BusinessMagazin

Tag: bnr

  • Cum vrea BNR să păcălească inflaţia şi explozia ratelor la bancă

    Acum câteva zile, Banca Naţională a Poloniei a majorat dobânda de referinţă de la 4,5% la 5,25%, o creştere sub aşteptările analiştilor, care prognozau o creştere până la 5,5%. În Polonia, inflaţia a ajuns în martie la 10,9%, faţă de 8,6% în februarie.

    Banca Naţională a Cehiei a majorat dobânda de referinţă de la 5% la 5,75%, peste aşteptările analiştilor. În martie, inflaţia din Cehia a ajuns la 12,7%, cel mai ridicat nivel din 1998 încoace.

    În Ungaria, Banca Naţională a majorat dobânda de referinţă la 5,4% de la 4,4%, la o inflaţie în martie de 8,5% (martie 2022/martie 2021).

    În Statele Unite, Banca Centrală – Fed – a majorat dobânda de referinţă la 0,9% de la 0,4%, în condiţiile în care, în martie, americanii au avut o inflaţie de 8,5%, cel mai ridicat nivel din 1981.

    În Europa, Banca Centrală – BCE – se pregăteşte să înceapă în iunie procesul de creştere a dobânzilor, nivelul actual fiind de minus 0,5%, faţă de o inflaţie în zona euro în martie de 7,4%, iar în Uniunea Europeană de 7,8%. În Germania, inflaţia a fost în martie de 7,3%, cel mai ridicat nivel din 1981 încoace.

    Marţi, 10 mai, BNR are o nouă şedinţă de politică monetară, unde piaţa se aşteaptă la o creştere a dobânzii de referinţă de la 3% direct la 4%, şi nu la 3,5%, având în vedere că pasul de creştere de până acum al Băncii Naţionale era de 0,5%.

    Deja băncile au inclus această creştere a dobânzii pe piaţa interbancară, unde ROBOR la trei luni, cel mai urmărit indicator, a crescut vineri la 5,2%. În martie inflaţia a fost în România de 10,15%, iar pentru lunile următoare piaţa se aşteaptă la o inflaţie de 12-13%, dacă nu chiar 15% având în vedere creşterile de preţuri din economie. Oricum, dacă nu ar fi fost plafonarea preţurilor la energie şi gaze, inflaţia ar fi fost deja peste 15%, cel mai ridicat nivel din ultimii 20 de ani.

    La finalul anului trecut, când BNR avea o dobândă de 1,75%, analiştii de la Londra ai băncii americanii JP Morgan – Nicolaie Chideşciuc, fost la ING România, este economistul-şef pe regiune – uimeau piaţa românească, susţinând într-un raport că BNR va fi nevoită să ajungă cu dobânda de referinţă la nu mai puţin de 5,5% la începutul anului 2023 dacă vrea să controleze inflaţia. Atunci, analiştii de la Bucureşti aveau o dobândă a BNR prognozată la 3,5%, maximum 4%.

    La cum evoluează lucrurile cu această explozie a inflaţiei peste tot în lume şi o creştere mai mare a dobânzilor, BNR va ajunge mult mai rapid la o dobândă de 5,5%, şi asta mai degrabă pentru a ţine pasul cu băncile centrale din regiune decât pentru a controla inflaţia.

    Toate băncile centrale mari din lume au pierdut lupta cu inflaţia, cel puţin în acest an, dar găsesc în războiul din Ucraina, şi mai ales în războiul sancţiunilor economice, cu toate consecinţele de rigoare – creşterea preţurilor la gaze, petrol, energie – un ţap ispăşitor.

    Bineînţeles că băncile încearcă să tragă de timp cu creşterea dobânzilor pentru a nu pune şi mai mult paie pe foc, având în vedere scăderea economică şi stagflaţia care se anunţă pe pieţele occidentale. În stagflaţie creşterea economică este zero, dacă nu chiar pe minus, iar inflaţia este mare, o situaţie pe care ţările occidentale încearcă să o evite, prin creşterea mai redusă a dobânzilor faţă de cât este inflaţia.

    Acum un an, când în zona euro inflaţia anuală era de 1,3%, nimeni nu se gândea că inflaţia va ajunge, în numai un an, la 7,4%. Pur şi simplu, toate analizele macroeconomice au fost date peste cap.

    La Bucureşti, BNR a tras cât a putut de timp pentru a nu creşte mai accelerat dobânda de referinţă, rămânând în urma celorlalte bănci centrale, iar această situaţie se bazează pe stabilitatea cursului valutar leu/euro.

    Totuşi, deşi BNR are acum o dobândă de referinţă de 3%, adevărata dobândă este dobânda Lombard, dobânda la care se împrumută băncile de la Banca Naţională, care este de 4%. Treptat, BNR a început să scoată lichiditate din piaţă în încercarea de a nu pierde din vedere inflaţia, ceea ce creat un deficit pe piaţă, forţând băncile să vină la BNR pentru lichiditate sau să înceapă să majoreze dobânzile în zona de retail, adică la persoanele fizice, care au început să pună întrebări, uitându-se cum li se devalorizează economiile depuse la bancă. Unii deponenţi au început să-şi schimbe economiile din lei în euro, măcar să se protejeze în cazul în care va creşte cursul valutar.

    Analiştii spun că marţi BNR va creşte dobânda Lombard la 5%, acesta fiind adevăratul reper al pieţei.

    În economia reală creşterea dobânzilor încă nu se vede evident, deşi ROBOR creşte de la o zi la alta. De fapt, pentru companii contează mai mult accesul la finanţare şi mai puţin care este costul finanţării. Totuşi, în piaţă se vede cum companiile accesează liniile de credit – în martie creditele noi de corporate au fost la cel mai ridicat nivel din ultimii 15 ani -, mai puţin pentru investiţii şi mai mult pentru a acoperi deficitul propriu de lichiditate în urma scăderii vânzărilor. Această situaţie se va accentua tot mai mult în următoarele luni pentru că vânzările scad accelerat, reducerea puterii de cumpărare prin creşterea inflaţiei şi a preţurilor începând să se simtă tot mai mult.

    La nivelul creditelor de retail – ipotecare şi consum – dobânzile încă nu frig, pentru că IRCC este la 1,8% până la finalul lunii iunie, iar în T3 va fi la 2,6%, ceea ce este un nivel care poate fi plătit.

    Dar şi IRCC va creşte, iar acest lucru se va vedea anul viitor, când va ajunge la 5-6%, în funcţie de dobânzile de pe piaţa interbancară care se tranzacţionează acum şi cele care se vor tranzacţiona în vară, toamnă şi în iarnă.

    Băncile nu se grăbesc cu majorarea dobânzilor la depozite pentru retail, dar în schimb statul a ridicat dobânzile la titlurile Tezaur la 5,5% la un an şi 6,15% la trei ani. În piaţă, băncile mari oferă dobânzi mult mai mici – 2-4% – pentru aceste scadenţe.

    Problema cea mai mare la ora actuală este legată de titlurile de stat, adică finanţarea bugetului, acolo unde dobânzile efective de tranzacţionare din piaţă – randamentele – au explodat. La titlurile pe 10 ani randamentul a fost vineri de 7,49%, la cinci ani de 7,25%, la trei ani de 6,95%, la un an de 5,92%, iar la şase luni de 5,76%. Ca să ia bani din piaţă pentru finanţarea deficitului şi rostogolirea datoriei publice, Ministerul Finanţelor a ajuns să accepte randamente de 6,9-7%.

    Tensiunea pe piaţa titlurilor de stat este destul de mare având în vedere necesarul de finanţare al Ministerului de Finanţe, inflaţia foarte mare aşteptată – de 12-15% – şi solicitările băncilor şi investitorilor în privinţa dobânzii ca să împrumute statul deteminând o solicitare a unor dobânzi din ce în ce mai mari pentru a cumpăra titluri de stat, adică datoria pe care o face România. Problema este că băncile locale, care sunt principalii cumpărători de titluri de stat, au seifurile pline, fiind la limita maximă de expunere. Asta ca să nu mai  vorbim că pentru titlurile de stat cumpărate în anii anteriori, când dobânzile erau mici, trebuie să marcheze pierderi, având în vedere scăderea valorii titlurilor de stat ca urmare a creşterii dobânzilor.

    Operaţiunile pe piaţa secundară a titlurilor de stat au explodat: dacă în aprilie nivelul mediu zilnic a fost de 10,7 miliarde de lei, joi, pe 5 mai, a ajuns la 18 miliarde de lei.

    Pilonul II de pensii, acolo unde 7,6 milioane de români au banii de pensie fără să ştie (3,75% din salariul brut merge către unul dintre cele şapte fonduri de pensii) resimte din plin scăderea valorii titlurilor de stat româneşti, astfel încât, din toamna anului trecut, valoarea unui titlu de participare într-un fond de pensii este în scădere: cine iese la pensie acum şi trebuie să-şi ridice banii din Pilonul II are o valoare a titlurilor de participare, deci a sumei acumulate, mai mică decât cei care au ieşit anul trecut în vară.

    Investitorii străini, care asigurau o parte din finanţarea bugetului în titlurile de stat pe lei, cer dobânzi mult mai mari, ceea ce face viaţa Ministerului de Finanţe tot mai dificilă. La o scădere a creşterii economice de la 4,3% la 2,3%, Ministerul de Finanţe plăteşte dobânzi de peste 6%, ceea ce înseamnă că în fiecare lună se acumulează o datorie netă tot mai mare. Noroc că PIB-ul creşte în valoare nominală prin creşterea inflaţiei.

    Aceasta este poza actuală a inflaţiei şi dobânzilor din România. Nici chiar Isărescu nu ştie ce urmează şi până unde va fi nevoit să crească dobânzile, astfel încât încerce să preia controlul inflaţiei nu în acest an, ci în următorii doi ani.

