BusinessMagazin

Tag: medic

  • Sfaturi pentru mine tânăr. Raul Ciurtin, Albalact: Am avut curajul să investesc, să inovez înaintea celorlalţi şi mai mult decât alţii

    A venit mai repede decât mă aşteptam şi m-a găsit nepregătit. Dar asta m-a obligat să mă adaptez şi să învăţ ce nu ştiam mai repede decât credeam că pot. Experienţa în afaceri am căpătat-o pas cu pas, văzând şi făcând, uneori greşind. Am avut flerul de a alege oamenii potriviţi la momentul potrivit. Ca proaspăt medic învăţam să scriu reţete, ca antreprenor am învăţat că o afacere reuşită nu se bazează pe reţete. Eu am reuşit să aduc compania unde este astăzi pentru că am avut curajul să merg mereu mai departe, de fiecare dată când am avut un scop, un obiectiv pe care l-am atins, 
mi-am ales altul şi mai ambiţios. Am avut curajul să investesc, să inovez înaintea celorlalţi şi mai mult decât alţii, am avut încredere în oamenii pe care i-am ales să-mi fie alături şi am învăţat să aşez lucrurile în perspectivă. Nu e uşor să fii vizionar, dar şi asta se construieşte.

    Aşadar, sfaturile pe care le-aş da oricărui tânăr care doreşte astăzi să devină antreprenor sunt sfaturile pe care mi le-aş da şi mie la 20 de ani cu experienţa de astăzi. Să înveţe repede, de unde poate şi orice i se pare folositor, să-şi asume riscuri, să-şi aleagă lângă el oamenii potriviţi cu care să construiască o strategie şi o direcţie bine definite, privind permanent piaţa nu doar pe termen scurt, dar şi pe termen lung. Să pună consumatorul în centrul strategiei, nu doar afacerea şi profitul. Consumatorul te ajută să creşti. Să investească permanent, să creeze o identitate solidă a companiei sale şi a brandurilor şi să comunice deschis, nu doar cu publicul, ci şi cu partenerii şi angajaţii săi. Să aibă curaj să facă următorul pas, pentru că stând pe loc nu se poate. Să fie încăpăţânat în sensul bun al cuvântului, adică să nu abandoneze niciodată ideea care crede că e câştigătoare. Să nu repete aceeaşi greşeală de două ori. Să caute să evalueze şi să monitorizeze cât mai realist contextul economic în care se află şi potenţialul său sau al companiei sale pentru a lua decizii de investiţie corecte.

  • Wargha Enayati, Regina Maria: Trebuie să ai încredere că poţi să reuşeşti, chiar dacă lucrurile par imposibile

    Este bine să faci paşi mici, nu să faci planuri mari şi pe termen lung.  Astfel vei evita să fii dezamăgit.  Timpul îţi va arăta, ca şi mie de altfel, că nu trebuie să forţezi lucrurile.

    Te-aş sfătui să încerci să-ţi dezvolţi un simţ al siguranţei în afaceri, să nu-ţi fie teamă atunci când afacerile cresc prea mult şi să ai încredere că le poţi creşte singur mai departe.  Încearcă să nu reacţionezi niciodată impulsiv.

    Trebuie să ai încredere că poţi să reuşeşti, chiar dacă lucrurile par imposibile.  Aşa cum poate ştii, eu am reuşit să readuc numele Reginei Maria în conştiinţa tuturor românilor prin numirea businessului după această măreaţă Regină. Nu-mi imaginam să fie posibil, dar iată că am reuşit.  De asemenea, ca şi bahá’í, este foarte important să te gândeşti tot timpul cum să faci cunoscută şi Credinţa Bahá’í, aşa cum a făcut Regina Maria şi cum am încercat şi eu să fac în toţi aceşti ani.

    Eu am reuşit să ofer locuri de muncă pentru 2.000 de oameni într-un domeniu nobil şi să mă ţin de profesia mea de medic.  Aşa cum ne sfătuieşte Bahá’u’lláh, “Munca depusă în spiritul servirii semenilor este o formă de devoţiune, înseamnă slujirea lui Dumnezeu” şi asta te îndemn să faci şi tu, orice profesie ai alege.  Bineînţeles că te-aş sfătui să devii medic, chiar cardiolog, dar tu trebuie să hotărăşti.

    Şi nu în ultimul rând, îţi doresc să ai parte de o familie frumoasă, aşa cum am eu!

  • Un medic din Bucureşti şcolit în SUA vinde reţeta tinereţii politicienilor şi managerilor români

    Medicul Ovidiu Peneş a deschis în urma unei investiţii de 100.000 de euro prima clinică de întinerire medicală din România. Ştiinţa age management-ului analizează întregul organism, află diferenţele între vârsta din buletin şi vârsta biologică şi direcţionează organsimul către un parcurs mai bun. Serviciile de age management au preţuri care variază între 80 de euro, în cazul unei simple analize şi 1.500 de euro/lună, pentru un program mai complex care se întinde pe mai multe luni.

