BusinessMagazin

Tag: refuz

  • Oana Ioniţă, Business MAGAZIN. Nu vreau să „mor” la job – manifestul generaţiei Z

    Nu, nu suntem leneşi. Şi nu ne e frică de muncă. Dar ne e frică să ne irosim viaţa muncind non-stop fără scop şi împlinire – pentru un salariu care nu ne ajunge şi pentru validarea unor idei învechite despre ce înseamnă „succesul” la job şi reuşita în viaţă.

    În România, salariul mediu net e în jur de 4.500 lei, dar în multe joburi entry-level se porneşte şi de la 2.500–3.000 lei. În marile oraşe, chiria singură îţi poate mânca jumătate din venit (cam 2.000 de lei). Iar dacă mai adaugi mâncare, transport, abonamente, dezvoltare personală – nu mai rămâne nimic. Ce fel de motivaţie să mai ai când, oricât de mult munceşti, rămâi tot la limita supravieţuirii?

    Generaţia mea e cea care a crescut cu internetul, cu instabilitatea economică şi cu burnoutul părinţilor noştri. Poate tocmai de aceea, ne dorim stabilitate — dar nu cu orice preţ. Nu mai vrem să acceptăm ore suplimentare neplătite, şefi toxici sau un „program flexibil” care înseamnă de fapt să fii disponibil 24/7.

    În multe companii din România, „statul peste program” e încă perceput ca semn de seriozitate. Plecatul la ora normală te face să pari nepăsător. Iar „flexibil” ajunge să însemne că nu mai ai graniţe clare între job şi viaţă personală. Avem nevoie de timp real pentru noi, nu doar de pauze tolerate cu ochii pe ceas.

    Ştim că munca e importantă. Ştim că trebuie să ne asumăm responsabilităţi, să învăţăm, să ne dezvoltăm. Dar nu vrem să ajungem la 40 de ani epuizaţi, fără viaţă personală, fără timp pentru noi, fără să fii văzut lumea. Vrem să muncim cu sens, nu să ajungem să facem parte din statisticile pentru burnout.

    Cunosc oameni de 25 de ani care au deja simptome clare de epuizare: insomnii, anxietate, lipsă de motivaţie. E o realitate ignorată în multe medii de lucru româneşti, unde ideea de pauză, de concediu real sau chiar de zi liberă pentru sănătatea mentală e privită ca un moft. Dar burnoutul nu e un moft — e boala unei culturi care glorifică sacrificiul continuu.

    Generaţiile trecute au crescut cu ideea că loialitatea faţă de o companie e cheia succesului. Dar am văzut prea des cum acea loialitate nu e întotdeauna reciprocă. De cele mai multe ori, angajaţii le scunt necesari anagajatorilor doar atâta timp cât aceştia le aduc profit. Când barca se scunfundă, ştim cu toţii cât de uşor se fac concedierile. 

    În pandemie am văzut sute de exemple în România unde angajaţii au fost trimişi acasă fără sprijin real, fără transparenţă, fără respect. Mulţi dintre ei aveau ani de muncă în spate. Ne-a fost clar: loialitatea nu ne salvează, iar sacrificiul constant nu ne garantează nimic.

    Libertatea pe car ne-o dorim nu înseamnă superficialitate. Ni se spune uneori că schimbăm prea des joburile sau că nu suntem „dispuşi să facem sacrificii”. Realitatea e că ne cunoaştem mai bine valorile şi că suntem mai dispuşi decât au fost alţii să le urmăm. Dacă un job ne afectează sănătatea mentală, dacă ne simţim exploataţi, dacă simţim că muncim pentru “şef”, nu pentru un scop, dacă valorile companiei nu mai sunt aceleasi cu ale noastre, alegem să plecăm. Nu pentru că ne credem mai buni faţă de ceilalţi, ci pentru că ne pasă prea mult de viitorul nostru.

    Tocmai de aceea, mulţi tineri aleg să plece din ţară. Nu doar pentru bani, ci pentru respect, predictibilitate şi un mediu în care vocea lor e ascultată. În România, prea des trebuie să te justifici pentru orice: de ce vrei mai mult, de ce refuzi să te compromiţi, de ce ceri limite sănătoase. Asta nu e aroganţă – e un semn că ştim cine suntem.

    Vrem să lucrăm într-un loc în care vocea noastră contează, unde putem învăţa şi creşte, dar în ritmul nostru. Nu vrem promisiuni goale despre „oportunităţi de dezvoltare” dacă în realitate ni se cere doar obedienţă şi sacrificiu.

    Generaţia noastră are nevoie de un alt tip de stabilitate. Pentru noi, stabilitatea nu mai înseamnă să stăm 20 de ani într-un singur loc. Înseamnă să ştim că dacă facem treabă bună, suntem răsplătiţi corect. Că nu suntem forţaţi să alegem între carieră şi viaţă personală. Că suntem trataţi cu respect, nu cu superioritate. Că timpul liber înseamnă timp liber, nu mailuri urgente vinerea la 8 PM.

    Suntem o generaţie care pune preţ pe sănătate mentală, pe autonomie, pe sens. Nu vrem cariere construite pe epuizare, pe frică şi pe compromis. Vrem să trăim — nu doar să muncim. 

