Atunci: o importantă alee de promenadă, acest bulevard era populat de cinematografe şi hoteluri.
Acum: cinematograful Corso mai stă astăzi mărturie vremurilor de mult apuse. De-o parte şi de alta a bulevardului spaţiile comerciale care sunt ocupate s-au transformat în magazine cu “preţ unic de 13 lei”.
Puţine sunt astăzi clădirile, restaurantele sau magazinele care mai stau să povestească vremurile de mult apuse. În afară de Calea Victoriei – un pol al modei de lux – şi centrul istoric – kilometrul zero al distracţiei -, fostele artere comerciale aşteaptă cuminţi chiriaşii.
Atunci: una dintre cele mai importante zone comerciale ale Capitalei, Piaţa Bibescu-Vodă era populată de hale, tarabe şi magazine, după modelul halelor din Paris.
Acum: astăzi zona este dominată de magazinele Unirea Shopping Center şi Cocor, care au rezistat presiunii timpului şi care s-au adaptat vremurilor actuale cu chiriaşi noi şi cu o nouă înfăţişare.
Atunci: zeci de meşteşugari, proprietari de restaurante şi hoteluri au ales inima Bucureştiului – străzile Băcani, Blănari, Şelari, Smârdan sau Lipscani – să facă business.
Acum: 150 de cafenele, baruri şi restaurante populează astăzi cele 57 ha din zonă şi reprezintă anual un business de 150-200 mil. euro.
Atunci: a fost construită să semene cu celebra arteră din Paris Avenue des Champs Élysées şi a devenit un cunoscut loc de promenadă pentru bucureştenii de toate vârstele şi de toate categoriile sociale.
Acum: zona este populată de ambasade şi de sediile unor companii cu gusturi “boeme”. De asemenea, şoseaua Kiseleff este unul dintre traseele preferate ale bicicliştilor.
În apropiere de Calea Moşilor a luat fiinţă primul magazin universal al Capitalei, “Vulturul de Mare cu peştele în ghiare”. Magazinele de delicatese, restaurantele şi prăvăliile defineau profilul Căii Moşilor.
Acum: astăzi Calea Moşilor nu mai este vizitată decât de trecători grăbiţi aflaţi în căutare de farmacii sau case de schimb. Până acum circa un an această arteră ajunsese şi una dintre preferatele băncilor care au început însă să închidă una câte una filialele de aici.
Acum circa un secol, pe la 1900, Micul Paris avea propriul Montmartre şi încerca să îşi construiască şi Champs Elysées-ul autohton, după chipul şi asemănarea originalului aflat în marele Paris. Tot atunci Calea Victoriei era artera emblematică a Bucureştiului, locul unde damele “bine” mergeau să îşi cumpere haine de blană şi să îşi croiască rochii după ultima modă. Era locul unde trebuia să fii văzut. Piaţa Unirii era populată de hale, prăvălii şi tarabe, un adevărat pol de comerţ al vremii. Nu se lăsau mai prejos nici străzile din actualul centru istoric care erau ocupate de meşteşugarii care mergeau mână în mână cu proprietarii de hanuri şi cârciumi. A rămas mărturie până astăzi caru’ cu bere, care, dacă ar putea vorbi, ar spune multe. Actualul bulevard Elisabeta, Calea Moşilor sau Calea Griviţei completau şi ele peisajul comercial al Bucureştiului de altă dată. Astăzi puţine sunt clădirile, restaurantele sau magazinele care mai stau să povestească vremurile de mult apuse. În afară de Calea Victoriei – un pol al modei de lux – şi centrul istoric – kilometrul zero al distracţiei -, fostele artere comerciale aşteaptă cuminţi chiriaşii. Pe Calea Moşilor au mai rămas doar farmaciile. Până şi băncile au fugit, lăsând în urmă zeci de spaţii goale. Regina Elisabeta nu stă nici ea mai bine. A fugit tot comerţul la mall?
Bucureştiul are zece malluri, iar dacă adaugi şi centrele comerciale, numărul spaţiilor creşte undeva pe la 15. Raportând numărul de metri pătraţi la numărul de locuitori, Capitala rămâne chiar şi aşa în urma oraşelor mari din regiune precum Budapesta, Praga sau Varşovia. Mai este loc de dezvoltare? Planuri sunt, însă ritmul de construcţie este încetinit dacă facem comparaţia cu situaţia de acum patru-cinci ani. Totuşi dezvoltatorii nu se lasă păgubaşi în încercarea lor de a prinde din urmă celelalte capitale din Europa Centrală şi de Est. Ce îi încurajează?
