Tag: oameni

  • Banii neîncrederii sunt digitali

    Se ştie că, foarte adesea, fabricarea unei monede costă mai mult decât valoarea ei nominală. Pare paradoxal: se poate deduce că statul pierde bani producând bani. Însă valoarea reală a monedei este mai mare decât cea nominală. Pe de-o parte, pentru că suprimă un lanţ interminabil şi costisitor de schimburi-barter – dar aici este multă istorie, iar în teoria (şi nici măcar în practica) banilor nu sunt competent.

    Pe de altă parte, moneda respectivă vine să consolideze un lanţ al încrederii. Trebuie să mă încred în comerciant că îmi va schimba moneda pe ce vreau eu, trebuie să mă încred în banca la care-o depun că mi-o va restitui, trebuie să mă încred în asigurator c-o va investi cu folos, trebuie să mă încred în banca centrală că nu mi-o va drămui prin politici proaste, trebuie să mă încred în stat că va reglementa inteligent tot sistemul. Banii actuali, convenţionali, zişi şi „bani fiat„, se bazează pe încredere.

    Ce se întâmplă însă când lanţul încrederii se rupe? S-a rupt de curând în Cipru şi a explodat o monedă alternativă, numită Bitcoin, iar întreaga presă a erupt în articole despre această monedă digitală (agitaţia mediatică e importantă în acest caz).

    Desigur, Bitcoin nu este nici prima, nici singura monedă virtuală – de exemplu, Second Life dispune de propria monedă, la fel ca şi World of Warcraft, chiar şi creditele Facebook sunt tot un soi de bani virtuali. Toate exemplele vizează sisteme de plăţi limitate la o anumită platformă, în vreme ce Bitcoin este un sistem deschis şi global.

    Alta este însă caracteristica principală a Bitcoin. Spre deosebire de banii convenţionali (şi chiar de banii din Second Life şi ceilalţi), această monedă virtuală se fundamentează pe neîncredere – în speţă pe neîncre-derea în întreaga lume financiară, iar anul în care a apărut explică fără multe cuvinte motivul: 2009 (deci curând după declanşarea crizei financiare globale).

    Inventatorul conceptului, Satoshi Nakamoto, a publicat în 2008 un articol într-un forum de criptografie în care descria protocolul pe care urma să se bazeze Bitcoin, dar „persoana„ sa este învăluită în mister. Este cu siguranţă un pseudonim şi nici măcar nu se ştie dacă este o persoană sau un grup în ciuda investigaţiilor făcute de New Yorker şi Fast Company.

    Tehnic vorbind, Bitcoin este de fapt o reţea peer-to-peer (cam ca acelea de partajare a fişierelor) care funcţionează pe baza protocolului Bitcoin, este complet descentralizată şi asigură printr-un sistem criptografic asimetric (cu chei publice şi private) atât siguranţa tranzacţiilor, cât şi anonimatul utilizatorilor. Atât protocolul, cât şi programul client sunt open source şi oricine poate verifica algoritmii şi modul de funcţionare.

    Nu există nicio autoritate centrală şi oricine poate participa gratuit printr-un program client. Un utilizator îşi poate genera oricâte perechi de chei, fiecare pereche fiind echivalentă cu un cont, unde cheia publică funcţionează ca adresă, iar cheia privată ca semnătură. Tranzacţiile sunt distribuite şi sunt procesate de o serie de noduri ale reţelei numite „mineri„, care trebuie să aplice forţa brută (deci o imensă putere computaţională) pentru a valida o tranzacţie.

    De altfel, minerii concurează între ei, deoarece fiecare bloc de tranzacţii este recompensat prin posibilitatea de a emite Bitcoini şi, eventual, prin contribuţii voluntare. Tranzacţiile validate sunt apoi publicate, iar programul client „culege„ sumele primite. În tot procesul nu intervin decât numere, dar Bitcoinii pot fi schimbaţi în bani convenţionali (rata de schimb este variabilă) sau pot fi utilizaţi pentru plăţi în numeroase magazine care acceptă moneda virtuală.