    Medicul primar Ovidiu Peneş s-a specializat în Statele Unite ale Americii în domeniul age management şi, la întoarcerea în România, a vrut să aplice cunoştinţele dobândite în propria clinică. “Poate părea un act de curaj din punct de vedere de business, însă este un act necesar din punct de vedere medical”, explică medicul.

    Potrivit lui, domeniul age management, existent în lume de peste 40 de ani, studiază calitatea vieţii şi prevenţia afecţiunilor, analizând factori precum starea celulelor, diferenţa dintre vârsta biologică şi vârsta reală. Chiar dacă românii nu sunt familiarizaţi cu acest concept, a găsit clienţi şi pe această nişă. “Cei mai mulţi oameni politici sau manageri de top din marile corporatii îşi conservă tinereţea şi energia prin programe de age management”, spune el. Iar fenomenul este similar şi în alte ţări. “Cei mai mulţi pacienţi ai Clinicii de Age Management la noi, dar şi al clinicilor similare din alte ţari sunt managerii de top sau cei din middle management, pentru că ei sunt cei care au nevoie de energie şi creativitate cât mai multe ore pe zi, dar au nevoie şi de tonus şi stare fizică buna şi pentru viaţa lor personală”, spune dr. Peneş. Totodată, programele de age management sunt folosite de directorii de resurse umane ca beneficiu extrasalarial, dar şi ca modalitate de a avea în cadrul companiei angajaţi activi, energici şi cu poftă de muncă.

    Medicul a investit 100.000 de euro în sediul clinicii şi în aparatură. Potrivit lui însă, investiţia ştiinţifică, în specializările în SUA, în orele de studiu şi în participările la congresele internaţionale din domeniu reprezintă o investiţie mai valoroasă.

    Durata vieţii se stabileşte în funcţie de stilul în care este trăită. Astfel, o populaţie care trăieşte pe o insulă de pe coasta Japoniei, Okinawa, a atras atenţia Ministerului Sănătăţii japonez, dar şi a Institutului Naţionale de Sănătate al SUA încă din 1976 pe seama unei medii de vârstă maximă de circa 100 de ani. Exerciţiile fizice şi o dietă echilibrată se afla printre obiceiurile membrilor respectivei populaţii. Medicul susţine că prin analize performante se pot afla care sunt punctele forte şi slabe ale fiecărui organism şi care sunt măsurile specifice de protecţie celulară care să prelungească şi viaţa românilor.

    Preţurile pentru aflarea diferenţei între vârsta din buletin şi vârsta biologică variază în funcţie de tipul analizelor între 80-100 de euro, pentru cele simple sau de intoleranţe şi poate să ajungă până la 1.500 de euro pentru programele complexe de age management care se întind pe câteva luni.

     

     

  • Un medic din Bucureşti şcolit în SUA vinde reţeta tinereţii politicienilor şi managerilor români

    Medicul Ovidiu Peneş a deschis în urma unei investiţii de 100.000 de euro prima clinică de întinerire medicală din România. Ştiinţa age management-ului analizează întregul organism, află diferenţele între vârsta din buletin şi vârsta biologică şi direcţionează organsimul către un parcurs mai bun. Serviciile de age management au preţuri care variază între 80 de euro, în cazul unei simple analize şi 1.500 de euro/lună, pentru un program mai complex care se întinde pe mai multe luni.

    Medicul primar Ovidiu Peneş s-a specializat în Statele Unite ale Americii în domeniul age management şi, la întoarcerea în România, a vrut să aplice cunoştinţele dobândite în propria clinică. “Poate părea un act de curaj din punct de vedere de business, însă este un act necesar din punct de vedere medical”, explică medicul.

    Potrivit lui, domeniul age management, existent în lume de peste 40 de ani, studiază calitatea vieţii şi prevenţia afecţiunilor, analizând factori precum starea celulelor, diferenţa dintre vârsta biologică şi vârsta reală. Chiar dacă românii nu sunt familiarizaţi cu acest concept, a găsit clienţi şi pe această nişă. “Cei mai mulţi oameni politici sau manageri de top din marile corporatii îşi conservă tinereţea şi energia prin programe de age management”, spune el. Iar fenomenul este similar şi în alte ţări. “Cei mai mulţi pacienţi ai Clinicii de Age Management la noi, dar şi al clinicilor similare din alte ţari sunt managerii de top sau cei din middle management, pentru că ei sunt cei care au nevoie de energie şi creativitate cât mai multe ore pe zi, dar au nevoie şi de tonus şi stare fizică buna şi pentru viaţa lor personală”, spune dr. Peneş. Totodată, programele de age management sunt folosite de directorii de resurse umane ca beneficiu extrasalarial, dar şi ca modalitate de a avea în cadrul companiei angajaţi activi, energici şi cu poftă de muncă.

