BusinessMagazin

Tag: gasire

  • Spune-ne ce zodie eşti şi-ţi spunem ce maşină ţi se potriveşte. Fecioarele sunt cele mai modeste

    Cine crede în zodii? Am cunoscut mulţi intelectuali şi oameni raraţionali care te întreabă în ce zodie eşti. Aşa că, de la un timp, am început să credem şi noi în ele, mai ales atunci când e vorba de compatibilitate cu jumătatea. Să nu spuneţi că nu aţi citit măcar de câteva ori în viaţă dacă vă potriviţi cu balanţa sau cu scorpionul de lângă voi. Şi de câteva ori în viaţă tot v-aţi însuşit particularităţile zodiilor. Aşa că să le dăm zodiilor o şansă să ne recomande maşina perfectă în funcţie de semnul nostru astral. Am căutat pe mai multe site-uri de profil şi am găsit asemănări între recomandările de maşini în funcţie de zodii.

    IATĂ AICI CE MAŞINI TREBUIE SĂ CONDUCI ÎN FUNCŢIE DE ZODIA ÎN CARE EŞTI

  • Ideea anului! Un român din Londra va ajuta, concret, români să se stabilească acolo. Vezi ce le oferă:

    Pe Facebook, Cezar Covataru a scris: „Cu incepere de la 1/07/2017, pun in aplicare o initiativa personala pentru a acorda un sprijin efectiv cuiva care are cu adevarat nevoie, pentru inceperea unei noi vieti in Londra. In fiecare luna imi voi oferi ajutorul cate unei persoane. Sper ca in viitor sa reusesc sa fac acest lucru saptamanal. Fiind sofer de taxi in Londra, am destula flexibilitate si independenta de miscare. Pe scurt, ajutorul va consta in:

    – transport de la aeroport (sau autocar) in Londra;
    – sprijin pt gasirea de variante de cazare;
    – programare pt obtinerea NINo (national insurance number, cam ca un cnp romanesc) – necesar pt angajare, cont bancar, servicii medicale;

    – sprijin pt gasire de lucru;
    – sprijin pt invatare / perfectionare limba engleza;
    – indrumari pt necesitatile de cumparaturi, transport, telefon, internet;
    … precum si orice alte detalii sunt necesare unei persoane nou – venita in Londra.

    Toate acestea, in mod absolut gratuit. Alta luna, alta persoana.
    Sper ca peste un an sa ma pot mandri cu un palmares de 12 persoane care sa-si fi gasit o viata mai buna aici la Londra. Si de ce nu, 12 prieteni buni.

    In urma cu 3 ani, abia ajunsesem – si am fost ajutat. A contat enorm. Acum, consider ca e momentul sa incep sa ajut si eu. Nu voi putea sa ajut cu bani, nu sunt bogat. Insa exista multe alte forme de a ajuta un om sa ajunga sa isi castige banii lui. Aceasta initiativa este un preambul la ceea ce va fi activitatea fundatiei The Romanian Trust, aflata in pregatire.

    Daca traiesti in Romania si iti doresti sa emigrezi in Anglia (cat se mai poate); dar esti lipsit(a) de mijloace sau ti-e teama de necunoscut – desi stii despre tine ca ai capacitatea de a munci cu daruire si seriozitate – sunt sanse sa gasesti aici o companie careia sa-i placa de tine, sa faci aceeasi munca pe care o cunosti bine – dar pe bani mai buni. Pregateste-ti CV-ul, il astept pe adresa de e-mail cezar.covataru@yahoo.co.uk . P

    lus o descriere cat mai cuprinzatoare a situatiei si a motivelor tale. Voi pastra confidentiale datele tale. In ultima saptamana a fiecarei luni, voi alege dintre mesajele primite persoana pe care o voi ajuta in luna ce urmeaza.