Zilnic circa 300.000 de români calcă pragul centrelor comerciale şi mallurilor din Bucureşti sau, altfel spus, fiecare locuitor al capitalei trece cel puţin o dată pe săptămână printr-un mall. Centrul cu cel mai mare trafic atrage circa 60.000 de oameni într-o zi. Prin comparaţie, doar centrul vechi – “o aglomerare” de 150-200 de baruri, restaurante şi cafenele – reuşeşte o asemenea performanţă şi doar în zilele bune, de weekend de vară. Calea Moşilor, una dintre cele mai importante artere comerciale ale secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, nu mai păstrează nimic care să amintească de “gloria de altădată”. Trecătorii de astăzi nu vin aici la plimbare sau la cumpărături de rochii, pălării sau pantofi, ci sunt doar în trecere, merg grăbiţi, uneori fără să întoarcă măcar capul, pe lângă vitrinele de cele mai multe ori goale. Ce s-a ales de magazinele de altă dată?
În apropiere de Calea Moşilor a luat fiinţă primul magazin universal al Capitalei – “Vulturul de Mare cu peştele în ghiare”. Pânzeturi felurite, ţesături şi materiale menite să ia ochii trecătorilor decorau vitrinele magazinului construit parcă după chipul şi asemănarea magazinului “La Paradisul Femeilor” imaginat de Émile Zola în cartea cu acelaşi nume. Magazinele de delicatese, restaurantele şi prăvăliile defineau profilul Căii Moşilor. Doctorul Alexandru Popescu scrie că aici a fost construit la 1859 şi hanul Solacolu, local frecventat de personalităţi precum Alecsandri, Eminescu, Constantin Tănase, Maria Tănase, Liviu Rebreanu sau fraţii Teodoreanu. Astăzi Calea Moşilor nu mai este vizitată decât de trecători grăbiţi aflaţi în căutare de farmacii sau case de schimb. Până acum circa un an această arteră era şi una dintre preferatele băncilor, care au început însă să închidă una câte una filialele de aici.
“Calea Moşilor a avut întotdeauna două mari probleme esenţiale, care au afectat permanent comerţul în zonă. În primul rând este vorba de lipsa locurilor de parcare şi în al doilea rând de lipsa unui mijloc rapid de transport, respectiv metrou”, spune Ştefania Harabagiu, unul dintre fondatorii Brand Support, agenţie de strategie şi creaţie în trade marketing. Ea explică faptul că, deşi nici mallurile nu sunt întotdeauna deservite de metrou, acestora nu le lipseşte însă parcarea, un element cheie în ziua de astăzi.
“Lipsa ambelor elemente este dramatică, în sensul în care au rămas pe Moşilor numai comercianţii nostalgici.” În opinia sa, şansa pe care o are Calea Moşilor este să ofere comerţ specializat şi “primul care îmi vine în minte este cel care a dispărut din centrul vechi, respectiv cel cu textile şi cel pentru mirese”. În zonă deja şi-au încercat norocul o serie de comercianţi (atât de puţini însă că îi poţi număra pe degete) şi norocul le-a zâmbit, spune ea.
Ştefania Harabagiu îşi aminteşte că au fost într-adevăr ani în care existau mărci pe Calea Moşilor pe care nu le mai găseai altundeva, cum a fost cazul Hush Puppies, unul dintre cei mai mari retaileri de încălţăminte la nivel mondial. Timpul şi-a pus însă amprenta pe artera dominată astăzi de blocurile de zece etaje colorate în roz, portocaliu şi verde praz, ca urmare a programului de reabilitare termică, şi de spaţiile comerciale ale căror geamuri sunt tapetate cu semnele “de închiriat”. “Cine poate concura cu mallurile din ziua de azi, un paradis al comerţului cu bugete serioase?”, explică situaţia fondatoarea Brand Support.
Atunci: era o zonă cu prăvălii, hoteluri şi cinematografe, dar şi cu numeroase clădiri rezidenţiale importante pentru arhitectura oraşului.
Acum: nu mai reprezintă decât o zonă de tranzit spre Gară, urâţită de demolări şi clădiri degradate.
Atunci: palate, hanuri, hoteluri (Grand Hotel du Boulevard sau Athénée Palace), magazine de lux (Galeriile Lafayette) şi cafenele (pasajul Macca-Villacrosse) se înghesuiau pe Calea Victoriei.
Acum: este cea mai cunoscută arteră de lux a Capitalei, găzduind magazinele unor branduri cu renume precum Gucci, Hugo Boss sau Montblanc. Tot aici îşi au sediul şi unele dintre cele mai cunoscute hoteluri de patru şi cinci stele din Bucureşti.
