In urma raspunsurilor celor mai avuti oameni din lume, dar si a altor indicatori economici, a reiesit ca Singapore, un stat-oras insular din sud-estul Asiei, va fi cel mai bogat din lume pana in 2050.
Potrivit pronosticurilor Citibank, top 5 al celor mai bogate tari si regiuni din lume in 2050 arata in felul urmator:
1. Singapore
2. regiunea Hong Kong
3. Taiwan
4. Coreea de Sud
5. SUA
Cititi mai multe pe www.incont.ro
Complexul petrochimic va fi amplasat în vestul Kazahstanului, lângă o rafinărie a acţionarului Rompetrol, grupul kazah de petrol şi gaze a KazMunayGas, şi lângă două zăcăminte petrolifere, potrivit unui comunicat al Rompetrol.
Investiţia de 6 miliarde de dolari vizează crearea unui centru petrochimic şi urmează să aibă, la finalizare, o capacitate de producţie de 800.000 tone etilenă şi 500.000 de tone polipropilenă.
Partenerii care dezvoltă complexul petrochimic sunt United Chemical Company din Kazahstan, care controlează 51% din proiect, şi holdingul metalurgic SAT&Company JSC, tot din Kazahstan,, care deţine 49%.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Probabilitatea de a acţiona dacă suspectează fapte de corupţie este mai ridicată în cazul companiilor de servicii financiare decât în alte sectoare, potrivit unui sondaj realizat de compania de consultanţă şi contabilitate, citat de Bloomberg.
Aproape 70% dintre persoanele din industria financiară intervievate de Ernst & Young au afirmat că instituţia pentru care lucrează are în regulament sancţiuni clare în cazul încălcării reglementărilor privind spălarea de bani. În celelalte sectoare ale economiei, media este de 49%.
Anul trecut, grupul bancar HSBC a fost sancţionat în Statele Unite cu 1,9 miliarde de dolari pentru acuzaţii de spălare de bani, autorităţile susţinând că banca britanică a oferit grupărilor teroriste şi cartelurilor de droguri acces la sistemul financiar american.
Cititi mai multe pe www.meidafax.ro
Storience a fost fondată pe 2 iulie 2012 de soţii Adriana Liuţe şi Ştefan Liuţe, care anterior formaseră echipa de strategie de brand a agenţiei Grapefruit. Ştefan are peste 13 ani de experienţă în consultanţa de brand, iar Adriana are 9 ani de experienţă în consultanţă de brand, comunicare corporativă şi presă.
Printre clienţii Storience în primul an se numără Policolor, Lafarge, Alevia, HoneyWood, Shakespeare School, Zorile Store, Farmaciile Unica, Asociaţia React, Nistorescu Şomlea & Asociaţii şi alte companii cu proiecte în derulare, care vor fi anunţate pe parcursul acestui an.
Activitatea Storience din ultimul an a inclus proiecte de rebranding corporativ şi de servicii, redesign de ambalaj, activare de brand, design şi dezvoltare web, naming şi design de identitate pentru servicii şi produse noi, audituri de brand şi comunicare internă, precum şi servicii de training de branding şi comunicare.
Fondurile de investiţii pot acorda asistenţă unui cumpărător prin furnizarea finanţării sau consultanţă despre cum ar trebui restructurată ţinta de preluare, după finalizarea unei tranzacţii.
GOOGLE vrea să îşi mărească vânzările prin intermediul achiziţiilor şi foloseşte o metodă pe care o numeşte “testul periuţei de dinţi”, pentru a analiza cât de frecvent este folosită o posibilă ţintă de preluare de către utilizatori, a spus Don Harrison, directorul Google pentru fuziuni şi achiziţii, relatează Bloomberg.
El a adăugat că GOOGLE încheie acorduri de achiziţie o dată la două săptămâni.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“O echipă dedicată din cadrul Romtelecom va pune la dispoziţia companiilor toate serviciile şi suportul necesare pentru crearea campaniilor Google AdWords, analizând rezultatele în timp real şi operând modificările necesare pentru realizarea celui mai bun raport între costuri şi rezultate”, potrivit companiei.
Tarifele pentru gestionarea unei campanii AdWords încep de la 100 de euro pe lună, la care se mai adaugă un cost unic de iniţiere, sume care nu includ însă costul efectiv al reclamelor.
