-Benz a atins un nou record la nivel de vânzări în 2017, depăşind în premieră pragul de 400.000 unităţi comercializate pe parcursul unui an.

    Prin acest nou rezultat pozitiv, divizia înregistrează al cincilea an consecutiv de creştere. Pe baza rezultatelor iniţiale din luna decembrie 2017, vânzările întregii divizii de autovehicule comerciale uşoare a Mercedes-Benz au crescut cu aproximativ 12% faţă de nivelul anului precedent, totalul autovehiculelor comercializate de Mercedes-Benz Vans în 2017 ridicându-se la 401.000 unităţi.

    Toate modelele au contribuit la rezultatul-record al Mercedes-Benz Vans, fiecare dintre modele înregistrând cele mai bune rezultate de vânzări de la debutul lor pe piaţă. Legendarul model Mercedes-Benz Sprinter a înregistrat, de asemenea, cele mai bune vânzări din toate timpurile, în anul care prefaţează apariţia noului model Sprinter. Cel mai puternic vector de creştere – pe lângă succesul operaţiunilor de flote – a constat în cererea puternică la nivelul modelelelor Mercedes-Benz Vito şi Clasa V. În 2017, ambele modele au fost disponibile în premieră pe piaţa din China. Noul Mercedes-Benz Clasa X, primul pick-up Mercedes-Benz, a fost lansat pe piaţă în luna noiembrie 2017. Raportul final la nivel global în cadrul diviziei Vans a Mercedes-Benz va fi prezentat în cadrul conferinţei de presă anuale a grupului Daimler, programată să aibă loc pe 1 februarie 2018.

    Vânzările Mercedes-Benz Vans au crescut în 2017 la nivelul tuturor regiunilor, stabilind multiple recorduri. Astfel, în regiunea EU30, vânzările s-au majorat cu circa 9% faţă de 2016, ajungând la aproximativ 273.300 autovehicule (2016: 249.900 unităţi), cu o creştere de aproximativ 10% în Germania, unde au fost comercializate aproximativ 105.800 unităţi (2016: 96.100) – ambele valori stabilind noi recorduri pentru divizia Mercedes-Benz Vans. Creşteri au fost înregistrate de asemenea în regiunea NAFTA, unde au fost comercializate circa 44.800 unităţi în 2017, cu 3% mai mult decât în 2016 (43.400 unităţi), iar un nou record a fost stabilit în Statele Unite ale Americii, unde divizia de autovehicule comerciale a Mercedes-Benz a înregistrat 34.200 unităţi vândute în 2017, cu 1% faţă de rezultatul din 2016 (33.700 unităţi). Creşterea vânzărilor a fost evidentă, de asemenea, în America de Sud, unde numărul total de autovehicule comerciale uşoare Mercedes-Benz a crescut cu 31% faţă de 2016, până la 16.400 unităţi (faţă de 12.500 unităţi în 2016).

    Impulsionate de lansarea comercială a modelelor Vito şi Clasa V, vânzările Mercedes-Benz Vans au înregistrat aici o creştere de circa 75%, până la 23.800 unităţi (2016: 13.600).

    Mercedes-Benz Sprinter şi-a confirmat reputaţia de a fi unul dintre cele mai de succes autovehicule comerciale ale tuturor timpurilor, cât şi de best-seller la nivelul diviziei Mercedes-Benz Vans, în 2017. La nivel global, Mercedes-Benz Vans a comercializat 200.000 modele Sprinter, marcând cel mai bun rezultat anual din istoria modelului (în creştere cu 4% faţă de cele 193.400 modele comercializate în 2016) – în contextul ultimului an pe piaţă al actualului model. Mercedes-Benz Sprinter a inventat segmentul autovehiculelor comerciale uşoare de mari dimensiuni în 1995 şi l-a redefinit constant, începând cu debutul său pe piaţă. Modelul Sprinter a circulat pe drumurile din peste 130 ţări din toată lumea, înregistrând un total de 3,4 milioane unităţi vândute de la prima sa apariţie pe piaţă. Actuala generaţie a Sprinter se află pe piaţă începând cu anul 2006.

