BusinessMagazin

Tag: bani

  • Ponta: Nu dăm bani în plus pentru Parlament în 2013. Tăiaţi salarii, suma forfetară, alte cheltuieli

    “Toţi parlamentarii noştri trebuie să ştie şi vă spun de pe acum, pentru domnul Zgonea, domnul Ilie Sârbu, să anunţaţi secretarii generali ai celor două Camere – anul viitor bugetul este identic cu cel din 2012. Nu-l mărim pentru că avem mai mulţi parlamentari, pentru că lumea nu ar înţelege acest lucru şi ar fi absolut incorect”, a spus Ponta.

    El a îndemnat la tăierea salariilor şi a sumelor forfetare pentru viitorii parlamentari.

    “Deci, cu aceiaşi bani. Mai tăiaţi salariile, mai tăiaţi suma forfetară, mai tăiaţi alte cheltuieli. Important e că bani în plus nu sunt pentru Parlament anul viitor doar pentru că sunt mai mulţi parlamentari. Şi aşa faptul că avem mai mulţi parlamentari e un lucru rău. Dacă dăm şi mai mulţi bani, chiar că oamenii se vor întoarce împotriva Parlamentului”, a spus Ponta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • România nu are o problemă legată de bani. Problema este că îşi risipeşte banii în dreapta şi-n stânga, fără să „atace“ cauzele

    “Poate doar hoţii şi îmbuibaţii să gândească aşa! ” Da, reacţii fireşti. Însă, la fel de firesc este să ne întrebăm şi care sunt cauzele lipsei de bani. Mai firesc este să ne întrebăm ce se poate face pentru ca lucrurile să fie altfel? De ce oamenii în unele ţări trăiesc mai bine decât în altele? Altfel spus, de ce standardul de viaţă diferă între ţări? Economiştii răspund relativ simplu: standardul de viaţă depinde de productivitate (de cantitatea de bunuri şi servicii produse de un lucrător într-o perioadă de timp).

    Mai multe pe zf.ro

  • Locul unde este depozitat şi aurul României. Cum arată o gramadă de aur de 315 miliarde de dolari – VIDEO

    Un scurt film despre un secret bine ascuns – aurul Bank of England.

    Sursa: Reddit

  • Hoţii plătesc mai mult

    Mai întâi trebuie să mărturisesc: zilele trecute am descărcat câteva filme de pe torente, le-am convertit formatele şi le-am ars pe DVD-uri ca să le văd pe televizorul cel mare. În termeni tradiţionali, se cheamă că am încălcat un copyright, iar industria de divertisment numeşte treaba asta “furt”. Însă un curent de opinie relativ nou (care se pare că a pornit din Polonia, ca justificare pentru respingerea propunerii de reglementare numite SOPA) încearcă să reducă binomul “legal/ilegal” la unul ceva mai blând: formal/informal. În aceşti termeni, s-ar zice că mi-am procurat la modul informal nişte filme, formulare care admit că îmi convine.

    Apoi ar trebui să mă explic. Filmele în chestiune sunt realizate de Hiroshi Teshigahara, un regizor japonez de mare clasă, care a ecranizat trei romane de Kobo Abe. Cine a văzut capodopera “Femeia nisipurilor” va înţelege de ce am vrut să văd şi “The Face of Another”, dar şi documentarele sale despre Hokusai şi Antonio Gaudí. La Amazon se vinde o casetă cu DVD-urile celor trei ecranizări, dar este pentru regiunea 1 (America de Nord), deci probabil pe player-ul meu nu vor merge. Filmul care mă interesa se vindea şi singur, dar numai VHS. Hokusai doar în japoneză. Aceeaşi situaţie şi în magazinul englezesc (caseta importată din SUA, cu avertizarea privind regiunea) şi cel francez (aici caseta era indisponibilă). Conştiinţa mea s-a mai liniştit: am fost obligat să recurg la modalitatea informală.