    Medicul a investit 100.000 de euro în sediul clinicii şi în aparatură. Potrivit lui însă, investiţia ştiinţifică, în specializările în SUA, în orele de studiu şi în participările la congresele internaţionale din domeniu reprezintă o investiţie mai valoroasă.

    Durata vieţii se stabileşte în funcţie de stilul în care este trăită. Astfel, o populaţie care trăieşte pe o insulă de pe coasta Japoniei, Okinawa, a atras atenţia Ministerului Sănătăţii japonez, dar şi a Institutului Naţionale de Sănătate al SUA încă din 1976 pe seama unei medii de vârstă maximă de circa 100 de ani. Exerciţiile fizice şi o dietă echilibrată se afla printre obiceiurile membrilor respectivei populaţii. Medicul susţine că prin analize performante se pot afla care sunt punctele forte şi slabe ale fiecărui organism şi care sunt măsurile specifice de protecţie celulară care să prelungească şi viaţa românilor.

    Preţurile pentru aflarea diferenţei între vârsta din buletin şi vârsta biologică variază în funcţie de tipul analizelor între 80-100 de euro, pentru cele simple sau de intoleranţe şi poate să ajungă până la 1.500 de euro pentru programele complexe de age management care se întind pe câteva luni.

     

     

  • Cum a fost furat creierul lui Einstein şi pierdut timp de 50 de ani – FOTO

    Albert Einstein a murit pe data de 18 aprilie 1955, după ce cu o zi înainte s-a prezentat la Spitalul Princeton din cauza unor dureri în piept. Fizicianul a decedat din cauza unui anevrism abdominal aortic (n.r. ruptura aortei).

    După decesul său, creierul i-a fost îndepărtat şi furat, scrie Business Insider.

    Doctorul Thomas Stolz Harvey este cel care a realizat autopsia fizicianului, la şapte ore după moartea acestuia. După ce a stabilit cauza decesului, Harvey a îndepărtat, măsurat şi cântărit creierul lui Einstein. Medicul a susţinut ulterior că a avut autorizaţie pentru a efectua autopsia şi a presupus că se vrea studierea creierului omului de ştiinţă. Până în prezent nu au fost descoperite însă documente care să permită autopsia.

    Medicul Harvey a conservat creierul lui Albert Einstein în formaldehihă şi a scos globii oculari ai acestuia, apoi a dat restul corpului la crematoriu.

    Îndepărtarea creierului şi a globilor oculari au fost împotriva ultimelor dorinţe ale lui Albert Einstein, care dăduse instrucţiuni precise pentru moartea sa. Fizicianul voia să fie ars cu creierul în interiorul corpului, iar cenuşa să fie împrăştiată în secret.

    Mai mult, medicul Harvey nu avea dreptul de a păstra creierul fizicianului. Singura sa responsabilitate era de a stabili cauza morţii acestuia, deoarece nu era nici neurochirurg, nici specialist al creierului.

    Există speculaţii privind două posibile motive pentru ca medicul să îndepărteze creierul, unul dintre acestea fiind că a fost pus de către medicul personal al lui Einstein, Harry Zimmerman. Zimmerman nu a recunoscut niciodată public acest lucru, deşi a cerut creierul fizicianului după ce acesta a fost îndepărtat din corp.

    Cel de-al doilea posibil motiv ar fi că medicul Harvey a fost ”furat de moment” în timpul autopsiei, gândindu-se la studiul realizat pe creierul lui Lenin, în 1926.

    După ce a fost asaltat de cereri pentru a studia creierul, medicul Harvey, alături de un tehnician de la Universitatea din Pennsylvania, a tăiat creierul în mii de felii şi 240 de bucăţi. A dat câteva dintre bucăţi doctorului Zimmerman, păstrând restul pentru sine. Atunci când era solicitat de alţi cercetători, acesta refuza să le dea organul, spunând că ”se află la un an de terminarea studiilor”.

    Harvey a divorţat de soţie şi s-a mutat în Wichita, Kansas, unde se presupune că a păstrat creierul într-o cutie de cidru sub un frigider pentru bere. În următorii 30 de ani, Harvey s-a mutat de mai multe ori, păstrând creierul lui Einstein asupra sa, deşi nu a publicat niciodată niciun studiu despre acesta.

    Povestea creierului lui Einstein a atras atenţia publică de mai multe ori, o dată fiind în 1978, într-o revistă regională din New Jersey.

    ”La început nu a vrut să-mi spună nimic, apoi a recunoscut că are creierul, că se află chiar în camera unde ne aflam. A mers spre o cutie pe care scria ”Costa Cider” şi a scos două borcane în care se aflau rămăşiţele creierului care a schimbat lumea”, a scris jurnalistul Steven Levy.