    Succesorul actualei generaţii a modelului Sprinter va avea premiera mondială în luna februarie. Noul Sprinter este primul autovehicul al diviziei Mercedes-Benz Vans care va integra principiile fundamentale ale iniţiativei adVANce. Iniţiativa producătorului de autovehicule comerciale uşoare are obiectivul de a furniza soluţii holistice de transport şi mobilitate. Echipat cu cele mai noi tehnologii de conectivitate, noul Sprinter devine parte a internet of things, deschizând astfel posibilitatea de implementare a unor soluţii complet noi şi personalizabile la nivelul autovehiculului. Spre exemplu, soluţii unice pentru zona de încărcare vor fi în viitor disponibile pentru activităţi specifice. În plus, începând cu 2019, noul Sprinter va putea fi echipat cu motorizări electrice.

    În segmentul mediu al autovehiculelor comerciale uşoare, vânzările realizate în 2017, de circa 171.100 unităţi, au crescut considerabil (22%) faţă de anul precedent (2016: 140.000 unităţi). Astfel, pe lângă Sprinter, segmentul mediu a captat o importanţă majoră la nivelul operaţiunilor Mercedes-Benz Vans. Vânzările Vito au crecut semnificativ anul trecut, cu circa 21%, ajungând la un total de aproximativ 111.800 unităţi în 2017 (faţă de 92.100 unităţi, în 2016), stabilind astfel un nou record anual. Anul trecut, Mercedes-Benz Clasa V a continuat să fie o opţiune foarte populară în rândul clienţilor, depăşind recordul stabilit în 2016 (48.700 unităţi vândute) cu 22%, înregistrând circa 59.300 unităţi vândute în 2017. Ambele autovehicule au avut, în 2017, primii ani compleţi de vânzări pe piaţa din China, factor ce a contribuit la creşterea puternică a diviziei Vans. Cele două autovehicule sunt “realizate în China, pentru China”, la fabrica Daimler şi Fuzian Benz Automotive Co. Ltd (FBAC) din Fuzhou.

    Familia de modele Marco Polo şi-a majorat, de asemenea, contribuţia la strategia de dezvoltare “Mercedes-Benz Vans Goes Global” în anul 2017. Modelul Marco Polo a devenit disponibil cu volan pe partea dreaptă în Marea Britanie în luna mai 2017, iar varianta Marco Polo ACTIVITY a fost lansată în Australia în iunie 2017, marcând prima apariţie a unui model Marco Polo în afara graniţelor continentului european. În 2018, Mercedes-Benz vizează creşterea disponibilităţii la nivel internaţional pe piaţa autovehiculelor comerciale uşoare dedicate activităţilor turistice, un exemplu fiind pieţele care necesită variante cu volan pe partea dreaptă a vehiculului, cum este cazul Japoniei, prin modelul Marco Polo HORIZON.

    În noiembrie 2017, Mercedes-Benz Vans a anunţat că va oferi toate modelele sale de autovehicule comerciale uşoare cu variante de motorizare electrică. Primul model va fi eVito, acesta fiind disponibil la precomandă începând cu finalul lunii noiembrie 2017, cu primele livrări urmând a fi realizate în cea de-a doua jumătate a anului 2018. Capacitatea totală de 41 kWh a bateriilor eVito îi va permite autovehiculului să atingă o autonomie de aproximativ 150 kilometri. Chiar şi în condiţii de utilizare nefavorabile, cum este cazul temperaturilor ambientale scăzute sau în condiţii de încărcare maximă, autonomia maximă va depăşi valoarea de 100 de kilometri. Astfel, autovehiculul comercial uşor electric de dimensiuni medii reprezintă soluţia ideală pentru activităţile de transporturi urbane, cât şi pentru comercianţi şi proprietari de afaceri. Versiunile electrice ale modelelor Sprinter şi Citan îşi vor face apariţia pe piaţă în 2019.

