BusinessMagazin

Tag: administrare

  • Guvernul şterge datoriile CFR Marfă, prin conversie în acţiuni, pentru privatizare

     Guvernul precizează că această operaţiune, aprobată prin ordonanţă de urgenţă, urmăreşte “o echilibrare economico-financiară” a CFR Marfă în vederea creşterii atractivităţii la privatizare, iar caracterul de urgenţă al ordonanţei este generat de necesitatea de a îndeplini obiectivele asumate prin înţelegerile cu Fondul Monetar Internaţional.

    În baza ordonanţei, CFR Marfă va prelua datoria în cuantum de 127,4 milioane lei pe care CFR SA o are de achitat către ANAF. Ca urmare a preluării datoriei, ANAF va descărca CFR SA de această plată, iar datoria CFR Marfă faţă de CFR SA va fi astfel stinsă parţial.

    În acelaşi timp, însă, toate datoriile principale şi penalităţile acumulate de CFR Marfă vor fi la rândul lor stinse, prin conversie în acţiuni.

    În strategia de privatizare a CFR Marfă, Guvernul a luat de altfel în considerare vânzarea inclusiv a pachetului de acţiuni care va fi deţinut de stat în urma “conversiei creanţelor statului în acţiuni”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Reţetă străină cu administrare românească. Cum a devenit Castelul Bran o afacere mult mai profitabilă ”în privat” decât ”la stat”

    ”De când a revenit în proprietate şi în administrare privată, în urmă cu trei ani, Castelul Bran s-a transformat dintr-o ruină financiară într-o afacere de succes,care aduce un profit anual de peste un milion de euro noilor săi proprietari, Dominic Habsburg Lothringen şi surorile sale Elisabeth Sandhofer şi Maria Magdalena Holzhausen, urmaşii Principesei Ileana”.  Aşa sună un clişeu,  vehiculat de unii şi pentru Castelul Peleş din Sinaia, care însă, la o privire mai atentă, se dovedeşte complet fals. Căci Castelul Bran a fost o destinaţie turistică profitabilă, din punct de vedere financiar, şi până la trecerea ”în privat”, chiar dacă nu duduia. Acest fapt este atestat de bilanţurile financiare oficiale din anii de dinaintea preluării sale de către Dominic Habsburg&Co, în mai 2009. Singura diferenţă o constituie eficienţa administrării, cuantumul profitului şi destinaţia acestuia, după intrarea în stăpânirea noilor proprietari afacerea Castelul Bran devenind rapid de câteva ori mai profitabilă decât ”la stat”.

    Profit ”de stat” de aproape 300.000 de euro pe an

    Conform bilanţurilor amintite, în 2007 şi 2008 de pildă, Castelul Bran a avut venituri proprii de 4,4 milioane lei, respective de 4,8 milioane lei, iar în primele patru luni şi jumătate din 2009, de 2,6 milioane lei. 

    Citiţi aici mai multe detalii

  • Cum pot fi reduse la jumătate costurile cu întreţinerea unei clădiri?

    În România, costurile cu întreţinerea unei clădiri de birouri de clasa A oscilează în prezent între 3 şi 5 euro/mp/lună. Aceste costuri reprezintă ceea ce plăteşte o companie în plus faţă de chirie şi includ servicii precum curăţenia şi consumul de utilităţi în spaţiile comune, întreţinerea instalaţiilor şi a ascensoarelor, serviciile de pază şi întreţinerea spaţiilor verzi.

    “Clădirile şi sistemele pe care acestea le integrează devin tot mai complicate şi mai dificil de întreţinut. Estimăm că până la 50% din costurile cu întreţinerea sunt, în realitate, cheltuieli suplimentare ce ar putea fi reduse printr-o administrare mai eficientă a spaţiului şi a serviciilor aferente acestuia”, a declarat Bejan. “Mai mult, dacă o clădire nu este întreţinută corespunzător se degradează rapid şi există riscul ca aceasta să devină în timp o investiţie neprofitabilă. Cele mai eficiente metode de întreţinere au costuri foarte reduse în comparaţie cu efectele pe acestea le au asupra prelungirii duratei de viaţă a unei clădiri ”, a mai spus oficialul RABO.