    Nu o sa fie costuri ascunse, e gratis. Nu voi avea pretentii la comisioane din banii pe care ii vei castiga. Un “multumesc” va fi de ajuns. Si poate, dupa o vreme, imi vei urma exemplul si vei incepe sa ajuti la randul tau pe alti oameni cu care soarta nu a fost blanda.

    Nu incurajez cersetoria. Nu-mi cere bani cu imprumut. Daca iti pot da si te salveaza de la ceva, iti dau si nu ma astept sa mi-i restitui vreodata.
    Cam asta e”.

    Am lucrat in tara, mai intai in proiectare industriala si arhitectura, apoi reporter / cameraman pt TVR-Iasi, pictor, designer de amenajari interioare si in final, director tehnic la Hidroplasto si Prosistem.

    Esecul propriei mele firme Rosturi Dilatatie srl, declansat de criza creata de blocarea tuturor proiectelor de infrastructura de catre guvernul Ponta in 2012 (dupa 4 ani de succes, in care am proiectat, executat si montat rosturi de filatatie pt mai mult de 30 de poduri rutiere din tara) m-au determinat sa iau calea strainatatii.

    Nu a contat ca produsele mele au pretul doar la un sfert din cele similare de import ( importatorii au bani de “comisioane”, eu n-am avut…).

    Desigur, in Marea Britanie nu ye pune nimeni din prima director tehnic. Asa ca am inceput ca montator de tamplarie termopan. Jobul actual, de sofer, e o treapta. In strainatate ai o multime de scari pe care poti urca.

    Cu rabdare si munca, fara pile.

    Imi place Londra, o vizitez de la volanul noii mele masini pe care o achit din activitatea de taximetrie pentru aeroporturi si Uber. Am pe mana vieti omenesti, oameni care trebuie sa ajunga in perfecta siguranta la destinatie. Ma ajuta sa-mi perfectionez engleza (am invatat doar franceza/rusa in scoala).

    In paralel, imi pregatesc firma omonima Expansion Joints Ltd aici. Trepte…”

  • Avertismentul înfiorător al lui Stephen Hawking: “Nu mai avem mult timp pentru a scăpa de pe Pământ”

    El a făcut declaraţia în timpul festivalului Starmus, desfăşurat în Trondheim, Norvegia.

    Deşi poate părea o perioadă îndelungată, intervalul cuprins între 200 şi 500 de ani, anunţat de Hawking, reprezintă unul extrem de mic.

    Hawking l-a criticat de asemenea pe Donald Trump, spunând că acesta a luat cea mai proastă decizie posibilă atunci când a negat consecinţele catastrofale ale încălzirii globale.

    Profesorul Stephen Hawking a spus că oamenii ar trebui să construiască o bază pe lună în maximum 30 de ani şi să trimită oameni pe Marte până în 2025. “Trimiterea mai multor echipaje în spaţiu va schimba în mod fundamental viitorul umanităţii. Pământul e ameninţat de atât de multe lucruri încât îmi e greu să rămân optimist.”

    La începutul acestui an, Stephen Hawking a declarat pentru emisiunea de televiziune Good Morning Britan că nu a visat niciodată că va putea pleca în spaţiu, dar Richard Branson i-a oferit un loc pe Virgin Galactic şi a spus da „imediat“, infromează The Independent. 
     
    Virgin Galactic, nava spaţială a lui Richard Branson, ar putea să ducă oameni în spaţiu în „misiuni comericale“. Branson a sugerat că acest plan ar fi putut fi încheiat în 2009, dar în final nu s-a putut îndeplini din cauza unor numeroase probleme.

  • Copii fără copilărie: când începe suprasolicitarea celor mici?

    În vreme ce mai mulţi părinţi îşi înscriu copiii la numeroase astfel de cursuri, cât de multe activităţi sunt potrivite pentru cei mici? Cât de mare este pericolul de a suprasolicita un copil?