    Deşi pare perfect, Bitcoin are două neajunsuri. Primul este că rata de schimb este influenţată major de expunerea mediatică. Al doilea este că emisia de Bitcoini este controlată de protocol, pentru a preveni inflaţia, dar este descrescătoare şi finită.

    Pe măsură ce emisia va scădea şi cererea va creşte, se va produce fenomenul numit hiperdeflaţie, care este mult mai rea decât hiperinflaţia şi va distruge reţeaua. Dar până atunci lumea va învăţa o lecţie importantă şi poate un sistem mai bun va fi inventat.

  • Dragnea: Ar trebui, ca naţie, să avem o abordare mai pragmatică privind exploatarea gazelor de şist

     “Aici ar trebui, ca naţie, să avem o altfel de abordare, mult mai pragmatică. Noi ne certăm deocamdată în România, fără să ştim ce avem sub noi, dacă avem gaz în subsol sau nu avem, fără ca cineva să fie lăsat să facă prospecţiuni”, a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă, la Oradea, vicepremierul Liviu Dragnea.

    Dragnea a invocat exemplul Statelor Unite ale Americii, unde se exploatează gaze de şist, afirmând că nu a auzit ca americanii să se fi opus acestor exploatări.

    “Exploatarea şi comercializarea gazelor de şist au făcut ca preţul gazelor în această ţară, care – sigur – nu este aşa de importantă ca România, să scadă foarte mult. Şi n-am văzut demonstraţii în America, n-am văzut cutremure în America, n-am văzut alunecări de teren”, a afirmat Dragnea.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un român a făcut unealta cu care Hitler putea să distrugă lumea

    Planul pare mai degrabă conceput de un răufăcător din filmele cu James Bond, dar naziştii sunt cei care plănuiau să folosească acest tip de armă, cu un diametreu de peste un km. Oglinda ar fi putut fi folosită pentru a concentra razele solare asupra unei ţinte anume, aşa cum folosesc copii lentile pentru a aprinde paie, relatează Dailymail.

    Un articol publicat în revista Life din 1945 arată cum “armata americană a făcut o descoperire uluitoare: oamenii de ştiinţă germani aveau planuri serioase de a construi o armă solară”. Oglinda gigant, plasată deasupra Pământului ar fi “concentrat raze solare într-un anume punct de pe suprafaţa scoarţei terestre”.

    Ideea a fost generată în 1923 de omul de ştiinţă Hermann Oberth, cunoscut drept părinte fondator al ştiinţei rachetelor.

    Născut la Sibiu (la acea vreme Nagyszeben sau Hermannstadt), Hermann Oberth a fost, pe lângă rusul Konstantin Ţiolkovski şi americanul Robert Goddard, unul dintre cei trei părinţi fondatori ai ştiinţei rachetelor şi astronauticii. Cei trei nu au colaborat niciodată, în mod activ, concluziile cercetărilor lor fiind însă în mod esenţial identice, deşi cercetarea a avut loc în mod independent.

    Cu un cost estimat de trei milioane de mărci şi o perioadă de execuţie de 15 ani, scopul iniţial acestei oglinzi gigant ar fi fost să suplinească razele solare, în zonele altminteri păgubite de astru. Dar Oberth a descris această invenţie, ulterior, ca “arma supremă”.

    El spunea că “oglinda mea spaţială este ca acelea pe care şcolarii le folosesc pentru a proiecta raze solare pe tavanul sălii de clasă”. În 1945, când Aliaţii au început să cotrobăie prin planurile de război capturate, a devenit evident că naziştii se folosiseră de ideea lui Oberth şi începuseră să caute posibilităţi pentru a construi această armă pe o orbită plasată la circa 30 km de Pământ.

    Conform revistei Life, arma ar fi urmat să fie asamblată din piese, pe orbită. Arma ar fi trebuit să aibă şi o staţie spaţială, cu locuri în care rachetele de aprovizionare ar fi putut să se cupleze, grădini care ar fi trebuit să furnizeze oxigen şi generatoare solare pentru aprovizionarea cu energie.