    Vânzările din 2017 ale versiunii Mercedes-Benz Citan cu motorizări convenţionale au crescut cu circa 5% la nivel global, majorându-se de la 24.900 unităţi în 2016, la 26.100 unităţi pe parcursul anului trecut.

  • Această tânără a construit două companii până la vârsta de 24 de ani, chiar dacă a locuit într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă

    Nanxi Liu este cofondator şi CEO al Enplug, un software care ajută antreprenorii să transmită imagini sau clipuri publicitare în timp real.

    Primii 5 ani din viaţă i-a petrecut în China, într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă. Pentru a-i asigura un nivel minim de trai, părinţii lucrau ture de noapte ca ospătari la restaurante.

    “Una dintre amintirile din copilărie este legată de momentul în care ne-am mutat în Colorado, lângă aeroport”, povesteşte tânăra. “Când auzeam avioanele fugeam afară şi visam că într-o zi voi putea să zbor, să călătoresc.”

    Liu a absolvit Universitatea din Berkeley în 2012, reuşind între timp să construiască unul dintre cele mai apreciate start-up-uri din domeniu. Tânăra a debutat în antreprenoriat încă din timpul facultăţii, construind diverse gadget-uri alături de colegii săi. În loc să le lase în dulapurile din Berkeley, ea s-a gândit că ar putea scoate ceva bani de pe urma obiectelor construite; după ce mai multe proiecte au eşuat, Liu a pornit o companie în domeniul biomedical, Nanoly Bioscience.

    Un an mai târziu, alături de alţi cinci, ea a pus bazele Enplug. Pentru a convinge companiile să îi cumpere software-ul, Liu mergea din uşă în uşă şi explica avantajele produsului.

    Compania a ajuns astăzi la peste 300 de clienţi din numeroase ţări, inclusiv Nigeria, Japonia, Australia sau Slovacia. În majoritatea cazurilor, Enplug vinde licenţe la preţul de 99 de dolari pe lună.

    “Nu cred că e bine să te gândeşti tot timpul la afacerea ta”, a declarat Liu Nanxi, care a studiat în copilărie vioara şi pianul. Şi a urmat această idee, arătându-se deschisă în faţa unor oportunităţi care nu aveau nicio legătură cu antreprenoriatul. Recent, ea l-a cunoscut în cadrul unui eveniment pe Pascal Guyon, câştigător al unui premiu Grammy, şi i-a propus să compună împreună o melodie. Week-end-ul următor, ei s-au întâlnit la studioul de înregistrare şi au compus, în doar patru ore, un cântec.

  • Dacă eşti deştept atunci de ce nu eşti bogat?

     
    Economistul James Heckman întreabă oameni educaţi (excluzând oamenii de ştiinţă) care este legătura dintre venitul unei persoane şi IQ? Cât la sută contează IQ-ul unei persoane în succesul financiar? Mulţi zic că în jur de 25%, alţii chiar 50%. 
     
    Atunci, dacă eşti deştept de ce nu eşti bogat? O nouă cercetare spune că IQ-ul are o influenţă asupra succesului financiar de doar 1-2%. Norocul joacă o parte importantă, însă un factor cheie pentru a te îmbogăţi este personalitatea. Heckman a găsit că succesul financiar este legat de conştiinciozitate, o trăsătură marcată de hărnicie, perseverenţă şi auto-disciplină.
     
    Pentru a ajunge la această concluzie, el şi colegii lui au examinat patru seturi de date care au inclus scorurile IQ, rezultate la teste, evaluări de personalitate a mii de oameni din Marea Britanie, SUA şi Olanda. Au avut la dispoziţie seturi de date ce s-au întins pe decenii, urmărind nu numai venitul unei persoane, ci şi problemele cu legea, indicele de masă corporală sau satisfacţia vieţii pe care o duce.
     