  • Wall Street Journal: Europa de Est, de vânzare: de la studiouri de film în Polonia la CFR Marfă şi Poşta în România

     În ochii a tot mai mulţi profesionişti în domeniul investiţiilor şi administrării averilor, regiunea Europei Centrale şi de Est oferă oportunităţi variate, de la obligaţiuni guvernamentale la cluburi sportive şi studiouri de film, scrie Wall Street Journal (WSJ).

    La sfârşitul anului trecut, guvernul polonez a scos la licitaţie două studiouri care se ocupă cu filme de animaţie şi documentare, la preţuri de 100.000-200.000 de dolari.

    Studiourile din Polonia par însă “mărunţişuri” comparativ cu activele scoase la vânzare de alte guverne. În România, guvernul a încercat să vândă compania naţională de transport feroviar de mărfuri pentru 81 milioane de dolari, în timp ce compania naţională de poştă este de vânzare pentru 112 milioane de dolari, notează WSJ, ilustrând privatizarea CFR Marfă printr-o imagine cu un tramvai al liniei 32 din Bucureşti.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Adrian Volintiru, preşedintele Administrării Activelor Statului: Vrem să salvăm RODIPET şi firma să angajeze 3.000 de oameni

    “RODIPET este în insolvenţă, deşi are 16 angajaţi. Vrem să o salvăm şi să ajungem la 3.000 de angajaţi. Mâine (miercuri, n.r.) vom avea o întâlnire cu principalii editori să găsim soluţii avantajoase pentru toată lumea”, a spus Volintiru într-o conferinţă de presă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Statul vrea să vândă în acest an pachete minoritare de acţiuni la 81 de firme

     “În 2013 vom scoate la vânzare pachete minoritare la 81 de societăţi. Aşteptăm să apară investitorii”, a declarat marţi, într-o conferinţă de presă, preşedintele AAAS, Adrian Constantin Volintiru.

    El nu a putut estima ce sume va obţine AAAS din aceste tranzacţii.

    Anul trecut instituţia a avut avut venituri de 80 milioane de lei.

    AAAS are acţiuni la 641 de firme, dintre care 321 sunt privatizabile, iar 320 sunt în faliment sau în lichidare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • E cineva capabil să ne administreze domeniile?

    Mulţi dintre care se doresc proprietari de domeniu în Marea Britanie nu provin din vechi familii înstărite, ci şi-au câştigat banii în ultimii zece-cincisprezece ani din diverse domenii precum cel financiar, din artă sau modă şi nu au experienţa administrării unei asemenea proprietăţi. De aceea, ei au nevoie de ajutor în persoana unor consultanţi care să se îngrijească de chestiunile administrative, scrie Financial Times.

    Consultanţii se ocupă de activităţi precum selecţia şi coordonarea personalului care deserveşte o proprietate, decizând dacă să-l păstreze pe cel existent sau să-l înlocuiască, de crearea unui ghid al acesteia pentru noii proprietari sau chiar de obţinerea unor autorizaţii de construcţii pentru intervenţii asupra clădirilor de pe domeniu.

    Uneori oferă şi sfaturi care să-i scutească pe clienţi de cheltuieli, cum ar fi “împrumutul” de oi care să le populeze pajiştile ca să nu fie nevoiţi să-şi bată capul cu întreţinerea lor. Alteori, consultanţii cu rol de administrator îl pun pe client în legătură cu alţi specialişti care-i să-i explice, de exemplu, de ce speciile de peşti dorite nu pot fi aclimatizate în iazul personal, ori se ocupă până şi de rezervări de bilete şi la restaurant.

