BusinessMagazin

Tag: cont

  • Povestea hacker-ului român care spart site-urile Pentagonului, Google, NASA şi pe cel al Marinei Regale Britanice

    Răzvan Cernăianu a fost unul dintre cei mai notorii hackeri. A spart zeci de site-uri, printre care cele ale Pentagonului, Google, NASA sau pe cel al Marinei Regale Britanice. Pe Internet era cunoscut drept TinKode şi a fost unul dintre cei mai căutaţi hackeri din lume, până la momentul arestării lui, în 2012.

    După cum povesteşte pe blogul personal, atacurile lui au fost făcute doar în scopuri informative şi nu maliţioase, nevrând să pună în pericol datele confidenţiale ale victimelor. „Am anunţat de fiecare dată problemele găsite printr-un e-mail trimis către administratorii de sistem ale acelor companii. Cu toate acestea, acţiunile mele au fost considerate infracţiuni şi am primit o sentinţă de 2 ani cu suspendare sub supraveghere şi o amendă în valoare de 93.000 euro“, a scris el.

    A petrecut circa 90 de zile în închisoare. Timp deloc plăcut. „Petreci 23 de ore din 24 într-o celulă mică împreună cu alţi şase oameni. Să-ţi rişti libertatea nu merită pentru nimic în lume“, a mărturisit el. „A fost o experienţă maturizantă“, a adăugat.

    Această reţinere de 90 de zile nu i-a oprit curiozitatea şi dorinţa de a găsi vulnerabilităţi. Hackingul nu s-a oprit după ce a ieşit din închisoare, ci doar a trecut în legalitate. A înfiinţat compania Cyber Smart Defence, alături de Mădălin Dumitru, o cunoştinţă cu experienţă în domeniul IT. „Imediat cum am ieşit l-am sunat, i-am spus ideea şi a fost de acord“, a spus Cernăianu.

    Astfel Răzvan Cernăianu a lepădat hainele lui TinKode, iar acum caută, în calitate de CTO al companiei, la cererea clientului, vulnerabilităţi şi metode de exploatare a infrastructurii IT.

    Ambiţia a fost punctul central al primului său hack. Era un puşti de 13-14 ani şi avea un cont de administrator pe un forum. A venit vara şi vacanţa şi a plecat pentru trei luni. „Nu au vrut să-mi dea contul de administrator înapoi, au înaintat pretextul că ei au învăţat mai mult ca mine în ultimele trei luni de zile.“ Supărat şi determinat, Răzvan Cernăianu s-a pus pe învăţat. Voia să-şi recupereze contul. „Într-o săptămână le-am demonstrat că am învăţat mai mult decât ei, am recâştigat contul şi le-am şi blocat accesul la forum“, povesteşte el.
    Mai departe lucrurile au mers de la sine, a învăţat mai multe, a intrat în comunităţi de hackeri, şi-a câştigat accesul pe unele forumuri unde trebuia să ai invitaţie sau să garanteze pentru tine trei persoane. Comunităţile sunt locul unde se discută orice despre hacking, dar şi unde se vând viruşi sau exploituri.

    În cariera lui a atacat zeci de site-uri şi infrastructuri IT, însă nu are un hack favorit. Toate par a fi importante pentru el, însă dacă ar fi să aleagă unul, acela ar fi atacul asupra Marinei Regale Britanice. „S‑au lăudat că au investit 500 de milioane de lire sterline în sistemul lor de securitate şi că sunt pregătiţi pentru atacuri din partea altor ţări“, a spus Cernăianu. Asta l-a motivat pe Răzvan, voia să vadă cât de puternic era sistemul britanicilor. „La o săptămână le-am făcut public accesul. Mi-a plăcut de ei că şi-au recunoscut greşeala, că nu trebuia să se laude“, a adăugat el.

    Este uşor de înţeles atracţia hackingului. Ai o putere pe care puţini o au, te afli în afara regulilor şi poţi face ce vrei. „Ai informaţie şi putere“, şi-a motivat Răzvan Cernăianu pasiunea pentru hacking. Apoi a punctat şi faptul că totul este online acum şi este bine să fii pregătit. Şi cum să fii mai bine pregătit decât atunci când te afli în mijlocul problemei?