    Studiul a constatat că notele şi rezultatele bune la examene au fost predicatori mai buni ai succesului în viaţa adultă decât scorurile IQ brute. Notele nu reflectă doar inteligenţa, ci şi ceea ce Heckman numeşte “abilităţi non-cognitive”, cum ar fi perseverenţa, obiceiurile bune de studiu şi abilitate a colabora. 
     
    El mai susţine că, spre deosebire de IQ, conştiinciozitatea este mai maleabilă, iar o minte deschisă, o trăsătură largă care include curiozitatea, este de asemenea, legată de scoruri şi notele la teste. 
     
    IQ-ul contează, bineînţeles. O persoană cu IQ 70 nu va putea face lucruri care sunt uşoare pentru o persoană cu IQ-ul 190. Heckman spune că multe persoane inteligente nu reuşesc să se îmbogăţească deoarece nu au competenţe care nu sunt măsurate de testele de inteligenţă: fie nu ştiu să se comporte la interviurile de angajare sau ajung târziu, nu se îmbracă corespunzător sau la locul de muncă nu vor face mai mult decât minimul necesar. 
     
    Un alt studiu, publicat luna aceasta în jurnalul Nature Human Behaviour, s-a concentrat pe o anumită parte a succesului: greutăţile întâmpinate. Cercetătorii neozeelandezi au studiat 30 de ani circa 1000 de persoane şi au găsit că testele privind limbajul şi abilităţile cognitive luate copiilor la vârsta de trei ani care ar putea prezice cine ar fi mai predispus să depidă de ajutor de şomaj, să comită o ilegalitate sau să devină bolnav cronic. 
     
    Autoarea studiului, Terrie Moffitt, speră că aceste rezultate să stimuleze compasiunea şi ajutorul, nu stigmatizarea. Rezultatele ei au sugerat că ajutând oamenii să-şi dezvolte anumite abilităţi mai devemre ar fi în folosul tuturor.
     
     

     

  • Staţiunea din România care s-a transformat în 5 ani dintr-o baltă de nămol în care se scăldau bivolii într-o atracţie turistică de top

    În doar cinci ani de când şi-a deschis porţile, o staţiune din România a reuşit să atragă sute de mii de turişti. Anul trecut peste 200.000 de turişti din Ardeal dar şi din Moldova au trecut pragul complexului balnear. Cum a reuşit unul dintre cei mai apreciaţi primari din ţară să transforme în mai puţin de cinci ani, o baltă de nămol unde se scădau bivolii în una dintre cele mai apreciate şi de succes staţiuni din România? Simplu! „Cu încredere şi viziune”, spune edilul. Istoria staţiunii a început 2008 când zona a fost inclusă într-un proiect, finanţat din fonduri PHARE – „Creşterea valorii potenţialului balnear al lacurilor sărate din regiunea de Nord-Vest”, proiectul în valoare de 4,2 milioane de euro vizând amenajarea a trei staţiuni unde au existat resurse de apă sărată. 

    Află aici care este staţiunea din România care s-a transformat în doar 5 ani dintr-o dintr-o baltă de nămol într-o locaţie de top

     

     

     

    Vezi aici cum arată actorii din serialul Game of Thrones în realitate – GALERIE FOTO

     

  • Compania care-ţi construieşte un apartament în două săptămâni

    Preţurile locuinţelor au crescut cu 130% din 2010 până în prezent, conform datelor Reserve Bank of India. Hemant Attray şi Rajesh Kotta au crezut că au un răspuns atunci când au fondat SquarePlums în februarie 2016, dar curând au aflat că nu pot ţine pasul cu cererea, scrie CNN.

    Utilizând metode de construcţie tradiţionale, un bloc se ridică, cel mai rapid, într-un an şi jumătate, dar construcţia se poate întinde şi pe trei ani. Cei doi au găsit o metodă de a reduce acest timp la doar două săptămâni.