    Acest an este pierdut pentru inflaţie, nu numai în România ci peste tot în lume, şi cel mai probabil ţările occidentale se vor confrunta pentru prima dată, după 40-50 de ani, cu o inflaţie de două cifre.

    Dobânzile nu pot creşte la nivelul inflaţiei, pentru că sta ar însemna aruncarea unei arme nucleare.

    De bine, de rău, oamenii şi companiile mai au resurse financiare acumulate în anii anteriori şi pot să facă faţă creşterilor de preţuri şi majorărilor de dobânzi.

    Uitaţi-vă, cel puţin în Bucureşti, ce este în malluri, cum sunt restaurantele, cât de aglomerate sunt străzile de maşini (benzina a crescut cu 50% în şase luni), cum se cumpără city-break-urile, deşi preţurile la avion sunt mai mari cu 50% faţă de 2019 şi cum se caută vacanţe, şi nu la cele mai mici preţuri.

    Până la începutul toamnei ne descurcăm cu creşterile de preţuri, creşterea dobânzilor – decalajul de la IRCC ne salvează -, şi mai vedem ce se va întâmpla în toamnă.

    Atâta timp cât oamenii nu-şi pierd joburile, ci dimpotrivă, piaţa muncii are un decalaj între cerere şi ofertă, inflaţia poate fi plătită din buzunare, la fel şi creşterile de dobânzi.

  • S-a declanşat un nou război între şefii BNR şi patronii români de firme, care sunt acuzaţi că îşi devalizează propriile firme. “Atâta timp cât ai arbitrariul în aplicarea legii, nu vrei să ai poprire pe bunurile firmei, după care să intri în procese vreo trei ani. Fiecare se apără cu banii la el, nu în firmă.”

    Florin Pogonaru de la Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România: „Patronul nu lasă bani în firmă pentru că îi e teamă că statul poate născoci o nouă lege peste noapte şi va rămâne fără ei“.

    Antreprenorii români îşi decapitalizează companiile din cauză că legislaţia este impredictibilă, spune Florin Pogonaru, preşe­dintele Aso­ciaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). Declaraţiile sale vin în contextul în care Florin Georgescu, primviceguvernator al Băncii Naţionale a României, a aruncat mănuşa antre­prenorilor, îndemnându-i să aducă în firme 32 de miliarde de euro, pentru ca băncile să-i finanţeze şi să se dezvolte. El a menţionat că în prezent doar 12% dintre companiile din România sunt bancabile.

    „Patronii se protejează de aplicarea arbitrară a legii, de tot felul de legislaţie care apare peste noapte. (…) Atâta timp cât ai impredictibilitate în legislaţie, mediul de afaceri se apără cum poate, se apără cu banii la el, nu în spaţiul public, respectiv în firme. Atâta timp cât ai arbitrariul în aplicarea legii, nu vrei să ai poprire pe bunurile firmei după care să intri în procese vreo trei ani. Şi avem cazuri concrete, sunt sute, mii de cazuri pe an. Vă aduc aminte de o rafinărie din Ploieşti care a dat a dat faliment pentru că i s-a pus poprire pe conturi şi a câştigat totul după zece ani în faliment“, a declarat Florin Pogonaru în cadrul emisiunii de business ZF Live.

    Dacă guvernanţii vor să schimbe comportamentul antreprenorilor, să o facă prin reguli fiscale noi, spune Marius Ştefan, cofondator al Autonom Services, furnizor integrat de servicii de mobilitate cu afaceri de 394 de milioane de lei anul trecut.

    „Noi, la Autonom Services, nu am dat niciodată dividende şi am păstrat tot timpul profiturile în cadrul companiei ca să capitalizăm firma pentru că suntem o companie în creştere şi avem nevoie de capital ca să ne putem dezvolta. Dar, în acelaşi timp, înţeleg comportamentul din economie şi acesta este prevalent în special în rândul companiilor mai mici şi mijlocii. Regulile fiscale determină comportamentul companiilor. Câtă vreme avem impozit pe dividende de 5%, e mult mai rentabil să îţi scoţi dividendele în România decât în ţările din regiune. Şi apoi să poţi folosi banii respectivi altfel, deja impozitaţi, decât să îi laşi în companie“, a spus Marius Ştefan de la Autonom Services.

    În opinia lui Florin Pogonaru, există o reacţie de apărare a mediului de afaceri la ce se întâmplă în spaţiul public.

    „Există un comportament care nu este în regulă în privinţa exitului de pe piaţă. Tot discutăm că 20% – 30% dintre firme nu au depus bilanţul, trebuie să existe proceduri de ieşire de pe piaţă imediat. Nu trebuie să se transforme într-o dezbatere politică despre ce face mediul de afaceri, despre faptul că 20% dintre firme trebuie desfiinţate. Ele trebuie desfiinţate pentru că niciodată nu au fost înfiinţate cu un scop economic şi pentru a trăi pe termen lung“, a detaliat Pogonaru.

    El afirmă că economia are o serie de dezechilibre care permit crearea unor anomalii. El a dat exemplul impozitării excesivă a muncii în raport cu capitalul şi toate portiţele care se găsesc pentru ca diverse categorii profesionale să evite plata taxelor pe muncă.

    „Astfel ajungem la microîntreprinderi, la tot felul de PFA-uri, drepturi de autor şi mai ştiu eu ce alte minuni. Deci poluăm mediul de afaceri pentru că nu avem tăria să ne oprim şi să spunem că avem o legislaţie care creează artificial firme care nu vor fi niciodată viabile, care devin un pericol inclusiv pentru firmele viabile.“

    În plus, subliniază el, privatizarea băn­cilor şi aducerea de capital străin nu a rezol­vat problema finanţărilor necesare în companii.

    „Am înţeles de abia în ultima vreme că problema finanţărilor nu se rezolvă aşa, problema finanţărilor nu se rezolvă numai prin finanţare, prin împrumuturi, trebuie să existe o armonie cu finanţarea prin equity, o armonie cu finanţarea start-up-urilor prin venture capital care să creeze primii muguri de întreprinderi creative, întreprinderi care adaugă valoare mare. Dintre ele, cele care trec în fazele următoare îşi vor găsi finanţări adecvate prin private equity şi alte lucruri.“

    Cazurile în care proprietarii îşi extrag profitul din companii şi îl ţin în buzunare este întâlnit în principal în cazul compa­niilor mici, iar firmele cu cifră de afaceri de peste 10 mil. euro au o altă logică a finanţării, mai spune preşedintele AOAR. 

    „Discutăm aici este în primul rând despre firmele foarte mici. Adică asta reflectă un anume nivel de „mobilitate“ a capitalului. Când ai ajuns o firmă pe la

    10 milioane cifră de afaceri, când ai credite bancare, intri într-o altfel de logică şi nu te mai joci aşa cu banii. Deci ar trebui făcute şi analize mai ales prin prisma aceasta: cât din toată povestea asta este de la firme cu cifră de afaceri peste 10 milioane de euro. Probabil că extrem de puţin pentru că aceste firme au un altfel de logică a finanţării“, explică Pogonaru.

    Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR): Atâta timp cât ai impredictibilitate în legislaţie, mediul de afaceri se apără cum poate, se apără cu banii la el, nu în spaţiul public, respectiv în firme.

    Marius Ştefan, antreprenor, cofondator al Autonom Services: Noi nu am dat niciodată dividende. Dar înţeleg comportamentul din economie (…) Regulile fiscale determină comportamentul companiilor. Câtă vreme avem impozit pe dividende de 5%, e mult mai rentabil să le scoţi aici.

  • ROBOR, un indicator de referinţă unde BNR nu are niciun mijloc de intervenţie, spre deosebire de IRCC sau piaţa valutară

    Luni, 2 mai, indicele ROBOR la 3 luni, folosit ca referinţă în acordarea creditelor în lei companilor şi persoanelor fizice, a fost cotat de bănci la 5, 01%, cel mai ridicat nivel din ultimii nouă ani.

    În mai 2012, deci acum 10 ani, ROBOR a fost cotat la 4,5%, dar în decembrie 2012  crescuse la 6,3%. De atunci ROBOR a scăzut continuu, pe fondul reducerii inflaţiei – vă mai amintiţi de scăderea TVA la alimente -, astfel încât în 2017 ajunsese la 0,6%. Atunci inflaţia era negatiă, un eveniment care nu fusese prevăzut nici de BNR, nici de economişti.    

    Când inflaţia a început să crească din nou în perioada 2018-2019, băncile au ajuns să coteze ROBOR la 3,5%, mai ales că şi BNR a crescut dobânda de referinţă la 2,5%.

    Între timp Dragnea, Vîlcov şi Zamfir, liderii PSD, partidul aflat la guvernare, au  venit cu un nou indicator de referinţă pentru creditele de consum, creditele ipotecare Prima Casă şi ipotecare clasice – IRCC, care reflectă nivelul mediu de  dobândă din piaţa interbancară la care efectiv se făceau tranzacţii, spre deosebire de ROBOR, care este o dobândă pe care o cotează băncile pe diferite intervale, dar unde se fac foarte puţine tranzacţii.

    Au fost perioade în care băncile cotau dobânzile, ROBOR era calculat, anunţat de către BNR la ora 11.00, dar în spate nu erau tranzacţii. Dar în piaţa bancară, acolo unde băncile cumpără şi vând lei, se făceau tranzacţii la o dobândă mai mică decât cotaţiile afişate pentru ROBOR.

    Dar în martie 2020 a venit COVIDUL, iar BNR a tăiat rapid dobânda de referinţă de la 2,5% la 2%, ceea ce a dus şi la scăderea ROBOR. De la 2%, BNR a mai tăiat dobânda de trei ori, astfel încât la începutul anului 2021 dobânda de referinţă ajunsese la 1,25%, cel mai redus nivel consemnat în istoria BNR. La fel, ROBOR a scăzut în iunie 2021 la 1,49%, după ce în ianuarie 2021 fusese cotat la 2,01%, iar în mai, exact acum un an, ajunsese la 1,59%.