    În 1985, la 30 de ani de la moartea lui Einstein, a fost publicat primul studiu despre creierul acestuia, de către Marian Diamond de la UCLA, după ce acesta a primit fragmente din creierul fizicianului.

    Câţiva ani mai târziu, Harvey s-a întâlnit cu nepoata lui Einstein, Evelyn Einstein, în California, unde a dus creierul fizicianului în mai multe borcane depozitate într-o geantă în portbagajul maşinii. Deşi medicul a uitat creierul acasă la nepoata omului de ştiinţă, aceasta i l-a returnat.

    Înainte de a muri, în 2007, Thomas Harvey a donat creierul lui Einstein spitalului Princeton, locul unde a început toată povestea. În prezent Muzeul Mutter din Philadelphia este singurul loc unde este expusă o parte din creierul lui Einstein.

     

  • Cum a fost furat creierul lui Einstein şi pierdut timp de 50 de ani – FOTO

    Albert Einstein a murit pe data de 18 aprilie 1955, după ce cu o zi înainte s-a prezentat la Spitalul Princeton din cauza unor dureri în piept. Fizicianul a decedat din cauza unui anevrism abdominal aortic (n.r. ruptura aortei).

    După decesul său, creierul i-a fost îndepărtat şi furat, scrie Business Insider.

    Doctorul Thomas Stolz Harvey este cel care a realizat autopsia fizicianului, la şapte ore după moartea acestuia. După ce a stabilit cauza decesului, Harvey a îndepărtat, măsurat şi cântărit creierul lui Einstein. Medicul a susţinut ulterior că a avut autorizaţie pentru a efectua autopsia şi a presupus că se vrea studierea creierului omului de ştiinţă. Până în prezent nu au fost descoperite însă documente care să permită autopsia.

    Medicul Harvey a conservat creierul lui Albert Einstein în formaldehihă şi a scos globii oculari ai acestuia, apoi a dat restul corpului la crematoriu.

    Îndepărtarea creierului şi a globilor oculari au fost împotriva ultimelor dorinţe ale lui Albert Einstein, care dăduse instrucţiuni precise pentru moartea sa. Fizicianul voia să fie ars cu creierul în interiorul corpului, iar cenuşa să fie împrăştiată în secret.

    Mai mult, medicul Harvey nu avea dreptul de a păstra creierul fizicianului. Singura sa responsabilitate era de a stabili cauza morţii acestuia, deoarece nu era nici neurochirurg, nici specialist al creierului.

    Există speculaţii privind două posibile motive pentru ca medicul să îndepărteze creierul, unul dintre acestea fiind că a fost pus de către medicul personal al lui Einstein, Harry Zimmerman. Zimmerman nu a recunoscut niciodată public acest lucru, deşi a cerut creierul fizicianului după ce acesta a fost îndepărtat din corp.

    Cel de-al doilea posibil motiv ar fi că medicul Harvey a fost ”furat de moment” în timpul autopsiei, gândindu-se la studiul realizat pe creierul lui Lenin, în 1926.

    După ce a fost asaltat de cereri pentru a studia creierul, medicul Harvey, alături de un tehnician de la Universitatea din Pennsylvania, a tăiat creierul în mii de felii şi 240 de bucăţi. A dat câteva dintre bucăţi doctorului Zimmerman, păstrând restul pentru sine. Atunci când era solicitat de alţi cercetători, acesta refuza să le dea organul, spunând că ”se află la un an de terminarea studiilor”.

    Harvey a divorţat de soţie şi s-a mutat în Wichita, Kansas, unde se presupune că a păstrat creierul într-o cutie de cidru sub un frigider pentru bere. În următorii 30 de ani, Harvey s-a mutat de mai multe ori, păstrând creierul lui Einstein asupra sa, deşi nu a publicat niciodată niciun studiu despre acesta.

    Povestea creierului lui Einstein a atras atenţia publică de mai multe ori, o dată fiind în 1978, într-o revistă regională din New Jersey.

    ”La început nu a vrut să-mi spună nimic, apoi a recunoscut că are creierul, că se află chiar în camera unde ne aflam. A mers spre o cutie pe care scria ”Costa Cider” şi a scos două borcane în care se aflau rămăşiţele creierului care a schimbat lumea”, a scris jurnalistul Steven Levy.

    În 1985, la 30 de ani de la moartea lui Einstein, a fost publicat primul studiu despre creierul acestuia, de către Marian Diamond de la UCLA, după ce acesta a primit fragmente din creierul fizicianului.

    Câţiva ani mai târziu, Harvey s-a întâlnit cu nepoata lui Einstein, Evelyn Einstein, în California, unde a dus creierul fizicianului în mai multe borcane depozitate într-o geantă în portbagajul maşinii. Deşi medicul a uitat creierul acasă la nepoata omului de ştiinţă, aceasta i l-a returnat.