    Au reuşit asta bazând construcţia pe containere de transport făcute pe comandă. Astfel un apartament realizat de SquarePlums are în jur de 18,5 mp, iar chiria lunară pentru o locuinţă este de 280 de dolari. SquarePlums creează design-ul şi o companie de construcţii le construieşte. Mai multe se pot face în acelaşi timp şi se pot grupa uşor într-un complex. Pentru a face faţă căldurii din India, apartamentele sunt izolate termic.

    “Dacă ai intra legat la ochi nu ţi-ai da seama că eşti într-un container”, spune Attray.

    SuarePlums a devenit profitabilă încă din primul an de activitate, iar Attray estimează că utilizarea containerelor scade costul de producţie cu aproape 20% faţă de construirea unui imobil tradiţional.

    Compania vrea să vadă reacţia clienţilor înainte de a decide expansiunea în alte oraşe.

  • Cum au inspirat-o benzile desenate pe această tânără să creeze o afacere de succes

    Prima parte a drumului către succes a fost însă deosebit de dificilă, după cum povesteşte tânăra celor de la BBC.

    “Iubesc copiii, dar nu a fost chemarea mea”, spune Ilse Valfre, originară din Mexic, care şi-a abandonat slujba de învăţătoare în San Diego în 2010 pentru a se dedica blogului său. “Nu voiam să mă întorc la şcoală şi să studiez moda, dar voiam totuşi să fac ceva legat de domeniu. Mi-a plăcut întotdeauna să desenez, aşa că am decis să public ilustraţiile şi să construiesc un business în jurul lor.”

    A fost un plan riscant, iar Ilse Valfre a trebuit să se mute pentru o perioadă înapoi cu părinţii săi, în Tijuana. Nu a durat însă mult până când ilustraţiile sale îndrăzneţe, inspirate de dragostea sa pentru benzi desenate şi pentru anime, au început să atragă tot mai multe priviri.

    “Postam de două ori pe zi şi am început să adun tot mai mulţi fani”, povesteşte tânăra. Iar lucrurile s-au schimbat definitiv un an mai târziu, când Ilsa a descoperit că ilustraţiile sale erau copiate şi imprimate pe haine vândute online în China. A înţeles, în acel moment, că exista o piaţă pentru produsele sale.

    Prin urmare, ea a început să dezvolte propria sa linie de tricouri şi genţi, iar în 2013 a lansat brandul Valfre. Astăzi, compania cu sediul în Los Angeles comercializează o gamă largă de produse pentru femei, dar şi felicitări cu ilustraţiile sale.

    Valfre a crescut repede, raportând vânzări de 2 milioane de dolari în 2016; produsele ajung în 28 de ţări prin lanţurile Urban Outfitters şi Nordstrom.

    Ilse Valfre, ajunsă la 30 de ani, crede că social media a jucat un rol extrem de important în povestea sa de succes. “Instagram era ceva nou atunci când am pornit”, spune ea. “Atunci când am decis să lansez brandul aveam 25.000 de fani, dar erau unii dedicaţi.” Valfre a ajuns astăzi la aproape 700.000 de fani pe platforma de socializare.

  • Cele mai ÎNTUNECATE SECRETE ale industriei auto germane. Câţi oameni mor pentru ca producătorii auto să facă miliarde de euro

    Despre celălalt ingredient, ignoranţa (faţă de corupţie, de exploatarea copiilor, de violenţa poliţiei şi chiar de moarte) scrie Handelsblatt, principalul ziar financiar al Germaniei.

    Analiza din Handelsblatt, ”Cele mai întunecate secrete ale industriei auto germane“, începe cu povestea lui Mzoxolo Magidiwana, un tânăr sud-african de 24 de ani. Cunoscuţii îi spun ”mortul viu“ pentru că nu-şi va reveni niciodată după traumele fizice suferite când poliţia a deschis focul asupra lui şi a colegilor săi în urmă cu cinci ani. Gloanţele i-au sfâşiat abdomenul, iar în braţul drept nu mai are nicio putere; şi nici nu mai poate merge bine. A fost operat, dar găurile prin care au ieşit gloanţele sunt încă vizibile. 

