BusinessMagazin

Tag: recesiune

  • Cele două porunci ale FMI pentru România

    Instituţia cere Guvernului să facă o listă cu companiile unde vrea să rămână acţionar şi una cu celelalte, care urmează să fie vândute sau lichidate, pornind de la premisa că ponderea companiilor de stat în economie (10% din forţa de muncă şi 9% din PIB anual) e prea mare faţă de alte state din Est şi grevează eficienţa colectării şi a cheltuirii veniturilor.

    În acelaşi timp, FMI cere reforma asistenţei medicale şi o nouă lege a sănătăţii înainte de orice majorare a finanţării pentru acest sector, sugerând în context majorarea cu câte 1% a impozitului pe venit, a CASS şi a TVA, pe motiv că nivelul primelor două e prea mic faţă de alte state din UE.

    Vâlvă mare a iscat, în raportul FMI despre România, probabilitatea mai mare dată ipotezei ca evoluţia PIB să varieze la anul undeva între -4 şi 3% decât între 0 şi 2%. FMI păstrează însă ca scenariu de bază o creştere a PIB de 0,9% anul acesta şi de 2,5% la anul.

    Pesimismul instituţiei este rezervat pentru constatarea că redresarea economică lentă de acum arată ce urme adânci a lăsat criza în România, ţinând cont că performanţa din 2011 a reflectat factori temporari (recolta excepţională) şi nu ameliorarea PIB potenţial. “Rate de creştere de 5-6% pe an vor fi dificil de atins în absenţa unor reforme care să crească ocuparea forţei de muncă şi să atragă mai multe investiţii”, notează FMI.

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII: Estul cel lipsit de noroc

    Dintre celelalte pieţe emergente, în aceeaşi situaţie se mai află doar Coreea de Sud, în timp ce restul sunt ori în faza de încetinire a creşterii (Rusia, Brazilia, China, India) ori în cea de expansiune (Turcia, Indonezia), ori în relativă stagnare (Mexic).

  • Cu ce contribuie Europa la „furtuna perfectă” a lui Dr. Doom: criză financiară, recesiune şi şomaj record

    El anticipează un dezastru economic mondial în 2013, cu criză financiară şi recesiune în Europa, stagnare în Statele Unite şi aterizare dură în China şi celelalte state emergente, toate acestea însoţite de un nou război în Orientul Mijlociu, de această dată cu epicentrul în Iran. “În zona euro, catastrofa care se mişcă acum cu încetinitorul va accelera, Statele Unite par aproape de stagnare şi chiar de o nouă rundă de recesiune, având în vedere ultimele date economice, aterizarea Chinei devine mai dură (…) Creşterea economică a celorlalte pieţe emergente încetineşte de asemenea rapid – toate statele BRIC: China, Rusia, India, Brazilia, dar şi Mexicul, Turcia şi multe ale pieţe emergente – parţial pentru că este recesiune în zona euro şi în Marea Britanie şi stagnare în SUA, parţial pentru că nu adoptă reformele necesare pentru a îmbunătăţi productivitatea şi potenţialul de creştere economică. În final, există bomba cu ceas a potenţialului război între Israel, SUA şi Iran: negocierile au eşuat, sancţiunile nu îşi vor atinge scopul. Obama nu vrea război înainte de alegeri, dar după alegeri, fie că va câştiga Obama, fie Romney, cel mai probabil SUA vor decide să atace Iranul, şi atunci vom asista la dublarea preţurilor petrolului peste noapte. Aşa că este o furtună perfectă: am putea avea prăbuşirea zonei euro, recesiune dublă în SUA, aterizarea dură a Chinei şi a pieţelor emergente şi război în Orientul Mijlociu. Anul viitor ar putea fi o furtună perfectă la nivel global”, explică Roubini.

    Mai mult, economistul subliniază că, spre deosebire de criza din 2008-2009, guvernele şi băncile centrale nu mai au la dispoziţie arme anticriză, consumate aproape în totalitate în ultimii patru ani. “Este mult mai rău pentru că, la fel ca în 2008, vom avea o criză economică şi financiară, dar, spre deosebire de 2008, am rămas fără arme de politică economică şi monetară. În 2008 puteai reduce dobânzile de politică monetară de la 5-6% la zero, puteai derula relaxare cantitativă în mai multe runde, puteai introduce măsuri fiscale de stimulare economică de până la 10% din PIB, puteai acorda bailout-uri băncilor şi celorlalţi care aveau nevoie. Astăzi noi runde de relaxare cantitativă devin tot mai puţin eficace, deoarece problemele sunt de solvabilitate, nu de lichiditate. Datoriile publice sunt atât de mari încât toată lumea trebuie să le reducă, nu le pot creşte, iar băncile nu mai pot fi salvate pentru că, în primul rând, există opoziţie politică faţă de această variantă şi, în al doilea rând, guvernele sunt aproape insolvente. (…) Deci, dacă pieţele şi economia vor intra în cădere liberă, nu mai există plasa de siguranţă a măsurilor de politică economică şi monetară prin care să fie absorbit şocul”, avertizează economistul. Mai aproape de România, Europa pare împotmolită fără prea mari speranţe în criza datoriilor de stat, iar anul 2012 a adus o nouă rundă de recesiune, însoţită de şomaj record atât la nivelul zonei euro, cât şi în UE în ansamblu.