    Nu vrem mult. Vrem doar normalitate. Vrem ca munca să fie o parte din viaţă, nu centrul vieţii. Iar pentru că sistemul actual nu prea ne oferă asta, încercăm să-l schimbam.

     

  • Cine este Dragoş Anastasiu, vicepremierul aflat în centrul atenţiei astăzi, aşa cum reiese din povestea spusă chiar de el. Cum a trecut de la plimbările prin cimitir, la cel mai greu test, politica?

    Scena politică românească traversează un scandal fără precedent, după ce Realitatea TV a dezvăluit că firmele controlate de Dragoş Anastasiu au fost implicate într-un caz de dare de mită derulat între 2009 şi 2017. Vicepremierul pare că a avut doar calitatea de martor – lucru confirmat oficial de DNA –, reacţiile politice nu au întârziat să apară, iar unii lideri PSD îi cer demisia.

    Până la alegerile prezidenţiale din acest an, unde Anastasiu şi-a manifestat susţinerea faţă de preşedintele Nicuşor Dan,  el era cunoscut mai degrabă antreprenorul neliniştit şi vizionar din spatele grupului Eurolines şi al resorturilor Green Village şi Valea Verde. „Aş putea să mă caracterizez drept un veşnic neliniştit şi un veşnic nemulţumit”, spunea el în martie 2020, într-un interviu pentru BUSINESS Magazin, în cadrul evenimentului Meet the CEO.

    Anastasiu a plecat din România la 18 ani, a studiat medicina şi a lucrat patru ani ca medic în Frankfurt, însă a simţit că nu este pasiunea lui. „Cei 14 ani de Germania au contat mult, dar mi-am dat seama că vreau altceva. Am avut sentimentul că pot face în România lucruri pe care nu le pot face acolo.” Astfel, în 1995, într-o perioadă în care majoritatea românilor se gândeau doar să plece, el a decis să revină.NPrimele afaceri s-au legat de transportul internaţional de persoane, prin Touring Europabus România, companie care avea să devină membră a reţelei Eurolines. Antreprenorul îşi amintea cum, la început, vindea personal bilete, Coca-Cola în autocare şi încerca să demonstreze şoferilor că serviciile pot fi profitabile dacă sunt gândite profesionist. Perioada de după 2009 a fost una dintre cele mai dificile din cariera sa, când criza financiară aproape i-a dus compania în insolvenţă. „La criză eram practic insolvenţi: ne-au ţinut furnizorii şi banca noastră, BRD, ne-a dat credite pe care nu cred că ni le-ar mai da astăzi. 2009 a fost horror.”

    Atunci, Anastasiu a găsit o metodă atipică de a-şi căuta soluţiile: „Noi, în faţa firmei, avem un cimitir – Cimitirul Reînvierii. În 2009 am făcut sute de ture prin acel cimitir. Era modul meu primitiv de a gestiona criza: mă plimbam şi căutam răspunsuri. Dacă intram în birou, nu voiam să văd pe nimeni”.

    După criză, Anastasiu a pariat pe turism. Achiziţia Danubius Travel (TUI România) şi expansiunea reţelei de agenţii Eurolines au propulsat businessul către o cifră de afaceri de circa 150 de milioane de euro, înainte de a fi vândută, în 2019, grupului german DER Touristik. Această tranzacţie s-a dovedit una dintre cele mai inspirate decizii, în contextul pandemiei care avea să lovească industria.

    De-a lungul anilor, Anastasiu a fost activ în organizaţii precum ANAT, Camera de Comerţ Româno-Germană şi Coaliţia pentru Dezvoltarea României. „Cred că antreprenorii trebuie să intre în politică. Nu pentru funcţii, ci pentru impact”, spunea el cu câţiva ani înainte de a deveni vicepremier.

    În prezent, scandalul generat de dezvăluirile privind mita acceptată ca soluţie la presiunile ANAF riscă să îi afecteze imaginea publică. Purtătoarea de cuvânt a Guvernului, Ioana Dogioiu, a subliniat că Anastasiu „a fost audiat doar în calitate de martor, iar instanţa nu a considerat că sunt întrunite condiţiile pentru schimbarea acestei calităţi”.

    Cu toate acestea, presiunile politice cresc, iar liderii PSD au cerut deja demisia vicepremierului. Coaliţia de guvernare urmează să decidă în zilele următoare dacă îl va susţine în continuare.


     

     

  • Ce înseamnă când o persoană vorbeşte singură cu voce tare, potrivit psihologiei

    Unele comportamente mai puţin obişnuite la oameni, cum ar fi vorbitul cu voce tare fără un interlocutor (adică vorbitul de unul singur), pot avea conotaţii negative în percepţia generală: acest comportament ne poate părea ciudat sau stânjenitor. Cu toate acestea, experţii în sănătatea mintală consideră că, atâta timp cât vorbitul singur nu este asociat cu alte comportamente problematice, acesta poate fi chiar benefic.

    De exemplu, copiii vorbesc adesea cu ei înşişi, iar potrivit psihologiei, acest obicei îi ajută să obţină rezultate mai bune în activităţile care implică mişcarea. Se pare că, atunci când numim lucrurile cu voce tare, gândurile noastre devin mai tangibile, iar memoria se îmbunătăţeşte considerabil, 20minutos.

