BusinessMagazin

Tag: companii

  • Miliardarii gazelor de şist. Cine sunt antreprenorii care s-au îmbogăţit din fracturarea hidraulică?

    Cererea tot mai mare şi diminuarea resurselor au dus la creşterea preţului petrolului, astfel încât exploatarea gazelor neconvenţionale a devenit mult mai atractivă pentru producători. Varianta cel mai des întâlnită în cadrul companiilor de profil este exploatarea gazelor de şist. Acest proces a devenit viabil după ce câţiva antreprenori au refuzat să urmeze linia impusă de marile companii şi au făcut o serie de descoperiri care aveau să schimbe lumea.

    Gazele de şist sunt gaze naturale prinse între plăcile de şist. Acestea fac parte din categoria „gazelor neconvenţionale„, printre care se mai numără metanul din zăcăminte de cărbune. Acestea au devenit o resursă importantă în Statele Unite încă de la începutul secolului, însă la începutul anilor ’90, odată cu aplicarea unor noi tehnologii, exploatarea a început la scară industrială.

    În anul 2000, gazele de şist reprezentau doar 1% din producţia de gaze naturale a Statelor Unite, dar în 2010 ele reprezentau 20% din total; se estimează că până în anul 2035 aproape jumătate din producţia de gaze naturale va veni de la gazele de şist.

    Mai mulţi antreprenori au decis să ignore mesajele transmise de giganţi precum Chevron sau Exxon şi să investească timp şi bani în găsirea unor metode de a exploata gaze naturale. Marile companii încercaseră ani buni să extragă gaze din straturile de şist, însă costurile erau mult prea mari. Odată tehnicile implementate, a fost doar o chestiune de timp până ce oameni de afaceri precum George Mitchell, Harold Hamm, Aubrey McClendon sau Charif Souki să construiască adevărate imperii industriale.

    Firmele acestora au creat locuri de muncă şi au readus la viaţă oraşe în care industria nu mai exista. În loc să aibă o dependenţă crescută faţă de alte state cu rezerve petrolifere bogate, Statele Unite exportă acum gaze naturale.

    George P. Mitchell este considerat părintele industriei gazelor de şist. El a transformat procesul de extracţie într-unul viabil din punct de vedere comercial, scăzând preţul în mod semnificativ. Compania Mitchell Energy a realizat prima fracturare hidraulică în anul 1998; din acel moment, piaţa de energie din Statele Unite a început să depindă tot mai mult de gazele de şist.

    O serie de studii au indicat că acest tip de gaze va mări în mod semnificativ resursele mondiale de energie; chiar termenul de „shale revolution„ arată cât de important este acest nou curent pentru economia lumii. Mai mult chiar, analiştii consideră că producţia din Statele Unite şi Canada ar putea împiedica Rusia sau ţările arabe să dicteze preţul combustibilului. În acest moment, potrivit estimărilor, China deţine cele mai mari rezerve de gaze de şist.

    Un raport al BP redă ideea că în 2014 Statele Unite ar putea depăşi Arabia Saudită ca nivel al producţei de combustibili, iar comunitatea Orientului Mijlociu, unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa mondială de combustibili, a recunoscut amploarea industriei de gaze neconvenţionale. Ministrul saudit al petrolului Ali al-Naimi a spus în cadrul unei conferinţe la Riyadh că nivelul de producţie a combustibililor din Statele Unite, aflat în creştere în ultimii ani, este important pentru că aduce stabilitate pieţelor internaţionale. „Este necesar să ne consultăm în mod curent, pentru ca ţările noastre să poată mări gradul de cooperare, inclusiv investiţii comune în vederea stabilizării pieţei mondiale de petrol„, a declarat Ali al-Naimi.

  • Bouygues oferă 10,5 mld euro pentru SFR, al doilea mare operator de telefonie mobilă din Franţa

     Oferta, care include şi active ale Bouygues Telecom, este finanţată de HSBC Holdings, iar preluarea ar genera venituri suplimentare şi reduceri de costuri evaluate la circa 10 miliarde de euro, transmite Bloomberg.