    Chiar dacă implicarea în unele activităţi e benefică pentru dezvoltarea corectă a copilului, apare de multe ori tentaţia părinţilor de a concura cu alte familii pentru a oferi copilului un avantaj încă de la început. Participarea la un număr mare de activităţi extraşcolare poate fi stresantă şi chiar copleşitoare pentru copii.

    .„Unde trebuie să semnez?” este reacţia celor mai multe cadre didactice atunci când se iscă o discuţie despre un demers care să modifice programa foarte încărcată pe care trebuie să o parcurgă copiii în instituţiile de învăţământ. Prea multă informaţie, prea stufoasă, prea puţin timp la dispoziţie.

    Prea multe lucruri inutile, prezentate rapid şi plictisitor. Programa şcolară în prezent este o veritabilă piedică în educaţia copiilor. „Da, au un program încărcat la şcoală sau grădiniţă, iar multe din informaţiile livrate în mediile instituţionalizate sunt absolut nefolositoare şi uneori haotice. De aici şi pretenţiile ridicole ale dascălilor şi ale părinţilor în egală măsură”, crede psihologul Ana Chiorean. Gradul de abandon şcolar creşte, al analfabetismului funcţional ajunge la cote record. Şcoala în sine este un factor de stres pentru copii. Dar nu este nici pe departe singurul.

    Şi chiar dacă pare important pentru copil să încerce cât mai multe experienţe – şi cât mai diverse, de altfel – există numeroase studii care amintesc de importanţa conceptului de joacă. „Copiii se dezvoltă fizic, intelectual, creativ şi mai ales din punct de vedere social prin joacă. Ei îşi fac planuri, încearcă să le ducă la capăt şi le împărtăşesc apoi cu alţii, chiar dacă e vorba doar de asamblarea unei nave spaţiale”, explică Kim Cernek, director executiv al Sky Blue Scholars Early Learning Community din Statele Unite, potrivit education.com. „Ei îşi dezvoltă vocabularul şi multe alte abilităţi atunci când îi invită pe alţii în lumea lor.”

    Toţi părinţii îşi pun semne de întrebare atunci când văd că alţi copii de vârstă similară sunt ocupaţi cu activităţi opţionale, crede Monica Bolocan, psiholog clinician şi educaţional, practician acreditat Triple P (Positive Parenting Program). „Părinţii se întreabă, firesc, «oare fac tot ce trebuie pentru copilul meu? Oare nu ar trebui să investesc mai mult în educaţia lui? Va putea el ţine pasul cu alţi copii care ştiu şi fac atât de multe lucruri deja?». Şi cad în capcana unei curse contra cronometru pentru acumulare cantitativă de abilităţi, cunoştinţe, competenţe, câteodată de-a valma şi în neconcordanţă cu profilul de dezvoltare a copilului lor, cu interesele şi înclinaţiile sale naturale.”

    Monica Bologan, psiholog

    Un părinte care investeşte în educaţia copilului său este un părinte responsabil, crede psihologul Monica Bolocan, dar este şi o metodă de a umple timpul copiilor astfel încât şi părinţii să aibă mai mult timp pentru ei înşişi.

    „Auzim în jurul nostru, la cunoscuţi, colegi sau rude, că e obligatoriu să duci copilul la diverse activităţi, să ştie neapărat cel puţin două limbi străine şi de la vârste fragede”, remarcă psihologul Lucica Ştefănescu. „Programa şcolară stufoasă, numărul mare de teme pentru acasă, chiar şi orarul unor şcoli care nu respectă ritmul biologic specific fiecărei categorii de vârstă solicită la maximum capacitatea intelectuală a copilului, atenţia şi nivelul de concentrare. Toate aceste activităţi îi răpesc copilului dreptul său elementar: acela de a se juca. Copilăria poate fi definită de joc, voie bună, stare de bine, de mulţumire. Fiţi cinstiţi cu dumneavoastră: care sunt cele mai frumoase amintiri din copilărie? Mă îndoiesc că veţi pune pe primul plan reuşitele şcolare. Cei mai mulţi dintre noi rememorăm cu plăcere jocurile copilăriei, relaţiile de prietenie, sentimentele de bucurie”, spune ea.