    Probabil că nu ar fi stat în faţa mea, cu părul ciufulit, povestindu-mi experienţele lui de hacker dacă nu ar fi fost prins. Nu a lăsat o urmă în vreun sistem pe care l-a spart, nu i s-a întins nicio capcană. A fost prins pentru că a fost prea vorbăreţ „Un prieten ştia ce făceam eu. A vorbit în alte cercuri despre mine, iar acolo se afla un poliţist sub acoperire care l-a tras de limbă, mi-au aflat numele, apoi m-au prins“, a spus el.

    Acum este fericit. Face ceea ce îi place, ce a reuşit să facă atât de bine în trecut, acum sub acoperirea legii. Face audit de securitate şi teste de penetrare a infrastructurilor IT. Crede că activitatea din trecut îl ajută să fie mai bun la slujba lui. „Dacă vrei să găseşti toate punctele slabe ale unui sistem trebuie să ai experienţă, să poţi fi în mintea hackerului, iar experienţa se dobândeşte prin practică“, a scris el pe blog.

  • Un antreprenor italian s-a îndrăgostit de România şi vrea ca toţi străinii să o viziteze

    Am călătorit mult şi am învăţat câte ceva din toate locurile pe care le-am vizitat. Am ajuns în Bhutan, care este o ţară greu accesibilă. Tocmai de aceea o călătorie aici costă mult, deşi în schimb primeşti condiţii simple de trai”, povesteşte Giulio da Sacco despre una dintre experienţele sale memorabile. Dacă ar fi totuşi să aleagă destinaţiile sale preferate, România este pe primul loc, urmată de Maroc şi de Peru.

    Este un călător pasionat, cu experienţă, însă de fiecare dată se întoarce la România, despre care spune că are norocul să aibă o natură virgină ce ar trebui păstrată. Modul cum vorbeşte despre România, pe care acum o consideră acasă, aminteşte de discursul prinţului Charles, un alt admirator entuziast al României în ansamblu şi al Transilvaniei în particular. De altfel, cei doi mai au un lucru în comun: amândoi şi-au cumpărat case în inima României. Prinţul Charles a ales Viscri. Giulio da Sacco a fost cucerit de Meşendorf.

    „Am decis să-mi diversific portofoliul şi să investesc în turism, mai exact în trei case din Transilvania, în satul Meşendorf, şi într-o agenţie. M-am lăsat convins de soţia mea, care crede cu tărie că România este o ţară minunată, deşi cei mai mulţi români îşi critică ţara.” Soţia sa este româncă, dar a călătorit la rândul său în jurul lumii, cu studiile, cu munca, dar şi ca turist. „De asemenea, vărul meu, care m-a convins să vin în România iniţial, m-a dus şi în Transilvania, o zonă care m-a fermecat pe loc. După ce am văzut filmul Wild Carpathia nu am mai avut nicio îndoială”, îşi aminteşte antreprenorul italian cum a început viaţa sa românească.

    A cumpărat trei case la Meşendorf, mai exact cele de la numerele 68, 106 şi 53. În sat, casele sunt identificate după numărul lor. Una dintre ele i-a plăcut şi prinţului Charles, mai exact cea care are o presă de vin. “Existau trei astfel de prese în sat, una este astăzi la Muzeul Satului, iar pe două le avem noi.” A luat decizia achiziţiei celor trei proprietăţi acum circa trei ani şi a plătit pentru ele circa 100.000 de euro. Casele au venit la pachet cu proprietăţi generoase, pe care Giulio da Sacco şi familia sa au început deja să le lucreze. „Preţul nu a fost mare, însă ne va costa mai mult restaurarea lor. Am început deja. Am reparat acoperişul, ne-am ocupat de scurgeri. Avem şi o grădină de legume amenajată şi deja «alimentăm» Grano de la ea.”

    Vrea să replice modelul vărului său, care a cumpărat la Copşa Mică, în apropiere, nouă case şi s-a ocupat personal de renovare. A angajat un arhitect român, prima casă de la Meşendorf urmând a fi gata în acest an. Pe cea de-a doua speră să o finiseze în prima parte a lui 2016.

    Achiziţia caselor a fost însă o poveste în sine. “Unul dintre proprietari nu a vrut să vândă, aşa că l-am curtat multă vreme, mai exact un an şi jumătate. Voia să îl conving că eu chiar iubesc România şi că nu cumpăr case doar de dragul businessului, mai exact că le iau ca să le revând apoi la un preţ mai bun.” De altfel, antreprenorul vrea să le folosească atât pentru el şi familia sa, ca să meargă acolo în vacanţă, cât şi pentru a le pune la dispoziţia turiştilor care vin în România. „Ne dorim să organizăm şi «vânătoare» de trufe la Meşendorf, cu câini specializaţi. Vrem să organizăm cursuri de gătit şi petreceri tematice.”