    S-a mai întâmplat şi cu muzici ceva mai exotice sau pe care le aveam deja în colecţia de viniluri (în acest caz consider că am plătit deja). Dar şi altele, pentru care singura mea scuză este că modelul de afacere al industriei bazate pe copyright este învechit şi prea puţin adaptat la realităţile tehnologice ale prezentului. Câţiva autori care publică pe blogul TechDirt au tras nişte concluzii foarte interesante, analizând câteva statistici şi rapoarte recente despre “piraterie” şi obiceiurile de consum media ale adulţilor din Statele Unite, Marea Britanie şi Germania. În esenţă, ideea este că cei care folosesc reţelele de partajare a fişierelor nu sunt, de fapt, “criminalii” pe care RIAA (Recording Industry Association of America) îi acuză că produc pierderi de miliarde. Dimpotrivă, datele indică limpede că ei sunt cei care cumpără legal cele mai multe produse din zona muzicii, a filmelor şi cărţilor digitale. În medie, cei ce descarcă ilegal muzică din internet cumpără cu 30% mai mult decât cei ce nu recurg la mijloace ilegale. Lucrurile stau cam la fel şi în cazul altor tipuri de conţinut, însă muzica este un studiu de caz interesant, pentru că achiziţia legală mai mare este suplimentată foarte mult de cheltuieli “adiacente” (bilete la spectacole, tricouri inscripţionate, abonamente la servicii de streaming).

    Ceea ce reproşează consumatorii industriei de divertisment se referă în principal la diversele restricţii privind utilizarea conţinutului şi preţurile prea mari. Aceleaşi studii demonstrează că preţurile mai mici sporesc semnificativ atracţia pentru achiziţia legală, ceea ce în ansamblu ar putea aduce venituri mai mari. Însă ceea ce mi se pare mai important este faptul că se experimentează noi modele de afacere în lumea muzicală, în care copyright-ul îşi pierde rolul dominant. În esenţă, se merge pe ideea eliminării intermediarului şi pe furnizarea materialului muzical în mod gratuit. În schimb, un rol important îl are legătura mult mai strânsă cu fanii prin intermediul siturilor web proprii şi reţelelor de socializare. Banii vin în principal din concerte, dar şi din numeroase produse adiacente. De pildă, Trent Reznor (el este de fapt Nine Inch Nails) oferă muzica gratuit, dar vinde şi CD-uri obişnuite, precum şi ediţii de lux la 75 şi la 300 de dolari. Ultima variantă este o ediţie limitată, include varianta pe vinil şi alte materiale, iar fiecare exemplar este semnat de Reznor. Cele 2.500 de bucăţi s-au vândut în 30 de ore.
    Înapoi la Teshigahara: sunt sigur că al treilea film făcut cu Kobo Abe (“Pitfall”) îl voi vedea prin streaming direct pe televizor, la un tarif de sub trei dolari. DVD-ul va muri curând.

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII: Un an greu pentru căpşunari

    Iniţial, migranţii au continuat să trimită bani acasă, preferând să reducă din cheltuielile lor personale, însă odată cu întoarcerea recesiunii ar putea fi nevoiţi să taie din sumele trimise ori să vină acasă. “Lucrătorii care pot circula liber în zona euro, precum cei din Polonia şi România, se întorc deja acasă în număr mare, spre deosebire de cei din Africa sau America Latină, care preferă să rămână, de teama că nu vor mai putea reveni în Vest”, susţine OECD.

  • Unde fug piraţii somalezi să-şi albească banii

    Motivele de bază care îi determină pe cei care caută o modalitate de a-şi pune banii la păstrare sunt gradul de siguranţă mai ridicat decât cel din ţara lor de origine, dorinţa de a “albi” nişte bani ori de a se asigura că zona nu cade pradă unor interese imobiliare.

    Printre investitori se numără piraţii somalezi care şi-au îndreptat atenţia spre capitala Kenyei, Nairobi, care găzduieşte o mare comunitate somaleză, unde au cumpărat de la apartamente la blocuri întregi, pe care au cheltuit de la 400.000 la 1-2 milioane de dolari, bani proveniţi în general din răscumpărările plătite pentru cei răpiţi.

    La rândul lor, afganii bogaţi au început să cumpere proprietăţi în străinătate, inclusiv în Dubai, ca să se pună la adăpost după retragerea trupelor SUA de pe teritoriul ţării lor, iar mexicanii din categoria superioară a clasei medii, dar şi cei înstăriţi se îndreaptă spre mici orăşele situate în Texas, aproape de graniţa cu Mexicul. Venezuelenii nemulţumiţi de realegerea preşedintelui Hugo Chavez s-au îndreptat spre achiziţii în Aruba, după ce şi-au adăugat deja în portofoliu locuinţe la New York sau Miami.