    A vorbi singur cu voce tare nu este un act iraţional
    A gândi cu voce tare este un fenomen care, deşi este „privit ciudat” de societate (pentru că mulţi îl asociază cu nebunia), este de fapt un lucru normal şi chiar benefic pentru memorie şi alte funcţii mentale.

    Potrivit lui Gary Lupyan, profesor asociat de psihologie la Universitatea din Wisconsin, într-un interviu pentru postul de televiziune BBC, „a vorbi singur nu este deloc iraţional”. Numeroase studii recente au arătat că auto-vorbirea poate îmbunătăţi capacitatea de concentrare şi memorare.

    În cadrul unui experiment, unui grup de persoane i s-au prezentat pe un ecran mai multe obiecte. Cei care rosteau cu voce tare denumirea obiectelor le puteau identifica mai rapid. Gary Lupyan susţine că, atunci când menţionăm ceea ce vedem, creierul activează informaţii vizuale pentru a recunoaşte obiectul mai repede decât dacă nu l-am rosti.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • AI-ul nu oferă stabilitate, dar promite viitorul. De ce pieţele îl răsplătesc oricum

    Inteligenţa artificială schimbă regulile jocului în management, , provocând liderii din toate industriile să îşi regândească propunerea de valoare într-un mediu profund schimbat. Prof. Dr. Phillip Nell, Directorul Academic al programului Bucharest Executive MBA  de la WU Executive Academy, colaborează cu echipa de profesori pentru a perfecţiona constant programul, astfel încât liderii din marketing, operaţiuni şi finanţe să fie pregătiţi pentru responsabilităţi din ce în ce mai complexe.

    Ceea ce a început în 2005 sub numele de DeskOver, într-un apartament din Bucureşti, o companie axată pe  automatizarea sarcinilor de back-office, avea să se transforme zece ani mai târziu în UiPath, un lider global în tehnologia automatizării şi AI. În 2021, UiPath a atras investiţii de 750 de milioane de dolari la o evaluare uluitoare. Deşi software-ul său de automatizare este un activ intangibil, investitorii au pariat masiv  pe potenţialele câştiguri viitoare.E o mişcare ce aminteşte de febra „dot-com”: AI-ul bulversează industriile, iar modelele clasice de evaluare nu mai fac faţă.

    Asistăm la o disrupţie alimentată de AI în domenii precum finanţe, sănătate, producţie şi altele. Modelele clasice de evaluare au fost concepute pentru companii stabile, care produceau bunuri sau servicii tangibile. Creşterea, scalabilitatea sau durata de viaţă a unui produs erau previzibile şi legate de lumea fizică,  prin dinamici şi riscuri pe care le înţelegeam.

    AI-ul pune sub semnul întrebării modelele clasice de evaluare

    Dar este această situaţie cu adevărat nouă, având în vedere că a treia revoluţie industrială, bazată pe tehnologie digitală, influenţează economia de zeci de ani? Un studiu realizat de Ocean Tomo arată că, în 2020, activele intangibile reprezentau o proporţie covârşitoare din valoarea pieţei, în creştere de la 68% în 1995 — iar atunci fusese deja un salt semnificativ de la 32%, cu doar zece ani înainte.

    Generarea de valoare economică prin proprietate intelectuală sau active intangibile nu este o noutate absolută pentru managerii din industrii precum software sau farmaceutice. Deci ce face AI-ul atât de diferit? Există trei provocări majore în evaluarea afacerilor în era AI.

    Evaluarea companiilor AI, incertitudine cu mize uriaşe

    Companiile care dezvoltă AI investesc sume uriaşe în cercetare, cu perspective de câştig mari, dar nesigure.  Nu există opţiuni de testare la scară mică — e o cursă de tip „totul sau nimic”. Nici măcar giganţii tech nu obţin economii de scară: pe măsură ce tehnologia avansează, costurile cresc continuu.

    Spre deosebire de industria farmaceutică, unde brevetele oferă protecţie, AI-ul nu beneficiază de mecanisme similare. Reglementările nu ţin pasul cu inovaţia, iar pieţele financiare se luptă să evalueze corect riscul versus potenţialul de câştig. Evaluările mari ale startup-urilor tech, inclusiv din Europa de Est, arată un optimism care bate prudenţa.

    Impactul în aval al AI-ului

    Tot mai multe companii, din toate industriile, caută să integreze AI-ul în lanţul lor de valoare. Acest lucru va modifica semnificativ structura costurilor şi dinamica pieţelor — de la producţie la logistică, sănătate şi servicii. Totodată, aceste companii se vor confrunta cu aceleaşi problemele întâlnite de dezvoltatorii AI, precum competiţia dură şi comoditizarea rapidă..

    Un exemplu relevant este Rayscape (fost XVision), un startup medtech din Timişoara. Algoritmii săi analizează imagini medicale şi sunt licenţiaţi clinicilor din întreaga lume. Odată cu creşterea numărului de utilizatori, reţeaua de date se extinde, iar performanţa algoritmilor creşte — un efect de reţea cu scalare globală.

    Pe măsură ce industriile devin tot mai dependente de aceleaşi tehnologii AI, diversificarea clasică devine ineficientă. Valo­rile companiilor din sectoare aparent diferite se corelează, iar investitorii vor fi nevoiţi să-şi reevalueze strategiile de risc.