    Giulio da Sacco, alături de soţia sa şi de încă o asociată, deţin şi agenţia de turism Beyond Dracula Travel. Recunoaşte că s-a gândit mult ce nume să aleagă pentru agenţie şi au decis că ar fi o pierdere să nu folosească numele de Dracula. Alegerea finală a fost ideea soţiei sale. „Am decis să investesc şi într-o agenţie de turism pentru că eu cred că trebuie să aducem tot mai mulţi străini în România, să se convingă că ţara asta merită.”

    A început proiectul agenţiei în urmă cu 3-4 ani, însă l-a îngheţat la scurt timp. A cunoscut-o apoi pe partenera lor Raluca Spiac şi, împreună, au decis să revină la acest business. Ea deţine astăzi 20% din acţiunile agenţiei. „Raluca are 32 de ani şi am cunoscut-o prin soţia mea. S-au întâlnit în Germania la universitate, a lucrat apoi pentru un producător de iahturi, iar ulterior a revenit în ţară şi am pus împreună bazele parteneriatului.” Până acum agenţia a adus în România clienţi din Liban, Australia, Marea Britanie, dar şi din alte colţuri ale lumii. Beyond Dracula Travel oferă doar vacanţe personalizate şi a avut anul trecut, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe, afaceri de 68.000 de lei, 2014 fiind primul an efectiv de funcţionare. 

  • Părinţii credeau că pleacă în fiecare zi la serviciu, dar ea construia în secret un imperiu de 10 milioane de dolari

    Povestea de succes a tinerei Jane Lu, din Australia, a început ca multe alte poveşti: dimineaţa se îmbrăca formal, pentru serviciu, îşi lua la revedere de la părinţi şi pleca spre locul de muncă, relatează dailymail.co.uk.

    Singura diferenţa este că Jane Lu nu avea un birou la care să ajungă, un job cu titlu complicat sau un şef căruia să îi raporteze. Lu a ţinut ascuns de părinţii ei întregul plan de afaceri, crezând că aceştia nu vor fi de acord cu ideea de a porni un business pe cont propriu. Tânără mergea în fiecare zi la o cafenea din centru, deschidea laptop-ul şi contacta diverse companii, organiza evenimente şi punea bazele unei afaceri de milioane de dolari.

    Compania tinerei, ShowPo.com, a generat venituri de peste 10 milioane de dolari în 2014. Ea distribuie haine în 45 de ţări, are 420.000 de fani pe Instagram şi aproape 500.000 pe Facebook. Jane Lu consideră că mare parte a succesului său se datorează modului în care a desfăşurat campaniile de social media.

    Chiar dacă recunoaşte că şi-a minţit pentru o bună perioadă de timp părinţii, Lu spune că aceştia sunt extrem de mândri de felul în care ea a gestionat businessul. “În primă fază nu le-a venit să creadă cât curaj am avut”, povesteşte Lu celor de la dailymail.co.uk.
    ShowPo.com are în momentul de faţă zece angajaţi, iar Jane Lu spune că cel mai important lucru este că poate face zi de zi lucrurile care îi plac. Cât despre lansarea unui business, Jane Lu crede că cea mai mare problemă a tinerilor este teama de eşec: “Merită să-ţi asumi acest risc şi este extrem de important să fii întotdeauna sincer. Nu trebuie să laşi o afacere să te schimbe”, a mai spus Lu.

  • Un antreprenor italian s-a îndrăgostit de România şi vrea ca toţi străinii să o viziteze

    Am călătorit mult şi am învăţat câte ceva din toate locurile pe care le-am vizitat. Am ajuns în Bhutan, care este o ţară greu accesibilă. Tocmai de aceea o călătorie aici costă mult, deşi în schimb primeşti condiţii simple de trai”, povesteşte Giulio da Sacco despre una dintre experienţele sale memorabile. Dacă ar fi totuşi să aleagă destinaţiile sale preferate, România este pe primul loc, urmată de Maroc şi de Peru.