  • Profit de două cifre pentru o companie specializată în mall-uri

    Venitul net direct a fost de 14.9 milioane de euro, în descreştere cu 17% faţă de primul trimestru al anului 2012. Valoarea EBITDA a fost de 28.8 milioane de euro, în scădere cu 1.5 milioane de euro faţă de aceeaşi perioadă a anului 2012, reflectând scăderea rezultatelor operaţionale ale centrelor comerciale cauzată de impactul vânzării Munster Arkaden – în Germania – şi Pátio Brasil, Penha Shopping şi Tivoli Shopping – în Brazilia. Excluzând aceste vânzări, rezultatul operaţional a fost în aceeaşi linie cu cel raportat în primul trimestru al anului 2012.

    În cadrul pieţelor europene pe care activează compania există un grad ridicat de incertitudine în ceea ce priveşte valoarea proprietăţilor. Acest lucru a fost declarat de către evaluatori în rapoarte succesive, întrucât incertitudinea la nivel macroeconomic determină un grad extrem de scăzut al tranzacţiilor, care sunt referinţa de calcul pentru evaluarea activelor.

    Din cauza acestui fapt, având în vedere că este şi o practică uzuală în majoritatea pieţelor imobiliare, compania a decis de la începutul anului 2012 să facă evaluări bi-anuale ale activelor, în locul celor trimestriale.

    În primul trimestru al acestui an, Sonae Sierra a continuat să crească pe pieţele emergente prin semnarea a opt noi contracte de furnizare de servicii.

    După înaugurarea unui centru comercial în Brazilia, Sonae Sierra va deschide alte două centre comerciale – dintre care unul tot în Brazilia şi Hofgarten Solingen Shopping în Germania. Pentru acestea, compania a făcut o investiţie totală de aproximativ  287 milioane de euro care va adăuga o suprafaţă închiriabilă de peste 100.000 de metri pătraţi la portofoliul companiei.

    Sonae Sierra, deţine 48 de centre comerciale şi este prezentă în 11 ţări: Portugalia, Spania, Italia, Germania, Grecia, România, Croaţia, Maroc, Algeria, Columbia şi Brazilia.  În 2012, Sonae Sierra a primit peste 426 de milioane de vizite în centrele comerciale pe care le administrează. În prezent, compania are şase proiecte în curs de dezvoltare, din care patru sunt pentru terţe companii, şi alte şapte noi proiecte în plan.

  • Evoluţie pozitivă a ING Asigurări de Viaţă şi ING Pensii în primul trimestru

    Portofoliul de asigurări încheiate de ING în primul trimestru din 2013 a fost cu peste 5% mai mare faţă de cel realizat în aceeaşi perioadă din 2012, circa 70% din totalul poliţelor subscrise în 2013 fiind de tip tradiţional. Astfel, începutul anului a majorat ponderea contractelor tradiţionale la 47% din portofoliul total în vigoare, faţă de 45% cât era în aceeaşi perioadă a anului trecut.

    În primele trei luni din 2013, ING Asigurări de Viaţă a plătit clienţilor beneficii pentru evenimente asigurate şi contracte ajunse la maturitate de 28,94 milioane lei, cu 31,8% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Peste 77% din această sumă, respectiv 22,39 milioane lei, reprezintă beneficii pentru contracte ajunse la maturitate.

    Prima brută anualizată medie alocată de clienţii care au încheiat o poliţă de asigurare de viaţă la ING în T1 a fost de 1.682 lei – înregistrând o creştere de 8% faţă de intervalul similar din 2012.

    Marja de solvabilitate disponibilă a ING Asigurări de Viaţă este 1,7 faţă de nivelul minim cerut de lege de 1, iar coeficientul de lichiditate este de 4,6 comparativ cu nivelul minim cerut, care este 1.