    AI-ul încalcă Legea lui Moore?

    Legea lui Moore spune  că performanţa procesoarelor se dublează la fiecare doi ani, un ritm care a modelat evoluţia tehnologică timp de decenii. AI-ul avansează însă mult mai repede.

    Dacă maşinile vechi de zece ani sau telefoanele de trei ani încă îşi fac treaba, algoritmii AI devin depăşiţi în câteva luni. GPT-3, considerat revoluţionar în 2022, a fost rapid înlocuit.. Costurile mici de tranziţie şi standardizarea permit ca  noile modele să fie rapid copiate şi adoptate.

    În acest context, modelele clasice de evaluare, bazate pe stabilitate şi proiecţii pe termen lung, devin imposibil de aplicat.

    Ca să facă faţă acestor provocări şi să valorifice pe deplin potenţialul AI,investitorii şi noua generaţie de lideri trebuie să îşi ascută instrumentele analitice şi să regândească modul în care evaluează aceste tehnologii. După cum spunea Peter Sondergaard acum 25 de ani: „Informaţia este petrolul secolului XXI, iar analiza datelor este motorul cu combustie.” Dacă AI-ul este noua reţea de autostrăzi care schimbă fundamental fluxurile economice, pieţele financiare trebuie să înveţe să anticipeze noile trasee.

    Prof. Dr. Astrid Schornick este profesor de finanţe la CBS International Business School şi afiliat al WU Executive Academy, unde predă în programele Executive MBA. Şi-a obţinut doctoratul la London Business School şi a făcut parte din facultatea INSEAD înainte de a se alătura CBS.

    Surse:

    techcrunch.com

    Intangible Asset Market Value Study – Ocean Tomo

    hbr.org

     

  • UE pregăteşte lovitura de graţie economică: Bruxelles ameninţă cu sancţiuni masive pentru giganţii tech din SUA dacă Trump nu cedează în războiul comercial

    Un număr tot mai mare de state membre ale Uniunii Europene, inclusiv Germania, iau în considerare utilizarea unor măsuri extinse de tip „anti-coerciţie” îndreptate împotriva serviciilor americane, în cazul în care UE nu reuşeşte să ajungă la un acord comercial cu preşedintele american Donald Trump, spun diplomaţi europeni, potrivit Reuters.

    Iată câteva detalii despre Instrumentul de Anti-Coerciţie al blocului comunitar, care a intrat în vigoare la sfârşitul anului 2023 şi care, până acum, nu a fost utilizat niciodată, fiind văzut de mulţi drept o „opţiune nucleară” menită, ideal, să acţioneze ca factor de descurajare.

    ACI permite celor 27 de state membre ale UE să riposteze împotriva ţărilor terţe care exercită presiuni economice asupra statelor membre pentru a le forţa să-şi modifice politicile şi oferă un cadru mult mai larg de acţiune decât simplele tarife aplicate exporturilor americane.

    ACI conţine o listă de 10 posibile măsuri ca răspuns la ameninţarea lui Trump privind impunerea unui tarif de 30% asupra importurilor din UE până la 1 august.

    Pe lângă tarifele vamale asupra bunurilor, instrumentele prevăzute de ACI includ restricţii la importul sau exportul de bunuri, prin intermediul cotelor sau al licenţelor.

    Pentru licitaţiile publice din blocul comunitar, estimate la aproximativ 2 trilioane de euro (2,3 trilioane de dolari) anual, există două opţiuni. Ofertele, cum ar fi cele pentru construcţii sau achiziţii în domeniul apărării, ar putea fi excluse dacă bunurile sau serviciile americane reprezintă mai mult de 50% din valoarea potenţială a contractului.

    Alternativ, ofertelor americane li s-ar putea aplica un sistem de penalizare prin ajustarea scorului tehnic.

    ACI ar putea conduce, de asemenea, la măsuri care să afecteze serviciile în care SUA înregistrează un excedent comercial faţă de UE, inclusiv cele oferite de furnizori de servicii digitale precum Amazon, Microsoft, Netflix sau Uber.

     

  • (P) Carduri debit: avantaje şi beneficii oferite clienţilor. 5 motive pentru care nu trebuie să mai amâni obţinerea unuia

     Dacă îţi doreşti un mod simplu, rapid şi sigur de a-ţi gestiona finanţele, atunci poţi opta pentru carduri de debit. Fie că îţi doreşti să faci plăţi în siguranţă, să ai acces direct la fondurile tale sau să te bucuri de beneficii suplimentare, aceste tipuri de carduri devin un instrument indispensabil în viaţa de zi cu zi.

    Iata cinci motive pentru care nu ar trebui să mai amâni obţinerea unui card de debit şi cum acesta îţi poate aduce plus valoare în gestionarea banilor:

    1. Efectuare plăţi rapide

    Aceste carduri de debit emise oferă un avantaj semnificativ când vine vorba de efectuarea plăţilor. Atunci când foloseşti un astfel de card, plăţile devin mult mai rapide şi mai eficiente. Indiferent că este vorba de achiziţii în magazine fizice sau online, plăţi pentru servicii sau utilităţi, cardul te ajută să economiseşti timp şi să te bucuri de un proces de plată sigur. Mai mult decât atât, nu vei mai fi nevoit să ai asupra ta numerar, deoarece cardul este acceptat atât în ţară, cât şi în străinătate, la majoritatea terminalelor POS. În plus, beneficiezi de un curs valutar avantajos. Astfel, te poţi concentra mai mult pe experienţele tale zilnice fără să te preocupe metodele de plată.

