Tag: oferta

  • Ferrari vrea ca oferta publică iniţială să evalueze compania la 11 MILIARDE de euro

    Intervalul de preţ al ofertei ar putea fi publicat cel mai devreme vineri, iar prezentările către posibilii investitori sunt programate pentru săptămâna viitoare, au spus sursele.

    Evaluarea s-ar putea modifica pe fondul volatilităţii pieţei provocată de izbucnirea scandalului din jurul Volkswagen, care a trişat în timpul testelor de poluare ale unora dintre modelele diesel ale grupului, cu ajutorul unui soft ilegal.

    Directorul general al Fiat Chrysler, Sergio Marchionne, care este şi preşedinte ale Ferrari, a insistat în ultimele luni că marca trebuie evaluată ca un producător de bunuri de lux, cum sunt Prada şi Hermes International, nu ca un producător de automobile.

    Acele companii sunt tranzacţionare la peste 20 de ori profitul operaţional, mai mult decât dublu comparativ cu media evaluărilor producătorilor auto.

    “O evaluare ca un producător de lux este justificată de capitalul Ferrari, marjele de profit şi lipsa de elasticitate a preţurilor”, a declarat Adam Wyden, fondator al ADW Capital Partners, companie care deţine acţiuni Fiat Chrysler.

    Ferrari ar putea fi evaluată la 12-14 ori profitul înainte de dobânzi, taxe, depreciere şi amortizare (EBITDA) estimat pentru 2015, a spus una dintre surse.

    Anul trecut, Ferrari a obţinut un profit EBITDA de 693 de milioane de euro şi o marjă din vânzări de 25%.

    Profitul Ferrari a urcat în primul semestru cu 8,9%.

    Reprezentanţii Fiat Chrysler şi Ferrari au refuzat să comenteze.

    Ferrari a dus o politică de restricţionare a vânzărilor la circa 7.000 de automobile pe an pentru a proteja reputaţia premium a maşinilor, dar intenţionează totuşi să majoreze producţia, care include modele precum 488 Spider, de 235.000 de euro, de la circa 7.200 de vehicule în acest an la 9.000 de unităţi în 2019.

    “Ferrari este o legendă datorită valorii brandului şi a istoricului de profitabilitate”, a declarat Lapo Elkann care, împreună cu fratele său, John Elkann, preşedinte al Fiat, face parte din familia Agnelli care controlează producătorul auto.

    El a arătat într-un interviu acordat la Milano că la Ferrari “nu vinzi o maşină, vinzi un vis”.

    UBS Group, Merrill Lynch, Banco Santander, Mediobanca şi JPMorgan Chase&Co. acordă consultanţă Ferrari în procesul de lansare a ofertei publice.

  • Şeful unei companii din România: Am făcut ofertă tuturor celor care ne-au dat CV-ul, nu a venit niciunul

    Lipsa de candidaţi dispuşi să înveţe sau să practice o meserie în România le pune probleme serioase chiar şi angajatorilor care şi-au automatizat masiv producţia, pentru că, în prezent, munca din fabrică a atins un alt nivel – angajatul care odată muta cutii din stânga în dreapta trebuie să înveţe să preseteze şi să coordoneze roboţi industriali, potrivit lui Remus Crăciun, directorul general al Ecopack, producător de ambalaje din carton ondulat controlat de omul de afaceri Vladimir Cohn.
     
  • Qatar Airways ia cu asalt piaţa cu o super ofertă de toamnă pentru clienţii români. Biletele au fost puse în vânzare de azi

    Qatar Airways urmează în seria de reduceri de călătorie şi plusează cu o ofertă pentru clienţii din România. Aceştia vor avea posibilitatea de a-şi rezerva cǎlǎtorii cǎtre o selecţie de destinaţii de top din reţeaua sa, la tarife reduse substanţial, potrivit unui comunicat de presă al companiei. 