    La aceeaşi dată, cele două fonduri din administrarea ING însumau 121.928 de participanţi, în creştere cu 13,3% faţă de primul trimestru al anului 2012. În ceea ce priveşte sumele alocate de participanţi în fondurile de pensii facultative oferite de ING, contribuţia medie lunară la fondul ING Activ în primele trei luni din 2013 a fost de 84 de lei (faţă de 81 de lei în T1 2012), iar la ING Optim de 94,4 lei (faţă de 89 lei în T1 2012).

    “Începutul anului 2013 a readus în prim plan tensiunea latentă în economia europeană şi perspectiva unui alt an marcat de instabilitate. în aceste condiţii, pe plan local persistă scepticismul privind o revenire mai rapidă a economiei şi lipsa de încredere a oamenilor faţă de viitor care, dublate de stagnarea veniturilor, diminuează capacitatea populaţiei de a economisi pentru obiectivele de planificare financiară.

    În pofida contextului economic mai puţin favorabil, la ING Asigurări de Viaţă am obţinut în primele trei luni ale anului evoluţii pozitive atât pe segmentul de asigurări de viaţă, cât şi pe cel de pensii facultative – rezultate care confirmă o dată în plus eficienţa investiţiilor pe care le realizăm pentru a oferi clienţilor noştri beneficii relevante, produse adaptate nevoilor lor, un nivel ridicat de consultanţă şi servicii de calitate”, spune Bram Boon, director general ING Asigurări de Viaţă.

    Astfel, pe segmenul de asigurări de viaţă, portofoliul de contracte noi s-a majorat în primele trei luni din 2013 cu 5% faţă aceeaşi perioadă a anului trecut iar primele brute subscrise au crescut uşor, în timp ce în zona de pensii facultative numărul de participanţi a crescut cu 13%. în acelaşi timp, un semnal care ne bucură ţine de satisfacţia clienţilor ale căror contracte de asigurare ajung la maturitate şi decid să continue să îşi acopere nevoia de protecţie sau economisire printr-o asigurare de viaţă la ING.

    Aproximativ 20% dintre contractele ajunse la maturitate în primele trei luni ale anului au fost substituite de clienţi cu unele noi, adaptate nevoilor lor actuale, iar 70% dintre persoanele ale căror contracte au ajuns la final, au declarat că sunt dispuse să recomande ING Asigurări de Viaţă”.

    Profitul brut înregistrat de ING Asigurări de Viaţă în T1 2013 este de 1,81 milioane lei, comparativ cu 5,63 milioane lei în aceeaşi perioadă a anului 2012. Rezultatul este unul previzionat, asumat ca nivel de normalitate în contextul economic actual şi reflectă proiectele majore de investiţii realizate.

    Principalele direcţii de investiţii au vizat continuarea proiectelor demarate în trecut, precum cele pentru alinierea la noile standarde de raportare în domeniul asigurărilor – inclusiv Solvency II şi implementarea de soluţii tehnice de înaltă performanţă pentru automatizarea proceselor – şi totodată pentru creşterea beneficiilor oferite clienţilor. în această direcţie se înscriu investiţiile realizate pentru integrarea de noi funcţionalităţi în portalul MyING, dar şi pentru de dezvoltarea canalelor de distribuţie şi creşterea profesionalismului forţei de vânzări.
    Pe segmentul de pensii obligatorii, activele nete ale fondului administrat de ING Pensii SAFPAP au crescut cu 63% în ultimul an.

  • Omul care a adăugat moda de lux pe harta capitalei

    NU ŞTIU DACĂ CE FACEM NOI ESTE MODĂ SAU VESTIMENTAŢIE„, este dilema la care încerca să îşi răspundă Srdjan Kovacevic, administratorul Alsa Boutiques. Era în avion, într-un zbor dinspre Cipru, cu doar câteva ore înaintea interviului pentru Business Magazin. Deşi este mereu pe drumuri, gândul îi este la afacere şi este conectat continuu prin telefoane şi tabletă. Îşi face timp să răspundă zilnic la zeci de mail-uri care vin de la reprezentanţii din ţară ai magazinelor pe care le administrează sau de la partenerii de afaceri răspândiţi în Europa. De acestea depind afacerile de sub umbrela Alsa Boutiques – în prezent, Max Mara, Ermenegildo Zegna, Coccinelle şi Marella, care au ajuns, împurenă, la o cifră de afaceri de trei milioane de euro.

    Kovacevic îşi împarte timpul între Belgrad, Cipru şi România atât pentru business, dar şi din interese personale. Călătoreşte deseori la Milano, Paris, Londra, New York şi este un exemplu de cosmopolitanism, termen pe care îi place să îl folosească pentru a descrie curiozitatea pentru modă, călătorii, maşini sau musicaluri. Nu se sfieşte să dea ca exemplu alte branduri, iar în ce priveşte dilema modă vs. vestimentaţie explică: „Un produs modern este Cavalli, de la un sezon la altul ei fac haine extrem de diferite, cu piese speciale„. Zegna şi Max Mara, printre primele branduri pe care le-a adus în ţară, sunt orientate în zona clasicului. Produsele vândute de sârb sunt în vogă timp de trei-patru sezoane, în timp ce altele nu rămân la modă mult timp.

    Kovacevic analizează atent ţinuta interlocutorului, pentru că a observat că pe măsură ce o persoană este mai extrovertită, cu atât simte nevoia să se manifeste prin îmbrăcăminte. El asociază dorinţa oamenilor de a cumpăra lux cu două extreme: „Fie când cineva este foarte fericit, fie foarte deprimat„. Poate să descrie într-o română perfectă prezentările haute couture, dar şi modul în care îşi conduce afacerea sau situaţia băncilor din Cipru.

    SE CONSIDERĂ ECONOMIST ŞI NU SE SFIEŞTE SĂ DEA DETALII ÎN LEGĂTURĂ CU BUSINESSUL ÎN CARE A AJUNS „ÎNTÂMPLĂTOR„. Ataşamentul lui de România este lesne de înţeles, a locuit aici timp de cinci ani, între 1981 şi 1986, când părinţii lui lucrau la Camera de Comerţ. A studiat atunci limbi străine, în cadrul Facultăţii de Filologie, iar apoi s-a întors în Serbia.

    A urmat o perioadă de studii la Facultatea de Studii Economice din Belgrad şi un traseu profesional atipic: timp de şase luni a lucrat ca translator, a predat apoi limba engleză elevilor de şcoală generală, iar apoi a ajuns manager regional într-una dintre cele mai mari corporaţii mondiale din industria auto.

    Ar fi fost un domeniu în care ar fi lucrat în continuare dacă nu s-ar fi întors în România în 1992, „din motive politice„. A început atunci experienţa de antreprenor cu o afacere legată de comerţ cu produse cărbunoase şi metal în România, ţări din fosta Iugoslavie, Rusia şi Italia. A observat că în acea perioadă, în România, „jobul ideal era să faci ceva singur„. În 1994 s-a orientat spre o nouă afacere, „A Peak to Chic„, magazin multibrand cu pantofi de lux deschis în fostul Sofitel.

    „Doamnele cochete, cu posibilităţi, cu bani câştigaţi de ele sau de soţi„, după cum îşi caracterizează clientele de atunci, dar şi pe cele din prezent, puteau să se încalţe cu pantofi celebri, Sergio Rossi, „poate cei mai frumoşi pantofi din lume„, sau Balli, „cei mai confortabili„. Totuşi, afacerea cu lux nu este una care să genereze bani pentru că, după spusele lui Kovacevic, magazinul a fost, de cele mai multe ori, pe break-even. În 1996, a deschis încă două magazine de lux, Donna, care vindea exclusiv brandul Max Mara, şi Uomo, cu mărcile bărăbăteşti Ermenegildo Zegna şi Pal Zileri.