    Înainte de a muri, în 2007, Thomas Harvey a donat creierul lui Einstein spitalului Princeton, locul unde a început toată povestea. În prezent Muzeul Mutter din Philadelphia este singurul loc unde este expusă o parte din creierul lui Einstein.

     

  • Cel mai avansat serviciu de diagnosticare moleculară este folositor pentru stabilirea terapiilor ţintite, care sunt mai eficiente decât cele clasice

    “În trecut, oncologii trebuiau să încerce rând pe rând diferite medicamente. Acum se poate acţiona din timp cu cel mai potrivit medicament pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de profilul său molecular, ceea ce este un mare pas înainte, mai ales pentru România, o ţară care nu este în top, la nivel european, în funcţie de numărul de bolnavi de cancer, dar este în top în ceea ce priveşte rata mortalităţii cauzate de această boală”, a declarat Dr. Florin Băcanu, medic primar în oncologie şi vicepreşedintele Societăţii Naţionale de Oncologie.

    Potrivit celui mai recent raport al Agenţiei Internaţionale de Cercetare a Cancerului – GLOBOCAN, România are peste 500.000 de pacienţi bolnavi de cancer, iar anual apar 78.000 de cazuri noi. Statisticile sumbre arată, totodată, şi că 50.000 de oameni mor din cauza maladiilor oncologice în fiecare an.

    “Acest lucru poate fi schimbat printr-un tratament corect, ţintit, adaptat fiecărui pacient în parte, şi nu bolii, nediferenţiat. De aceea credem că Oncompass poate fi acel Google al oncologiei, care vine în autorul medicilor şi pacienţilor deopotrivă. Este o şansă în plus pentru toţi cei care se luptă cu boala. În prezent, protocoalele în cancer identifică „pacientul pentru medicament”, prin testarea monogenică în timp ce în lumea modernă se doreşte găsirea  „medicamentelor pentru pacient” în urma identificarii profilului molecular”, spune Dr. Istvan Komporaly, Board Member Torus Pharma Group, compania care a adus în România Oncompass, singurul serviciu de diagnosticare moleculară şi access la terapie ţintită de pe piaţa locală, care se concentrează pe identificarea unor soluţii terapeutice.

    Există evidenţe clinice conform cărora tratamentul personalizat aduce beneficii majore pacienţilor cu cancer. Spre exemplu, un studiu desfăşurat pe o durată de 5 ani, în perioada 2007-2012 la MD Anderson, USA, demonstrează că pacienţii beneficiază semnificativ în urma accesării trialurilor clinice bazate pe profilul molecular. Astfel, rata de răspuns este mai mare (33% vs 15%), supravieţuirea în absenţa bolii crescută (4,9 luni vs 2 luni), iar supravieţuirea globală prelungită ( 11,2 luni vs 8,6 luni). Pacienţii din această analiză avuseseră anterior minim 3 linii de terapie.

    “Supravieţuirea globală în cancer este invers proporţională cu numărul de mutaţii genetice identificate – de aceea este imperios necesară asocierea de medicamente care să ţintească toate mutaţiile genetice. Monoterapia în cancer poate eşua tocmai pentru că anumite mecanisme de producere a cancerului nu sunt ţintite de terapie”, adauă Dr. Florin Băcanu.

    Bolnavii de cancer din România pot avea astăzi acces la 32 de molecule ţintite care se află în uz clinic. Dintre acestea, există 10 medicamente ţintite care încă nu sunt înregistrate în România şi 20 care, deşi sunt înregistrate, nu sunt incluse încă în Programul Naţional al Ministerului Sănătăţii, ceea ce înseamnă că pacienţii nu au acces la ele. “Pentru aceşti pacienţi, Oncompass este o soluţie, prin facilitarea accesului în studii clinice sau prin identificarea soluţiilor terapeutice în alte ţări decât România”, completează Dr. Istvan Komporaly.

    Obiectivele Torus Pharma pentru anul viitor sunt de a creşte rata de supravieţuire a pacienţilor care suferă de cancer prin facilitarea accesului la cele mai noi terapii, aşa cum se întâmplă în toate statele UE responsabile şi civilizate, dar şi creşterea gradului de conştientizare a faptului că prevenirea şi depistarea în stadiu incipient a bolii, precum şi identificarea unor soluţii personalizate de tratament sporesc şansele de tratament reuşit şi vindecare.

     

  • Cel mai avansat serviciu de diagnosticare moleculară este folositor pentru stabilirea terapiilor ţintite, care sunt mai eficiente decât cele clasice

    “În trecut, oncologii trebuiau să încerce rând pe rând diferite medicamente. Acum se poate acţiona din timp cu cel mai potrivit medicament pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de profilul său molecular, ceea ce este un mare pas înainte, mai ales pentru România, o ţară care nu este în top, la nivel european, în funcţie de numărul de bolnavi de cancer, dar este în top în ceea ce priveşte rata mortalităţii cauzate de această boală”, a declarat Dr. Florin Băcanu, medic primar în oncologie şi vicepreşedintele Societăţii Naţionale de Oncologie.