    O ofertă separată, avansată de furnizorul de servicii prin cablu Altice, deţinut de miliardarul Patrick Drahi, evaluează SFR la circa 20 de miliarde de dolari, au declarat surse apropiate situaţiei. Oferta miliardarului Drahi include 11 miliarde de euro în numerar, active în valoare de 3 miliarde de euro şi o majorare de capital de 750 milioane de euro la Altice, a declarat o sursă apropiată situaţiei.

    Drahi are o avere netă de 7,1 miliarde de dolari, potrivit indicelui Bloomberg al milionarilor.

    Dacă Vivendi va vinde SFR, companie preluată integral în 2011, faptul ar reprezenta orientarea grupului către active media, între care Canal+ şi Universal Music Group.

    “Sunt sceptic că Bouygues va pune mâna pe SFR. Puterea pe care ar avea-o pe piaţă SFR şi Bouygues ar ridica semne de întrebare la autorităţile antitrust”, a declarat Emeka Obiodu, analist la compania de consultanţă Ovum în Londra.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Profilul robot al celui care fură din companii: angajat de gen masculin, de vârstă mijlocie, cu educaţie superioară, care lucrează în cadrul companiei de o perioadă îndelungată

    Mai mult de o treime (37%) dintre respondenţii ediţiei 2014 a sondajului PwC “Global Economic Crime Survey”, în creştere cu 3% faţă de 2011, spun că au fost victime ale criminalităţii economice, iar 25% declară că au fost vizaţi de criminalitatea informatică, pe măsură ce infractorii folosesc tot mai mult tehnologia ca principal vehicul  pentru comiterea infracţiunilor. “Infracţionalitatea economică persistă în ciuda eforturilor continue de a o combate. Nici o organizaţie, indiferent de mărime, în orice colţ al lumii, nu este imună la impactul fraudei şi al altor infracţiuni economice”, spune Cornelia Bumbăcea, Partener, Servicii de Consultanţă pentru Management, PwC România.

    Sondajul PwC la nivel global a constatat că furtul rămâne cea mai comună formă de infracţionalitate economică, raportată de 69% dintre cei intervievaţi. Este urmat de frauda în procedurile de achiziţii (29%), corupţie (27%), criminalitate informatică (24%) şi frauda contabilă (22%). Alte infracţiuni raportate includ spălarea de bani, furtul intelectual sau de date, frauda ipotecară şi cea  fiscală. Pierderile asociate infracţiunilor economice sunt dificil de evaluat. La nivel global, 20% dintre victime estimează impactul criminalităţii economice asupra organizaţiei lor la peste 1 milion USD; iar 2% dintre victime – reprezentând 30 de organizaţii – plasează impactul la mai mult de 100 mil. USD.

    Pentru prima oară, sondajul din acest an măsoară şi frauda în procedurile de achiziţii, raportată de aproape 30% dintre respondenţi. Aceştia au indicat de asemenea daune colaterale semnificative asociate infracţionalităţii economice: scăderea moralului angajaţilor (31%), prejudicii aduse reputaţiei companiei şi efecte negative aduse relaţiilor de afaceri (17%). în ciuda consecinţelor financiare ale infracţiunilor, doar 3% dintre respondenţi au spus că frauda a afectat preţul acţiunilor. “Chiar mai rău decât impactul financiar al criminalităţii economice este efectul negativ asupra proceselor şi procedurilor interne care stau la baza operaţiunilor corporatiste. Criminalitatea economică afectează procesele interne, erodează integritatea angajaţilor şi afectează reputaţia companiei” a precizat Ana Sebov, Senior Manager, PwC România, liderul echipei de investigaţii şi medierea litigiilor.

    Cine comite fraudă?