    Este un călător pasionat, cu experienţă, însă de fiecare dată se întoarce la România, despre care spune că are norocul să aibă o natură virgină ce ar trebui păstrată. Modul cum vorbeşte despre România, pe care acum o consideră acasă, aminteşte de discursul prinţului Charles, un alt admirator entuziast al României în ansamblu şi al Transilvaniei în particular. De altfel, cei doi mai au un lucru în comun: amândoi şi-au cumpărat case în inima României. Prinţul Charles a ales Viscri. Giulio da Sacco a fost cucerit de Meşendorf.

    „Am decis să-mi diversific portofoliul şi să investesc în turism, mai exact în trei case din Transilvania, în satul Meşendorf, şi într-o agenţie. M-am lăsat convins de soţia mea, care crede cu tărie că România este o ţară minunată, deşi cei mai mulţi români îşi critică ţara.” Soţia sa este româncă, dar a călătorit la rândul său în jurul lumii, cu studiile, cu munca, dar şi ca turist. „De asemenea, vărul meu, care m-a convins să vin în România iniţial, m-a dus şi în Transilvania, o zonă care m-a fermecat pe loc. După ce am văzut filmul Wild Carpathia nu am mai avut nicio îndoială”, îşi aminteşte antreprenorul italian cum a început viaţa sa românească.

    A cumpărat trei case la Meşendorf, mai exact cele de la numerele 68, 106 şi 53. În sat, casele sunt identificate după numărul lor. Una dintre ele i-a plăcut şi prinţului Charles, mai exact cea care are o presă de vin. “Existau trei astfel de prese în sat, una este astăzi la Muzeul Satului, iar pe două le avem noi.” A luat decizia achiziţiei celor trei proprietăţi acum circa trei ani şi a plătit pentru ele circa 100.000 de euro. Casele au venit la pachet cu proprietăţi generoase, pe care Giulio da Sacco şi familia sa au început deja să le lucreze. „Preţul nu a fost mare, însă ne va costa mai mult restaurarea lor. Am început deja. Am reparat acoperişul, ne-am ocupat de scurgeri. Avem şi o grădină de legume amenajată şi deja «alimentăm» Grano de la ea.”

    Vrea să replice modelul vărului său, care a cumpărat la Copşa Mică, în apropiere, nouă case şi s-a ocupat personal de renovare. A angajat un arhitect român, prima casă de la Meşendorf urmând a fi gata în acest an. Pe cea de-a doua speră să o finiseze în prima parte a lui 2016.

    Achiziţia caselor a fost însă o poveste în sine. “Unul dintre proprietari nu a vrut să vândă, aşa că l-am curtat multă vreme, mai exact un an şi jumătate. Voia să îl conving că eu chiar iubesc România şi că nu cumpăr case doar de dragul businessului, mai exact că le iau ca să le revând apoi la un preţ mai bun.” De altfel, antreprenorul vrea să le folosească atât pentru el şi familia sa, ca să meargă acolo în vacanţă, cât şi pentru a le pune la dispoziţia turiştilor care vin în România. „Ne dorim să organizăm şi «vânătoare» de trufe la Meşendorf, cu câini specializaţi. Vrem să organizăm cursuri de gătit şi petreceri tematice.”

    Giulio da Sacco, alături de soţia sa şi de încă o asociată, deţin şi agenţia de turism Beyond Dracula Travel. Recunoaşte că s-a gândit mult ce nume să aleagă pentru agenţie şi au decis că ar fi o pierdere să nu folosească numele de Dracula. Alegerea finală a fost ideea soţiei sale. „Am decis să investesc şi într-o agenţie de turism pentru că eu cred că trebuie să aducem tot mai mulţi străini în România, să se convingă că ţara asta merită.”

    A început proiectul agenţiei în urmă cu 3-4 ani, însă l-a îngheţat la scurt timp. A cunoscut-o apoi pe partenera lor Raluca Spiac şi, împreună, au decis să revină la acest business. Ea deţine astăzi 20% din acţiunile agenţiei. „Raluca are 32 de ani şi am cunoscut-o prin soţia mea. S-au întâlnit în Germania la universitate, a lucrat apoi pentru un producător de iahturi, iar ulterior a revenit în ţară şi am pus împreună bazele parteneriatului.” Până acum agenţia a adus în România clienţi din Liban, Australia, Marea Britanie, dar şi din alte colţuri ale lumii. Beyond Dracula Travel oferă doar vacanţe personalizate şi a avut anul trecut, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe, afaceri de 68.000 de lei, 2014 fiind primul an efectiv de funcţionare. 