    Potrivit celui mai recent raport al Agenţiei Internaţionale de Cercetare a Cancerului – GLOBOCAN, România are peste 500.000 de pacienţi bolnavi de cancer, iar anual apar 78.000 de cazuri noi. Statisticile sumbre arată, totodată, şi că 50.000 de oameni mor din cauza maladiilor oncologice în fiecare an.

    “Acest lucru poate fi schimbat printr-un tratament corect, ţintit, adaptat fiecărui pacient în parte, şi nu bolii, nediferenţiat. De aceea credem că Oncompass poate fi acel Google al oncologiei, care vine în autorul medicilor şi pacienţilor deopotrivă. Este o şansă în plus pentru toţi cei care se luptă cu boala. În prezent, protocoalele în cancer identifică „pacientul pentru medicament”, prin testarea monogenică în timp ce în lumea modernă se doreşte găsirea  „medicamentelor pentru pacient” în urma identificarii profilului molecular”, spune Dr. Istvan Komporaly, Board Member Torus Pharma Group, compania care a adus în România Oncompass, singurul serviciu de diagnosticare moleculară şi access la terapie ţintită de pe piaţa locală, care se concentrează pe identificarea unor soluţii terapeutice.

    Există evidenţe clinice conform cărora tratamentul personalizat aduce beneficii majore pacienţilor cu cancer. Spre exemplu, un studiu desfăşurat pe o durată de 5 ani, în perioada 2007-2012 la MD Anderson, USA, demonstrează că pacienţii beneficiază semnificativ în urma accesării trialurilor clinice bazate pe profilul molecular. Astfel, rata de răspuns este mai mare (33% vs 15%), supravieţuirea în absenţa bolii crescută (4,9 luni vs 2 luni), iar supravieţuirea globală prelungită ( 11,2 luni vs 8,6 luni). Pacienţii din această analiză avuseseră anterior minim 3 linii de terapie.

    “Supravieţuirea globală în cancer este invers proporţională cu numărul de mutaţii genetice identificate – de aceea este imperios necesară asocierea de medicamente care să ţintească toate mutaţiile genetice. Monoterapia în cancer poate eşua tocmai pentru că anumite mecanisme de producere a cancerului nu sunt ţintite de terapie”, adauă Dr. Florin Băcanu.

    Bolnavii de cancer din România pot avea astăzi acces la 32 de molecule ţintite care se află în uz clinic. Dintre acestea, există 10 medicamente ţintite care încă nu sunt înregistrate în România şi 20 care, deşi sunt înregistrate, nu sunt incluse încă în Programul Naţional al Ministerului Sănătăţii, ceea ce înseamnă că pacienţii nu au acces la ele. “Pentru aceşti pacienţi, Oncompass este o soluţie, prin facilitarea accesului în studii clinice sau prin identificarea soluţiilor terapeutice în alte ţări decât România”, completează Dr. Istvan Komporaly.

    Obiectivele Torus Pharma pentru anul viitor sunt de a creşte rata de supravieţuire a pacienţilor care suferă de cancer prin facilitarea accesului la cele mai noi terapii, aşa cum se întâmplă în toate statele UE responsabile şi civilizate, dar şi creşterea gradului de conştientizare a faptului că prevenirea şi depistarea în stadiu incipient a bolii, precum şi identificarea unor soluţii personalizate de tratament sporesc şansele de tratament reuşit şi vindecare.

     

  • Reţeta câştigătoare pentru cei peste 1.000 de tineri care îşi iau an de an licenţa în stomatologie

    “Nu suntem şcoliţi să vedem care este rentabilitatea unui act medical, cât timp trebuie să îi aloci, care este marja de câştig sau cu ce cantitate de materiale să lucrezi“, descrie medicul stomatolog Anca Vereanu câteva dintre slăbiciunile profesiei sale, care lasă cu greu loc şi de altceva – indiferent că vorbim despre familie, despre predarea de cursuri studenţilor sau despre managementul propriului cabinet.

    Anca Vereanu are în prezent o clinică de stomatologie, axată pe oferirea de servicii premium, unde lucrează cot la cot cu şapte angajaţi şi cu care estimează că va ajunge la venituri de 250.000 de euro.

    Drumul până aici a fost însă lung: după absolvirea facultăţii, în 1997, Anca Vereanu s-a angajat ca preparator universitar la Universitatea de Medicină Carol Davila, la catedra de implantologie orală. Ulterior, s-a angajat la Spitalul Militar, unde a început să îşi practice meseria, specializându-se în chirurgie, sub ghidarea altor medici. Şansa de a realiza primele operaţii dentare singură a venit însă în 2003, odată cu deschiderea propriului cabinet în demisolul casei sale, când avea 35 de ani: „Începusem să lucrez mai mult de 12 ore pe zi în Spitalul Miliar şi ştiam să fac orice, nu mai erau semne de întrebare în profesie“.