    Criminalitatea economică este comisă când se întrunesc trei factori favorizanţi: probleme financiare personale, oportunitatea de a comite o infracţiune şi justificări personale pentru a comite o infracţiune. La nivel global, 24% din infracţionalitatea economică este comisă de angajaţii din managementul la nivel înalt, 42% de cei din nivelul mediu de conducere, iar 34% de către persoane fără funcţii de conducere. Profilul tipic al infractorului este al unui angajat de gen masculin, de vârstă mijlocie, cu educaţie superioară care lucrează în cadrul companiei de o perioadă îndelungată. La nivel global, aproape jumătate din numărul fraudelor este comis de angajaţii cu 6 sau mai mulţi ani de experienţă, iar o treime de către angajaţii cu experienţă între 3-5 ani.

  • Vânzările unor companii precum PepsiCo, Siemens şi Gazprom sunt ameninţate de criza din Ucraina

     Conflictul a determinat Chevron să sporească măsurile de securitate pentru angajaţii implicaţi în explorarea zăcămintelor de şist. Ambiţia Ucrainei de a deveni exportator de gaze de şist până în 2020 ar putea fi fi afectată de amplificarea conflictului, în timp ce Rusia riscă sancţiuni economice care i-ar putea reduce vânzările de gaze, care reprezintă 20% din veniturile aduse de exporturile ţării, relatează Bloomberg.

    “Dacă eşti o mare companie occidentală interesată de investiţii pe piaţa rusească, s-ar putea să nu doreşti să îţi pui ouăle într-un singur coş. Se pare că nu vom vedea veşti bune prea curând”, a spus John Lough, analist la institutul de cercetări Chatham House din Londra.

    Preşedintele american Barack Obama a suspendat sâmbătă pregătirile pentru summitul G8 care este programat să aibă loc în iunie la Soci.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Efectul nevăzut al crizei

    Potrivit INSSE, ponderea companiilor din industrie şi servicii care au inovat în materie de produse, procese, organizare şi marketing în perioada 2010-2012 a fost de numai 20,7%, în scădere cu 10,1% faţă de perioada 2008-2010. În industrie, potenţialul inovator a scăzut cu 7,7%, la 22,4%, iar în servicii cu 12,9%, la 18,8%.

    Doar 4 din 10 întreprinderi mari şi 2 din 10 IMM au inovat: din total, 14,4% au aplicat numai metode noi de organizare sau de marketing, 1,9% au introdus numai produse şi/sau procese noi sau îmbunătăţite semnificativ, iar 4,4% au introdus atât produse şi/sau procese noi, cât şi metode de organizare şi/sau de marketing noi sau îmbunătăţite semnificativ.

     

  • Un indicator folosit pentru preţul aurului la nivel global ar fi fost manipulat timp de un deceniu

     Preţul de referinţă al aurului la Londra – “London fix” – este publicat de două ori pe zi de firma London Gold Market Fixing Ltd., după câte o teleconferinţă la care participă Barclays, Deutsche Bank, Bank of Nova Scotia, HSBC Holdings şi Societe Generale.

    Tiparele neobişnuite de tranzacţionare înregistrate pe piaţa de la Londra în jurul orei 15:00, moment în care este stabilit preţul folosit ca referinţă în conferinţa privată de către cei cinci mari traderi de aur, indică o înţelegere secretă şi ar trebui investigate, arată într-o notă de cercetare Rosa Abrantes-Metz, profesor la Stern School of Business a Universităţii New York, şi Albert Metz, unul dintre directorii operaţionali ai Moody’s.

    “Structura indicatorului de referinţă indică o înţelegere secretă şi manipulare, iar datele empirice sugerează stabilirea artificială a preţului. Probabil participanţii (la stabilirea preţului, n.r.) colaborează între ei”, arată cei doi.