    Sorin Faur – psiholog, autor şi expert în dezvoltare cognitivă – spune că trebuie să vorbim de un complex de cauze pentru care copiii sunt suprasolicitaţi. „O vină poate aparţine în unele cazuri şi părinţilor, care îşi doresc împlinite şi compensate propriile vise în copii, într-o societate care glorifică succesul şi mai ales cel financiar, astfel încât mulţi doar asta îşi doresc în viaţă. Ţine de o motivaţie pozitivă, este firesc să vrem mai mult şi mai bine pentru copii, asta înseamnă progresul, dar progresul necesită şi să fii sănătos şi echilibrat”, explică el. „Pentru unii poate fi o soluţie pentru a-şi ţine copii departe de tehnologie, dar mai mult cred că are de-a face cu ambiţia de a reuşi. Aici, un alt motiv ţine de lipsa consilierilor şi psihologilor specializaţi care să asiste şcoala şi părinţii să descopere întâi valenţele copiilor prin testare psihologică, înainte de a-i înscrie la diverse programe. Unii părinţi, exact pentru că nu ştiu în ce direcţie ar putea să îşi îndrume copiii, văd asta ca un fel de încercare, «gustă şi vezi dacă îţi place»… Însă existe metode mai bune de a descoperi direcţia potrivită.”

  • Cabană din zonă turistică scoasă la licitaţie de către Fisc de opt ori din cauza lipsei clienţilor

    Conform Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Arad, clădirea, care “aparţine debitorului S.C.”KONAK IMOBILIARE”S.R.L, constă dintr-o cabană turistică rurală cu parter şi mansardă în suprafaţă de 589 metri pătraţi, compusă din sală receptie, sală servire restaurant, bucătărie, piscină interioară, zece camere duble, teren aferent în suprafaţă de 1.712 metri pătraţi, inclusiv clădirea, care este construită din cărămidă. Cabana este situată în comnuna Ghioroc, preţul de pornire al licitaţiei, fiind de 643.349 lei, exclusiv TVA”, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Cabana turistică a fost construită între anii 2008 – 2011, iar iniţial preţul de evaluare al imobilului a fost stabilit la 1.286.698 lei, dar în urma organizării a opt termene de licitaţii, acesta a scăzut la jumătate. Este ultimul preţ, spun autorităţile fiscale.

    Reprezentanţii Fiscului spun că “imobilul se pretează foarte bine pentru turismul de week-end şi pentru organizarea de evenimente, precum şi pentru alte activităţi”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Marissa Mayer, vedeta Google care a uscat Yahoo de bani

    UPDATE: La aproape un an de la anunţul prin care Verizon îşi dezvăluia intenţiile de cumpărare a companiei Yahoo, tranzacţia a fost finalizată marţi pentru suma de 4,48 miliarde de dolari. Marissa Mayer, CEO-ul Yahoo încă din anul 2012, a anunţat că se va retrage din funcţie, primind o compensaţie de 23 de milioane de dolari. De asemenea, ca parte a acordului, Yahoo îşi va schimba numele în Altaba.

    Marissa Mayer a plecat în 2012 de la Google, unde era al 20-lea om ca importanţă şi unde lucra de la 24 de ani, pentru a deveni CEO-ul Yahoo, compania rivală. A fost chemată acolo pentru a aduce un suflu nou echipei de management şi pentru a redresa unul din pionierii industriei internetului. N-a contat că avea prea puţină experienţă financiară. La Google s-a ocupat mai mult de produse – imaginea aceea simplistă a paginii de căutare sau a Gmail este ideea ei  – , dar era evident o persoană dedicată şi avea experienţa transformării unui start-up într-o companie colosală. S-a angajat la Google când acesta avea şanse de supravieţuire de doar 2%. A fost fascinată de echipa de acolo. A avut chiar şi o aventură romantică foarte discretă cu fondatorul Larry Page.