    Din vara lui 2021a apărut inflaţia, astfel încât, în decembrie, la finalul anului, ROBOR a ajuns să fie cotat la 3,01%, la o inflaţie de aproape 6%. Acum, la începutul lunii mai, avem un ROBOR de 5,01%, la o inflaţie de 10,15% înregistrată în martie, iar în aprilie şi în mai probabil că inflaţia se va duce spre 12%.

    Problema este că BNR nu are niciun mijloc de intervenţie asupra ROBOR-ului, adică nu poate influenţa mişcarea lui, nu poate vinde sau cumpăra bani astfel încât băncile care cotează ROBOR să crească sau să scadă nivelul lui.

    Nu ştiu dacă BNR vede asta ca o problemă.

    Pe piaţa valutară, BNR poate cumpăra sau vinde valută, administrând astfel evoluţia cursului de schimb leu/euro.

    La fel, BNR poate să intervină pe piaţa monetară interbancară, să dea lichiditate sau să ia lichiditate şi să influenţeze astfel nivelul de dobândă la care tranzacţionează băncile. Iar în acest fel influenţează nivelul IRCC. Acum, IRCC este cotat la 1,8% pe baza tranzacţiilor din trimestrul IV 2021.

    În trimestrul al III-lea, nivelul IRCC va fi de 2,6%, calculat pe baza tranzacţiilor realizate în trimestrul I din acest an. Tranzacţiile efective din piaţă sunt cu un punct procentual mai jos decât nivelul pe care îl afişează băncile pentru ROBOR, conform datelor statistice.

    Băncile justifică cotaţiile mai mari la ROBOR prin faptul că acest indicator urmăreşte evoluţia inflaţiei viitoare şi nu are nicio legătură cu ceea ce se petrece efectiv pe piaţa interbancară, acolo unde dobânzile la lei sunt influenţate de alte repere – lichiditstea de pe piaţţa monetară, intervenţiile BNR, necesarul de finanţare al Ministrului de Finanţe şi politica monetară a Băncii Naţionale, care absoarbe sau măreşte lichiditatea din piaţă.

    Dar totuşi există această discrepanţă, în care clienţii plătesc un ROBOR mai mare decât ceea ce se întâmplă în piaţă, fără ca băncile să tranzacţioneze prea mult sau chiar deloc la aceste dobânzi pebanza cărora se calculează ROBOR.

    Şi mai ales că băncile pot cota ROBOR la orice nivel, fără ca Banca Baţională să poată să intervină aşa cum o face pe piaţa valutară, sau cum o face, indirect, pentru IRCC, fără ca acesta să fie adevărata ţintă.

    În aceste condiţii, mai are sens ROBOR?

  • Românii cu credite primesc o veste proastă înainte de Paşte. Anunţul făcut de BNR pe care mulţi nu-şi doreau sa-l audă în aceste momente

    Indicele ROBOR la trei luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate înainte de luna mai 2019, a fost cotat miercuri la 4,79%, în creştere faţă de marţi, când indicele a atins 4,76%.

    La începutul acestei luni, indicele ROBOR la 3 luni era cotat la 4,60%, în timp ce la începutul lunii martie acesta era cotat la 3,87%.

    Indicele ROBOR la 3 luni a început anul 2022 la 3,02%. Creşterea indicelui la nivelul actual a început în data de 24 februarie, când Rusia de declarat război Ucrainei, moment în care indicele a crescut de la 3,56% în data de 23 februarie 2022 la 3,61% în data de 24 februarie 2022.

    Din acel moment, indicele ROBOR la 3 luni a avut un trend ascendent destul de abrupt până în ziua de astăzi când era cotat la 4,79%.

    Tot miercuri, indicele ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, a urcat la 4,95%, în timp ce indicele ROBOR la 12 luni, care reprezintă rata dobânzii plătită la creditele în lei atrase de băncile comerciale de la alte bănci comerciale pentru o perioadă de 12 luni, a urcat la 5,04%.

    ROBOR reprezintă rata medie a dobânzii la care băncile româneşti se împrumută între ele, în lei. Evoluţia ROBOR este influenţată de mai mulţi factori dintre care cei mai importanţi se referă la politica monetară a BNR, lichiditatea de pe piaţa, inflaţia şi politica fiscală.

     

     

  • Românii cu credite primesc o veste proastă înainte de Paşte. Anunţul făcut de BNR pe care mulţi nu-şi doreau sa-l audă în aceste momente

    Indicele ROBOR la trei luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate înainte de luna mai 2019, a fost cotat joi la 4,73%, în creştere faţă de miercuri, când indicele a atins 4,71%.

    La începutul acestei luni, indicele ROBOR la 3 luni era cotat la 4,60%, în timp ce la începutul lunii martie acesta era cotat la 3,87%.

    Indicele ROBOR la 3 luni a început anul 2022 la 3,02%. Creşterea indicelui la nivelul actual a început în data de 24 februarie, când Rusia de declarat război Ucrainei, moment în care indicele a crescut de la 3,56% în data de 23 februarie 2022 la 3,61% în data de 24 februarie 2022.

    Din acel moment, indicele ROBOR la 3 luni a avut un trend ascendent destul de abrupt până în ziua de astăzi când era cotat la 4,73%.

    Tot joi, indicele ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, a urcat la 4,90%, în timp ce indicele ROBOR la 12 luni, care reprezintă rata dobânzii plătită la creditele în lei atrase de băncile comerciale de la alte bănci comerciale pentru o perioadă de 12 luni, a urcat la 4,97%.

    ROBOR reprezintă rata medie a dobânzii la care băncile româneşti se împrumută între ele, în lei. Evoluţia ROBOR este influenţată de mai mulţi factori dintre care cei mai importanţi se referă la politica monetară a BNR, lichiditatea de pe piaţa, inflaţia şi politica fiscală.

     

     

  • Norii negri ai inflaţiei. Rata anuală a inflaţiei va creşte probabil ceva mai pronunţat în următoarele luni decât s-a anticipat în prognoza pe termen mediu din februarie, care indica majorarea ei la 11,2% în iunie, anticipează banca centrală. BNR vorbeşte despre accelerarea “semnificativ peste aşteptări” a creşterilor generalizate de preţuri

    Rata anuală a inflaţiei va creşte, potrivit noilor analize, probabil ceva mai pronunţat în următoarele luni decât s-a anticipat în prognoza pe termen mediu din februarie, care indica majorarea ei la 11,2% în luna iunie, urmată de o descreştere graduală, până la 9,6% în decembrie 2022, dar mai abruptă în semestrul II 2023, implicând coborârea acesteia la 3,2% la finele anului, anticipează membrii boardului BNR.

    Banca centrală vorbeşte despre accelerarea “semnificativ peste aşteptări” a creşterilor generalizate de preţuri, sub impactul scumpirii materiilor prime, a energiei şi a transportului.

    “Responsabile de înrăutăţirea suplimentară a perspectivei apropiate a inflaţiei continuă să fie şocurile adverse pe partea ofertei, au subliniat membrii Consiliului, remarcând că, în actualul context, principalii ei determinanţi sunt majorările mult mai ample anticipate a fi consemnate de preţul combustibililor, şi mai ales de preţurile alimentelor procesate, în principal sub influenţa creşterii mai puternice a cotaţiilor ţiţeiului şi ale materiilor prime agroalimentare, pe fondul războiului din Ucraina şi al sancţiunilor internaţionale instituite. S-a observat că efectele inflaţioniste astfel exercitate sunt aşteptate să domine pe orizontul apropiat de timp impactul dezinflaţionist substanţial prezumat a fi generat de prelungirea cu încă un an a schemelor de plafonare a preţurilor la energia electrică şi gazele naturale pentru consumatorii casnici. Totodată, s-a sesizat că efectele inflaţioniste adiţionale vor afecta cu precădere dinamica componentei de bază a inflaţiei, dată fiind inclusiv ponderea ridicată deţinută în coşul acesteia de alimentele procesate”, se arată în minuta şedinţei de politică monetară a Consiliului de administraţie al BNR din 5 aprilie 2022, publicată astăzi.

    În luna martie, inflaţia anuală a ajuns la două cifre, urcând la 10,2%.

    În viziunea BNR, modul de evaluare şi de includere în calculul IPC a impactului schemelor de sprijin continuă să fie grevat de incertitudini însemnate şi balanţa integrală a riscurilor generate de factorii pe partea ofertei rămâne înclinată în sens ascendent, cel puţin pe termen scurt, în contextul războiului din Ucraina şi al sancţiunilor asociate, cu potenţiale implicaţii mai severe asupra cotaţiilor petrolului şi mărfurilor agroalimentare, precum şi asupra lanţurilor de producţie şi aprovizionare.

    În urma analizei, membrii Consiliului au apreciat în mod unanim că perspectiva apropiată a inflaţiei şi riscurile la adresa ei induse de şocurile globale pe partea ofertei reclamă continuarea majorării ratei dobânzii-cheie cu 0,50 puncte procentuale, în vederea ancorării anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu şi a prevenirii declanşării unei creşteri autoîntreţinute a nivelului general al preţurilor de consum – eventual printr-o spirală salarii-preţuri –, dar şi din perspectiva credibilităţii băncii centrale.

    În acelaşi timp, s-a reafirmat că o eventuală tentativă a băncii centrale de a contracara efectele inflaţioniste directe ale şocurilor adverse pe partea ofertei ar fi nu doar ineficace, ci chiar contraproductivă, întrucât ar provoca pierderi ample activităţii economice şi ocupării forţei de muncă pe termen mai lung, potrivit minutei BNR.