    Numărul şomerilor din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene a crescut cu aproape două milioane în ultimele 12 luni, la aproape 25 de milioane de persoane. La finalul anului 2008, în UE se înregistrau sub 18 milioane de şomeri, potrivit datelor Eurostat. La acea dată, rata şomajului avansase oricum cu aproximativ un punct procentual faţă de 2007, la 8%, pe fondul valului de incertitudine propagat de declanşarea crizei financiare mondiale după falimentul băncii Lehman Brothers.

    În fapt, şomajul din UE şi din zona euro nu a mai revenit la cote normale în ultimii patru ani. În prezent rata şomajului este de peste 11% în zona euro, respectiv 10,3% în UE, cu cote alarmante în statele de la periferia zonei euro – 24,6% în Spania, 21,9% în Grecia.

    Creşterea numărului şomerilor reduce consumul şi scade veniturile colectate de guverne, inflamând totodată creditele neperformante din portofoliile băncilor. Între timp, criza datoriilor de stat frânează creditarea şi împiedică guvernele să intervină fiscal pentru stimularea economiei.

  • Manageri: Vârful crizei nu a fost atins. Este posibilă o nouă recesiune în România, iar cel mai mare risc este cursul de schimb

    Concluziile reies din cel mai recent studiu Roland Berger Strategy Consultants care reflectă modul în care managerii percep criza datoriilor suverane şi efectele acesteia asupra accesului la finanţare şi economiei reale. Rezultatele studiului din România, realizat în zece ţări din Europa, sunt prezentate comparativ cu cele din Germania. Astfel, dacă managerii germani tind să fie mai optimişti, cei români se aşteaptă la un impact major al crizei datoriilor publice asupra economiei noastre. 80% dintre managerii români intervievaţi estimează că vârful crizei încă nu a fost atins.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Spania a înrăutăţit prognoza economică pentru anul viitor, anticipând continuarea recesiunii

    Economia Spaniei a reintrat în recesiune anul trecut, iar şomajul este în creştere după prăbuşirea sectorului imobiliar.

    Şomajul va atinge în acest an 24,6%, potrivit noilor estimări guvernamentale, peste nivelul de 24,3% anticipat anterior. Anul viitor, Executivul se aşteaptă ca 24,3% din populaţia activă să nu aibă un loc de muncă, uşor peste prognoza precedentă, de 24,2%.

    Economia va fi susţinută anul viitor de exporturi, care vor creşte cu 6%, dar cererea internă va continua să scadă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Va fi sau nu recesiune peste şase luni?

    Circa 46% se aşteaptă la o recesiune în zona euro, deşi executivii din zona euro sunt aici ceva mai optimişti, cu o pondere de numai 32% care se aşteaptă la o recesiune în Europa.

  • Scăderea PIB a fost limitată în primul trimestru de evoluţiile pozitive din agricultură şi IT&C

    Produsul Intern Brut (PIB), ca serie ajustată sezonier, a fost în primul trimestru de 145,196 miliarde lei preţuri curente, în scădere în termeni reali cu 0,1% faţă de trimestrul IV 2011, se arată într-un comunicat al INS. Ca serie brută PIP estimat pentru primul trimestru a fost de 109,468 miliarde lei preţuri curente, în creştere, în termeni reali, cu 0,3% faţă de trimestrul I 2011. Agricultura, silvicultura şi pescuitul a fost ramura de activitate care a înregistrat cea mai mare creştere a volumului de activitate, cu 4%, urmată de informaţii şi comunicaţii, cu 2,2%, şi activităţi de spectacole, culturale şi recreative; reparaţii de produse de uz casnic şi alte servicii, cu 1,4%.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Criza datoriilor, austeritatea şi recesiunea pun presiune pe băncile italiene

    Creditele neperformante din sectorul privat s-au plasat la 109 miliarde euro în aprilie, în urcare cu 15% faţă de nivelul din perioada corespunzătoare a anului trecut, potrivit datelor băncii centrale a Italiei, citate de Bloomberg. Deprecierile de capital, excluzând reevaluarea în scădere a activelor, au avansat în aceeaşi perioadă de la 50 miliarde de euro la 58 miliarde euro. “Calitatea activelor şi creditele neperformante ridicate reprezintă probleme tot mai mari pentru băncile italiene, în special deoarece rezervele de capital şi capacitatea internă de generare a capitalului nu oferă destulă siguranţă. Economia este deja într-o stare fragilă, iar creditul a îngheţat”, comentează într-un raport recent Francesca Tondi, analist la Morgan Stanley.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Cum face faţă România eurobombei?