    La Yahoo a fost primită cu braţele deschise. Acum, compania îşi vinde operaţiunile de bază către Verizon, renunţând la platforma de poştă electronică, la platforma de ştiri şi la produsul de social media Tumblr, pentru 4,8 miliarde de dolari. Activele rămase sunt valoroase: o participaţie de 15% la gigantul de comerţ online chinez Alibaba şi o participaţie de 35% la Yahoo Japan, un parteneriat cu banca Softbank. Aceste active valorează câteva zeci de miliarde de dolari.  
    Însă Yahoo nu mai este ce-a fost. La prima vedere, misiunea lui Mayer a eşuat. Mulţi i-au cerut schimbarea. În timpul mandatului ei, Yahoo a fost lovită de două dintre cele mai mari sustrageri de date confidenţiale din istorie. Clienţii pentru publicitate, pâinea şi sarea pentru afacerile companiei, au fugit la Google, Facebook şi la alţi rivali. Personalul Yahoo s-a micşorat cu aproape 50%.

    Cu toate acestea, compania a răsplătit-o pe Mayer, acum în vârstă de 42 de ani, cu echivalentul a 900.000 de dolari pe săptămână, o sumă impresionantă chiar şi pentru Silicon Valley. Acesta a fost salariul în cash al noului CEO al Apple Tim Cook pentru anul de debut 2011. Îşi merită Marissa Mayer banii? The New York Times i-a disecat remuneraţia, iar ce a găsit este, aşa cum sunt multe lucruri la Yahoo, ”surprinzător de complicat“. Mayer beneficiază de structura des întâlnită a pachetelor de remunerare ale executivilor cu care aceştia nu pierd niciodată, dar şi de efectele a două  investiţii făcute în urmă cu mult timp de unul dintre fondatorii Yahoo, Jerry Yang.

    Iar în funcţie de criteriul de bază al Wall Streetului, preţul acţiunilor, executiva îşi merită fiecare bănuţ pe care l-a primit. Cotaţiile acţiunilor companiei s-au triplat cât timp Mayer a fost la conducere. După vânzarea de 4,5 miliarde de dolari către Verizon, acţionarii vor avea o companie de investiţii cu acţiuni de 57 de miliarde de dolari la Alibaba şi Yahoo Japan.
    Remuneraţia doamnei Mayer constă în cea mai mare parte în acţiuni şi opţiuni pe acţiuni, ceea ce înseamnă că nu a fost mai privilegiată decât alţi acţionari.

    ”Singurul criteriu la care te poţi referi atunci când evaluezi o companie pe o perioadă lungă de timp este valoarea primită de acţionari“, spune David Wise, analist la Korn Ferry Hay Group, o firmă de consiliere salarială pentru companii. ”În ultimii cinci ani, acţionarii Yahoo nu ar fi putut-o duce mai bine.“

    Mai mult decât majoritatea executivilor, Mayer a muncit pentru aceşti acţionari. Se poate spune că ea a fost angajată de un manager de fonduri de hedging, Daniel S. Loeb, care l-a concediat pe predecesorul ei şi a câştigat trei locuri în boardul Yahoo în 2012. Loeb era interesat în mod deosebit de găsirea unei modalităţi de deblocare a valorii participaţiei Yahoo la Alibaba, care se transforma deja vizibil într-una dintre cele mai importante companii de internet din China. El a presat boardul să recruteze o stea ca Mayer pentru a readuce entuziasmul într-o companie care mergea pe arătură de ani de zile.
    Când eforturile iniţiale ale Marissei de a revigora operaţiunile Yahoo şi de a separa acţiunile Alibaba au eşuat, un alt manager de fonduri de hedging, Jeffrey C. Smith de la Starboard Value, a condus o campanie pentru înlăturarea CEO-ului. Smith a câştigat în cele din urmă patru locuri în board pentru a putea menţine presiunile.