    Magidiwana a fost unul dintre liderii celor 3.000 de mineri care au intrat în grevă pe 12 august 2012 pentru a protesta faţă de condiţiile de muncă precare şi faţă de salariile mici de la mina de platină Marikana, din Africa de Sud. Muncitorii erau plătiţi cu echivalentul a doar 400 de euro pe lună pentru munci care le rupeau spatele la propriu. Sub pământ, erau pândiţi de accidente, iar praful omniprezent îi îmbolnăvea. La suprafaţă, respirau fumul toxic provenit din topitoria de platină.

    Reacţia brutală a poliţiei locale, care a acţionat în coordonare cu compania minieră britanică Lonmin, a fost mai târziu descrisă ca un masacru. Forţele de ordine au tras 400 de gloanţe în mulţime, ucigând 37 de muncitori şi rănind mult mai mulţi.

    Iar acum, după cum spune Magidiwana, ”companiile germane poartă o parte din responsabilitatea tragediilor de la Marikana“. El se referă la producătorii de automobile din Germania care cumpără platină produsă în mina sud-africană. Şi nu doar companiile germane cumpără platină de la Lonmin. Minerii sud-africani îşi riscă propria sănătate şi propria viaţă pentru ca nemţii să fie sănătoşi. Iar crimele şi abuzurile din zona Marikana nu au încetat după masacrul de acum cinci ani. Lonmin este furnizor de platină pentru producătorii occidentali. Colosul german din industria chimică BASF este unul dintre importatorii cei mai importanţi. Compania foloseşte platina pentru placarea convertizoarele catalitice, care sunt apoi instalate pe maşinile germane. Se poate spune că muncitorii sud-africani îşi pun în pericol sănătatea pentru ca nemţii să aibă aerul curat în oraşele lor. Indirect, se poate spune chiar că autovehiculele germane au o parte din responsabilitate pentru moartea şi suferinţa muncitorilor nu numai din Marikana, ci din minele din întreaga lume. Acest lucru este valabil pentru multe alte companii mari şi respectabile care procesează materii prime obţinute din mine, cum ar fi producătorii de telefoane mobile Apple şi Samsung.

    În Congo, mii de copii sapă în mine după cobalt. În China, pulberea din exploatarea grafitului poluează aerul şi apa. Grafitul este folosit la bateriile maşinilor electrice şi cele ale telefoanelor mobile inteligente. În Peru, protestele muncitorilor din minele de cupru au degenerat în violenţă. Produsele din toate aceste mine ajung în maşinile germane.

    Lanţul de aprovizionare a industriei auto germane pare curat, însă materiile prime cu care este alimentat rămân murdare. Mult timp, producătorii de automobile au ignorat problema. Tot ce îi interesa era ca preţul să fie mic şi calitatea materialelor să fie bună. Însă în ultimii ani au devenit mai conştienţi de responsabilităţile pe care le au în societate. Bombardaţi cu rapoartele şocante despre abuzurile privind drepturile omului şi de scandalul emisiilor toxice ale motoarelor diesel VW, executivii din industria auto au acţionat în sensul verificării procedurilor de achiziţie şi al găsirii de soluţii. Daimler, BMW şi VW nu neagă că există o problemă în lanţul de aprovizionare şi că trebuie să-i găsească cumva o rezolvare. BMW se concentrează pe această problemă din 2012, căutând să facă cât mai transparente posibil sursele lanţului de aprovizionare. Producătorul de maşini de lux aproape că a reuşit acest lucru cu sursele sale de oţel şi a identificat 30 de materii prime pentru a căror provenienţă doreşte mai multă transparenţă.

    ”Încălcarea drepturilor omului sau abuzurile în ceea ce priveşte poluarea sau exploatarea mediului nu sunt conforme cu principiile noastre sau nu se încadrează în standardele premium ale produselor noastre şi ar putea avea drept consecinţă evitarea maşinilor noastre de către clienţi“, explică Ferdinand Geckeler, managerul de sustenabilitate al BMW.