    A investit în cabinet circa 50.000 de dolari, dintre care 20.000 au fost fonduri proprii, iar restul a fost un împrumut de la firma care a acceptat să ofere aparatura în sistem de leasing, urmând să plătească datoria în rate lunare de câte 500 de dolari.

    „Primul şoc a fost că, deşi aveam foarte mulţi pacienţi la Spitalul Militar, foarte puţini au urmat-o în cabinetul privat.“ A început astfel să se promoveze în rândul prietenilor: „Orice afacere începe cu cunoştinţele – dacă ei te plac, te ajută, dacă nu, nu vine nimeni“. După patru ani, interval în care a angajat şi o fostă studentă să lucreze alături de ea şi a început să aducă săptămânal şi un medic care să ofere servicii de ortodonţie, a simţit nevoia extinderii.

    Aceasta nu a venit atât de uşor, principalul motiv fiind găsirea spaţiului potrivit pentru clinica la care visa: trei camere pentru cabinet, una pentru sterilizare, un birou, o recepţie mare, care să îi permită să ţină şi cursuri pentru tinerii chirurgi.  A deschis clinica Dr. Vereanu în 2010, după doi ani în care a căutat locul ideal şi alte nouă luni petrecute cu amenajarea şi dotarea cu aparatură, în care a investit mai mult de 300.000 de euro.

    Pe lângă aparatura necesară serviciilor medicale, o parte din bani s-au dus şi în direcţia dotării sălii de recepţie cu un tavan cu videoproiector şi camere de filmat HD în cabinet, cu scopul de a ţine periodic cursuri de chirurgie tip „live surgery“ pentru 10-12 medici.

    Chiar dacă majoritatea pacienţilor ei sunt din zona premium, Vereanu a observat că vin totuşi în clinica sa şi cei cu limitări financiare care optează pentru servicii mai scumpe pe care le plătesc în rate.

    Pentru cel mai costisitor din serviciile stomatologice, implantul, preţul variază în funcţie de materialele folosite, iar în clinica lui Vereanu ajunge la 1.200-1.300 de euro. „Sunt clinici şi cabinete care lucrează cu 500-600 de euro, dar cu alte materiale.“ În plus, în preţul produsului medical este inclusă şi manopera doctorului, cine este el, câte manevre a făcut, cât de bun şi de riguros este în domeniu.

    Chiar dacă iniţial prefera să facă totul, în timp a învăţat să delege activităţile din clinică. De anul acesta, a angajat un office manager, pe seama creşterii businessului. „Sunt un manager în teorie, dar în practică nu îmi iese foarte bine.“ A angajat la începutul anului un consultant financiar pentru că a realizat că munceşte foarte mult, iar profitul nu era proporţional cu efortul depus. A învăţat astfel să calculeze costul fiecărei lucrări făcute în cabinet, ce rentabilitate are, de câte materiale este nevoie, care este eficienţa lucrului făcut. L-a promovat apoi pe poziţia de office manager, în ideea de a se concentra exclusiv pe pacienţi, nu şi pe programul asistentelor, sau pe alte operaţiuni administrative.

    Astfel, reuşeşte să aloce timpul necesar cursurilor de implantologie pe care le ţine în continuare la Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila. Acolo, se loveşte de paradoxul dat de problemele financiare ale facultăţii. Spre exemplu, Comunitatea Europeană obligă studenţii să lucreze pe fantome (capete de plastic cu diferite mulaje cu patologii pe care pot lucra – n.r.), extrem de scumpe şi pe care facultatea nu îşi permite să le cumpere. La München, de pildă, fiecare student are fantoma lui pe care exersează diverse tipuri de tratamente şi după care este evaluat la final de semestru. Asistenţii universitari încearcă astfel propriile demersuri prin care să eficientizeze studiul din facultate. Spre exemplu, ea a cumpărat un televizor cu diagonală mare la Spitalul Militar, unde ţine stagiile. Costul de 3.000 de lei al televizorului a fost finanţat de Societatea de Implantologie, unde Vereanu este trezorier. „Nu putem ţine un stagiu în secolul nostru cu mulaje din ghips.“

    În ceea ce priveşte practica, alternativa autohtonă pentru studenţi este angajarea direct după facultate în cabinete periferice, unde ei învaţă direct pe pacienţi.

    „Dacă la medicină generală baza materială sunt spitalele din oraş, la stomatologie baza materială este a facultăţii. Astfel, după ce îşi termină studiile, majoritatea tinerilor absolvenţi se angajează în cabinete periferice, unde câştigă experienţă tot pe pacienţi“. Unii dintre ei aleg să îşi deschidă propriile cabinete, chiar la scurt timp după absolvire: „Nu mai aşteaptă până la 35 de ani să deschidă un cabinet, îşi deschid la 28 şi la 26, când nu sunt destul de experimentaţi“.