    Lui Mayer i s-a dat mai multă atenţie decât majorităţii directorilor executivi din Silicon Valley, în parte din cauza imaginii de superfemeie pe care şi-a cultivat-o într-o industrie dominată de bărbaţi: specialistă în cibernetică instruită la Stanford şi manager neobosit, care încă scrie coduri, pentru distracţie, în timp ce creşte trei copii, având şi timp să poarte cu eleganţă rochii imaginate de Oscar de la Renta. Cât timp a fost la Google s-a zvonit că firma i-a dedicat o echipă personală de PR. Mayer a iubit publicitatea, iar ziariştii au îndrăgit-o. 

    ”A fost un CEO atractiv şi foarte vizibil care încerca săaducă o stare de entuziasm şi încredere la Yahoo“, povesteşte Martha Josephson, partener la firma de recrutare Egon Zehnder, care a ajutat-o pe Mayer să-şi găsească mai mulţi dintre directorii ei de top. ”Oricât de grea era treaba, ea nu făcea pauză. Dacă ar fi fost un om urât, ar fi eroină.“ Într-un interviu pentru Bloomberg, Mayer s-a lăudat că la Google muncea câte 130 de ore pe săptămână şi reuşea acest lucru programându-şi fiecare detaliu al vieţii sale. De altfel, colegii săi spun, unii ca reproş, este obsedată de detalii. Un designer faimos, Doug Bowman, şi-a dat demisia din cauza acestei obsesii.

    Pe 16 iulie 2012, ziua în care a fost angajată la Yahoo, preţul acţiunilor companiei era de 15,65 dolari. În prezent, cotaţiile depăşesc 50 de dolari. În ceea ce priveşte valoarea acţiunilor, performanţa Yahoo le depăşeşte pe cele ale unor companii venerabile de tehnologie cum ar fi Microsoft, Oracle şi Cisco Systems. Un concurent la fel de puternic este Alphabet, compania-părinte a Google. Mayer a profitat la fel de mult ca oricare alt acţionar. La încheierea tranzacţiei cu Verizon, câştigul pe hârtie al lui Mayer este de aproximativ 239 milioane de dolari, potrivit unor calcule ale Equilar, un furnizor de date privind remuneraţiile executivilor.

    Astfel de structuri de compensaţii care se bazează puternic pe acţiuni sunt standardul în America corporatistă, unde consiliile de administraţie caută să alinieze stimulentele financiare ale executivilor cu profiturile acţionarilor.
    Pentru a o ademeni pe Mayer de la Google şi pentru a acoperi ce ar pierde prin renunţarea la pachetele compensatorii de acolo, boardul Yahoo i-a oferit un acord de angajare lucrativ.

    Ea a primit iniţial un stoc limitat în valoare de 35 de milioane de dolari şi opţiuni pe acţiuni în valoare de 21 de milioane de dolari, bazate pe preţurile acţiunilor Yahoo din 2012, la care se adaugă un salariu în numerar şi bonusuri. Deşi a renunţat la o parte din aceste câştiguri din acţiuni pentru că nu a reuşit să atingă obiectivele de performanţă, creşterea preţului acţiunilor acoperă cu vârf şi îndesat pierderile. În ultimii ani, ea a primit noi compensaţii în acţiuni.

    Totuşi, cea mai mare parte a banilor Marissei Mayer a venit în cele din urmă din câştigurile aduse de investiţiile în Alibaba şi Yahoo Japan, asupra cărora ea nu avea prea mult control. Datorită unei investiţii din 2005, Yahoo a deţinut o participaţie de 24% la Alibaba, astăzi cea mai importantă companie de comerţ online din China.