    …………………………………………………………………………………

    Citiţi mai jos comunicatul integral al BNR:

     Minuta şedinţei de politică monetară a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României din 5 aprilie 2022

    Data publicării: 15 aprilie 2022

     

    Membri ai Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României prezenţi la şedinţă: Mugur Isărescu, preşedinte al Consiliului de administraţie şi guvernator al Băncii Naţionale a României; Florin Georgescu, vicepreşedinte al Consiliului de administraţie şi prim-viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Leonardo Badea, membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Eugen Nicolăescu, membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Csaba Bálint, membru al Consiliului de administraţie; Gheorghe Gherghina, membru al Consiliului de administraţie; Cristian Popa, membru al Consiliului de administraţie; Dan-Radu Ruşanu, membru al Consiliului de administraţie; Virgiliu-Jorj Stoenescu, membru al Consiliului de administraţie.

    În cadrul şedinţei, Consiliul de administraţie a discutat şi adoptat decizia de politică monetară, pe baza datelor şi analizelor privind evoluţiile macroeconomice, financiare şi monetare curente şi de perspectivă prezentate de direcţiile de specialitate şi a altor informaţii interne şi externe disponibile.

    În discuţiile privind comportamentul recent al inflaţiei, membrii Consiliului au arătat că rata anuală a inflaţiei a continuat să crească gradual în primele două luni ale anului curent, contrar previziunilor, urcând la 8,53 la sută în februarie, de la 8,19 la sută în decembrie 2021, chiar dacă evoluţia de ansamblu a componentelor exogene ale IPC a devenit dezinflaţionistă, în condiţiile în care scăderile de dinamică consemnate de preţurile la energie electrică şi gaze naturale – pe fondul unui efect de bază şi al schemelor extinse de compensare şi plafonare -, au devansat consistent, ca impact, creşterile peste aşteptări înregistrate de preţul combustibililor, de preţurile LFO şi de cele administrate.

    În schimb, rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat şi-a accentuat trendul ascendent, inclusiv în raport cu previziunile, mărindu-se la 5,9 la sută în februarie, de la 4,7 la sută în decembrie 2021. Avansul ei a fost însă antrenat, şi de această dată, în principal de segmentul alimentelor procesate, în condiţiile accelerării semnificativ peste aşteptări a creşterilor generalizate de preţuri, sub impactul scumpirii materiilor prime, a energiei şi a transportului.

    Contribuţiile mai modeste aduse de subcomponenta mărfurilor nealimentare şi de cea a serviciilor au fost totuşi în creştere faţă de trimestrul precedent, au remarcat mai mulţi membri ai Consiliului, dată fiind mărirea sferei de cuprindere şi a majorărilor acestor preţuri, cel mai probabil în corelaţie cu scumpirea bunurilor importate şi cu creşterea suplimentară a costurilor de producţie pe plan intern, cuplate cu o cerere încă solidă de anumite servicii, inclusiv pe fondul severităţii scăzute a valului 5 al pandemiei şi a restricţiilor asociate.

    În urma analizei, s-a convenit că şi recenta accelerare a ascensiunii ratei anuale a inflaţiei de bază este atribuibilă şocurilor pe partea ofertei, mai ales celor externe, ale căror efecte directe şi indirecte au fost potenţate de cotele tot mai înalte ale aşteptărilor inflaţioniste pe termen scurt, de rezilienţa cererii pentru anumite servicii, precum şi de ponderea considerabilă deţinută în coşul de consum de bunurile alimentare şi de cele importate. În discuţii, membrii Consiliului au evocat creşterile mai pronunţate consemnate în perioada recentă de preţurile producţiei industriale la nivel european şi pe plan intern – sub influenţa majorării costurilor cu energia, transportul şi cu alte materii prime, inclusiv agroalimentare, precum şi ca efect al problemelor persistente în lanţurile globale de valoare adăugată –, ce se pot transfera, cu un anumit decalaj de timp, dar şi în funcţie de condiţiile cererii, asupra preţurilor cvasi-totalităţii bunurilor şi serviciilor destinate consumului. Totodată, au fost evidenţiate noile ajustări consistente în sens ascendent ale anticipaţiilor inflaţioniste pe termen scurt ale agenţilor economici, însoţite şi de o foarte recentă majorare semnificativă a celor pe termen mai lung ale analiştilor bancari, precum şi măsurile guvernamentale de protejare a puterii de cumpărare a consumatorilor aplicate deja, de natură să susţină, alături de majorarea unor transferuri sociale, redresarea dinamicii venitului disponibil real în debutul anului curent.

    În ceea ce priveşte poziţia ciclică a economiei, membrii Consiliului au arătat că activitatea economică a continuat să slăbească în intensitate în trimestrul IV 2021 mai mult decât s-a anticipat, comprimându-se cu 0,1 la sută în raport cu precedentele trei luni, însă exclusiv ca urmare a deteriorării semnificative a performanţelor agriculturii. S-a concluzionat că evoluţiile fac probabilă menţinerea excedentului de cerere agregată la o valoare foarte scăzută în acest interval, în linie cu prognoza din februarie 2022, date fiind inclusiv implicaţiile noii revizuiri a seriei de date statistice privind evoluţia PIB pe parcursul anilor 2020 şi 2021.

    Totodată, s-a observat că dinamica anuală a PIB a consemnat în trimestrul IV 2021 o scădere sensibil mai pronunţată decât cea prognozată, la 2,4 la sută, de la 6,9 la sută în trimestrul III, dar aproape integral pe seama descreşterii la o valoare semnificativ negativă a contribuţiei variaţiei stocurilor. Consumul gospodăriilor populaţiei şi-a diminuat doar uşor aportul pozitiv, iar formarea brută de capital fix şi-a ameliorat întrucâtva contribuţia, cu toate că dinamica ei anuală a rămas marginal negativă, în principal ca urmare a contracţiei în termeni anuali suferite de investiţiile nete în utilaje.

    În acelaşi timp, exportul net şi-a atenuat impactul contracţionist, în condiţiile în care scăderea variaţiei anuale a importului de bunuri şi servicii a devansat-o pe cea a exportului. Pe acest fond, creşterea anuală a soldului negativ al balanţei comerciale a decelerat semnificativ faţă de trimestrul III 2021, dată fiind şi restrângerea decalajului nefavorabil dintre dinamica în ascensiune a preţurilor importurilor şi cea a exporturilor. În schimb, deficitul de cont curent şi-a mărit substanţial avansul în termeni anuali, sub influenţa deteriorării balanţei veniturilor secundare, pe seama diminuării intrărilor de fonduri UE de natura contului curent, în raport cu aceeaşi perioadă a anului precedent.

    Creşterea în consecinţă a deficitului de cont curent la 7,0 la sută din PIB în anul 2021, de la 5,0 la sută în 2020, a fost considerată deosebit de îngrijorătoare de către membrii Consiliului, chiar dacă parţial ea poate fi atribuită înrăutăţirii raportului de schimb şi altor factori conjuncturali, iar gradul de acoperire a acestui deficit cu investiţii străine directe şi transferuri de capital s-a mărit uşor, rămânând însă relativ scăzut. Totodată, s-a observat că, creşterea cu 5,9 la sută a economiei în 2021 a fost determinată într-o proporţie covârşitoare de consumul privat şi că un aport relativ însemnat a fost adus de variaţia stocurilor, în timp ce contribuţia sensibil mai mică adusă de formarea brută de capital fix nu a depăşit-o pe cea din anul precedent.

    Referitor la piaţa muncii, membrii Consiliului au evidenţiat caracterul mixt al evoluţiilor recente, precum şi necesitatea continuării monitorizării atente a parametrilor acestei pieţe. S-a arătat că efectivul salariaţilor din economie s-a mărit uşor în decembrie 2021 şi ianuarie 2022, ajungând la un nivel record, dar în acelaşi timp, rata şomajului BIM s-a majorat în decembrie 2021 la 5,7 la sută – după scăderea ei la 5,4 la sută în trimestrul III -, iar în primele două luni din 2022 s-a menţinut constantă, semnificativ deasupra minimului istoric atins în vara anului 2019.

    Totodată, dinamica anuală a câştigului salarial mediu brut nominal a consemnat doar un avans modest în debutul anului curent, deşi ceva mai pronunţat în sectorul privat, în timp ce deficitul de forţă de muncă raportat de companii şi-a accelerat creşterea în primul trimestru din 2022, de la un nivel totuşi sensibil inferior vârfului înregistrat la jumătatea lui 2019; în acelaşi timp, intenţiile de angajare pe orizontul apropiat de timp, relevate de sondaje de specialitate, s-au mărit în primele două luni, dar au cunoscut o ajustare descendentă moderată în martie.

    S-a apreciat că, în acest context, presiuni de creştere a salariilor ar putea să se manifeste cel puţin în sectoare confruntate cu dificultăţi în atragerea de personal calificat, mai ales pe fondul dinamicii înalte şi în ascensiune a inflaţiei. Influenţe în sensul frânării creşterii sunt însă de aşteptat din politica salarială prezumată a fi menţinută în sectorul public în acest an, precum şi din majorarea amplă a costurilor cu materiile prime, energia şi transportul, ce face probabil dificilă acomodarea integrală a unor eventuale revendicări salariale substanţiale, au susţinut mai mulţi membri ai Consiliului.

    În acelaşi timp, s-a convenit că incertitudinile şi riscurile la adresa evoluţiilor de pe piaţa muncii sunt considerabil crescute, în perspectivă apropiată, de invazia Rusiei în Ucraina şi de sancţiunile internaţionale instituite ca răspuns, de natură să exacerbeze criza energetică şi perturbările în lanţurile de producţie-aprovizionare şi să accentueze creşterea preţurilor altor mărfuri. Impactul acestora asupra parametrilor pieţei va fi, totuşi, atenuat probabil de măsurile guvernamentale de sprijin – vizând inclusiv costul cu energia al firmelor şi situaţia angajaţilor companiilor supuse sancţiunilor -, dar şi de ridicarea tuturor restricţiilor de mobilitate la începutul lunii martie, odată cu încetarea stării de alertă, au considerat unii membri ai Consiliului.