    “Aceasta promoţie le va da ocazia pasagerilor Qatar Airways de a descoperi şi a se bucura de produsele şi serviciile care ne-au adus recunoaşterea mondialǎ. Aceastǎ campanie promoţionalǎ este modul prin care dorim sǎ ne exprimǎm mulţumirea faţǎ de pasagerii noştri pentru susţinerea pe care ne-au arǎtat-o de-a lungul timpului, prin alegerea constantǎ a serviciilor noastre”, a spus Ferit Aksun, Qatar Airways Country Manager. 
     
  • Criză pe segmentul chiriilor: cererea mult mai mare decât oferta în cinci oraşe universitare

    “Scăderea volumului de apartamente de închiriat din marile oraşe poate fi pusă, cel puţin în parte, pe seama stabilizării pieţei achiziţiilor şi a reluării unei tendinţe ascendente a preţurilor. Proprietarii sunt, probabil, mai optimişti şi încep să-şi recapete curajul de a-şi scoate locuinţele la vânzare, în loc să-şi continue aşteptarea şi să se mulţumească cu veniturile obţinute din închiriere. Cel mai afectat de această criză de oferte este oraşul Cluj-Napoca. Totuşi, 7.000 de apartamente scoase pe piaţă într-un interval de 30 de zile este mult sub cerere”, apreciază Adrian Erimescu, directorul general al Imobiliare.ro.

    Bucureşti:

    În august 2015, în Capitală au apărut 3.608 anunţuri noi de închiriere, în scădere cu 17% comparativ cu perioada similară a anului trecut, când a fost atins un nivel de 4.329 de oferte. Dintre apartamentele nou-apărute pe piaţa bucureşteană luna trecută, 32% aveau o cameră (în scădere de la o cotă de 39% în 2014), 38% două camere (faţă de 39% în urmă cu 12 luni) şi 16% trei camere (de la 18%). Pe de altă parte, locuinţele cu patru camere şi mai mult deţineau o pondere de 14% din totalul ofertei, ceea ce marchează o creştere semnificativă comparativ cu pragul de 4% atins de această categorie anul trecut.

    În oraşul Timişoara a fost consemnat un declin similar, de aproximativ 17%, de la 929 la 773 de oferte noi. Dintre ofertele publicate în luna august, 39% au fost pentru garsoniere (în creştere de la 38% anul trecut), 35% au vizat apartamente cu două camere (în scădere de la  41%), iar 14% se refereau la locuinţe tricamerale (de la 18% în 2014). La fel ca în Capitală, avansul segmentului de apartamente cu patru camere şi mai mult este considerabil, de la o pondere de 3% în 2014, la 12% în 2015.

    În Cluj-Napoca, oferta de închirieri apartamente s-a diminuat cu 22% în perioada menţionată, de la 1.846 la 1.432 de apartamente. Dintre proprietăţile apărute pe piaţă luna trecută, 39% erau garsoniere (faţă de 42% în 2014), 41% aveau două camere (în creştere de la 39%), iar 15% erau locuinţe cu trei camere (comparativ cu 16% în anul precedent). Spre deosebire de celelalte oraşe analizate, în Cluj ponderea apartamentelor cu o cameră şi mai mult a consemnat doar o creştere uşoară, de la 3% la 5%.

    În capitala Moldovei, Iaşi, numărul anunţurilor noi de închiriere a scăzut cu 21% anul acesta, de la 1.032 la 814 proprietăţi. Din oferta apărută pe piaţa ieşeană în august, 24% era reprezentată de garsoniere (faţă de 26% în 2014), 44% consta în apartamente cu două camere (în scădere de la 49%), în vreme ce locuinţele cu trei camere deţineau o cotă de 20% din total (faţă de 23%). Şi aici, ponderea unităţilor locative cu patru camere şi mai mult a crescut semnificativ, de la 2% la 12%.