     

  • O idee de afacere surprinzător de simplă.Doi adolescenţi de 14 ani din SUA au găsit o soluţie ingenioasă la o problemă foarte stresantă pentru toate mamele

    Doi adolescenţi de 14 ani din SUA au găsit o soluţie ingenioasă la o problemă foarte stresantă pentru toate mamele, scrie Daily Mail

    Sam Nassif şi Oliver Greenwald din Denver au născocit un fel de farfurie de napolitană care se pune în jurul conului astfel încât îngheţata când se topeşte nu se va mai scurge pe mână sau pe haine. Potrivit cotidianului britanic, celor doi le-a venit ideea pentru această invenţie când aveau 10 ani. “Într-o zi am trecut pe lângă un magazin ce vindea îngheţată şi am văzut doi copii cu îngeţată curgându-le pe mâini şi pe haine, iar mama lor stătea lângă ei cu şerveţelul în mână. Ne-am gândit că ar trebui să facem ceva în privinţa asta”, au declarat cei doi.

    Au vorbit cu un producător pentru realizarea unui model 3D al lui Drip Drop şi potrivit lor au testat peste 100 de ingredinte până au găsit combinaţia câştigătoare.

    Au ieşit pe locul doi la un concurst de inveţii în 2011, iar anul trecut au impresionat juriul de la emisiunea de pitching de idei de afaceri, Shark Tank. Mai mult, cei doi au obţinut o finanţare de la Barbara Corcoran în valoare de 50,000 de dolari pentru 33% din afacere. 

  • Mai merită să te lupţi pentru a ajunge manager?

    Business Magazin a strâns până în prezent 1.100 de manageri, sub 40 de ani, la care se vor adăuga de săptămâna aceasta încă 100. Până la urmă este un pariu pentru viitor din partea Business Magazin.

    În 2006, la prima ediţie, nu ştiu dacă ne gândeam că Iulian Stanciu de la eMAG va ajunge unde a ajuns astăzi, de exemplu. La fel, Călin Drăgan, de la Coca-Cola, care era un director operaţional în România când l-am descoperit, pentru a ajunge acum în Japonia şef peste un business de peste 10 miliarde de dolari.

    Fiecare dintre cei 1.100 de tineri manageri adunaţi an de an are propria poveste de creştere, de eşec, de stagnare sau de ieşire de tot din business.

    Odată cu creşterea investiţiilor străine şi apariţia multinaţionalelor, noţiunile de manager, de director, de CEO, CFO, COO, CMO au devenit tot mai importante. De asemenea, numele celor care ocupă aceste poziţii au crescut în importanţă în mediul de afaceri din România, mulţi identificându-se chiar cu firma.

    La polul opus, în companiile româneşti, numele managerilor din interior sunt mai puţin cunoscute. Antreprenorul este cel care are prim-planul.

    Spre exemplu, la Mobexpert, toată lumea ştie de Dan Şucu, proprietarul, patronul, antreprenorul. Prea puţină lume ştie de Bogdan Staicu, unul din oamenii de bază din spatele acestui brand, cu o activitate de peste 20 de ani în companie.
    Dar, dincolo de panoul de onoare, o întrebare care se pune din ce în ce mai des este dacă mai merită să te lupţi să fii manager, director şi – de ce nu? – chiar antreprenor.

    Stresul de zi cu zi din businessul românesc este infernal, iar acest lucru îţi poate aduce o depresie, o cădere totală din punct de vedere psihic şi fizic, un colesterol, un cancer sau rupturi ireparabile în familie.

    Creşterea orgoliului odată cu avansul din organigramă şi majorarea salariului/bonusului, necesitatea de a fi în priză tot timpul, obligaţia de a atinge ţintele din buget, dorinţa de a nu claca şi eşua pun presiune pe manageri în fiecare zi.
    Viaţa a făcut ca în România anilor 2000, când se deschidea o altă economie, mulţi angajaţi români să ajungă manageri şi directori în foarte scurt timp. Ei au ars etapele şi nu au avut timp să acumuleze nici experienţă şi nici detaşare pentru a face faţă schimbărilor rapide. Criza a măcelărit mulţi manageri care ştiau că sunt buni, dar care au aflat că nu sunt de neînlocuit.