  • Dacă aveţi cont pe acest site, este posibil să fiţi şantajat! 32 de milioane de oameni sunt în pericol

    Pe 18 august, mai multe informaţii furate de hackeri de pe site-ul de întâlniri romantice Ashley Madison au fost publicate online. Pe lângă o serie de documente oficiale, informaţiile conţineau şi date despre cei peste 32 de milioane de utilizatori. Aceste informaţii se referă la mai multe lucruri, printre care date financiare sau preferinţele sexuale ale clienţilor. Oraşul cu cei mai mulţi membri, aproape 350.000, este Rio de Janeiro, potrivit celor de la Business Insider.

    După cum era de aşteptat, mulţi dintre cei care aveau cont pe site-ul Ashley Madison au început să fie şantajaţi.

    Site-ul de ştiri CoinDesk a publicat povestea unui cititor care primise unui email prin care era instruit să trimită o anumită sumă de bani pentru a evita publicarea unor informaţii confidenţiale: “Datele tale apar în documentele furate recent de la Ashley Madison, iar eu deţin aceste date. Dacă nu vrei să împart aceste date cu cei dragi ţie, depune 2.00000054 bitcoin (450 dolari) la următoarea adresă…”, notează Business Insider.

    Un alt site, Stuff.co.nz, a publicat alte poveşti similare, cu ameninţări similare. Acestea sunt primele încercări de şantaj, dar este probabil ca ele să continue dacă situaţia nu va fi remediată.

    Şantajul nu este însă cea mai mare problemă a celor de la Ashley Madison; în urma hack-ului, peste 15.000 de adrese de mail aparţinând unor membri ai armatei sau oficiali ai guvernului au fost făcute publice, atrăgând atenţia mai multor instituţii de securitate din Statele Unite.

    În acelaşi timp, scriu cei de la The Times, numeroase case de avocatură au început să primească cereri de divorţ.

    În urma acestui scandal, compania Avid Life Media (cea care deţine site-ul Ashley Madison) ar putea fi obligată să plătească despăgubiri în valoare de 1 miliard de dolari. De asemenea, în cazul în care instituţiile abilitate consideră că sistemul de securitate al site-ului era depăşit, compania va primi o amendă de aproape 800.000 de dolari.

  • Doi tineri ingineri români de software au pornit un business care a atras mii de clienţi din toată lumea

    Doi tineri ingineri de software şi-au promis în timpul unui curs la Harvard că nu se vor lăsa până nu vor deveni antreprenori, iar businessul pe care l-au dezvoltat a atras deja mii de clienţi din toată lumea.

    Povestea de antreprenoriat a lui Daniel Pascariu şi a soţiei sale, Raluca Afloarei, a început de aproape cinci ani. Între timp, cei doi au renunţat la corporaţii şi dezvoltă exclusiv appdemostore.com, un site care permite dezvoltatorilor de aplicaţii să aibă în câteva minute un demo funcţional şi care a adunat până acum 15.000 de clienţi din toată lumea.

    Însă Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei nu au devenit antreprenori nici peste noapte şi nici din întâmplare, ci toată povestea lor profesională se leagă de planul de a dezvolta, într-o zi, ceva pe cont propriu. Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei au fost colegi la Facultatea de Informatică Economică din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza de la Iaşi, iar după absolvire, în 2003, au plecat în Germania cu internshipuri AIESEC: Daniel Pascariu la HP în Stuttgart şi Raluca Afloarei la SAP în Heidelberg.

    După cele şase luni de internship, li s-au oferit joburi de software developeri la HP, respectiv SAP, iar după ce s-au căsătorit, în 2005, Daniel Pascariu s-a mutat şi el la SAP, iniţial pe aceeaşi poziţie, fiind ulterior promovat ca team lead. Experienţa germană a celor doi a durat 10 ani, până în 2013, când s-au mutat înapoi în România, la Iaşi. „A fost o experienţă culturală deosebită, mai ales pentru că am întâlnit şi ne-am împrietenit cu oameni din foarte multe ţări. Pe de altă parte însă, e greu să te adaptezi unui mediu care e foarte diferit şi, după ce euforia primelor zile trece, urmează şocul cultural, când îţi vine să-ţi faci bagajele şi să te duci acasă“, povesteşte Daniel Pascariu despre adaptarea la viaţa şi la munca din Germania, la care mulţi tineri români din domeniu visează.