    La Braşov a avut loc un declin al ofertei de 16%, de la 372 la 311 proprietăţi scoase pe piaţă în lunile august 2014 şi, respectiv 2015. În intervalele de timp analizate, ponderea unităţilor locative monocamerale s-a diminuat de la 43% la 40%, iar cea a locuinţelor cu două camere a scăzut de la 42% la 39%. Segmentul apartamentelor cu trei camere a consemnat însă un avans uşor, de la 13% la 14%,  în timp ce proprietăţile cu patru camere şi mai mult au ajuns să reprezinte aproximativ 7% din piaţă, faţă de circa 2% anul trecut.

    Lansat în ianuarie 2000, Imobiliare.ro este un portal care a depăşit de curând pragul de 1.000.000 de vizitatori unici pe lună.

  • Orange vine cu o nouă ofertă cu care vrea să RUPĂ piaţa. “Intrăm într-o nouă eră. Ne-am pregătit 9 luni de zile pentru acest moment”

    “Ne-am pregătit 9 luni de zile pentru acest moment”, a spus Jean Francois Fallacher, CEO al Orange România.  “Intrăm într-o nouă eră”, a clamat el.

    Noua ofertă cu care Orange vrea să rupă piaţa

  • Studiu: Cererea pentru locuinţele de închiriat depăşeşte cu mult oferta

    “Pe segmentul chiriilor asistăm la o criză de oferte, în condiţiile unei supracereri venită din prăbuşirea vânzărilor în perioada de criză. La aceasta se adaugă, în septembrie, zeci de mii de studenţi care nu au acces la locurile din cămine. În această perioadă, în cursul unei săptămâni, apar mai puţin de 4.000 de apartamente de închiriat cumulat în cele mai mari 5 oraşe din ţară, mult sub cerere. Studenţii, dar şi ceilalţi chiriaşi sunt într-o cursă contracronometru, un apartament cu un preţ bun putând fi închiriat şi în câteva ore”, a declarat directorul general al imobiliare.ro, Adrian Erimescu.

    În Bucureşti, o garsonieră nemobilată din zona Basarabia este scoasă la închiriere pentru 150 de euro pe lună, iar în Rahova-Mărgeanului cu 180 de euro pe lună, însă în acest caz locuinţa este complet mobilată. Preţurile pe segmentul apartamentelor cu două şi trei camere pornesc de la 200 de euro.

    În Timişoara, în zona Complex Studenţesc, o garsonieră la casă, mobilată şi utilată poate fi închiriată cu 150 de euro pe lună. Locuinţa are 45 de metri pătraţi utili, bucătărie şi baie proprii şi beneficiază de acces la o curte comună. În zona centrală a oraşului, în apropiere de Piaţa Operei, o locuinţă bicamerală de 42 de metri pătraţi utili este listată pe imobiliare.ro la un preţ de 200 de euro pe lună. Aceasta este complet mobilată şi utilată şi face parte dintr-o clădire istorică.

    În Braşov, zona Uzina 2, o garsonieră nemobilată, cu centrală proprie, poate fi închiriată cu 125 de euro pe lună. Pe segmentul apartamentelor cu două camere, pretenţiile proprietarilor încep de 170-180 de euro pe lună. Acesta din urmă este preţul cerut pentru o locuinţă de 49 de metri pătraţi utili din zona Astra, situată la etajul doi din patru al unui bloc vechi. În zona Blumana, un apartament cu trei camere, la casă, poate fi închiriat cu 200 de euro pe lună, pentru o suprafaţă de 45 de metri pătraţi utili.

    În cartierul Mărăşti din Cluj-Napoca o locuinţă monocamerală, situată la etajul unu din patru, este disponibilă spre închiriere cu 150 de euro pe lună; aceasta are 21 de metri pătraţi utili şi este complet mobilată şi utilată. În zona Baciu, un apartament cu două camere, nemobilat, are un preţ cerut de 200 de euro pe lună, în timp ce în zona Grigorescu, proprietarul unui apartament cu trei camere, de 70 de metri pătraţi utili, solicită 250 de euro pe lună.