    Germanii nu sunt însă singurii care au căutat variante prin care să se folosească de puterea soarelui. În 1999, ruşii au făcut publică intenţia lor de a folosi o oglindă pentru a reflecta lumina solară pe Pământ în perioada iernii.
     

  • GfK va face studii ”citind” emoţiile faciale

    “Sistemul nostru este unic, pentru că identifică reacţiile emoţionale autentice ale oamenilor atunci când sunt expuşi la mesajele publicitare, într-un mediu similar celui natural”, spune Nathalie Mandavit, global director GfK Communication Efficiency.

    ”Folosirea unui cadru care să simuleze realitatea este absolut esenţial pentru a surprinde reacţiile spontane, autentice ale oamenilor la clipurile publicitare. Aceasta înseamnă că putem măsura reacţiile emoţionale cu multă fineţe.

    Când aceste rezultatele sunt integrate cu informaţiile despre emoţiile declarate ale unei persoane faţă de o reclamă, obţinem o poveste completă despre cum se implică emoţional consumatorii atunci când privesc o reclamă. Aceasta oferă direcţii importante care contribuie în mod semnificativ la succesul clienţilor noştri în îmbunătăţirea mesajelor publicitare”.

    Alături de GfK EMO Sensor, instrumentul care măsoară emoţiile declarate ale consumatorilor, EMO Scan completează portofoliul GfK de testare de reclame, adăugând o nouă modalitate de măsurare a emoţiilor.

    GfK EMO Scan a câştigat în 2012 premiul pentru Inovaţie din partea BVM, cea mai importantă asociaţie germană a profesioniştilor din cercetarea de piaţă şi cea socială. EMO Scan este rezultatul comercial al unei colaborări ştiinţifice şi tehnice între GfK, Institutul Fraunhofer pentru Circuite integrate (IIS) şi CIAS – Centrul Elveţian pentru ştiinte Afective de la Universitatea din Geneva, condusă de profesorul Klaus R. Scherer, doctor în psihologie.

    Prezentă pe piaţa locală din 1992, GfK România a înregistrat o cifră de afaceri de aproape 11 milioane euro în 2011. Activităţile GfK România sunt structurate în două sectoare, Consumer Experiences şi Consumer Choices.

    Sectorul Consumer Experiences este specializat în probleme de marketing operaţional şi strategic în practic toate industriile şi pieţele. Grupul GfK este una dintre cele mai mari companii de cercetare de piaţă din lume, cu peste 11.000 de experţi care se dedică zi de zi descoperirii de noi perspective asupra modului în care oamenii trăiesc, gândesc şi cumpără, în peste 100 de ţări.

     

  • Oameni care ar fi putut deveni miliardari. Unde au greşit? (GALERIE FOTO)

    O decizie nepotrivită poate costa, după cum veţi vedea în continuare, sute de milioane sau chiar miliarde de dolari.

    CINE SUNT CEI CARE AU PIERDUT STATUTUL DE MILIONARI DINTR-O GREŞEALA (GALERIE FOTO)

    Cele mai multe dintre exemple au legătură cu începuturile Apple sau Facebook.

     


     

  • Liderul lactatelor din Turcia a preluat fabrica Tnuva

    Preşedintele consiliului de administraţie al Sutaş, Muharrem Yilmaz spune despre noua investiţie. ”România este o ţară importantă în Balcani prin economia sa aflată în dezvoltare, apartenenţa la Uniunea Europeană şi prin piţa sa de 22 de milioane de consumatori.

    În momentul în care operaţiunile noastre din România vor porni, ţintim să acoperim cât mai bine piaţa Europei Centrale şi de Est.”
    Yilmaz a mai spus că Sutaş va coopera cu universităţi, instituţii, producători de lactate, alţi actori din industrie şi guvern pentru a creşte calitatea şi capacitatea de producţie de lactate din România.

    Oficialul a mai declarat că Sutaş intenţionează să investească în ferme, o fabrică de nutreţuri, precum şi facilităţi de reciclare şi energie regenerabilă.Sutaş a avut în 2012 o cifră de afaceri de 650 de milioane de euro şi peste 4000 de angajaţi.Iraelienii de la Tnuva, care făcuseră un parteneriat cu francezii care deţin marca de lactate Yoplait, au irosit bani mulţi în România. În urmă cu opt ani, israelienii făceau un pariu imens cu piaţa locală, investind dintr-un foc nu mai puţin de 55 de milioane de euro.