    2. Acces direct la fonduri

    Un alt beneficiu major al acestor carduri de debit este accesul instant la fondurile tale. Cardul de debit îţi permite să efectuezi tranzacţii oriunde te afli, fără a fi nevoie de numerar. Fie că vrei să plăteşti la magazin sau să retragi bani de la un bancomat, cardul îţi oferă libertatea de a-ţi accesa rapid şi uşor fondurile din contul personal. Nu mai trebuie să te îngrijorezi că nu ai suficienţi bani cash la îndemână, iar procedurile sunt rapide şi intuitive, fără complicaţii. Astfel, îţi vei putea organiza mai eficient bugetul zilnic şi vei avea mereu un mijloc de plată disponibil în orice situaţie.

    3. Control total asupra banilor

    În plus, aceste carduri de debit îţi oferă control total asupra banilor, deoarece ai posibilitatea de a urmări în timp real soldul contului. Aceasta este o funcţie extrem de utilă, care îţi permite:

    • să verifici instantaneu suma disponibilă în cont;
    • să monitorizezi fiecare tranzacţie;
    • să te asiguri că îţi respecţi bugetul de cheltuieli stabilit anterior.

    Prin intermediul aplicaţiei mobile banking, vei putea accesa informaţiile tale bancare oricând, de pe telefonul mobil, cu doar câteva atingeri. Această transparenţă şi accesibilitate îţi oferă siguranţa că ai mereu control asupra cheltuielilor şi te ajută să previi eventuale neplăceri cauzate de gestionarea necorespunzătoare a banilor.

    4. Flexibilitate în utilizare

    În prezent, aceste carduri de debit sunt acceptate în majoritatea locurilor, fie că vorbim de magazine, restaurante, benzinării sau site-uri de comerţ online. În plus, este din ce în ce mai uşor să îţi faci cumpărăturile atunci când eşti plecat din ţară folosind cardul tău, datorită faptului că este acceptat pe plan global. Nu va mai trebui să îţi faci griji cu privire la conversia valutară sau la transportul de numerar, iar tranzacţiile vor fi simple şi rapide.

    5. Oferte şi avantaje suplimentare

    Multe dintre aceste carduri oferă cashback la achiziţiile efectuate de la anumiţi parteneri, ceea ce înseamnă că vei recupera o parte din bani. De asemenea, în funcţie de tipul de card ales, poţi beneficia de asigurare de călătorie pentru toată familia, ceea ce îţi oferă liniştea de a călători fără griji. Aceste beneficii sunt gândite pentru a-ţi îmbunătăţi experienţa financiară şi pentru a-ţi oferi mai multă siguranţă şi confort în utilizarea cardului.

     

    Aşadar, obţinerea unor carduri de debit este nu doar o alegere practică, ci şi una care îţi poate aduce numeroase avantaje pe termen lung. Cu un astfel de card, vei putea efectua plăţi rapid şi eficient, vei avea acces constant la fondurile tale şi vei putea beneficia de o serie de oferte atractive. Nu mai amâna! Deschide-ţi un cont şi profită de toate avantajele pe care le oferă un card de debit modern.

  • Trump dă în judecată Wall Street Journal, Dow Jones şi pe Rupert Murdoch pentru 10 miliarde de dolari

    Donald Trump a depus vineri, la Curtea Federală din Miami, un proces în valoare de 10 miliarde de dolari împotriva Wall Street Journal, Dow Jones, News Corp – lanţul deţinut de magnatul Rupert Murdoch – şi doi reporteri ai publicaţiei, acuzându-i de defăimare şi calomnie, informează The Guardian.

    Motivul invocat este un editorial recent al WSJ, potrivit căruia Trump ar fi trimis în 2003 o felicitare de ziua de naştere lui Jeffrey Epstein, în care era inclus un mesaj cu tentă sexuală şi o schiţă cu o femeie dezbrăcată. Trump respinge in toto autenticitatea documentului şi susţine că a fost creat cu intenţie maliţioasă pentru a-i denigra imaginea.

     Trump reclamă că WSJ nu a prezentat niciodată originalul scrisorii şi nu a precizat dacă a verificat autenticitatea ei – element pentru care reclamă un „disregard flagrant al adevărului”.

    Demnitarul afirmă că demersul a fost documentat în sudul Floridei, iar suma cerută reprezintă prejudicii „emoţionale, materiale şi de imagine” semnificative.

    Rupert Murdoch şi conducerea Dow Jones au avertizat că vor „apăra cu fermitate” acurateţea articolelor WSJ.

    Experţi juridici subliniază că Trump va trebui să demonstreze că WSJ a acţionat cu „malice (răutate intenţionată)” – standard ridicol de greu de atins pentru figurile publice în dosarele de defăimare.

    Legendele cum ar fi Alex Jones au suportat despăgubiri mult mai mici (1,5 miliarde USD), iar Fox News a acceptat o înţelegere de 787,5 milioane USD cu Dominion.