    În Iaşi, în zona Nicolina, o garsonieră nemobilată poate fi închiriată cu 130 de euro pe lună. În zona Gară, un apartament cu două camere, mobilat şi utilat, are un preţ cerut de 150 de euro pe lună.

  • Un bunic de 70 de ani din Cluj a primit „un telefon de la ambasada României din Londra”. Prezenţa de spirit l-a scos dintr-o situaţie complicată

    Un bunic de 70 de ani din Cluj a trăit experienţa vieţii lui. Totul a început cu un telefon. La capătul celălalt al firului un bărbat s-a recomandat ca fiind  funcţionar al ambasadei României din Londra şi i-a făcut o ofertă pe care cu greu cineva ar fi refuzat-o.

    Bunicul a luat pe moment decizia, ieşind dintr-o situaţie extrem de complicată.

    Cum l-a scos prezenţa de spirit dintr-o situaţie complicată

  • Un bunic de 70 de ani din Cluj a primit „un telefon de la ambasada României din Londra”. Prezenţa de spirit l-a scos dintr-o situaţie complicată

    Un bunic de 70 de ani din Cluj a trăit experienţa vieţii lui. Totul a început cu un telefon. La capătul celălalt al firului un bărbat s-a recomandat ca fiind  funcţionar al ambasadei României din Londra şi i-a făcut o ofertă pe care cu greu cineva ar fi refuzat-o.

    Bunicul a luat pe moment decizia, ieşind dintr-o situaţie extrem de complicată.

    Cum l-a scos prezenţa de spirit dintr-o situaţie complicată

  • Opinie Valentin Ghiuş: Istoria se repetă, şi în finanţe

    Valentin Ghiuş este FX & Commodities Trader.


    Atunci, miniştrii energiei din statele membre OPEC declarau creşterea preţului la petrol cu 70%, de la $2,9/baril la $5,6/baril, urmând ca pe 22 decembrie 1973, şahul Iranului să propună un nou preţ, de $11,65/baril. Între octombrie şi decembrie 1973, preţul petrolului se apreciază cu 300%, iar în 1974 depăşeşte nivelul de $12/baril.

    În consecinţă, în anii ce au urmat, au crescut dificultăţile economice din ţările industrializate, statele în curs de dezvoltare au fost nevoite să se împrumute pentru a plăti contravaloarea importurilor, iar conflictele militare nu au întârziat să apară.

    Pe 5 iunie 2015, OPEC decide, în şedinţa de la Viena, să se respecte în continuare plafonul de producţie de 30 de milioane de barili zilnic şi recomandă statelor membre să adere la această limită. Ştirea a determinat scăderea preţului pentru petrolul internaţional cu doar $1,62/baril şi tranzacţionarea la nivelul de $62,10/baril.

    Această şedinţă, a 167-a în cadrul OPEC, a fost doar o confirmare de susţinere a deciziei luate pe 27 noiembrie 2014, când membrii OPEC au votat să se păstreze nivelul de producţie de 30 milioane barili zilnic (în pofida surplusului ce a determinat scăderea preţului petrolului la sfârşitul anului 2014 cu peste 35% şi aşteptărilor pieţei de reducere a producţiei şi de restabilire a echilibrului cerere-ofertă). Deşi se discută despre supraproducţie, despre pierderea autorităţii OPEC în a controla cererea şi oferta şi implicit preţul (ceea ce pare a fi eronat, dată fiind volatilitatea crescută la ştiri venite dinspre OPEC) sau despre teorii conspiraţioniste cu implicaţii geopolitice, adevărul este incomod, dar de necontestat: o schimbare bruscă şi semnificativă în preţul petrolului va determina o nouă ordine mondială, care se va manifesta iniţial la nivel economic.