    Cei doi povestesc despre faptul că au avut noroc cu AIESEC, care poartă sistematic de grijă celor veniţi în Germania cu internshipuri – „au creat o comunitate cu toţi studenţii străini, care organiza tot felul de activităţi, de la petreceri şi până la excursii pe la obiective turistice“. Pe lângă comunitatea AIESEC, cei doi au avut ocazia să călătorească mult în toată lumea şi s-au integrat rapid şi în comunitatea de români de la SAP, care totaliza cam 80 de persoane – „ne întâlneam o dată pe săptămână la masă şi eram cea mai gălăgioasă gaşcă din cantină :)“.

    Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei definesc experienţa la SAP ca fiind „extraordinară“ şi detaliază de ce nu se feresc de cuvinte mari când vine vorba de cei 10 ani germani din viaţa lor: „la SAP am lucrat la headquarters lângă Heidelberg, care este un oraş superb; campusul SAP e gigantic, un minioraş, unde lucrează cam 11.000 de softişti în câteva zeci de clădiri legate între ele cu un minibus (SAP shuttle); pentru petrecerile de Crăciun închiriau un stadion de hochei ca să încapă toată lumea; ne-am perfecţionat engleza şi germana, am interacţionat cu oameni din Asia (India, China, Japonia) şi din toată Europa şi America (SUA, Canada, Brazilia), am participat la conferinţe internaţionale – unul dintre cele mai inspiraţionale momente a fost să îl vedem pe Jimmy Wales în deschiderea celei mai mari conferinţe SAP din Las Vegas explicând cum a creat Wikipedia, iar profesional ne-am specializat din punct de vedere tehnic şi de business“.

    pecializarea despre care vorbesc cei doi nu a ţinut doar de partea efectivă de învăţare, ci şi de responsabilitatea businessului: „Am învăţat ce înseamnă să fii responsabil de un proiect, ce înseamnă să serveşti clienţii şi ce înseamnă să livrezi rezultate şi să aduci valoare firmei. De exemplu, când un software de 200 milioane de dolari nu face ce este programat să facă sau când un client nu poate să vândă sau să factureze din cauză că aplicaţia ta nu funcţionează sau când ai câteva milioane de clienţi care nu îşi pot face treaba chiar şi pentru câteva ore înţelegi câtă responsabilitate ai şi îţi dai seama că modalitatea prin care poţi să faci ca lucrurile să funcţioneze la scară mare este să faci fiecare lucru mic corect“.

    Toate lucrurile pe care le-au învăţat şi experienţa din cadrul SAP i-a făcut pe cei doi softişti să îşi dorească să înveţe businessul IT. Un moment important în tranziţia către mentalitatea de business a fost în 2007, când cei doi au făcut un curs de vară la Harvard University în domeniul Innovation Management în Multinational Companies. Şi-au luat două luni concediu de la SAP („din fericire în Germania e posibil“) şi s-au mutat în State. Experienţa de la Harvard i-a marcat însă pe cei doi: „Cursul de vară de la Harvard a fost momentul decisiv din carieră în care ne-am hotărât că vrem să avem afacerea noastră la un moment dat. Atunci am făcut o promisiune cu noi înşine (pe care am denumit-o «promisiunea Harvard») că nu o să renunţăm până nu o să avem şi noi afacerea noastră. Am lucrat la ea timp de 7 ani – perioadă în care am învăţat şi am încercat diverse proiecte antreprenoriale, unele în parteneriat şi cu alte persoane. Cred că noi am avut mereu antreprenoriatul în sânge“.

  • Povestea tânărului de 25 de ani care a “păcălit” liniile aeriene şi a reuşit să zboare gratis în jurul lumii

    Luna trecută, Ben Schlappig a postat pe contul său de Instagram imagini din Beijing, Germania şi Los Angeles. Deşi pozele sugerează că tânărul de 25 de ani se află într-o vacanţă prelungită, situaţia este cu totul alta: călătoriile reprezintă jobul său.

    Anul trecut, Schlappig şi-a pus toate lucrurile în câteva valize şi, folosind cunoştinţele sale despre programele de loialitate oferite de companiile aeriene, a început să viziteze cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, scriu cei de la Daily Mail.