    Piaţa serviciilor stomatologice se ridică la 100 milioane de euro în fiecare an, însă este un segment extrem de frag-men-tat, cea mai mare companie îndreptându-se spre 4 milioane de euro, potrivit unei analize a ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului. An de an, circa 1.000 de proaspăt absolvenţi de medicină dentară încearcă să intre în circuitul practicienilor de succes în stomatologie.

  • Medic: Traumatismele cranio-cerebrale, principala cauză de deces la populaţia sub 40 de ani

    Potrivit preşedintelui Societăţii de Neurologie din România (NR), numărul traumatismelor de acest fel este în creştere din cauza mai multor factori, de la dezvoltarea industriei auto şi modul în care evoluează tehnologia în transport până la înmulţirea accidentelor domestice.

    “Din datele pe care le avem, putem spune că în Europa incidenţa oscilează între 1,4 milioane şi 1,6 milioane, majoritatea victimelor ajungând să fie tratate în regim de urgenţă. De fapt, traumatismele cranio-cerebrale – TCC – reprezintă principala cauză de deces la populaţia tânără, cu vârste de sub 40 de ani. Totodată, TCC constituie cauza a aproximativ două treimi din decesele post-traumatice fiind şi cel cel mai frecvent generator de handicap permanent post-traumatic”, a declarat prof. dr. Dafin Mureşanu, preşedintele Societăţii de Neurologie din România (SNR) şi al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN).

    Specialiştii atrag atenţia că toţi pacienţii cu TCC sever şi 75% dintre cei care au suferit o formă medie de astfel de traumatism rămân cu dizabilităţi fizice şi psihice.

    Astfel, conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 11,5 milioane de europeni care au supraveţuit unui traumatism cranio-cerebral prezintă dizabilităţi fizice sau tulburări cognitive şi emoţionale.

    Datele oficiale indică o incidenţă în creştere a traumatismelor cranio-cerebrale: 200-300 de cazuri la 100.000 de locuitori, cu vârf de incidenţă la grupa de vârstă de 15-24. În Europa, anual, circa 245.000 de persoane sunt spitalizate cu astfel de traumatisme, iar 66.000 dintre acestea mor din cauza complicaţiilor.

    Şi în România, numărul cazurilor de traumatisme cranio-cerebrale este în creştere: 300 de cazuri la 100.000 de locuitori, România înregistează, anual, peste 60.000 de noi cazuri de TCC, iar la fiecare opt minute un român suferă un traumatism cranio cerebral.

    Totodată, TCC reprezintă cauza a 25-30% dintre cazurile de invaliditate, iar 75% dintre persoanele decedate în accidente rutiere au suferit un traumatism cranio cerebral.

    Studiile recente arată că există o legătură directă între condiţia socială şi producerea unui traumatism cranio cerebral. Cele mai multe dintre victimele traumatismelor sunt persoanele cu un venit scăzut şi o condiţie socială mai modestă, starea materială fiind considerată un factor de risc pentru traumatismul cerebral. Incidenţa TCC la bărbaţi este mai mare decât cea în rândul femeilor.

    Potrivit specialiştilor, toate aceste statistici şi studii arată cât de importantă este neuroreabilitarea, care, în România, este considerată încă deficitară, în principal din cauza lipsei specialiştilor.

    “Traumatismele cranio cerebrale trebuie tratate cu maximum de seriozitate şi atenţie, deoarece au de nenumărate ori implicaţii medico-sociale, economice şi juridice dintre cele mai grave. România se confruntă, însă, cu unele probleme în aceste cazuri. În primul rând, este vorba despre un deficit mare de neuropsihologi. Nu avem specialişti în recuperarea memoriei. Nu este suficient doar să te poţi mişca din nou. Este cel puţin la fel de important să poţi comunica şi să te poţi reintegra în societate. În România există doar câteva centre în care pacientul este tratat de echipe multidisciplinare de neuroreabilitare. Ar fi nevoie de câte un centru în fiecare judeţ precum şi de dezvoltarea unui sistem alternativ privat”, consideră Dafin Mureşanu.

    Noile descoperiri în domeniul TCC şi recuperarea cognitivă se numără, de altfel, printre temele care vor fi discutate la a XII-a conferinţă anuală a Academiei Mondiale Multidisciplinare de Neurotraumatologie (ANM), care va avea loc în perioada 14-17 noiembrie, în Dubai. Conferinţa este organizată de Societatea pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii. “Evenimentul se va bucura de participarea unui număr mare de personalităţi medicale din Europa, Asia şi Statele Unite ale Americii. Programul ştiinţific este vast, la fiecare întâlnire anuală temele fiind de mare actualitate. În acest an, temele centrale abordează subiecte legate de evaluarea progreselor înregistrate în tratamentul traumatismelor cranio cerebrale”, a precizat prof. Mureşanu.