    Evenimentele recente de pe piaţa ţiţeiului ne poartă parcă înapoi în timp, în perioada 1973-1974. Atunci s-au ridicat noi puteri economice mondiale în special din rândul ţărilor producătoare şi exportatoare de petrol din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord. Concomitent, Statele Unite, Europa, Japonia, precum şi alţi importatori de petrol au suferit o lovitură economică puternică. Aceasta a fost doar o primă consecinţă, dintr-un domino ce a culminat cu izbucnirea de conflicte generate în principiu de răspândirea internaţională a fundamentalismului islamic, finanţat în mare parte de statele exportatoare de petrol aflate în plină ascensiune economică.

    Scăderea preţului ţiţeiului, înregistrată din vara anului 2014 şi până în prezent, va fi cel mai probabil la fel de perturbatoare ca şocul petrolului din 1973-1974 şi o dovadă că istoria se repetă şi în finanţe. Aşa cum în urmă cu patru decenii evoluţia pieţei petrolului a născut învinşi şi învingători, şi acum, cu toate că taberele sunt diametral opuse, vor exista învinşi şi învingători.

    Rusia, stat care în prezent generează o mare parte din veniturile de export (aproximativ 70%) şi federale (aproximativ 50%) din contracte de petrol şi gaze, a suferit, pe fondul sancţiunilor occidentale şi al scăderii preţului ţiţeiului, o devalorizare abruptă a monedei naţionale, a portofoliilor investiţionale, o scădere a rezervelor băncii centrale şi ieşiri masive de capital. Simultan, obligaţiunile Rusiei au fost retrogradate de către agenţiile de rating internaţionale la statutul de junk.

    Într-un context mult mai amplu, aceste efecte directe generează la rândul lor consecinţe cu implicaţii la nivel micro – proiecte energetice ce devin prea riscante sau neviabile din cauza preţului redus la petrol, polarizare socială şi sărăcie în multe dintre statele producătoare, în unele dintre ele precum Algeria, Venezuela sau Nigeria nici măcar nivelul de $120/baril nefiind suficient pentru acoperirea costurilor de producţie. Un alt stat extrem de afectat de evoluţia nefavorabilă a preţului la ţiţei este Iranul, pentru care este previzionată o scădere de 4% a produsului intern brut în anul fiscal ce urmează (de la 5% la 1%).

    Efectele sunt atât de stringente, încât serviciul militar de doi ani, până nu demult obligatoriu, poate fi răscumpărat şi este înregistrat în prezent ca venit în bugetul ţării. Totodată, scăderea preţului petrolului este unul din motivele pentru care Iranul a demarat negocierile cu occidentul privind programul său nuclear. Până şi organizaţia Statul Islamic a întâmpinat probleme de cash flow, ca urmare a deprecierii preţului ţiţeiului, cu scăderea veniturilor zilnice din vânzarea petrolului de la $1-$2 millioane la $300.000.

    Pieţele financiare, de asemenea, au fost şi sunt în continuare remodelate de evoluţia preţului petrolului; în principal din cauza scăderii evaluării companiilor, în special a celor din domeniul energetic, ale căror rezerve de ţiţei sunt active considerate primordiale în determinarea valorii acţiunilor.

    Coroborat cu scăderea preţurilor, creşterea costurilor va determina transformarea multor rezerve de petrol în active irecuperabile şi neviabile din punct de vedere comercial. Mai mult, fondurile de investiţii şi de pensii care au expunere la ţările producătoare de petrol (ex.: fondul norvegian de pensii are o alocare de 1,5% din totalul titlurilor la nivel mondial investite în instrumente sensibile la evoluţia preţului ţiţeiului) ar putea fi nevoite să lichideze o parte din portofolii pentru onorarea obligaţiilor fiscale, în cazul în care preţul va rămâne scăzut pentru o perioadă îndelungată de timp. Toate acestea vor crea o presiune semnificativă pe pieţele financiare internaţionale.