    Cu ridurile acestui ultim deceniu, care a lovit în plin mediul românesc de afaceri, mulţi manageri se întreabă dacă merită acest job, dacă merită să te lupţi să ajungi sus, dacă merită să-ţi strici sănătatea pentru 3.000 – 5.000 de euro pe lună, în condiţiile în care diferenţa dintre salariile de intrare şi cele de manager nu mai sunt atât de mari ca acum un deceniu.
    Tendinţa în piaţă este de a majora salariile de intrare şi cele de la limita de jos şi de a plafona salariile de top, dacă nu chiar de a le reduce.

    Noile generaţii de angajaţi preţuiesc timpul, locul şi cu cine lucrează, cafeteria şi cantina de la parter mai mult decât salariul şi poziţia în companie. Plus că pleacă la prima dispută verbală.

    Pentru noile generaţii de angajaţi, nici nu se mai pune problema determinării, energiei, dorinţei de a mişca lucrurile, de a sări etapele, de a ajunge sus, de a muri pentru companie.

    La ora 18.00 toată lumea vrea să plece la mall sau la bere.

    În aceste condiţii, tu, ca manager, cu cine mai lucrezi? Pe cine mai suni noaptea ca să-i dai de lucru pentru a doua zi la prima oră? Cu cine îţi mai faci bugetul? Cu cine mai obţii bonusurile, care oricum au scăzut de la criză încoace?
    Acum un deceniu, multă lume voia să fie şef, să aibă angajaţi în subordine, să fie şi mamă, şi tată pentru problemele tuturor.
    În prezent, toată lumea fuge de poziţii care înseamnă a lucra cu alţii, a-i învăţa pe alţii, de a fi responsabil de munca altcuiva. Ierarhiile verticale s-au transformat în multe poziţii orizontale pentru că nimeni nu mai vrea să-şi ia crucea responsabilităţilor pentru alţii.

    Mulţi manageri, odată ce îşi preiau poziţia mai mult ca o corvoadă decât un mare pas înainte, încep să se gândească cum să devină mici antreprenori, să facă prăjituri, dulciuri, bijuterii, să înlocuiască un salariu de 3.000 de euro cu un business din care să câştige 2.000 de euro pe lună, dar fără stres, cu trei vacanţe pe an. În aceste condiţii, de ce mai merită să lupţi pentru a ajunge manager?

    O parte din răspunsuri le veţi primi de la noua generaţie de tineri manageri descoperiţi, şi anul acesta, de Business Magazin.
     

  • DESCOPERIREA care răstoarnă toate cunoştinţele despre geografie. S-a găsit un nou continent

    Geologii considerau că există doar şase continente, Eurasia, Africa, Australia, America de Nord, America de Sud şi Antarctica. Un nou studiu relevă că există un al şaptelea continent numit ”Zealandia”, care nu a fost descoperit până acum.

    Savanţii au susţinut că „aceasta nu este o descoperire care a apărut dintr-o dată, ci mai degrabă o realizare treptată.

    Vezi aici DESCOPERIREA care răstoarnă toate cunoştinţele despre geografie. S-a găsit un nou continent

  • Biblia va trebui reinterpretată. Dovada găsită recent contrazice tot ce spune Biserica

    Recent, arheologii din cadrul ,,Leon Levy Expedition”, o echipă ce reuneşte cercetători ai Universităţii Harvard, Boston College, Wheaton College şi Troy University Alabama, au anunţat o nouă descoperire, făcută în incinta Parcului Naţional Ashkelon, din sudul Israelului. Rezultatele au fost obţinute, de fapt, în urmă cu trei ani, însă specialiiştii au refuzat să le facă publice, pentru a nu stârni reacţii negative din partea ortodocşilor.

    Vezi aici de ce Biblia va trebui reinterpretată. Dovada găsită recent contrazice tot ce spune Biserica