Denisa Radian a intrat în afacerile de modă în 2001, împreună cu sora şi mama sa. Iniţial s-au axat pe producţie şi abia cinci ani mai târziu s-au orientat şi către retail. “Deţineam o unitate de producţie unde realizam produse sub brand propriu pe care le vindeam apoi în sistem en-gross.” Compania deţinea o serie de parteneri – magazine multibrand – care îi cumpărau colecţiile. Patru ani mai târziu însă familia Denisei Radian a luat decizia de a deschide şi magazine proprii, deoarece “simţeam că produsele nu sunt vândute într-un spaţiu de retail adecvat”.
Primele două locaţii deschise au fost la Craiova, unde este şi sediul social al companiei. Ulterior, lanţul de magazine Nissa s-a extins în Bucureşti şi în principalele oraşe ale ţării, ajungând să deţină astăzi 12 unităţi. “Ultimul deschis este magazinul din centrul comercial Electroputere din Craiova în primele luni din 2012.” În acelaşi oraş Nissa mai deţine un magazin, într-un spaţiu stradal, în centrul oraşului. Cele două unităţi deschise iniţial au fost închise în timp. “Am mers şi în mallul din Craiova deoarece mixul de chiriaşi este bun, motiv pentru care sperăm la un trafic ridicat. În alte condiţii nu am fi deschis un al doilea magazin aici deoarece vorbim de un oraş mic, cu o putere de cumpărare medie spre mică.”
După acelaşi model au mers şi în Constanţa, unde există două magazine Nissa – unul în Maritimo Constanţa deschis în octombrie anul trecut şi unul în centrul comercial Tom inaugurat anterior. “Am mizat pe aceeaşi idee ca în Craiova, însă nu suntem încântaţi de rezultatele magazinelor.” Cel mai bine evoluează cele cinci unităţi din Bucureşti, în frunte cu magazinul din piaţa Romană. Acesta din urmă şi cel din Craiova sunt singurele magazine deschise în spaţii stradale. Celelalte zece sunt toate în malluri, centre şi galerii comerciale, deoarece au avantajul traficului generat de mall în ansamblu. “Am stat mult să ne gândim şi să analizăm înainte să deschidem în piaţa Romană.
Am fost în discuţii şi cu Calea Victoriei, însă în final am ales locaţia actuală deoarece ne-a plăcut şi clădirea, şi poziţionarea.” Denisa Radian recunoaşte însă că zona piaţa Romană nu a atras încă multe nume cunoscute din modă deoarece nu există clădirile potrivite, cu suprafaţa necesară disponibilă şi nu există nici traficul din malluri. Totuşi “majoritatea clientelor fidele preferă magazinul nostru din piaţa Romană deoarece este mai mare şi experienţa de shopping este diferită. Deşi nu au locuri de parcare în zonă, am observat că au găsit o soluţie: vin fie în pauza de masă, fie după program. Astfel, au timp să stea mai mult în magazin”.
Ea mai spune că timpul petrecut la cumpărături în magazinul din piaţa Romană este evident mai mare decât în cazul celorlalte magazine. “Suntem mulţumiţi de evoluţia vânzărilor, însă suntem convinşi că se poate şi mai bine, de aceea mizăm pe creştere.” Nissa nu este singurul retailer de modă care şi-a găsit loc în piaţa Romană. Anul trecut, după aproape două decenii în care a scris o pagină lungă din istoria modei locale pe Calea Victoriei, brandul italian Stefanel şi-a mutat flagshipstore-ul într-o vilă istorică din piaţa Romană. În zonă mai au magazine Dika, Tina R şi Glow.
Pe piaţa locală Nissa deţine două concepte de magazine – stradal şi în mall sau centru comercial. Pentru produsele care merg la export antreprenoarele au acceptat şi un alt model: “Există formatul shop in shop pe care îl deţinem pe pieţele externe”.
Compania românească deţine un astfel de magazin în galeriile Lafayette din Dubai şi poartă discuţii cu alte trei galerii Lafayette. Denisa Radian nu dă numele acestora pentru că, spune ea, pentru moment negocierile nu s-au finalizat. “În funcţie de volumul de vânzări şi de recomandările pe care le primesc produsele noastre, este posibil să mergem şi în galeriile Lafayette din Paris.” Pentru moment însă compania încearcă să îşi relocheze magazinul din Dubai într-un spaţiu mai mare şi mai bine poziţionat.