    De partea cealaltă, a statelor beneficiare de pe urma scăderii preţurilor, se află marii consumatori şi importatori, ţările cu un nivel ridicat al inflaţiei, dar şi consumatorii finali de pretutindeni. Printre aceştia se numără Statele Unite, Brazilia, China, India şi Turcia. Efectele pozitive ale scăderii preţului ţiţeiului sunt notabile: aprecierea PIB-ului, reducerea subvenţiilor pentru sectorul energetic şi folosirea acestora pentru proiecte pe termen lung, cheltuieli mai scăzute cu importurile energetice şi implicit reducerea presiunii pe deficitul de cont curent, dar şi accelerarea tendinţei deflaţioniste (un deziderat urmărit mai ales de economiile dezvoltate şi cu precădere de Europa). Totodată, optimiştii şi cei încrezători în energia regenerabilă speră ca erodarea preţului petrolului să contribuie la îmbunătăţirea tehnologiilor şi metodelor de producere de acest gen şi să se descopere surse de energie regenerabilă mai ieftine şi viabile economic.

    Următoarea şedinţă a OPEC va avea loc în decembrie 2015. Deşi putem estima deja atât evoluţia economiei, cât şi cererea şi oferta de petrol, istoria ne-a învăţat în 1973 şi în 2014 că ar fi hazardată o previziune referitoare la cât de mult va scădea preţul ţiţeiului şi pentru cât timp preţurile se vor menţine la nivelul actual. Totuşi, întrebarea firească este de ce s-ar tranzacţiona petrolul la nivelul actual şi nu la preţul de $46/baril atins în ianuarie 2014, atât timp cât nu s-a schimbat nimic în fundamentele pieţei. O altă întrebare, la fel de firească, este dacă nu cumva evoluţia anormală a ultimului an a devenit evoluţia cu care ne vom obişnui de acum încolo? Doar istoria, cea trecută şi cea care se scrie acum, ne va răspunde precis şi fără echivoc.

  • Telekom România lansează MagentaONE, un nou concept comercial

    România este a treia ţară în care se lansează oferta MagentaONE (oferta integrată fix-mobil), după Germania şi Slovacia, fiind singura ţară în care conceptul comercial se adresează atât clienţilor persoane fizice, cât şi clienţilor din segmentul de business.

    MagentaONE este o ofertă simplificată de servicii de comunicaţie ce constă într-un singur furnizor comun pentru toate serviciile oferite de Telekom. Compania susţine că timpul de aşteptare pentru a intra în legătură cu un operator va fi de 5 secunde pentru clienţii cu pechete integrate fix-mobil, iar pentru cei care nu deţin un astfel de pachet este de peste 10 secunde.

    MagentaONE mai conţine televiziune interactivă cu funcţionalităţi noi, precum arhivă TV pentru toate programele difuzate pe parcursul unei săptămâni, posibilitatea de a înregistra emisiunile prefereate, filme şi competiţiile sportive în cloud, fără a avea nevoie de dispozitiv de stocare sau de receiver diferit, divertisment şi conţinut TV pe toate tipurile de ecran.

    Clienţii de business MagentaONE dispune de spaţiu de stocare securizat de 1 TB, aplicaţii şi servicii de bază cum ar fi stocare, antivirus, găzduire web şi design web.

    Întrebat dacă există şi lucruri negative sau care să nu funcţioneze bine la această ofertă, Nikolai Beckers (CEO Telekom România) a menţionat că nu a fost angajat personal nou care să ajute la implemetarea noului concept şi că nu s-a investit foarte mult în acest proiect.

    Telekom este prezent în peste 50 de ţări şi are 228.000 de angajaţi la nivel mondial. Grupul a generat venituri anul trecut de 62,7 miliarde de euro, iar 60% din această valoare s-a înregistrat în afara Germaniei.

    Brand-ul Telekom România este prezent pe piaţă din 2014, după rebranding-ul comun al Romtelecom şi Cosmote.