    Pe orizontul ceva mai îndepărtat de timp, incertitudini sunt asociate şi capacităţii unor firme de a rămâne viabile după sistarea măsurilor de sprijin guvernamental şi în contextul costurilor ridicate cu energia şi transportul, dar şi al nevoii de tehnologizare, ce ar putea conduce la restructurări sau falimente. Importante pentru situaţia viitoare a pieţei muncii sunt, de asemenea, viteza şi efectele digitalizării şi automatizării pe plan intern şi internaţional, precum şi implicaţiile recursului în creştere al angajatorilor la lucrători extracomunitari.

    În ceea ce priveşte condiţiile financiare, membrii Consiliului au arătat că principalele cotaţii ale pieţei monetare interbancare şi-au accelerat creşterea în februarie şi martie, atingând valori record ale ultimilor 9 ani, sub impulsul noii majorări a ratei dobânzii de politică monetară, precum şi pe fondul înăspririi pronunţate a condiţiilor lichidităţii şi al aşteptărilor privind continuarea creşterii ratei dobânzii-cheie. Totodată, au fost remarcate creşterile ample consemnate de randamentele titlurilor de stat în primele zile din martie, doar parţial corectate ulterior, în condiţiile deteriorării abrupte a sentimentului investitorilor financiari, mai ales faţă de pieţele din Europa Centrală şi de Est, odată cu declanşarea războiului din Ucraina şi cu instituirea sancţiunilor internaţionale.

    În această conjunctură, şi cursul de schimb leu/euro a cunoscut o ajustare ascendentă, mult mai modestă totuşi decât cele evidenţiate în regiune, şi succedată de o cvasi-stabilizare pe noul palier, în contextul acţiunilor BNR în sfera gestionării lichidităţii, dar şi pe fondul relativei calmări ulterioare a volatilităţii pe piaţa financiară internaţională. Riscurile la adresa ratei de schimb a leului rămân însă ridicate, şi cu potenţiale consecinţe asupra inflaţiei şi a indicatorilor de vulnerabilitate externă, au atenţionat membrii Consiliului, evocând atât dimensiunea dezechilibrului extern şi riscurile la adresa consolidării bugetare induse de războiul din Ucraina, cât şi perspectiva normalizării mai rapide a conduitei politicii monetare de către bănci centrale majore, în principal de către Fed, precum şi creşterea alertă a ratelor dobânzilor reprezentative de către bănci centrale din regiune, inclusiv în condiţiile înrăutăţirii percepţiei de risc asupra economiilor din proximitatea conflictului militar.

    Membrii Consiliului au observat, de asemenea, că rata medie a dobânzii la creditele noi s-a înscris în ianuarie pe o tendinţă ferm ascendentă, inclusiv ca efect al creşterii IRCC, care se va accelera începând cu trimestrul II, iar cea aferentă depozitelor noi la termen şi-a accentuat uşor în ianuarie-februarie ascensiunea amorsată în trimestrul III 2021 – vizibil mai lentă, totuşi, şi atribuibilă în mare parte segmentului societăţilor nefinanciare. În acelaşi timp, s-a sesizat că dinamica anuală de două cifre a creditului acordat sectorului privat a continuat să urce în primele două luni din 2022, ajungând la 15,8 la sută în februarie, în principal pe seama evoluţiei împrumuturilor în lei ale societăţilor nefinanciare, condiţii în care ponderea în total a componentei în monedă naţională s-a mărit la 72,5 la sută.

    În ceea ce priveşte evoluţiile viitoare, membrii Consiliului au arătat că, potrivit noilor analize, rata anuală a inflaţiei va creşte probabil ceva mai pronunţat în următoarele luni decât s-a anticipat în prognoza pe termen mediu din februarie, care indica majorarea ei la 11,2 la sută în luna iunie, urmată de o descreştere graduală, până la 9,6 la sută în decembrie 2022, dar mai abruptă în semestrul II 2023, implicând coborârea acesteia la 3,2 la sută la finele anului.

    Responsabile de înrăutăţirea suplimentară a perspectivei apropiate a inflaţiei continuă să fie şocurile adverse pe partea ofertei, au subliniat membrii Consiliului, remarcând că, în actualul context, principalii ei determinanţi sunt majorările mult mai ample anticipate a fi consemnate de preţul combustibililor, şi mai ales de preţurile alimentelor procesate, în principal sub influenţa creşterii mai puternice a cotaţiilor ţiţeiului şi ale materiilor prime agroalimentare, pe fondul războiului din Ucraina şi al sancţiunilor internaţionale instituite. S-a observat că efectele inflaţioniste astfel exercitate sunt aşteptate să domine pe orizontul apropiat de timp impactul dezinflaţionist substanţial prezumat a fi generat de prelungirea cu încă un an a schemelor de plafonare a preţurilor la energia electrică şi gazele naturale pentru consumatorii casnici. Totodată, s-a sesizat că efectele inflaţioniste adiţionale vor afecta cu precădere dinamica componentei de bază a inflaţiei, dată fiind inclusiv ponderea ridicată deţinută în coşul acesteia de alimentele procesate.

    În acelaşi timp, s-a convenit că modul de evaluare şi de includere în calculul IPC a impactului schemelor de sprijin continuă să fie grevat de incertitudini însemnate şi că balanţa integrală a riscurilor generate de factorii pe partea ofertei rămâne înclinată în sens ascendent, cel puţin pe termen scurt, în contextul războiului din Ucraina şi al sancţiunilor asociate, cu potenţiale implicaţii mai severe asupra cotaţiilor petrolului şi mărfurilor agroalimentare, precum şi asupra lanţurilor de producţie şi aprovizionare.

    În urma analizei, membrii Consiliului au apreciat în mod unanim că perspectiva apropiată a inflaţiei şi riscurile la adresa ei induse de şocurile globale pe partea ofertei reclamă continuarea majorării ratei dobânzii-cheie cu 0,50 puncte procentuale, în vederea ancorării anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu şi a prevenirii declanşării unei creşteri autoîntreţinute a nivelului general al preţurilor de consum – eventual printr-o spirală salarii-preţuri –, dar şi din perspectiva credibilităţii băncii centrale. În acelaşi timp, s-a reafirmat că o eventuală tentativă a băncii centrale de a contracara efectele inflaţioniste directe ale şocurilor adverse pe partea ofertei ar fi nu doar ineficace, ci chiar contraproductivă, întrucât ar provoca pierderi ample activităţii economice şi ocupării forţei de muncă pe termen mai lung.

    În ceea ce priveşte presiunile inflaţioniste pe partea cererii, membrii Consiliului au observat că actualele evaluări indică o reaccelerare uşoară a creşterii economiei în trimestrul I 2022, urmată însă de o nouă încetinire în trimestrul II, sub impactul războiului din Ucraina şi al sancţiunilor asociate. Evoluţiile implică continuarea scăderii în acest interval a dinamicii anuale a PIB la valori vizibil mai joase decât cele previzionate anterior şi fac probabilă menţinerea excedentului de cerere agregată în semestrul I 2022 pe un palier semnificativ inferior celui anticipat în luna februarie. Astfel, din partea poziţiei ciclice a economiei sunt de aşteptat presiuni inflaţioniste modice în perspectivă apropiată, şi implicit mai estompate decât cele anticipate anterior, au conchis membrii Consiliului.

    Totodată, s-a sesizat că evoluţiile recente ale indicatorilor cu frecvenţă ridicată indică consumul privat drept determinant major al scăderii dinamicii anuale a economiei în trimestrul I 2022. În schimb, din partea formării brute de capital fix este posibil un aport uşor ameliorat, în principal pe seama lucrărilor de construcţii, iar din partea exportului net o contribuţie negativă mai redusă, în condiţiile în care înrăutăţirea decalajului nefavorabil dintre dinamica în creştere considerabilă a importurilor de bunuri şi servicii şi cea mai puţin ascendentă a exporturilor din luna ianuarie a decurs probabil prioritar din evoluţia adversă a preţurilor externe. Acestea au avut însă drept consecinţă o cvasi-triplare a deficitului comercial în ianuarie în raport cu aceeaşi lună a anului trecut, precum şi o creştere anuală record a deficitului de cont curent, inclusiv ca urmare a deteriorării uşoare a balanţei veniturilor primare, au semnalat mai mulţi membri ai Consiliului.

    În acelaşi timp, s-a arătat în mod repetat că incertitudinile şi riscurile la adresa prognozei pe termen mediu a inflaţiei sunt considerabil amplificate de războiul din Ucraina şi de sancţiunile asociate, ce pot slăbi activitatea economică, dar şi potenţialul ei de creştere, pe multiple căi, mai cu seamă prin agravarea crizei energetice şi a blocajelor în lanţuri de producţie, precum şi prin accentuarea creşterii preţurilor altor mărfuri, cu precădere a celor agroalimentare. S-a observat că eventuale evoluţii mai nefavorabile din această sferă ar afecta suplimentar atât puterea de cumpărare şi încrederea consumatorilor, cât şi activitatea, profiturile şi planurile de investiţii ale firmelor, dar şi dinamica economiei la nivel european/mondial, precum şi percepţia de risc asupra economiilor din regiune, cu impact asupra costurilor de finanţare.

    În acest context, membrii Consiliului şi-au exprimat din nou preocupările legate de perspectiva absorbţiei fondurilor europene, mai ales a celor aferente programului Next Generation EU, care este condiţionată de îndeplinirea unor ţinte şi jaloane stricte, însă este esenţială pentru accelerarea reformelor structurale, inclusiv a tranziţiei energetice, dar şi pentru contrabalansarea, cel puţin parţială, a impactului exercitat de războiul din Ucraina şi de sancţiunile asociate, precum şi de consolidarea fiscală.

    A fost remarcată însă şi ameliorarea recentă a situaţiei epidemiologice pe plan intern, care a condus la încetarea stării de alertă şi la ridicarea tuturor restricţiilor de mobilitate mai devreme decât s-a anticipat, cu consecinţe favorabile asupra activităţii economice. În acelaşi sens, au fost evocate măsurile guvernamentale aplicate/prefigurate vizând protejarea puterii de cumpărare a populaţiei şi sprijinirea companiilor, dar şi accelerarea unor investiţii în sectorul energetic, precum şi gestionarea situaţiei refugiaţilor.