    Cititi mai multe pe www.meidafax.ro

  • Capitalistul săptămânii: Max Auschnitt

    Max Auschnitt s-a născut în Galaţi în 1888. A fost primul fiu al lui Osias Auschnitt, proprietarul unei mici fabrici, care emigrase din împrejurimile oraşului Lvov, parte a Imperiului Austro-Ungar. Părinţii l-au trimis pe tânărul Max să studieze în Viena, în cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale din Viena. S-a oferit apoi voluntar şi a servit armata română în timpul Primului Război Mondial. La începutul anilor ‘20, Max Auchnitt a preluat fabrica de sârmă şi de cuie din Galaţi, fondată de tatăl lui, şi a transformat-o în grupul Uzinele Metalurgice Titan Nadrag Cala (TNC). 

    Acesta avea în componenţă, pe lângă laminorul de la Galaţi, o nouă fabrică de oţel – Oţelu Roşu – şi mai multe alte uzine metalurgice. Împreună cu subsidiare precum Magazinele Unite, Socomet şi altele, grupul avea circa 1.000 de angajaţi. La sfârşitul anului 1920, Auschnitt a preluat controlul asupra companiei austriece Steg, după ce a cumpărat o mare parte din acţiunile acesteia. Steg deţinea în România compania producătoare de oţel Uzinele şi Domeniile de Fier Reşiţa (UDR) şi era cea mai mare companie românească interbelică, ce avea un capital de peste un miliard de lei şi peste 22.000 de angajaţi.

    Max a fost delegat ca administrator la Uzinele şi Domeniile de Fier Resiţa, iar compania, aflată în pragul falimentului în acel moment, a revenit la profitabilitate sub cârma lui. Ca rezultat al achiziţiilor sale, Auschnitt a devenit cunoscut în România drept „Regele Oţelului„. Prin Steg, Auschnitt a preluat apoi controlul uzinei de oţel Sartid din Iugoslavia şi o fabrică de locomotive din Polonia.

    Pe lângă afacerile din industria grea, Auschnitt a avut acţiuni în multe alte companii, între care Societatea Română de Telefoane sau Banca Chrissoveloni, şi a avut numeroase proprietăţi imobiliare, între care şi vila de lângă Piaţa Victoriei cumpărată în anii 2000 de Gigi Becali. Max Auschnitt concura cu Nicolae Malaxa, atât în afaceri, cât şi în obţinerea favorurilor regelui. El a pierdut lupta cu Malaxa, iar în 1940, în urma unor acuzaţii aduse de acesta, a fost supus unui proces aranjat şi condamnat la şase ani de închisoare. A fost închis la Jilava, o închisoare cunoscută pentru faptul că puţini i-au supravieţuit.

    Max Auschnitt a fost unul dintre supravieţuitori, fiind protejat de multe ori chiar de către ceilalţi deţinuţi. După fuga lui Carol al II-lea din România, lui Auschnitt i-a fost permisă de către mareşalul Antonescu mutarea într-un sanatoriu, iar apoi în arest la domiciliu. În 1944, după ce a aflat că naziştii germani plănuiau uciderea lui, a fugit din ţară cu ajutorul prietenului său Matei Ghica, pilot în cadrul Forţelor Aeriene Române. Au zburat în Egipt, iar germanii au iniţiat un proces şi l-au condamnat la moarte în absenţă.

    După ce germanii s-au predat şi a fost exonerat de acuzaţiile false care i se aduseseră, Auschnitt s-a întors în România pentru a asista la reconstrucţia ţării. În 1947, devenea însă evident că ţara va cădea sub influenţa rusă şi că se va instaura regimul comunist, iar Auschnitt a decis să părăsească România pentru totdeauna.

    A plecat în Statele Unite ale Americii şi a devenit cetăţean american. Un an mai târziu, comuniştii i-au confiscat toate proprietăţile şi l-au condamnat din nou la moarte în absenţa sa. Auschnitt şi-a continuat afacerile în SUA. A înfiinţat împreună cu fratele lui, Edgar, care a fost de asemenea partener în Titan Nadrag Calan şi subsidiarele acesteia, compania Flexigrip Inc., redenumită apoi Minigrip, care producea fermoare de plastic pentru industria ambalajelor. Max Auschnitt a murit însă în 1959 la New York şi nu s-a bucurat de succesul acesteia.