Mass-media ne oferă zilnic o porţie de date economice, iar termeni precum PIB, rata inflaţiei sau dobânda de referinţă ne sunt familiari, deşi nu întotdeauna ştim ce înseamnă. De cele mai multe ori aceste date economice se referă la prezent şi la trecut. Iar când economiştii încearcă să privească spre viitor, o fac tot pe termen scurt şi s-ar părea că se limitează la interpolarea tendinţelor actuale. Foarte rar se aduc în discuţie noile tehnologii, dintre care unele pot schimba semnificativ peisajul economic al viitorului.
Luna trecută, cercetătorii de la McKinsey Global Institute au dat publicităţii un raport în care încearcă să estimeze potenţialul disruptiv al unor noi tehnologii şi impactul lor economic estimat în dolari, termenul de referinţă fiind anul 2025. Au fost luate în considerare doar tehnologiile care deja există şi care au potenţialul să-şi extindă efectele asupra întregii economii, excluzând astfel atât tehnologiile ce ar putea să apară până în 2025 (de exemplu computere cuantice), cât pe cele cu impact de nişă (de pildă turismul spaţial). Este interesant de notat că atenţia acordată de presă unor tehnologii nu prea se corelează cu impactul economic calculat. De exemplu, se vorbeşte mult despre energia regenerabilă, dar impactul estimat este mult mai mic decât al noilor tehnologii din genetică.
Ideea de bază este că tehnologiile din zona informatică sunt cele cu cel mai mare potenţial disruptiv, iar pe primele poziţii sunt internetul mobil, automatizarea muncii cu informaţiile, „Internetul lucrurilor” şi cloud computing. Dacă adăugăm şi robotica avansată, avem o paletă de tehnologii care în scenariul pesimist ar urma să aibă în 2025 un impact cumulat de 15 trilioane de dolari asupra economiei globale. Acest „impact„ nu se referă la veniturile directe, ci mai degrabă la câştigurile obţinute prin creşterea de productivitate sau economii în alte sectoare.
De exemplu, automatizarea muncii cu informaţia, prin adoptarea pe scară largă a unor programe bazate pe inteligenţă artificială care să poată obţine răspunsuri la întrebări imprecise prin analizarea unor seturi de date nestructurate. Creşterea productivităţii în munca de birou ar fi semnificativă în administraţie şi companii din toate domeniile. Cum „lucrătorii cu informaţia„ reprezintă 9% din totalul forţei de muncă (la nivel global) şi însumează 27% din totalul cheltuielilor cu forţa de muncă, aceste sisteme automate ar putea înlocui 110-140 de milioane de lucrători, iar economiile obţinute astfel ar putea însemna între 5,2 şi 6,7 trilioane de dolari în 2025, fără a lua în seamă efectele colaterale pe care creşterea calităţii ar avea-o în economie şi societate.
Cel mai interesant caz este cel al internetului mobil, al cărui impact economic este estimat la un minim de 3,7 şi un maxim de 10,8 (vorbim în trilioane de dolari la nivelul anului 2025). Sigur că e un câştig că pot să văd în orice moment ce-au mai postat pe Facebook prietenii mei, dar dacă ne limităm la acest nivel pierdem din vedere imaginea de ansamblu.
Un exemplu simplu îl reprezintă sistemele de plăţi, care în mod evident se îndreaptă spre tehnologiile internetului mobil şi deja plăţile cu telefonul mobil sunt realitate curentă în multe ţări. Însă adoptarea pe scară largă (adică peste 80% în ţările dezvoltate şi peste 65% în celelalte) a acestei tehnologii ar aduce un spor de productivitate de circa 50% în procesarea tranzacţiilor, care s-ar traduce în peste 200 de miliarde de dolari anual.
Şi mai semnificativ este impactul în domeniul sănătăţii, unde se pot obţine reduceri de costuri de până la 20% pentru tratamentul bolilor cronice prin monitorizarea la distanţă a stării pacientului. La modul optimist, reducerea costurilor se poate evalua la peste 2 trilioane de dolari (varianta pesimistă ar fi un trilion), cu observaţia că nu se calculează câştigul colateral rezultat din posibilitatea bolnavului de a munci în loc să meargă la controale şi investigaţii medicale – de altfel videoconferinţa cu medicul deja se practică.
Poate că cifrele sunt grosiere. Dar direcţia este clară şi de ea ar trebui să ţină seamă cei care gândesc politicile pe termen lung. Chiar şi în România.
La nivel mondial, 23% dintre liderii de companii intenţionează să îşi reducă efectivele, în timp ce 28% vor să le menţină la acelaşi nivel, potrivit sondajului realizat de PwC în rândul a 1.300 de directori din întreaga lume.