    “Sunt foarte fericit pentru că pot să fac ceea ce iubesc”, a declarat Schlappig în cadrul unui interviu acordat celor de la Rolling Stone. “Avionul este dormitorul meu, este biroul meu, este viaţa mea de zi cu zi.”

    Schlappig este membru al unei comunităţi numite “hobbyists”, care  adună oameni ce au reuşit să “păcălească” sistemul de recompense oferit de marile linii aeriene. Schlappig este membru de la vârsta de 13 ani, atunci când a descoperit site-ul Flyer Talk şi a început să înveţe despre greşelile din formulele de calcul folosite de companii. Înainte de majorat, tânărul străbătea Statele Unite week-end de week-end, profitând de milele acumulate în contul său.

    După ce a intrat la colegiu, Schlappig a pornit un blog numit “One mile at a time” prin intermediul căruia povesteşte aventurile sale şi îi învaţă şi pe alţii cum să profite de programele de fidelizare. După scurt timp, el a început să ţină discursuri pe această temă şi a fondat, alături de un alt membru al grupării “hobbyists”, o companbie de consultanţă numită PointsPros.

    Care este însă secretul lui Schlappig? Pe scurt, spune tânărul, trebuie să câştigi mai multe mile decât poţi cheltui. Cele mai multe companii folosesc un algoritm simplu, adică îţi oferă o milă pentru fiecare dolar cheltuit. Sunt însă şi alte metode de a obţine mile, după cum explică Schlappig. Spre exemplu, trebuie urmărite ofertele promoţionale la bilete de avion sau numeroasele greşeli din algoritmul programului de fidelizare. Pe blogul său, tânărul american explică în detaliu toate aceste variante.

  • Cum trăiesc copiii celui mai căutat infractor din lume: maşini de lux şi mitraliere, selfie-uri cu Paris Hilton şi lei drept animale de companie

    Traficantul de droguri miliardar “El Chapo” Guzman este, la ora actuală, cel mai căutat infractor din lume. El a evadat săptămâna trecută dintr-o închisoare de maximă securitate, dar acest lucru nu i-a împiedicat pe cei patru copii săi să ironizeze forţele de ordine.

    “Poliţia s-a apucat să caute vaca, dar tata aproape a ajuns acasă cu caşcavalul”, a scris pe Twitter fiul cel mare al lui El Chapo.

    Şocante sunt însă pozele postate de cei patru copii pe reţelele de socializare. Spre exemplu, Ivan Guzman a postat o fotografie cu interiorul unui Ferrari, unde se poate observa clar o mitralieră AK-47. O altă poză, de această dată pe contul lui Joaquin Guzman, îl arată pe acesta alături de Paris Hilton şi se află în albumul “fetele lui Joaquin”.

    Pe acelaşi cont se găseşte o poză cu un pistol personalizat, având mai multe diamante şi pietre preţioase lipite pe mâner.

    Cel de-al treilea fiu, Alfredo, are mai multe poze alături de un leu pe care îl numeşte “animalul său de casă”. O altă poză prezintă o găleată plină de iPhone-uri, înconjurată de pahare de votcă.

    Fiica lui El Chapo, Gisselle, a postat de curând următorul comentariu: “Sunt frumoasă datorită mamei mele, inteligentă datorită tatălui meu şi criminală datorită mie”.

    Autorităţile mexicane vor oferi o recompensă în valoare de 3,8 milioane de dolari oricărei persoane care poate furniza informaţii despre Joaquin “El Chapo” Guzman, liderul cartelui drogurilor Sinaloa, care a evadat din închisoare sâmbătă, relatează site-ul postului Deutsche Welle.

    Evadarea din închisoarea federală Altiplano, aflată la periferia oraşului Santa Juana, situat în partea centrală a Mexicului, a avut loc în cursul zilei de sâmbătă, când Joaquin “El Chapo” Guzman a reuşit să părăsească clădirea de maximă securitate printr-un tunel cu o lungime de 1,5 kilometri care pornea chiar din camera sa.

     

    Potrivit ministrului de Interne Miguel Angel Osorio Chong, se pare că “El Chapo” a avut complici printre angajaţii închisorii. Guzman era încarcerat la Altiplano de 17 luni.