    Minigrip a devenit mai târziu o subsidiară a ITW şi este cunoscută acum drept ITW Zippak. În România, moştenitorii săi au primit despăgubiri de circa 40 milioane de dolari, în acţiuni ale Fondului Proprietatea, precum şi drepturile pentru mai multe imobile.
     

  • Grupul Pirelli vinde divizia de cord metalic, inclusiv fabrica din Slatina, unei companii belgiene

     Pirelli şi Bekaert au încheiat şi acorduri pe termen lung pentru aprovizionare şi dezvoltarea de produse.

    “Tranzacţia va permite Pirelli să se retragă dintr-o afacere unde nu dispune de o dimensiune suficientă a afacerilor pentru a fi competitiv şi să se concentreze pe activităţile de producţie de anvelope premium, cu marje mai ridicate, precum şi să asigure viitorul activităţilor de cord metalic într-un grup care este lider pe piaţa prelucrării şi acoperirilor pentru sârma de oţel”, se arată într-un comunicat al Pirelli.

    Încheierea tranzacţiei depinde de obţinerea aprobărilor autorităţilor de reglementare şi este aşteptată în a doua jumătate a anului.

    Presa din Italia a scris în septembrie că grupul se pregăteşte să vândă divizia de cord metalic, cu afaceri de 300 milioane euro pe an, principalii investitori interesaţi de preluarea operaţiunilor fiind două companii, din Coreea de Sud şi Belgia, precum şi două fonduri.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oraşul din România cu tarif la taxi aproape dublu faţă de Bucureşti

    Firma a profitat de decizia autorităţilor locale, care le permite operatorilor să practice tariful maximal şi a ridicat preţurile, de la 1,79 de lei până la 2,25 de lei pe kilometru, pe timp de zi, şi de la 1,99 de lei la 2,5 lei, pe timp de noapte. Vestea şi mai rea pentru clujeni este că până cel târziu pe 5 martie toate companiile îşi vor alinia tarifele, relatează brasovultau.ro.

    Noul tarif la taxi din Cluj le depăşeşte pe cele practicate în alte oraşe precum Timişoara, Iaşi, Constanţa sau Craiova. Capitala are unul dintre cele mai mici tarife, la 1,39 lei pe kilometru.

    Conform taximetre.ro, în alte oraşe din ţară tarifele sunt după cum urmează: Alba-Iulia 2,2 lei/km, Timişoara 2,19 lei/km, Deva 2,10 lei/km, Iaşi 1,99 lei/km, Constanţa 1,79 lei/km, Braşov şi Craiova 1,35 lei/km.

  • Constantin Niţă, ministrul pentru energie: Vrem ca banii obţinuţi din listările Electrica, Hidroelectrica şi C.E. Oltenia să rămână în companii

    “Urmează trei listări foarte importante pentru noi anul acesta: Electrica, Hidroelectrica şi CEO. Toţi banii obţinuţi din listări vor rămâne în companii pentru dezvoltare. Mizez foarte mult pe acest gen de acţiuni la bursă care pot să aducă bani în companie”, a spus Niţă la ZF Power Summit 2014.

    Listările vor fi făcute în luna iunie, a continuat ministrul, care a adăugat că “avem discutii cu consultanţii, care nu vor ca listările să fie făcute în aceeaşi lună. Vom avea noi discuţii în luna aprilie cu FMI şi Banca Mondială”.

    Legat de procesele pe care le are compania Electrica, Niţă a precizat că “procesele pe care le are Electrica sunt în diferite stadii. Electrica, indiferent de cum se vor soluţiona aceste procese, are de luat bani, nu de dat, de ordinul sutelor de milioane de euro”.

    Citeşte mai multe pe www.zf.ro