    Geckeler spune că BMW are un sistem de semaforizare pentru materii prime fără provenienţă certificată. O agenţie externă monitorizează lanţurile de aprovizionare ale BMW, evaluează dealerii, companiile miniere şi ţările de origine şi atribuie culori. Materialele marcate cu verde pot fi achiziţionate fără nicio reţinere. Galben indică faptul că achiziţiile se fac cu condiţia îmbunătăţirii standardelor. Produsele marcate cu roşu sunt evitate.

    ”Scopul nostru este ca 95% dintre furnizorii noştri să primească lumină verde. Însă pentru 1 până la 3 procente lumina este încă roşie“, spune directorul Geckeler. Este recunoscut faptul că lanţul de aprovizionare nu va fi niciodată fără riscuri.

    Scandalul dispozitivelor cu care VW şi-a dotat motoarele diesel pentru a trişa în testele de poluare de laborator i-a pus în gardă pe producătorii auto în legătură cu riscurile publicităţii negative.

    ”Problemele de mediu sau sociale legate de producţia de materii prime într-o ţară îndepărtată pot ajunge acum în ziarele de aici în câteva ore“, spune Horst Wildemann, profesor de economie şi specialist în logistică auto la Universitatea Tehnică din München. ”Şefii companiilor sunt într-adevăr speriaţi de aşa ceva. Scandalul motoarelor pe motorină le-a arătat că sentimentul public poate pune în pericol divizii întregi de afaceri.“

    O maşină medie germană cântăreşte aproximativ 1.300 de kilograme, din care metalele reprezintă aproximativ o tonă: oţel, fier, aluminiu, cupru şi cantităţi mici de platină. Autovehiculele electrice nu au componente metalice grele, cum ar fi motorul cu combustie, dar folosesc sute de kilograme de materii prime pentru baterii: litiu, cobalt, grafit, nichel şi mangan.

  • Orfană de la vârsta de 7 ani, căsătorită la 14 ani, mamă la 17 şi văduvă la 20 de ani. Cum a reuşit ea să construiască o afacere de succes

    Fiica unor foşti sclavi, orfană de la vârsta de 7 ani, căsătorită la 14 ani, mamă la 17 şi văduvă la 20 de ani, ea a construit una dintre cele mai profitabile companii conduse de o persoană de culoare în secolul al XX-lea, Madam C.J. Walker Manufacturing co., prin care a dezvoltat şi comercializat produse cosmetice de îngrijire a părului. A fost, de asemenea, prima femeie din SUA care şi-a făcut singură averea, iar popularitatea sa a depăşit barierele timpului.

    Walker s-a născut cu numele Sarah Breedlove pe 23 decembrie 1867 într-o familie săracă, părinţii săi fiind lucrători pe o plantaţie de bumbac din Louisiana; ca majoritatea copiilor de atunci, Sarah a început să lucreze alături de părinţi la o vârstă fragedă.

    Ei au murit însă din cauza unor virusuri puternice, iar copila s-a mutat în Mississippi, unde locuia sora ei. Din cauza comportamentului dispreţuitor pe care îl suporta din partea cumnatului său, Sarah s-a căsătorit cu un muncitor pe nume Moses McWilliams când avea doar 14 ani. Trei ani mai târziu, a născut-o pe fiica sa, Leila, moment în care şi-a propus să facă orice sacrificiu pentru ca fiica sa să aibă o viaţă mai bună. |nsă la scurt timp după ce Lelia a împlinit 2 ani, Moses a fost ucis într-un accident, iar Sarah a rămas singură, cu un copil, la doar 20 de ani. Tânăra s-a mutat în St. Louis, unde a lucrat într-o spălătorie pentru 1,50 dolari pe zi, timp de 18 ani. Lucrând până la 14 ore pe zi, a reuşit să economisească destui bani pentru a-şi trimite fiica la Colegiul Knoxville.