    Inclusiv în aceste condiţii, membrii Consiliului au convenit că o sursă de incertitudini şi riscuri crescute la adresa previziunilor o constituie conduita viitoare a politicii fiscale, având în vedere, pe de o parte, cerinţa continuării consolidării bugetare în contextul procedurii de deficit excesiv şi al tendinţei de înăsprire a condiţiilor de finanţare, iar, pe de altă parte, actuala conjunctură economică şi socială dificilă pe plan intern şi global, marcată de implicaţiile războiului din Ucraina şi ale sancţiunilor impuse Rusiei.

    În aprecierea unanimă a membrilor Consiliului, contextul analizat reclamă continuarea majorării cu 0,50 puncte procentuale a ratei dobânzii de politică monetară, în vederea ancorării anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu şi a stimulării economisirii, pentru a se asigura readucerea durabilă a ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta staţionară de 2,5 la sută ±1 punct procentual, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile.

    Totodată, s-a susţinut necesitatea păstrării controlului ferm asupra lichidităţii de pe piaţa monetară şi a fost reiterată importanţa continuării monitorizării atente a evoluţiilor mediului intern şi internaţional, care să permită adecvarea instrumentelor de care dispune BNR în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental privind stabilitatea preţurilor pe termen mediu.

    În aceste condiţii, Consiliul de administraţie al BNR a decis în unanimitate majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 3,00 la sută, de la 2,50 la sută. Totodată, s-a decis majorarea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 4,00 la sută, de la 3,50 la sută şi creşterea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 2,00 la sută, de la 1,50 la sută. În acelaşi timp, Consiliul de administraţie al BNR a decis cu majoritate de voturi – 8 voturi pentru, 1 vot împotrivă – păstrarea controlului ferm asupra lichidităţii de pe piaţa monetară. De asemenea, Consiliul de administraţie al BNR a decis în unanimitate păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

     

     

     

  • BNR anunţă că datoria externă a crescut cu peste 500 de milioane de euro

    Potrivit BNR, balanţa bunurilor a consemnat un deficit mai mare cu 1 192 milioane euro, balanţa serviciilor a înregistrat un excedent mai mare cu 131 milioane euro, balanţa veniturilor primare şi-a redus excedentul cu 10 milioane euro, iar balanţa veniturilor secundare a înregistrat un deficit mai mic cu 261 milioane euro.

    Investiţiile directe ale nerezidenţilore în România au însumat 926 milioane euro (comparativ cu 844 milioane euro în perioada ianuarie – februarie 2021), din care participaţiile la capital (inclusiv profitul reinvestit net estimat) au însumat valoarea netă de 1 182 milioane euro, iar creditele intragrup au înregistrat valoarea netă negativă de 256 milioane euro, au anunţat specialiştii.

    Şi datoria externă a crescut la începutul anului.

    „În perioada ianuarie – februarie 2022, datoria externă totală a crescut cu 532 milioane euro. În structură: datoria externă pe termen lung a însumat 97 341 milioane euro la 28 februarie 2022 (72 la sută din totalul datoriei externe), în creştere cu 0,2 la sută faţă de 31 decembrie 2021; datoria externă pe termen scurt a înregistrat la 28 februarie 2022 nivelul de 37 808 milioane euro (28 la sută din totalul datoriei externe), în creştere cu 1 la sută faţă de 31 decembrie 2021”, a anunţat BNR.

    Rata serviciului datoriei externe pe termen lung a fost 19,6 la sută în perioada ianuarie – februarie 2022, comparativ cu 16,4 la sută în anul 2021. Gradul de acoperire a importurilor de bunuri şi servicii la 28 februarie 2022 a fost de 4,6 luni, în comparaţie cu 4,9 luni la 31 decembrie 2021, a explicat BNR.

    Gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt, calculată la valoarea reziduală, cu rezervele valutare la BNR la 28 februarie 2022 a fost de 85,1 la sută, comparativ cu 81,9 la sută la 31 decembrie 2021, au precizat specialiştii.

  • Pentru prima dată din anul 2004, România a înregistrat o rată a inflaţiei de două cifre. Ce face BNR?

    ♦ Rata anuală a inflaţiei a ajuns la 10,2% în luna martie a acestui an, în creştere de la 8,5% în februarie ♦ Ultima dată când economia locală a înregistrat o rată a inflaţiei de două cifre a fost în 2004, când ajunsese la 11,9%.

    Rata anuală a inflaţiei a ajuns la 10,2% în luna martie a acestui an, în creştere de la 8,5% în februarie, conform datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS). De altfel, este pentru prima dată din anul 2004 când economia locală înregistrează o rată anuală a inflaţiei de două cifre. În 2004, acest indicator ajunsese la 11,9%, după cum arată statisticile INS.

    BNR are ca misiune principală conform legii stabilitatea preţurilor, dar la 10% inflaţie acum misiunea sa a eşuat.  În perioada martie 2021 – martie 2022, preţul alimentelor a crescut cu 11,2%, mărfurile nealimentare au avut o creştere de 10,8%, iar preţurile pentru servicii au crescut cu 6,5%.

    Cele mai mari creşteri de preţ faţă de martie 2021 au fost înregistrate la gaze (plus 46%), combustibili (plus 34%), energie termică (plus 21%), servicii de apă, canal, salubritate (plus 14%), iar dintre alimente, scumpiri majore au fost la cartofi (36%), ulei (32%), mălai (24%), făină (21%) şi pâine (16). De altfel, BNR prognozează o inflaţie de 11,2% la finalul trimestrului al doilea din 2022, de 10,2% la finalul trimestrului al treilea din acest an şi de 9,6% la sfârşitul trimestrului al patrulea din 2022, conform raportului trimestrial asupra inflaţiei.

    Mai mult, preşedintele Senatului Florin Cîţu susţine că rata inflaţiei se va duce spre 15% la finele anului: „Eu credeam iniţial că inflaţia se va duce maxim până la 13% la finalul anului, dar se pare că vom merge la 15%. Aici trebuie să lucreze şi BNR, şi Ministerul de Finanţe pentru a ţine rata inflaţiei sub control”.

    Spre comparaţie, creşterile salariale pe care le oferă companiile sunt aproape anulate de evoluţia ratei anuale a inflaţiei.

    Ultimele date disponibile la INS despre evoluţia salariilor din economia locală arată că în luna februarie salariile au crescut cu 10,6%, la o rată a inflaţiei de 8,53%, iar în ianuarie salariul mediu net pe economie a crescut cu 8,9%, pe când rata anuală a inflaţiei a fost de 8,4%.

    ramona.cornea@zf.ro

  • Preşedintele Senatului, Florin Cîţu: Rata inflaţiei se va duce spre 15% la finele anului, va fi foarte greu să corectezi un nivel aşa ridicat

    Preşedintele Senatului, Florin Cîţu, susţine că rata inflaţiei se va duce spre 15% la finele anului, după ce INS a anunţat marţi o rată de 10,2% în martie.

    ”Eu credeam iniţial că inflaţia se va duce maxim până la 13% la finalul anului, dar se pare că vom merge la 15%. Aici trebuie să lucreze şi BNR şi Ministerul de Finanţe pentru a ţine rata inflaţiei sub control. Finanţele trebuie să dea un mesaj credibil, că ţin sub control deficitul. Iar BNR e mandatată să livreze preţuri stabile şi trebuie să facă mai mult. Responsabilitatea e împărţită.”, a declarat FLorin Cîţu, fost ministru de Finanţe.

    El a mai spus că inflaţia înseamnă preţuri mari şi că va fi foarte greu pentru Guvern să corecteze o rată atât de mare.

    ”Estimările BNR arătau o inflaţie de aproape 10% la finalul anulul. În condiţiile în care vedeau un maxim de 11% în cursul anului. Trebuia luate măsuri mai devreme. Cu cât le amâni, cu atât ele vor fi mai dure”, a adăugat Cîţu.

    INS a anunţat marţi că rata anuală a inflaţiei a accelerat în martie la 10,2%, faţă de 8,5% în februarie, în condiţiile în care alimentele s-au scumpit cu 11,2%  faţă de martie 2021, mărfurile nealimentare cu 10,8%, iar serviciile cu 6,5%.  Faţă de luna februarie 2022, în martie preţurile de consum au crescut cu 1,9%. Alimentele s-au scumpit de la o lună la alta cu 2,5%, mărfurile cu 1,8%, iar serviciile cu 0,67%.

     

  • Leonardo Badea, viceguvernator BNR: Provocări ale evoluţiei economiei – redresare, restructurare, rezilienţă

    Contextul economic şi financiar pe care îl traversăm este deosebit de dificil, fiind marcat de situaţii excepţionale precum: prelungirea pandemiei de Covid-19, disfuncţionalităţile în lanţurile de producţie şi distribuţie, majorarea preţurilor în sectorul energetic şi agresiunea militară a Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei, cu implicaţii profunde la nivel economic şi social, care vor rămâne de referinţă pentru foarte mult timp.

    În pofida evoluţiei situaţiei pandemice, pe fondul unui amplu sprijin monetar şi fiscal, economia globală a înregistrat o revenire în cursul anului 2021, care a fost susţinută de lansarea procesului de vaccinare, relaxarea treptată a restricţiilor şi redeschiderea activităţilor din sectorul serviciilor. Viteza de redresare a fost, evident, inegală, influenţată de mai mulţi factori, precum impactul diferit al blocajelor apărute în procesele de producţie şi în lanţurile de aprovizionare.

    Totodată, se poate remarca o încetinire a procesului privind cooperarea globală, având în vedere că pandemia şi tensiunile geopolitice au polarizat societăţile, iar eforturile statelor s-au concentrat în special pe gestionarea crizelor.