    “Acest criminal nu va avea parte de linişte”, a declarat Osorio Chong. El a adăugat că Guvernul “nu va înceta” operaţiunile de căutare până când nu îl vor prinde. În plus, ministrul de Interne a anunţat că directorul închisorii Altiplano, responsabilul cu privire la coordonarea penitenciarului şi coordonatorul general al închisorii au fost concediaţi în scopul “facilitării” investigaţiei.

  • Cât de repede reacţionează Facebook dacă îţi faci publică parola contului personal?

    Aşadar, Veix a creat un profil de Facebook, căruia i-a publicat datele de identificare pe Twitter, asigurându-se că poate interveni oricând dacă lucrurile ar degenera prea mult

    Mai întâi numele contului a fost schimbat din John Smith în Maximilian Manning. Apoi, oamenii au început să tot schimbe poza de profil şi copertă, datele biografice, să adauge din ce în ce mai mulţi prieteni şi să dea “like” diverselor pagini. “Max a dat like şi paginii ISIS, deci toţi care s-au logat pe cont sunt probabil pe lista guvernului acum. Îmi pare rău!”spune Veix ironic. Contul a fost accesat de aproape 135 de ori din numeroase ţări din jurul globului, inclusiv Franţa, Suedia sau Emiratele Arabe Unite.

    Interesant este faptul că Facebook pare să nu fi observat prea repede experimentul scriitorului şi i-a luat aproape o săptămână să reacţioneze, deşi în acest timp oamenii au făcut multe schimbări profilului respectiv.

    Veix crede că aşa ar trebui să fie „utilizatorul ideal de Facebook” în viziunea acestora şi tocmai de aceea nu s-au sesizat. „Într-un fel, profilul pare să fi avut mult mai mult succes decât unul obişnuit, s-a împrăştiat ca un virus, a fost folosit în mod „agresiv”, perfect din punctul de vedere al operatorilor Facebook.” adaugă scriitorul.

    Joe Veix a încercat acest experiment şi pe Twitter şi Instagram, însă ambele au fost închise din cauza numeroaselor accesări.

  • Povestea unuia dintre cei mai puternici oameni din IT

    Plattner s-a născut pe 21 iunie 1944 în Germania, lângă Berlin. El a urmat cursurile Universităţii din Karlsruhe, lucrând apoi în cadrul mai multor firme cu profil tehnic, una dintre acestea fiind IBM.

    Pe 1 aprilie 1972, Hasso Plattner şi alţi patru foşţi angajaţi ai IBM au decis să îşi încerce norocul şi să înceapă o afacere pe cont propriu în industria software. SAP este una dintre cele mai de succes afaceri europene din această industrie apărută în America şi dominată în proporţie covârşitoare tot de America.

    Aplicaţiile software tradiţionale ale momentului presupuneau executarea programelor la momente ulterioare introducerii datelor, momente determinate în funcţie de disponibilitatea puterii de procesare a mainframe-ului central. Prin contrast cu acest model de execuţie, ambiţia noii companii era aceea de a crea aplicaţii care să le ofere utilizatorilor dialogul interactiv direct şi accesul instantaneu la date.

    În primii ani, SAP a funcţonat ca o companie „virtuală“, fără un birou real în afara unui apartament închiriat în Mannheim, câştigând noi clienţi în vecinătatea acestui oras. Compania a reuşit să finalizeze în 1973 prima versiune a aplicaţiei sale System R („R“ vine de la real-time), denumită apoi R/1, devenită arhetipul aplicaţiilor ulterioare R/2 şi R/3. Superioritatea acestei aplicaţii faţă de altele existente pe piaţă venea din următoarele elemente: procesarea în timp real, respectarea strictă a consistenţei datelor şi integrarea diverselor procese de business într-o singură bază de date.
    Plattner a fost CEO al SAP până în anul 2003, rămânând şi astăzi în consiliul de administraţie al companiei. În 2014, SAP avea peste 74.000 de angajaţi şi a generat venituri de 20 de miliarde de dolari.

    Plattner practică mai multe sporturi, printre care yachting, ski, snowboard şi tenis. El deţine un teren de golf în Africa de Sud şi este proprietarul echipei de fotbal american San Jose Sharks.

    În 2001, revista Time l-a numit pe Plattner „una dintre cele mai influente persoane din industria IT“. El este căsătorit şi are doi copii; averea sa este evaluată la 9,5 miliarde dolari.