    Altă categorie de investitori, fie ei europeni, africani ori sud-americani, achiziţionează terenuri din zone de savană sau pădure pentru a-şi construi propriile rezervaţii naturale ori plătesc între 1 şi 8 milioane de dolari pentru terenuri de cel puţin 100 de hectare cu ieşire la râuri în Patagonia, unde pot să pescuiască liniştiţi.

  • Cursul BNR a scăzut la 4,5059 lei/euro, CEL MAI REDUS nivel din ultimele două luni

    O rată oficială mai redusă decât cea de joi a fost anunţată de banca centrală la 19 septembrie, când euro a fost la 4,5037 lei.

    Cursul de joi este cu bani sub cel publicat miercuri, de 4,5118 lei/euro.

    Leul s-a apreciat joi şi faţă de dolar, iar cursul de referinţă a scăzut cu 2,18 bani, la 3,4687 lei/dolar, şi a atins cel mai redus nivel de după 21 septembrie. Atunci, dolarul a fost la 3,4642 lei.

    În acelaşi timp, rata oficială pentru francul elveţian a coborât uşor, de la 3,7486 lei/franc la 3,7424 lei/franc. O rată de schimb mai mică decât cea de joi a fost publicată de BNR la 7 noiembrie, când francul a fost la 3,7339 lei.

    Cursurile de referinţă leu/dolar şi leu/franc sunt calculate de Banca Naţională a României în funcţie de paritatea leu/euro şi ratele de schimb euro/dolar şi euro/franc.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Clienţii BCR pot trimite bani de pe mobil doar pe baza numărului de telefon al destinatarului

    “Clienţii BCR trebuie să cunoască doar numărul de telefon mobil al beneficiarului (nu mai sunt necesare detalii financiare suplimentare) şi pot trimite acestuia banii necesari”, a declarat, într-un comunicat, Bogdan Marin, directorul Managementului Canalelor Retail în cadrul băncii. Serviciul Tranzacţii Mobile BCR poate fi activat la orice unitate a instituţiei de credit şi este oferit gratuit tuturor clienţilor, putând fi ataşat oricărui cont curent în lei.

    Mai multe pe zf.ro

  • Leul s-a depreciat astăzi. Referinţa BNR a urcat la 4,5118 lei/euro

    În şedinţa de marţi, cursul a fost de 4,5089 lei/euro.

    Leul s-a depreciat şi faţă de dolar, iar cursul de referinţă a urcat cu 0,9 bani, la 3,4905 lei/dolar. În acelaşi timp, rata oficială pentru francul elveţian a crescut de la 3,7451 lei/franc la 3,7486 lei/franc.

    Cursurile de referinţă leu/dolar şi leu/franc sunt calculate de Banca Naţională a României în funcţie de paritatea leu/euro şi ratele de schimb euro/dolar şi euro/franc.

    La deschidere, euro era schimbat pentru 4,5035 – 4,5095 lei, în creştere faţă de nivelul de la finalul sesiunii precedente, când băncile cotau euro la 4,5025 – 4,5082 lei.

    Primele transferuri au urcat treptat cursul, iar la jumătatea zilei cotaţiile osicilau uşor peste 4,51 lei/euro.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cât de curajos e pariul deschiderii mallului de la Ploieşti

    Cu sărbătorile de iarnă care bat la uşă, momentul inaugurării mallului din Ploieşti pare o alegere inspirată. Cu toate acestea, valoarea vânzărilor – fie ele de îmbrăcăminte, încăl-ţăminte, mobilier sau cu timpul liber – a continuat şi în acest an să scadă. Cele 500 de milioane de euro care reprezintă, conform estimărilor, puterea de cumpărare a locuitorilor din judeţul Prahova au fost însă un argument suficient de puternic pentru o investiţie de 65 de milioane de euro – cât a costat dezvoltarea mallului.