    Pe de altă parte, pandemia a accelerat foarte mult unele tehnologii, cu progrese vizibile în zone precum inteligenţa artificială, domeniul medical sau cel genetic, sectorul verde şi cel digital. Reglementarea corespunzătoare a acestor evoluţii şi implementarea de politici prin care să se asigure dezvoltarea tehnologiilor reprezintă o provocare importantă, necesitând, între altele, accesul la date de înaltă calitate legate de sustenabilitate, îndepărtarea subiectivităţii, asigurarea transparenţei, un proces decizional puternic şi o accelerare către o economie mai durabilă. Cursul viitor al pandemiei rămâne în continuare un factor de incertitudine, însă impredictibilitatea privind evoluţia economiei şi a sistemului financiar global a fost amplificată în mod semnificativ de războiul Rusia-Ucraina.

    Invazia Ucrainei de către Rusia a creat obstacole noi în parcursul spre redresarea economică la nivel global şi a amplificat riscuri de natură geopolitică, care după mai bine de o lună de conflict militar intens tind să rămână ridicate. Ca urmare a războiului din Ucraina, au fost impuse sancţiuni economice şi financiare fără precedent la adresa Federaţiei Ruse (eliminarea din SWIFT a mai multor bănci ruseşti şi o serie de alte sancţiuni împotriva altora, îngheţarea unui nivel semnificativ al rezervelor valutare, embargouri privind exportul de înaltă tehnologie ş.a.), care au creat un nou val de provocări.

    Creşterea preţurilor şi amplificarea volatilităţii pentru anumite categorii de bunuri, cu precădere pentru petrol şi gaze, dar şi restrângerea accesului la unele importuri de produse agricole pentru care Rusia şi Ucraina asigurau o pondere importantă a exporturilor la nivel global au generat o serie de şocuri în ceea ce priveşte oferta, mai ales pentru unele economii din spaţiul european, în ceea ce priveşte lanţurile de aprovizionare, preţurile mărfurilor şi, nu în ultimul rând, nivelul de încredere. Între cele mai expuse state se numără Moldova, Polonia şi Ţările Baltice, având în vedere legăturile economice şi geo-strategice, dar şi istoria lor lungă de relaţii tensionate cu Rusia. Efectele de propagare ca urmare a conflictului dintre Rusia şi Ucraina se răspândesc la nivel mondial într-o perioadă în care majoritatea ţărilor încă se confruntă cu dificultăţi economice, financiare, fiscale şi de natură socială, ca urmare a problemelor pe care le-au întâmpinat în timpul pandemiei. Complexitatea situaţiei este accentuată de o serie de alte evoluţii, precum: transformările induse de noile tehnologii, integrarea tehnologiei digitale în multiple segmente ale societăţii, dezvoltarea modelor de afaceri, care modifică fundamental modul în care se creează plus-valoare, dar şi schimbările în contextul geopolitic.

    Remarcăm astfel faptul că impactul situaţiei actuale nu poate fi comparat cu cel al pandemiei. Spre deosebire de situaţia cu care ne-am confruntat în plină pandemie, care a necesitat măsuri ţintite, menite a debloca îngheţarea temporară a unor sectoare economice, contextul actual este diferit având în vedere evoluţia mediului macroeconomic, spaţiul fiscal din ce în ce mai limitat şi schimbările structurale care se produc la nivelul economiei, inclusiv ca urmare a pandemiei. Agresiunea militară a Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei şi intensificarea tensiunilor pe care le-a declanşat generează creşterea susceptibilităţii şi o serie de incertitudini din perspectivă  economică, care ar putea conduce la derapaje ale procesului de redresare, determinând totodată o volatilitate semnificativă a pieţelor financiare.

    În cazul României, pe lângă vulnerabilităţile de natură structurală ale economiei, în actualul context trebuie gestionate corespunzător potenţialele riscuri aferente persistenţei pandemiei şi incertitudinilor privind dinamica procesului de redresare economică, cele generate de criza din sistemul energetic şi de blocajele apărute în lanţurile de aprovizionare şi în procesele de producţie. Alte surse importante de riscuri şi incertitudini vizează aspecte precum: ascensiunea puternică a inflaţiei, gradul de absorbţie a fondurilor europene, creşterea datoriei publice sau continuarea procesului de consolidare fiscală în vederea atingerii ţintei de deficit bugetar, conform reglementărilor europene, până la finele anului 2024.

    În ceea ce priveşte sectorul bancar românesc, acesta înregistrează valori foarte scăzute ale expunerilor faţă de Ucraina sau Rusia, nicio bancă din România neavând participaţii directe de capital cu origini într-una din cele două ţări.

    De asemenea, expunerile instituţiilor de credit sunt reduse în ceea ce priveşte contrapartidele având ţara de reşedinţă Rusia sau Ucraina, în condiţiile în care nu există credite şi avansuri în sold acordate, iar depozitele atrase se ridică la o valoare modică, de doar 17,9 milioane lei pentru Rusia şi, respectiv, de 40,7 milioane lei pentru Ucraina (valorile exemplificate sunt aferente lunii decembrie 2021).

    Prin comparaţie, conform datelor publicate de Autoritatea Bancară Europeană la data de 1 aprilie 2022, băncile din Franţa, Italia şi Austria au raportat cel mai mare volum de expuneri faţă de contrapartidele având ţara de reşedinţă Rusia, iar băncile din Austria, Franţa şi Ungaria au avut cea mai mare expunere faţă de Ucraina.

    Totodată, indicatorii relevanţi din perspectiva sănătăţii financiare a sectorului bancar românesc se situează la valori adecvate, la un nivel comparabil sau chiar mai bun faţă de mediile europene evidenţiate în datele din tabloul de bord al Autorităţii Bancare Europene, asigurând astfel o rezilienţă sporită a sistemului bancar naţional la eventuale şocuri. Astfel, sectorul bancar românesc prezintă o situaţie bună a indicatorilor în ceea ce priveşte solvabilitatea, calitatea activelor şi profitabilitatea.

    Din punct de vedere al solvabilităţii sunt de menţionat, pentru exemplificare, rata fondurilor proprii totale, care se situa în România la 22,26 la sută, comparativ cu o medie de 19,6 la sută la nivelul statelor membre ale UE, în luna decembrie 2021.

    De asemenea, indicatorii relevanţi pentru măsurarea calităţii activelor s-au îmbunătăţit în anul 2021. Astfel, în România, gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante se situa la 66,07 la sută, media la nivelul UE fiind 44,5 la sută în luna decembrie 2021, iar rata creditelor neperformante se situa la 3,34 la sută.

    Mai mult, capacitatea sectorului bancar de a gestiona corespunzător potenţiale riscuri aferente unor şocuri la nivel macroeconomic de o intensitate medie spre ridicată este indicată şi de rezultatele celor mai recente teste de stres privind lichiditatea şi solvabilitatea.

    Pentru consolidarea acestei capacităţi, Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială a hotărât majorarea ratei amortizorului anticiclic de capital la 0,5% din octombrie 2022. În plus, cu scopul de a acţiona împotriva acumulării unor vulnerabilităţi pe un segment mai riscant al pieţei imobiliare, Banca Naţională a României a înăsprit limitele privind raportul dintre valoarea creditului şi colateralul asociat (indicatorul Loan-to-Value sau LTV) cu 10 puncte procentuale (echivalent cu o creştere a avansului de aceeaşi magnitudine), pentru creditele acordate persoanelor fizice aferente achiziţiilor de imobile ce nu fac obiectul reşedinţei proprii. Cu toate acestea, trebuie avute în vedere în continuare potenţialele riscuri şi vulnerabilităţi la adresa sectorului bancar şi a stabilităţii financiare.

    Un rol important pentru promovarea stabilităţii financiare şi a unor sisteme de plată sigure şi eficiente revine stimulării iniţiativelor privind cercetarea şi dezvoltarea tehnologică.

    Sistemul financiar trece prin transformări importante în contextul procesului de digitalizare care, pe de o parte, creează premisele reducerii costurilor, creşterii eficienţei, a competitivităţii şi a incluziunii financiare iar, pe de altă parte, generează riscuri, unele chiar semnificative, precum cele de natură cibernetică. Furtul de date sau de informaţii (cu precădere în Europa centrală şi de est) şi atacurile cibernetice (manifestate mai pregnant în Europa de vest) sunt identificate în contextul actual ca fiind unele dintre cele mai ridicate riscuri la nivel european.

    Luând în considerare faptul că tehnologia conduce la schimbări profunde, iar ecosistemul de active digitale şi plăţi evoluează într-un ritm rapid, trebuie evaluat impactul acestora asupra stabilităţii sistemului financiar, nu numai aşa cum există el astăzi, ci şi aşa cum ar putea evolua în viitor. De aceea, este important să înţelegem progresele tehnologice şi cerinţele consumatorilor care conduc la aceste evoluţii.

    Pe de altă parte, în contextul războiului din Ucraina, perspectivele asupra creşterii economice din România s-au redus, în linie cu evoluţii similare pentru întreaga Uniune Europeană, astfel încât pe fondul prelungirii conflictului şi al incertitudinilor care diminuează nivelul de încredere a companiilor şi a persoanelor, este previzibilă o încetinire a creşterii economice în perioada următoare. Evoluţia economiei naţionale va depinde, între altele, şi de efectele acestui război, cu toate consecinţele ce derivă din acestea.

    Evenimentele recente indică astfel necesitatea intensificării eforturilor de tranziţie către un model de creştere economică robustă şi sustenabilă.