    În paralel, Trump a solicitat Departamentului de Justiţie să deschidă porţile spre „documente semnificative”, cerând procurorului general Pam Bondi să depună o moţiune pentru desecretizarea transmiterilor de la grand jury în dosarul Epstein din 2019. Acest demers are rolul de a diminua impactul dosarului cu WSJ şi de a alimenta retorica conform căreia ar fi o conspiraţie împotriva lui.

    Potrivit declaraţiilor oficiale, până acum nu există dovezi ale unei liste de clienţi a lui Epstein sau ale unei „coordonări cuiva de rang înalt”

     

     

  • Warren Buffett spune că adevărata măsură a succesului în viaţă se rezumă la un singur cuvânt. La finalul vieţii, un singur lucru va conta cu adevărat, crede el. Care este acesta?

    Warren Buffett nu este doar unul dintre cei mai mari investitori ai vremurilor noastre – este şi un maestru al adevărurilor simple, dar profunde. Iar poate cel mai subestimat dintre ele nu are legătură cu bursa sau cu strategiile financiare, ci cu inima omului, după cum reiese dintr-un articol publicat de Inc.com. 

    „Dacă ajungi la vârsta mea şi nimeni nu are o părere bună despre tine, nu contează cât de mare e contul tău bancar, viaţa ta e un dezastru.”

    Aşa le-a răspuns Buffett, cu ani în urmă, studenţilor de la Georgia Tech, întrebat fiind cum defineşte el succesul. Dar citatul nu se opreşte aici. Într-un alt context, Buffett a adăugat o lecţie care poate fi esenţială pentru liderii de astăzi.

    În biografia sa, The Snowball: Warren Buffett and the Business of Life, el dezvoltă ideea cu o sinceritate rară:

    „Când ajungi la vârsta mea, vei măsura cu adevărat succesul în viaţă după câţi dintre oamenii pe care vrei să te iubească chiar te iubesc. Cunosc mulţi oameni bogaţi, care au parte de dineuri omagiale şi au secţii de spital ce le poartă numele. Dar adevărul este că nimeni nu îi iubeşte. Acesta este testul suprem al felului în care ţi-ai trăit viaţa… iar singura cale de a primi iubire este să fii vrednic de iubire. Cu cât dai mai multă iubire, cu atât primeşti mai mult.”

    Este o idee care vine în contrast puternic cu ceea ce ni se predică deseori: că succesul înseamnă să ajungi sus, să câştigi mai mult, să ieşi în evidenţă. Dar această cultură a individualismului ne epuizează. Ne îndepărtează unii de alţii. Şi ne face, în cele din urmă, mai puţin capabili să clădim lucruri cu adevărat durabile: încredere, respect, loialitate şi sens.

    Cei mai buni lideri pe care i-am cunoscut, cercetat sau antrenat nu se concentrează pe ei înşişi. Ei se concentrează pe ceilalţi. Îi servesc, îi susţin, îi ghidează, îi inspiră. Şi îi ajută să devină cea mai bună versiune a lor. Aceasta este, pentru ei, adevărata definiţie a succesului.

    Moştenirea pe care o lăsăm nu este dată de câţi bani am câştigat sau de câte funcţii am avut, ci de modul în care i-am tratat pe oameni. Buffett spune clar: succesul nu înseamnă avere, ci iubirea şi respectul celor care contează pentru tine. Dacă i-ai făcut să se simtă văzuţi, valoroşi şi iubiţi, dacă le-ai schimbat viaţa în bine – ai reuşit.

    Într-o lume marcată de diviziune, teamă, lipsă de încredere, burnout şi distanţare, acest mesaj pare mai necesar ca oricând. Nu vei fi ţinut minte pentru departamentul pe care l-ai construit, ci pentru felul în care ai construit oamenii din jurul tău.

    Cum trăim acest principiu într-o lume care ne cere constant rezultate?

    1. Condu fără să aştepţi ceva în schimb.

      Cei mai buni lideri oferă primii. Îi ridică pe ceilalţi fără să ţină scorul. Îi sprijină chiar şi când nu e un „beneficiu” vizibil imediat. Studiile despre leadershipul servitor arată că acest tip de comportament generează echipe mai loiale şi mai eficiente. Oamenii nu uită cum i-ai făcut să se simtă – în siguranţă, încurajaţi, apreciaţi.

    2. Creează o cultură în care grija faţă de oameni nu e un moft, ci o strategie.

      Buffett spunea: „Iubesc fiecare zi. Adică, intru aici dansând şi lucrez doar cu oameni care îmi plac.”

      Nu e vorba de sentimentalism, ci de eficienţă. Echipele care lucrează într-un mediu bazat pe valori clare, trăite, nu doar afişate pe pereţi, sunt mai motivate, mai colaborative, mai performante. Iar această cultură porneşte de la lider.

    3. Aplică regula de platină, nu doar pe cea de aur.

      Regula de aur spune: „Tratează-i pe ceilalţi aşa cum vrei tu să fii tratat.”

      Regula de platină o reformulează: „Tratează-i pe ceilalţi aşa cum vor ei să fie trataţi.”

      Diferenţa constă în empatie şi inteligenţă emoţională. Înseamnă să fii curios în privinţa nevoilor celuilalt, să-ţi adaptezi stilul şi să arăţi disponibilitate reală. Asta separă liderii mediocri de cei care chiar contează.