    Miercurea neagră, 23 mai: un euro a ajuns să valoreze 1,2516 dolari, cel mai slab nivel din iulie 2010 până acum. Cu un an în urmă, un euro putea cumpăra 1,49 dolari, şi chiar în dezastrul de pe pieţele financiare din august 2011, când problemele economice ale SUA încă le mai concurau pe cele ale Europei, cursul euro se menţinea încă la 1,45 dolari. În paralel, în aceeaşi zi de 23 mai, cursul euro trecea pragul de 4,45 lei, iar spaţiul online de la noi se umplea de acuzaţii la adresa USL ori a BNR şi de întrebări stupefiante, gen “dacă euro scade, de ce nu creşte leul, din moment ce noi avem o economie mai stabilă?” ori “cum se face că nu devenim noi monedă de refugiu?”.

    Vara trecută, ca şi acum sau în 2010, investitorii au vrut să se protejeze de risc, căutând active de refugiu, capabile să le ofere ori conservarea averii, ori randamente mai bune – metale preţioase, mărfuri alimentare sau, în funcţie de conjunctură, yeni, dolari australieni ori franci elveţieni. Printre aceste active nu numai că nu s-au numărat niciodată monedele din Europa de Est, dar această zonă a fost constant prima afectată de ieşirile de capital, de la începutul crizei încoace, pentru simplele motive că e prea mică între pieţele emergente încât să merite pariuri de genul celor atrase de China, Brazilia sau Rusia şi prea dependentă comercial de zona euro încât să poată fi cu adevărat judecată separat de soarta acesteia.

    În plus, în clasificările folosite de investitorii pe pieţele valutare şi de capital (inclusiv de Franklin Templeton, administratorul Fondului Proprietatea), România nici nu figurează între pieţele emergente, alături de Polonia sau Cehia, ci între pieţele de frontieră, cum sunt Croaţia, Nigeria sau Pakistan, considerate mai riscante şi mai puţin dezvoltate, dar care şi suportă fluctuaţii mai mari ale valorii activelor, pentru că în vremurile de optimism economic sunt asaltate de speculatori (cum s-a întâmplat la noi după 2005), în vreme ce în vremuri de tensiune generală sunt părăsite brusc. De aceea, în context regional, leul, obligaţiunile sau bursa românească nu au capacitatea de a determina vreo tendinţă, ele fiind cele influenţate de ceea ce se întâmplă în restul zonei (aşa cum a fost, de pildă, de fiecare dată când Viktor Orban a iritat pieţele cu refuzul lui de a apela din nou la FMI).

    Aşa se face că pentru noi e potrivită o politică monetară care obişnuieşte pieţele cu ideea că banca centrală se preocupă să limiteze fluctuaţiile cursului, având în spate rezerve valutare mari, eventual suplimentate cu împrumutul luat de la UE, FMI şi BM. “După declanşarea crizei financiare globale, leul a fost mai puţin volatil decât zlotul sau forintul, intervenţiile BNR urmărind atât evitarea unei deprecieri excesive, de natură să afecteze stabilitatea sistemului bancar, cât şi prevenirea unei aprecieri nesustenabile din perspectiva echilibrului extern”, afirmă guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, justificând acest plus de siguranţă prin faptul că, din toată regiunea, Ungaria şi România au ponderea cea mai mare a creditelor în valută – peste 60% din totalul creditelor pentru sectorul privat. În acelaşi timp, România figurează alături de Bulgaria în prima linie a ceea ce analiştii numesc pericol de contagiune de pe urma crizei greceşti, pentru că aceste ţări au cea mai mare pondere a băncilor greceşti în sistemul bancar; spre deosebire de Bulgaria însă, care are regim de consiliu monetar, cu leva legată de euro, leul funcţionează în regim de fluctuaţie controlată.

  • România a intrat în recesiune tehnică, după două trimestre de scădere a PIB

    “Produsul Intern Brut în trimestrul I 2012 a fost, în termeni reali, mai mic cu 0,1% comparativ cu trimestrul IV 2011 (date ajustate sezonier)”, a anunţat marţi Institutul Naţional de Statistică, într-un comunicat. Faţă de acelaşi trimestru din 2011, PIB a crescut cu 0,3% pe serie brută şi cu 0,8% pe serie ajustată sezonier.

    România reintră astfel în recesiune tehnică, situaţie în care s-a regăsit pentru doi ani şi jumătate, în perioada 2008-2011.

    Mai mult pe www.mediafax.ro.