    Având în vedere că spaţiul fiscal pentru acordarea sprijinului financiar este unul limitat întrucât deficitul bugetar este mare şi dificil de finanţat, mai ales pe un fond internaţional de creştere a dobânzilor, doi factori pot atenua semnificativ aceste evoluţii nefavorabile şi alte potenţiale şocuri care ar putea apărea în viitor, putând genera considerabile efecte pozitive de antrenare pe termen mediu:

    ► fondurile europene alocate României (inclusiv prin PNRR) sunt semnificative. În comparaţie europeană, România a primit printre cele mai mari sume, astfel încât sunt şanse rezonabile ca economia să cunoască o reducere mai temperată a ritmului de creştere, concomitent cu implementarea de schimbări structurale favorabile. Pentru exemplificare, suma totală alocată României prin PNRR, ce poate fi atrasă în termen de 5 ani, este de 29,18 mld. euro, fiind formată din granturi în valoare de aprox. 14,24 mld. euro şi împrumuturi  în valoare de aprox. 14,94 mld. euro. Situaţia actuală ar putea constitui un catalizator pentru utilizarea eficientă a fondurilor europene, inclusiv prin facilitatea de redresare şi rezilienţă, care are potenţialul de a ajuta România să implementeze reforme structurale cu efecte pozitive din perspectiva dezvoltării economice. Accelerarea absorbţiei fondurilor alocate României de către Uniunea Europeană constituie astfel un demers absolut necesar pentru crearea premiselor de creştere economică şi trebuie să reprezinte o prioritate în conjunctura actuală.

    ► războiul din Ucraina şi efectele pandemiei au crescut şansele relocării din străinătate, în special din Asia, din Rusia şi din Ucraina, în România a unor lanţuri de producţie. Această relocare ar putea contribui atât la creşterea economică, cât şi la atenuarea unor dezechilibre externe, prin asigurarea la nivel intern a unor capacităţi de producţie care în prezent fac obiectul importurilor. Astfel, ţara noastră ar putea deveni una dintre destinaţiile pentru atragerea investiţiilor relocate din zonele de conflict ca urmare a războiului. Din această perspectivă însă, România va intra în competiţie cu alte ţări, precum Polonia sau Ungaria. Pentru a stimula atragerea investiţiilor relocate, România poate oferi, de exemplu, ajutoare de stat sau facilităţi fiscale.

    De asemenea, cele două vulnerabilităţi care se manifestă la nivelul Uniunii Europene, respectiv vulnerabilitatea privind asigurarea securităţii alimentare şi vulnerabilitatea privind asigurarea securităţii energetice (în condiţiile în care agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei a perturbat semnificativ aceste pieţe) ar putea fi gestionate mai bine în România comparativ cu majoritatea covârşitoare a ţărilor din Uniunea Europeană, dacă s-ar îmbunătăţi guvernanţa pentru aceste domenii la nivel politic şi administrativ.

    În domeniul agroalimentar, războiul din Ucraina a creat mai multă incertitudine cu privire la disponibilitatea viitoare a cerealelor şi a produselor oleaginoase, la accesibilitatea acestora (din cauza preţurilor ridicate şi a tendinţelor inflaţioniste) şi a adăugat un nou val de instabilitate pieţelor deja tensionate. România este printre principalii producători de cereale şi oleaginoase din UE (25 la sută din producţia de porumb a UE, 34 la sută la floarea soarelui, 14 la sută la soia), iar aproximativ 50 la sută din producţie este vândută la extern. Pentru exemplificare, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică, în anul 2021 România s-a situat pe primul loc în UE la producţia de porumb boabe şi de floarea soarelui, iar la grâu pe al patrulea loc la producţia realizată (după Franţa, Germania şi Polonia). România exportă materie primă, având valoare adăugată redusă şi importă produse alimentare prelucrate, care au valoare adăugată mai ridicată, astfel încât ţara noastră înregistrează un deficit comercial cu produse alimentare ridicat şi în creştere, grevat cu precădere de vulnerabilităţile privind bunurile de natură alimentară cu un grad mai înalt de prelucrare. Nivelul ridicat al importurilor de produse alimentare ar putea constitui o vulnerabilitate, cu potenţial sistemic. Criza determinată de pandemia COVID-19 a scos în evidenţă o serie de aspecte semnificative pentru domeniul agroalimentar, precum: necesitatea asigurării unui nivel adecvat al sustenabilităţii alimentare care este o parte integrantă a siguranţei alimentare, eficientizarea lanţurilor de aprovizionare, respectiv a proceselor de producţie şi, nu în ultimul rând, nevoia de digitalizare a proceselor de producţie şi de distribuţie.

    Aspecte precum cele menţionate anterior, dar şi altele derivate din potenţiale crize viitoare ar putea fi gestionate prin elaborarea unei strategii privind domeniul agroalimentar care să aibă ca principal obiectiv implementarea unei politici industriale pentru sectorul alimentar şi  abordarea problemelor structurale din acest domeniu.

    România are premisele necesare pentru a se poziţiona bine la nivel european având în vedere, pe de o parte, potenţialul agricol neprelucrat în vederea obţinerii de produse finite şi, pe de altă parte, resursele financiare pe care le poate atrage prin intermediul fondurilor europene, inclusiv pentru dezvoltarea digitalizării sau a economiei verzi.

    În ceea ce priveşte sectorul energetic, România are printre cele mai mici niveluri de dependenţă de resursele energetice importate din Rusia şi deţine un potenţial ridicat de a fi exportator net. Un rol important poate reveni canalului privind energia verde, fiind planificate proiecte de aproape 60 mld. euro până în anul 2030, atât în sectorul public, cât şi în cel privat. Acest lucru ar genera o structură şi mai diversificată a surselor de energie, diminuând dependenţa de conjunctura favorabilă sau nu a uneia dintre resursele energetice.

    Impactul pandemiei şi războiul din Ucraina au necesitat un răspuns masiv, substanţial şi, în anumite cazuri, fără precedent, pentru abordarea efectelor economice şi a celor sociale ale acestor fenomene excepţionale.

    Scopul principal pentru perioada care urmează nu ar trebui să fie revenirea la situaţia existentă până la apariţia acestor crize, ci valorificarea iniţiativelor care şi-au dovedit eficienţa pe termen scurt şi dezvoltarea acestora în obiective de politică pe termen lung. Acest proces trebuie să implice transformările în ceea ce priveşte funcţionarea economiei, mecanismele de finanţare, furnizarea serviciilor publice şi identificarea de soluţii pentru unele probleme structurale.

    Spre exemplu, o iniţiativă foarte recentă în contextul eforturilor de realizare a tranziţiei către o economie mai verde prin reducerea emisiilor poluante a constituit-o semnarea unui memorandum de înţelegere de către operatorii de sisteme de gaze naturale din România, Ungaria, Polonia şi Slovacia pentru dezvoltarea unui sector energetic prietenos cu mediul, respectiv a unei reţele de hidrogen în regiune. În acest sens, la iniţiativa părţii române, patru operatori de transport şi de sistem de gaze naturale din Europa Centrală, respectiv Transgaz din România, FGSZ din Ungaria, Gaz-System din Polonia şi, respectiv, Eustream din Slovacia au încheiat un parteneriat strategic având ca scop cooperarea în vederea identificării posibilităţilor de decarbonizare privind operaţiunile pe care aceştia le desfăşoară, explorării potenţialului de a transporta gaze verzi şi CO2, dezvoltării producţiei de hidrogen şi a identificării diferitelor industrii în cadrul cărora poate fi utilizat hidrogenul.

    Pentru atingerea celor mai bune rezultate, o astfel de iniţiativă trebuie corelată cu strategia energetică, cu cea privind dezvoltarea durabilă şi cu realităţile economice.

    La nivelul UE, strategia privind hidrogenul vizează transformarea în realitate a acestui potenţial prin investiţii, creare de piaţă, reglementare, cercetare şi inovare. Hidrogenul ar putea alimenta sectoare care nu pot fi electrificate, asigurând de asemenea stocarea pentru echilibrarea unor fluxurilor variabile ale energiei regenerabile. Potrivit Strategiei UE, prioritară este extinderea producţiei de hidrogen regenerabil prin utilizarea energiei solare şi a celei eoliene, însă pe termen scurt şi mediu, pentru asigurarea unei pieţe viabile şi pentru reducerea emisiilor poluante sunt necesare alte forme de hidrogen cu un conţinut redus de carbon. Inovaţia şi cercetarea devin, astfel, elemente esenţiale pentru dezvoltarea surselor de energie.

    Gestionarea, în continuare, a provocărilor pe termen scurt, mediu şi lung presupune implementarea unor reforme structurale, realizarea de investiţii, continuarea procesului de consolidare fiscală, un efort coordonat pentru dezvoltarea cercetării şi inovării, identificarea de măsuri pentru facilitarea tranziţiei verzi şi a celei digitale şi, nu în ultimul rând, revizuirea cadrului de guvernanţă axată pe schimbări fundamentale pentru asigurarea unei redresări economice durabile. România poate valorifica o serie de avantaje pe care le are spre deosebire de alte state,  precum potenţialul agricol şi cel energetic, sau posibilitatea de a atrage investiţiile relocate, capacităţi care ar fi dezvoltate printr-o utilizare eficientă a fondurilor europene.

    În ceea ce priveşte domeniul financiar, având în vedere amploarea problemelor cu care ne confruntăm în contextul actual, precum: instabilitatea geopolitică, schimbările structurale la nivelul economiei, creşterea inflaţiei, riscurile cibernetice ş.a., principala provocare o constituie protejarea şi consolidarea unui sistem financiar puternic, competitiv şi rezistent, care să susţină economia reală, evitând în acelaşi timp volatilitatea.

    În acest sens, o atenţie sporită trebuie acordată consolidării rezilienţei infrastructurii pieţelor financiare, dezvoltării unor mecanisme eficiente de gestionare a riscurilor şi a vulnerabilităţilor şi, nu în ultimul rând, a cooperării şi coordonării politicilor la nivel paneuropean.

    Parafrazând cele spuse de Josep Borrell, şeful diplomaţiei europene, trebuie să aspirăm la tot ce este mai bun, dar să ne menţinem pregătiţi pentru ce este mai rău. Cred că aceasta este esenţa strategiei unei comunităţi care ţinteşte în egală măsură dezvoltarea, dar şi rezilienţa. Acestea sunt probabil coordonatele cele mai importante pentru viitorul nostru.