    4. Fă ce iubeşti – şi ajută-i şi pe ceilalţi să-şi găsească drumul.

      Buffett mai spunea: „Cei mai de succes oameni din business sunt cei care fac ceea ce iubesc.”

      Asta nu înseamnă să urmăreşti orbeşte o pasiune, ci să îţi aliniezi munca cu ceea ce îţi dă energie. Liderii adevăraţi îi ajută pe ceilalţi să găsească un sens, nu doar un salariu. Dacă încă nu ştii ce te motivează cu adevărat, fă din asta o prioritate. Energia autentică atrage şi inspiră.

    În final, succesul nu se măsoară în funcţii sau averi, ci în felul în care i-ai făcut pe ceilalţi să se simtă, în iubirea pe care ai oferit-o şi în vieţile pe care le-ai schimbat.

    După cum spune Buffett: „Cu cât dai mai multă iubire, cu atât primeşti mai mult.”

    În leadership – şi în viaţă – aceasta este singura măsură care chiar contează.

  • Gigantul Meta a refuzat să semneze codul de practică pentru “AI Act”

    Gigantul american Meta, care deţine platformele Facebook, Instagram şi Whatsapp, a refuzat să semneze codul de practică al Uniunii Europene pentru “AI Act”, cu câteva săptămâni înainte ca normele blocului comunitar pentru furnizorii de modele de inteligenţă artificială cu scop general să intre în vigoare, scrie portalul techcrunch.com.

    „Europa se îndreaptă pe o cale greşită în ceea ce priveşte AI-ul”, a scris Joel Kaplan, directorul pentru afaceri globale al Meta, într-o postare pe LinkedIn. „Am analizat cu atenţie Codul de Practică al Comisiei Europene pentru modelele de AI cu scop general (GPAI) şi Meta nu îl va semna. Acest cod introduce o serie de incertitudini juridice pentru dezvoltatorii de modele, precum şi măsuri care depăşesc cu mult domeniul de aplicare al Actului privind Inteligenţa Artificială.”

    Codul de practică al UE, un cadru voluntar publicat la începutul acestei luni, are ca scop să ajute companiile să implementeze procese şi sisteme pentru a se conforma legislaţiei blocului comunitar privind reglementarea inteligenţei artificiale. Printre altele, codul impune companiilor să furnizeze şi să actualizeze periodic documentaţia despre instrumentele şi serviciile lor de AI; interzice dezvoltatorilor să antreneze modelele AI pe conţinut piratat; şi să respecte solicitările proprietarilor de conţinut de a nu le folosi operele în seturile lor de date.

    Numind implementarea legislaţiei de către UE „o depăşire a atribuţiilor”, Kaplan a susţinut că legea va „sufoca dezvoltarea şi implementarea modelelor de AI de frontieră în Europa şi va împiedica dezvoltarea companiilor europene care doresc să construiască afaceri pe baza acestora.”

    O reglementare bazată pe risc pentru aplicaţiile inteligenţei artificiale, Actul privind AI interzice în mod direct unele cazuri de utilizare cu „risc inacceptabil”, cum ar fi manipularea cognitiv-comportamentală sau scorul social. Normele definesc, de asemenea, un set de utilizări cu „risc ridicat”, cum ar fi biometria şi recunoaşterea facială, şi în domenii precum educaţia şi ocuparea forţei de muncă. Actul impune, de asemenea, dezvoltatorilor să înregistreze sistemele de AI şi să îndeplinească obligaţiile de gestionare a riscurilor şi a calităţii.

    Companii de tehnologie din întreaga lume, inclusiv cele din avangarda cursei AI, precum Alphabet, Meta, Microsoft şi Mistral AI, s-au opus acestor reguli, îndemnând Comisia Europeană să amâne implementarea lor. Dar Comisia a rămas fermă pe poziţie, declarând că nu îşi va modifica calendarul.

    Tot săptămâna aceasta, UE a publicat linii directoare pentru furnizorii de modele de AI, înaintea normelor care vor intra în vigoare pe 2 august. Aceste reguli ar afecta furnizorii de „modele de AI cu scop general şi risc sistemic”, precum OpenAI, Anthropic, Google şi Meta. Companiile care au astfel de modele pe piaţă de dinaintede 2 august vor trebui să se conformeze legislaţiei până la 2 august 2027.

  • Nici o companie, nici o organizaţie şi nici o ţară nu poate fi condusă prin frică. România nu avea în anii 90 nici un ban în buzunar, astăzi firmele româneşti cumpără cu sute de milioane de euro, cât o tranşă FMI din acei ani, reţele de magazine în Grecia. Cum să fim o nouă Grecie, când îi cumpărăm pe greci?

    De câteva luni de când se tot discută măsuri pentru reducerea deficitului bugetar a fost aruncat un văl de frică peste România. Că dacă nu luăm măsura x sau nu majorăm taxele y, vom avea soarta Greciei, că vom fi junk, că nu mai avem acces la pieţele internaţionale, că ni se taie fondurile europene.