“Directorii generali din zona euro tind să fie cei mai pesimişti şi puţini au în plan să facă angajări în anii viitori, în timp ce trei sferturi din şefii de companii din India sau Orientul Mijlociu vor să îşi mărească efectivele în 2013”, se arată în raport.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Mass-media ne oferă zilnic o porţie de date economice, iar termeni precum PIB, rata inflaţiei sau dobânda de referinţă ne sunt familiari, deşi nu întotdeauna ştim ce înseamnă. De cele mai multe ori aceste date economice se referă la prezent şi la trecut. Iar când economiştii încearcă să privească spre viitor, o fac tot pe termen scurt şi s-ar părea că se limitează la interpolarea tendinţelor actuale. Foarte rar se aduc în discuţie noile tehnologii, dintre care unele pot schimba semnificativ peisajul economic al viitorului.
Luna trecută, cercetătorii de la McKinsey Global Institute au dat publicităţii un raport în care încearcă să estimeze potenţialul disruptiv al unor noi tehnologii şi impactul lor economic estimat în dolari, termenul de referinţă fiind anul 2025. Au fost luate în considerare doar tehnologiile care deja există şi care au potenţialul să-şi extindă efectele asupra întregii economii, excluzând astfel atât tehnologiile ce ar putea să apară până în 2025 (de exemplu computere cuantice), cât pe cele cu impact de nişă (de pildă turismul spaţial). Este interesant de notat că atenţia acordată de presă unor tehnologii nu prea se corelează cu impactul economic calculat. De exemplu, se vorbeşte mult despre energia regenerabilă, dar impactul estimat este mult mai mic decât al noilor tehnologii din genetică.
Ideea de bază este că tehnologiile din zona informatică sunt cele cu cel mai mare potenţial disruptiv, iar pe primele poziţii sunt internetul mobil, automatizarea muncii cu informaţiile, „Internetul lucrurilor„ şi cloud computing. Dacă adăugăm şi robotica avansată, avem o paletă de tehnologii care în scenariul pesimist ar urma să aibă în 2025 un impact cumulat de 15 trilioane de dolari asupra economiei globale. Acest „impact„ nu se referă la veniturile directe, ci mai degrabă la câştigurile obţinute prin creşterea de productivitate sau economii în alte sectoare.
De exemplu, automatizarea muncii cu informaţia, prin adoptarea pe scară largă a unor programe bazate pe inteligenţă artificială care să poată obţine răspunsuri la întrebări imprecise prin analizarea unor seturi de date nestructurate. Creşterea productivităţii în munca de birou ar fi semnificativă în administraţie şi companii din toate domeniile. Cum „lucrătorii cu informaţia„ reprezintă 9% din totalul forţei de muncă (la nivel global) şi însumează 27% din totalul cheltuielilor cu forţa de muncă, aceste sisteme automate ar putea înlocui 110-140 de milioane de lucrători, iar economiile obţinute astfel ar putea însemna între 5,2 şi 6,7 trilioane de dolari în 2025, fără a lua în seamă efectele colaterale pe care creşterea calităţii ar avea-o în economie şi societate.
Cel mai interesant caz este cel al internetului mobil, al cărui impact economic este estimat la un minim de 3,7 şi un maxim de 10,8 (vorbim în trilioane de dolari la nivelul anului 2025). Sigur că e un câştig că pot să văd în orice moment ce-au mai postat pe Facebook prietenii mei, dar dacă ne limităm la acest nivel pierdem din vedere imaginea de ansamblu.
Un exemplu simplu îl reprezintă sistemele de plăţi, care în mod evident se îndreaptă spre tehnologiile internetului mobil şi deja plăţile cu telefonul mobil sunt realitate curentă în multe ţări. Însă adoptarea pe scară largă (adică peste 80% în ţările dezvoltate şi peste 65% în celelalte) a acestei tehnologii ar aduce un spor de productivitate de circa 50% în procesarea tranzacţiilor, care s-ar traduce în peste 200 de miliarde de dolari anual.
Şi mai semnificativ este impactul în domeniul sănătăţii, unde se pot obţine reduceri de costuri de până la 20% pentru tratamentul bolilor cronice prin monitorizarea la distanţă a stării pacientului. La modul optimist, reducerea costurilor se poate evalua la peste 2 trilioane de dolari (varianta pesimistă ar fi un trilion), cu observaţia că nu se calculează câştigul colateral rezultat din posibilitatea bolnavului de a munci în loc să meargă la controale şi investigaţii medicale – de altfel videoconferinţa cu medicul deja se practică.
Poate că cifrele sunt grosiere. Dar direcţia este clară şi de ea ar trebui să ţină seamă cei care gândesc politicile pe termen lung. Chiar şi în România.