    Pe la vârsta de 30 de ani a început să-i cadă părul, în mare parte din cauza unui cumul de stres şi ani de utilizare a produselor dăunătoare pentru păr. Şi nu era singura. De fapt, majoritatea femeilor de culoare din acea vreme aveau aceeaşi problemă, însă pe piaţă nu existau produse de îngrijire a părului pentru această afecţiune. A încercat tot ce era disponibil, iar pentru că nu a găsit nimic potrivit, a început să experimenteze propriile leacuri de îngrijire a părului. Succesul i-a ieşit în cale abia în 1905, când, după cum a declarat ea însăşi mai târziu unui reporter, a avut un vis în care i s-a spus ce să folosească pentru a crea produsul-minune.

    În câteva săptămâni părul i-a crescut mai repede decât îi căzuse vreodată, iar pentru că prietenele sale s-au arătat interesate de acest leac, şi-a dat seama că ar putea să vândă acest produs. A preparat acasă o cantitate mai mare din acest produs-minune, după care a început să vândă din uşă în uşă prietenilor şi vecinilor, oferind şi mostre gratuite. Această tehnică a funcţionat, iar femeile de culoare din St. Louis au început să cumpere produsele cu entuziasm. Tocmai în această perioadă, Sarah a aflat că fratele ei a murit, lăsând o văduvă şi patru fiice în Denver. Aşa că a decis să se mute acolo pentru a le ajuta, unde a continuat să-şi vândă produsele din uşă-n uşă, cu un succes extraordinar.

    La scurt timp după ce a ajuns în Denver, Sarah s-a căsătorit cu jurnalistul C.J. Walker şi a început să folosească drept nume oficial apelativul Madam C.J. Walker. Cu ajutorul soţului, a început să difuzeze anunţuri în ziare, dezvoltându-şi rapid o afacere înfloritoare, trimiţând clienţilor colete prin poştă. După ce a absolvit colegiul, Lelia s-a mutat la Denver pentru a-şi ajuta familia. |n scurt timp, familia Walker ajunsese să câştige circa 10 dolari pe săptămână, o sumă destul de bună pentru acea vreme. C.J. a decis că afacerea şi-a atins întregul potenţial, însă soţia lui nu a fost de acord.

    Ea s-a gândit că femeile de culoare din întreaga ţară ar fi interesate de produsele ei, iar pentru aceasta, ar trebui să ştie de existenţa lor. Lăsând-o pe Lelia să se ocupe de comenzile prin poştă, Madam C.J. Walker a decis să plece într-un turneu de vânzări în statele din sudul SUA, drept pentru care, în următoarele câteva luni, a ajuns la vânzări săptămânale de 35 de dolari, mai mult decât dublu faţă de cât câştiga un muncitor alb, de sex masculin, din America, şi de 20 de ori mai mult decât media câştigului unei femei de culoare din acele vremuri.

    Realizând faptul că nu putea să se mai ocupe singură de această afacere, Walker a recrutat şi a pregătit o echipă de vânzări din uşă la uşă pentru a face demonstraţii şi a lua comenzi pentru produsele sale, la fel cum Avon a făcut decenii mai târziu. Cu o echipă de femei instruite, Walker a străbătut ţara, iar compania sa a crescut foarte rapid. |n 1908 s-a extins spre est, în Pittsburgh, unde a pus bazele biroului său de afaceri. Doi ani mai târziu, a construit o fabrică de producţie în Indianapolis, unde a angajat, în cele din urmă, peste 3.000 de persoane.

    Până în 1917, Madam C.J. Walker Manufacturing a devenit cea mai de succes afacere americană a unor persoane de culoare, iar Madam C.J. Walker, prima femeie din SUA care şi-a făcut singură averea. Ea a murit în 1919 din cauza unor complicaţii legate de hipertensiune, dar a rămas de-a lungul timpului un model respectabil pentru americanii care visează să-şi depăşească statutul.