    După ce abia construisem un pic de încredere că putem, că ştim, apare acelaşi şi acelaşi plânset pe care auzim de ani: că noi nu suntem în stare de nimic, că trebuie să vină alţii să ne administreze resursele şi să ne conducă economia. Între timp, antreprenorii români, care dacă ar fi fost dominaţi de teamă niciodată nu ar fi ajuns unde au ajuns, îşi văd de treabă.

    Uite că până să ajungă România la fel Grecia, ajunge Grecia la fel ca România. Grupul Dedeman a anunţat astăzi achiziţia reţelei de magazine Praktiker din această ţară, cu 17 magazine şi 1.200 de angajaţi. Este adevărat că avem de-a face cu o achiziţie de active în distress, firma mamă din Germania fiind în insolvenţă. Dar este o mişcare îndrăzneaţă, o tranzacţie de peste 130 milioane de euro, care arată puterea capitalului românesc.

    La o cifră de afaceri în jur de 300 miliarde de euro pe an, antreprenorii români încasează dividende anuale de 15 miliarde de euro.

    Aceasta este de fapt puterea de foc a capitalului privat românesc. Deocamdată, o mare parte din aceşti bani nu merg suficient în consolidări de business, de crearea de firme puternice care să atace pieţele internaţionale, ci mai mult în real estate  sau eventual pe vacanţe în străinătate, pe care românii au ajuns să dea 10 miliarde de euro pe an.

    Deci pe când 1 milion de români cheltuie annual 3-4 miliarde de euro pe an în Grecia pe vacanţe, iată că vine momentul, aşa după cum Ziarul Financiar l-a prevăzut, când bani se duc şo în investiţii care să aducă randamente viitoare.

    Chiar şi cu un deficit bugetar aflat sub scrutinul agenţiilor de rating, România nu e Grecia, după cum a dovedit-o de altfel şi suprasubscrierea masivă pentru bondurile externe emise de statul român la doar o săptămână după adoptarea pachetului de creşteri de taxe. Şi dobânzile au fost mai mici decât cele de la începutul anului.

    Poate puţini ştiu că Grecia a fost exclusă de la finanţările internaţionale private timp de cinci ani după intrarea în criză, cu toate tăierile bugetare şi creşterile de taxe asumate.

    Dar diferenţa esenţială între Grecia şi România nu este că Grecia a ajuns o paria a pieţelor financiare internaţionale după criza internaţională din 2008-2009 la o datorie publică de peste 200% din PIB, pe când România este la 50% din PIB. Nu. Diferenţa fundamentală între economia Greciei şi cea a României este de structură.

    România are 20% din PIB industrie, iar în anii buni chiar 24%, Grecia este la 15%. Baza industrială a României include mărci de maşini locale precum Dacia, ceea ce Grecia nu a avut niciodată. România are două reactoare nucleare – nici Grecia şi nici chiar Polonia, nu au.

    România este în top trei la producţia de gaz natural şi de petrol din Uniunea Europeană, iar în agricultură suntem în top trei la producţia de grâu, de floarea soarelui şi de porumb. Este adevărat că industria alimentară a crescut cu doar 30% în ultimii zece ani iar cea de retail a crescut cu 300%, dar puterea agriculturii nu trebuie subestimată.

    Se compară câmpurile aride de pietre din Grecia cu holdele României?

    Un mare jucător de pe piaţa de logistică a spus recent: când autostrăzile de la est la vest şi de la nord la sud vor fi gata, Bucureştiul va fi “capitala” de business a unei regiuni de 100 milioane de oameni de pe o rază de 1.000 kilometri.

    Pe măsură ce mărfurile, serviciile şi oamenii vor circula mai repede, puterea de business a României se va amplifica. Polonia se duce astăzi spre un PIB de 1.000 de miliarde de euro, dublu faţă de Austria. Grecia este la 220 mld. euro. România este la 380 miliarde de euro PIB în 2025 şI se va duce spre 600 miliarde de euro în 2032. Bucureştiul va fi capitala Balcanilor.

    Grecia are euro, Bulgaria îl va avea de la 1 ianuarie 2026. Forţa axei balcanice de acum încolo începe să se arate. În 2030 se va putea ajunge din Bucureşti la Salonic pe autostradă. Mai e nevoie şi de un tren rapid Acum 25 de ani un om de afaceri vizionar spunea: “Voi face din Rompetrol cea mai mare companie petrolieră a Balcanilor. Noi nu ne gândim ce spaţiu de expansiune avem aici lângă noi. Istoric, România a fost o forţă economicăîn Balcani, trebuie să redevenim”.

    Săptămâna trecută, Rompetrol a deschis a opta benzinărie în Sofia şi a ajuns la 55 de unităţI în Bulgaria. Mai contează că acum sunt kazahii în control? Sensul istoriei este prea puternic să fie deturnat. Petromidia a fost făcută în anii 70 pentru petrolul Iranian, cu mari eforturi. Preţul sau sau fost unul din deconturile din ‘89 de fapt. Dar astăzi funcţionează şi este în top 5 companii ale României. Mai contează astăzi că procesează petrol kazah? 

    Fără teamă. Cu îndrăzneală. România s-a opus unor imperii aici la marginarea Europei şi a rezistat. A rezistat la inflaţie de 300%, la deprecieri de 50% ale leului într-o zi. A rezistat fără un ban în buzunar. Iar acum cu zeci de miliarde de euro în buzunare ne îngenunchează un TVA?