    Noul loc de cumpărături a fost ridicat lângă hipermarketul Carrefour şi galeria comercială ataşată, care “performau foarte bine”, spune Anca Damour, director general al Carrefour Property România. La 36 de ani, ea coordonează o echipă de câteva zeci de oameni specializaţi în expansiune, dezvoltare, comercializare şi property management şi gestionează cele trei linii de business ale Carrefour Property România. Compania pe care o conduce din noiembrie 2011 administrază cinci centre comerciale în Bucureşti, Ploieşti, Braşov, Botoşani şi Drobeta.

    Retailerul francez are pe piaţa locală 24 de hipermarketuri, 60 supermarketuri Carrefour Market şi 12 magazine de proximitate Carrefour Express. Practic, noul mall a fost ridicat în completarea galeriei comerciale ce se întindea în faţa hipermarketului Carrefour; în noua zonă apar nume dintre cele mai puternice din modă, iar la capătul aleii, sub un tavan de sticlă cu forme rotunjite a fost amenajată zona de food-court şi un cinematograf. Anca Damour consideră că Ploieşti Shopping City nu ar fi avut nevoie de un moment prielnic pentru inaugurare şi se aşteaptă ca mallul să fie principala destinaţie de cumpărături şi de petrecere a timpului liber pentru locuitorii judeţului Prahova. Înainte de dezvoltarea mallului, centrul comercial avea un trafic anual de 3-4 milioane de clienţi, iar pentru viitor aşteptările se ridică la 10 milioane de vizitatori pe an.

    Ea povesteşte că proiectul a prins contur în urmă cu circa doi ani: “Partenerii noştri de la NEPI au cumpărat un teren de 5,5 hectare lângă terenul deţinut de Carrefour la Ploieşti pentru dezvoltarea unui centru comercial”. Ambele companii au considerat că pentru dezvoltarea unui centru comercial regional cea mai bună formulă este un parteneriat. În decembrie 2011 au început lucrările de construcţie în care au fost implicaţi nu mai puţin de 400 de muncitori. Joint-venture-ul dintre cele două companii, în care fiecare dintre parteneri deţine jumătate din acţiuni, “a necesitat foarte multă precizie”, declară Tiberiu Smaranda, leasing manager, NEPI Investment Management. Managerul în vârstă de 32 de ani detaliază că “am aliniat experienţa în retail şi centre comerciale a Carrefour şi Carrefour Property cu forţa NEPI ca investitor, dezvoltator şi administrator de centre comerciale pe termen lung”.

    Mallul, pentru dezvoltarea căruia bugetul a ajuns la 65 de milioane de euro, a fost finanţat în proporţie de 60% din resurse proprii ale celor două companii, iar diferenţa a fost asigurată de un credit obţinut de la BRD. Pentru că mallul era finalizat în proporţie de 80% în momentul contractării creditului bancar, dar şi stadiul avansat al comercializării, “obţinerea finanţării nu a reprezentat un risc pentru noi”, declară Smaranda. La momentul deschiderii mallului, 95% din suprafaţa acestuia era deja închiriată. Pe lângă hipermarket, care este principala ancoră a proiectului, Ploieşti Shopping City reuneşte 100 de magazine dispuse pe un singur nivel, suprafaţa închiriabilă fiind de 55.000 mp, cât unsprezece terenuri de fotbal alăturate.

    Anca Damour mai spune că zona dedicată activităţilor de petrecere a timpului liber include Cinema City, cu 12 săli de proiecţie, fiind astfel cel mai mare cinema din afara Capitalei. În acelaşi spaţiu se regăsesc zona de joacă pentru copii, dar şi restaurante – unele vor avea deopotrivă terasă interioară şi exterioară. Cei 450 mp pe care se întind în timpul verii terasele exterioare în timpul anotimpului rece găzduiesc un patinoar.

    Capitala judeţului Prahova a atras la capitolul malluri şi interesul israelienilor de la AFI Europe, care au ridicat deja în proporţie de 70% AFI Palace Ploieşti, care ar urma să fie inaugurat în toamna anului viitor. Dezvoltatorii mizează pe o rată a şomajului în rândul ploieştenilor de circa 5%, mai mică decât media la nivel naţional şi o putere de cumpărare estimată la 500 de milioane de euro la nivelul judeţului Prahova. Una peste alta, deşi în ţară sunt peste 50 de malluri, investitorii sunt dispuşi să cheltuie sume mari pentru a construi noi centre comerciale. Bani să fie în buzunarele cumpărătorilor.