    Cine a alungat Burger King, Dunkin’ Donuts, Kiabi, Yoplait sau Esprit din România


    Planurile la acea vreme erau mari iar reprezentantul Yoplait declara pentru Business Magazin, chiar înainte de a pune efectiv produsele pe rafturi, că “în numai câţiva ani vom ajunge lideri de piaţă”. În ciuda faptului că piaţa era şi în acel moment puternic concurenţială, Bertrand Cateaux, reprezentantul Yoplait, aducea drept argument calitatea produselor.

    Anii au trecut, iar povestea nu a avut deloc un final fericit în ciuda investiţiilor masive făcute în promovarea, amplasarea pe spaţii mari de raft şi în ferma de vaci de la Adunaţii Copăceni, judeţul Giurgiu. La finalul lui 2011 israelienii au abandonat lupta şi au depus o cerere de intrare în insolvenţă la Tribunalul Ilfov.

    Finanţarea investiţiei Tnuva din România a fost realizată şi cu ajutorul băncilor, pe listă aflându-se BRD Group Société Générale, Banca Românească, membră a grupului National Bank of Greece, şi National Bank of Greece, care la sfârşitul lui 2006 au deschis o linie de credit de 25,3 milioane de euro pentru producătorul de lactate. Fabrica n-a găsit cumpărători, deşi a fost scoasă anul trecut la mezat cu un preţ de 12,3 milioane de euro, la a doua strigare. Iar vacile din ferma de la Adunaţii Copăceni au fost vândute cu un discount de 80%, deşi iniţial fuseseră evaluate la 2 milioane de euro.

  • Salariaţii de la combinatul Oltchim au reluat protestele. Angajaţii au plecat în marş spre zona de nord a oraşului, vrând să blocheze DN 67

     UPDATE 11:15 Vâlcea: Salariaţii Oltchim au plecat în marş spre zona de nord a oraşului, vrând să blocheze DN 67

    Aproximativ 400 de salariaţi de la combinatul Oltchim din Râmnicu Vâlcea au plecat în marş, luni, spre zona de nord a municipiului, cu intenţia de a bloca DN 67, la ieşirea din oraş spre Horezu.

    Protestatarii sunt însoţiţi de jandarmi şi de poliţişti de la Serviciul Rutier, iar potrivit acestora coloanele de manifestanţi se întind pe o distanţă de aproximativ doi kilometri.

    Oamenii se îndreaptă spre zona de nord a oraşului, intenţionând să ajungă pe DN 67, la ieşirea din Râmnicu Vâlcea spre Horezu, cu intenţia de a bloca drumul.

    Angajaţii Oltchim cer demisia administratorului judiciar Gheorghe Piperea, pe care îl acuză că “a preluat societatea cu gândul falimentului, nu al insolvenţei.”

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Rompan: Ponta şi Chiţoiu susţin reducerea TVA la pâine, altfel, zeci de mii de oameni intră în şomaj

     “Este adevărat că într-o primă fază va fi o influenţă negativă asupra bugetului, până când creşte baza de impozitare. Eu am discutat cu vicepremierul Chiţoiu, care susţine acest proiect. De asemenea, şi premierul, şi ministrul Agriculturii susţin reducerea TVA”, a declarat agenţiei MEDIAFAX Aurel Popescu.

    Un document al Ministerului Finanţelor, având sigla “Ministerul Finanţelor Publice-Cabinet Ministru”, cu semnătură, ştampilă şi număr de înregistrare din săptămâna trecută, arată că reducerea TVA la pâine ar genera un impact bugetar negativ semnificativ şi, deşi “cel puţin teoretic” poate crea premise de diminuare a evaziunii în următorii ani, pe termen scurt trebuie găsite alte surse de venit care să compenseze pierderea imediată, surse care însă în prezent nu pot fi asigurate

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro