BusinessMagazin

Tag: companii

  • A decis să dea vacanţe pe termen nelimitat angajaţilor care-şi fac bine treaba

    Branson, unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, a decis să acorde angajaţilor vacanţe pe termen nelimitat, atât timp cât ei îşi termină sarcinile primite. Omul de afaceri spune că a fost inspirat de cei la Netflix, care în anul 2010 au permis angajaţilor să îşi ia concediu oricând, fără a cere aprobare de la conducere.

    Chiar dacă tehnologia permite angajaţilor să lucreze de acasă, Branson nu încurajează acest lucru, spunând că cel mai important lucru este ca treaba să fie terminată, indiferent de orele petrecute la birou. “Angajaţii pot pleca după ce se asigură că şi-au îndeplinit sarcinile şi că toate proiectele sunt la zi. Nerespectarea acestei reguli poate pune în pericol atât firma, cât şi cariera lor”, avertizează omul de afaceri.

    Politica vacanţelor nelimitate, adoptată şi de alte companii precum Foursquare şi Tumblr, poate avea atât consecinţe pozitive cât şi negative, notează cei de la entrepreneur.com. Deşi mulţi manageri se tem că angajaţii ar putea lipsi perioade îndelungate, statisticile de până acum arată că numărul total de zile de concediu a crescut cu doar 5-10%.

    Branson speră că noua politică implementată va creşte atât moralul cât şi productivitatea celor de la Virgin. “În cazul în care rezultatele vor fi încurajatoare”, spune el, “ne vom gândi şi la alte schimbări în bine faţă de sistemul tradiţional de muncă.”

  • Fondatorul FUBU vorbeşte despre cea mai mare greşeală pe care o poate face o companie

    Daymond John, fondatorul companiei de îmbrăcăminte FUBU şi membru al juriului în competiţia “Shark Tank” a explicat care este, din punctul lui de vedere, cea mai mare eroare pe care o fac oamenii de afaceri atunci când vine vorba de branding.

    Sloganul, spune Daymond, trebuie să poată exprima esenţa afacerii în cel mult cinci cuvinte. Spre exemplu, companii de succes precum Apple, Nike sau chiar FUBU au înţeles acest lucru, folosind mesaje concise şi eficiente: “Think different”, “Just do it”, “For us by us”.

    “Dacă nu poţi să explici în câteva cuvinte de ce lumea ar trebui să fie atrasă de brandul tău”, explică John Daymond, “atunci probabil că nu înţelegi exact ce înseamnă afacerea ta.”

    Daymond a înfiinţat FUBU în 1992 ca o companie destinată tinerilor şi mişcărilor neconvenţionale. Brandul a fost popularizat de rapperi precum LL Cool J şi Notorious BIG, iar Daymond spune că sloganul reprezintă exact ceea ce el a simţit atunci când a fondat FUBU. “Pentru noi, prin noi e exact ceea ce am vrut să însemne compania. Am ridicat FUBU doar prin puterile noastre”, mai declară omul de afaceri.

  • De ce a cumpărat Microsoft cel mai urât joc din istorie

    Suma oferită de Nadella celor de la Mojang, de 2,5 miliarde de dolari, reprezintă una dintre cele mai mari oferite de Microsoft pentru preluarea unei companii. Împreună cu Skype, Nokia şi aQuantive, pentru care Bill Gates a plătit peste 5 miliarde de dolari, cumpărarea Mojang reprezintă una dintre cele mai mari investiţii ale Microsoft.

    Markus Persson, care trăieşte la Stockholm, a câştigat peste un miliard de dolari în urma tranzacţiei. Persson, cunoscut în lumea gamerilor sub pseudonimul Notch, era acţionar majoritar în cadrul Mojang, controlând 71% din acţiunile companiei. El are 1,8 milioane de urmăritori pe Twitter şi spune că a devenit celebru în uma succesului înregistrat de Minecraft. „Nu fac jocuri gândindu-mă că ele vor avea succes. Pentru mine nu este vorba doar despre bani“, a spus Persson.

    Markus Persson a lansat Minecraft în 2009, un joc în care utilizatorii pot construi de la clădiri la lumi întregi, la civilizaţii, folosind materiale de construcţii. La 35 de ani, Persson spune că nu a dorit să poarte responsabilitatea unui asemenea succes: „Nu vreau să devin un simbol, să fiu responsabil de un succes de asemenea proporţii pe care, sincer, nu îl pot înţelege. Eu nu sunt un antreprenor, nu sunt un CEO, sunt un simplu programator căruia îi place să-şi exprime părerile pe Twitter“, a mai spus Persson.

    Provocarea pentru Microsoft este de a creşte veniturile obţinute de Minecraft fără a distruge esenţa jocului, acea esenţă care l-a făcut atât de popular. CEO-ul Nadella încearcă să ducă Microsoft dincolo de Windows sau de programele pentru PC, într-o zonă a gaming-ului cu care compania clădită de Bill Gates nu este asociată în mod uzual. Minecraft ar putea fi, de asemenea, „biletul de intrare“ al Microsoft pe dispozitivele ce rulează Android sau iOS, fiind astfel mai aproape de concurenţii de la Apple şi Google.

    Al Hilwa, analist al IDC, consideră că Minecraft va ajuta Microsoft să se apropie de o parte dintre clienţii săi. „Jocul va crea o legătură puternică între companie şi cei care sunt clienţi prin utilizarea Xbox, dar pe care Microsoft i-a ignorat anterior“, declară Hilwa. „Acest lucru ar aduce o anumită siguranţă cu privire la viitoarele achiziţii din zona de hardware.“

    Minecraft a devenit un fenomen global la scurt timp după lansarea sa, în 2009. Jucătorii trebuie să colecteze resurse – lemn, piatră, cărbune sau oţel – pentru a construi case, castele sau oraşe întregi. Jocul a fost accesat de peste o sută de milioane de oameni, după cum a anunţat compania în luna februarie.

    Lansat iniţial doar pentru PC, Minecraft poate fi acum jucat şi pe consolele Xbox şi Playstation, precum şi pe telefoanele care rulează iOS sau Android. Conform unui studiu dar publicităţii de către Microsoft, doar utilizatorii de Xbox 360 au petrecut, în ultimii doi ani, peste 2 miliarde de ore jucând Minecraft.

    În iunie 2014, Minecraft a devenit cel mai vândut joc pentru calculator din istorie, cu 16 milioane de unităţi, depăşind World of Warcraft şi Diablo 3. Acest lucru poate fi explicat, spun specialiştii, prin faptul că Minecraft se adresează mai multor categorii de vârstă, cu precădere celor mici care nu au acces la alte jocuri. Dr. Andrew Przybylski, psiholog la Universitatea din Oxford, a declarat că jocul poate ajuta la dezvoltarea mai multor abilităţi, atât timp cât cei mici nu sunt lăsaţi să petreacă prea mult timp în faţa monitorului. El a realizat un studiu pe cinci mii de copii din Marea Britanie, cu vârste cuprinse între 10 şi 15 ani, şi a ajuns la concluzia că o oră pe zi în faţa calculatorului, în cadrul unui anumit tip de joc, îi face pe copii mai sociabili; cei care nu se bucură de această „pauză“ pot deveni hiperactivi. „Tinerii care se joacă la calculator o oră pe zi se adaptează mai bine situaţiilor sociale decât cei care nu se joacă sau cei care se joacă mai mult de trei ore pe zi“, notează raportul publicat de Przybylski.

    Pentru a juca Minecraft, utilizatorii plătesc o taxă unică atunci când instalează programul, cuprinsă între 7 şi 27 de dolari, în funcţie de platforma folosită. Interfaţa este gândită să arate retro, precum jocurile de la începutul anilor ’90, şi este realizată integral din cuburi. Din acest motiv, jocul a fost supranumit „LEGO digital“. Algoritmul realizat de cei de la Mojang generează peisaje aleatoriu, astfel încât jocul nu se termină niciodată. De asemenea, interfaţa respectă tranziţia zi-noapte, astfel încât jucătorii trebuie uneori să construiască „pe întuneric“.

    Minecraft are mai multe moduri de joc, însă cel mai popular este cel creativ – în care utilizatorii nu au limite de timp sau adversari pe care să îi înfrunte, şi astfel îşi pot da frâu liber imaginaţiei.

  • Rata pirateriei software pentru PC-uri în România a scăzut în 2013 la 62%

    Rata pirateriei software pentru PC-uri în România a scăzut în 2013 la 62%, de la 63% în 2011, pe fodul acţiunilor de combatere a acestui fenomen, fără de care acest indicator ar fi crescut cu 2 până la 4 puncte procentuale în perioada amintită, potrivit unui studiu IDC.

    “IDC consideră că modificarea dinamică a pieţei PC-urilor din România, şi anume creşterea ponderii PC-urilor aduse şi instalate de către consumatori, a condus la o situaţie de piaţă în care, în absenţa unor eforturi eficiente anti-piraterie, rata pirateriei la nivel de ţară ar fi crescut de fapt cu 2 până la 4 puncte procentuale între 2011 şi 2013”, se arată într-un studiu IDC prezentat, marţi, de Business Software Alliance (BSA) într-o conferinţă de presă.

    Un alt studiu IDC prezentat de BSA arată legătura dintre software-ul nelicenţiat sau contrafăcut şi malware.

    Astfel, în România, la o rata a utilizării de software nelicenţiat de 62%, rata la care malware-ul este găsit pe PC-uri se situa la 30,79% la finele anului trecut, comparativ cu 27,5% în septembrie 2013.

    La nivel mondial, la o rată de utilizare de software nelincenţiat de 43%, ponderea PC-urilor cu malware a atins 21,58% la finele anuli 2014, în creştere cu 1,3 puncte procentuale faţă de septembrie 2013.

    IDC a estimat la 19 miliarde de dolari valoarea ce ar putea fi cheltuită în acest an de companii numai în Europa Centrală şi de Est pentru a înlătura consecinţele malware-ului grefat pe software piratat, respectiv pentru identificarea, repararea şi recuperarea datelor, în vreme ce scurgerile neautorizate de date de business şi confidenţiale ar putea costa companiile din aceeaşi regiune 39 miliarde de dolari.

    Pe de altă parte, riscurile de securitate la care se expun companiile sunt strâns legate de gradul de informare a angajaţilor privind utilizarea de software licenţiat, dar şi de existenţa unor politici formale în acest sens.

    Astfel, conform studiului “The Compliance Gap. BSA Global Software Survey”, dat publicităţii în iunie 2014, 50% dintre angajaţii companiilor care au o politică formală privind licenţierea software nu aleg niciodată software nelicenţiat pentru a-l instala la serviciu, în timp ce, în cazul companiilor care nu au o politică formală în acest sens, ponderea angajaţilor care nu aleg să utilizeze software nelicenţiat scade la 26%.

    Potrivit datelor BSA, prezentate în cadrul unei conferinţe de presă organizată împreună cu Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR), în primele 8 luni ale acestui an au fost derulate 400 de acţiuni de combatere a criminalităţii în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe.

    “Aceste acţiuni s-au concretizat în descoperirea a peste 200 de infracţiuni la regimul produselor software, indisponibilizarea a peste 1.000 de sisteme informatice, precum şi indisponibilizarea de suporturi de stocare. Valoarea despăgubirilor solicitate de titularii de drepturi este de aproximativ un milion de euro”, a declarat directorul Direcţiei de Investigare a Fraudelor din IGPR, comisar şef Alexandru Cătălin Ioniţă.

    În perioada septembrie 2013 – iunie 2014, IGPR şi BSA au iniţiat o campanie de conştientizare care a vizat un total de 53.562 de companii, dintre care peste 6.600 au primit consultanţă individualizată pentru a-şi clarifica întrebările legate de licenţierea software, iar peste 2.600 au întocmit şi trimis către BSA un audit software.

    În acest an, BSA şi IGPR vor continua această campanie în rândul companiilor, urmând să aibă loc evenimente de informare privind riscurile utilizării de software nelincenţiat în Cluj-Napoca, Iaşi, Sibiu, Bucureşti, Ploieşti, Constanţa şi Timişoara.

    Calendarul acestor evenimente poate fi accesat pe portalul www.softwareculicenta.ro.

    De asememena, IGPR şi BSA vor trimite scrisori la circa 30.000 de companii cărora li se va recomanda revizuirea situaţiei utilizării de programe software, pentru a identifica eventualele discrepanţe între software-ul utilizat şi licenţele deţinute, pentru a evalua riscurile existente ca urmare a utilizării de programe neautorizate şi pentru a lua măsurile necesare în vederea eliminării acestora.

    BSA este o organizaţie non-profit creată în scopul promovării intereselor industriei de software şi a partenerilor din industria de hardware.

  • Companiile de stat se scufundă în datorii istorice, în loc să creeze locuri de muncă şi să genereze profit

    Au fost de-a lungul timpului adevărate „pietre de moară“ atârnate de bugetul statului. Au ajuns şi în vizorul FMI, care a avertizat că ascensiunea continuă a datoriilor acestora ameninţă stabilitatea fiscală şi creşterea economică.

    Marile companii de stat care deţin monopoluri în producţia de energie, transportul de gaze sau transportul feroviar au cochetat de-a lungul timpului mai mult cu pierderile decât cu profiturile. Iar datoriile acumulate de aceste firme (la buget sau către diverşi furnizori) în raport cu volumul lor de activitate – cifra de afaceri  generată sau total active – s-au apropiat în ultimii ani de pragul de 50%.

    Acumularea de pierderi şi de arierate în sectorul întreprinderilor şi companiilor în care statul este acţionar majoritar reprezintă un risc potenţial pe termen mediu la adresa sustenabilităţii fiscal-bugetare, a avertizat în mod repetat Consiliul Fiscal. În cazul în care acestea nu vor reuşi să îşi eficientizeze activitatea, Guvernul va fi obligat să intervină cu resurse publice, ceea ce poate conduce la o deteriorare a situaţiei finanţelor publice, prin creşterea deficitului bugetar

    Cele 1.086 de companii cu capital majoritar de stat care şi-au raportat bilanţurile la Ministerul Finanţelor au avut anul trecut o contribuţie de doar 4,4% la cifra de afaceri totală din economie, în timp ce restanţele accumulate de aceste firme au ajuns la aproximativ 20% din totalul arieratelor din economie, de 112,7 mil. lei. Deşi ponderea arieratelor întreprinderilor de stat rămâne la un nivel ridicat, aportul lor la valoarea adăugată brută în economie se menţine modest (10,5%), aproape de minimul înregistrat în anul 2008 (10,7%), după cum reiese din statisticile Consiliului Fiscal.

    Stocul de arierate totale pentru cele peste 1.000 de companii de stat identificate reprezenta anul trecut 3,6% din PIB, cele mai multe fiind datorii către stat.

    Evoluţia performanţelor companiilor de stat a fost o permanentă dezamăgire pentru misiunile de evaluare ale experţilor FMI, derulate în cadrul acordurilor parafate cu autorităţile române. Jeffrey Franks, americanul care a condus din 2009 până în vara anului 2012 negocierile FMI cu România, a catalogat companiile de stat ca fiind „o minge uriaşă de plumb“ care trage economia în jos şi a susţinut că progresele înregistrate de autorităţile române în privinţa acestor entităţi sunt insuficiente. Toţi negociatorii-şefi ai FMI au cerut reformarea, privatizarea sau lichidarea acestor companii. FMI apreciază că reformarea compani-ilor de stat este crucială pentru a aduce investiţii private atât de necesare şi know-how managerial pentru a restabili viabilitatea financiară a companiilor

    Costisitorul proiect „CEO privat la stat“ a întârziat să-şi arate eficienţa, nereuşind să iasă complet de sub influenţa politicului. Proiectul „CEO privat la stat“ a fost lansat în anul 2011, iar de atunci şi până în prezent tentativele de a pune un manager cu experienţă de business la conducerea unei companii de stat au fost de cele mai multe ori sortite eşecului. În viziunea FMI, companiile de stat ar trebui să devină un motor de creştere economică, nu să o tragă în jos.

    Arieratele firmelor de stat au avansat de la 17 mld. lei în 2008 la 22 mld. lei în 2013, în timp ce datoriile totale ale companiilor private au ajuns anul trecut la aproape 90 mld. lei, nivel aproape dublu faţă de 2008, potrivit Consiliului Fiscal. Arieratele sunt împrumuturi sau datorii băneşti care au devenit restante în urma nerespectării condiţiilor contractuale, incluzând datorii către buget, bănci, furnizori sau alţi creditori.

    Cea mai mare parte a arieratelor companiilor de stat sunt către bugetul general consolidat (50% din total arierate), în special către bugetul de asigurări sociale, reflectând parţial şi datoriile istorice acumulate, spre deosebire de companiile private care au arierate în cea mai mare parte către furnizori (52% din total arierate). Furnizorii ocupă locul al doilea în rândul creditorilor companiilor de stat în anul 2013, suma datorată de acestea fiind de 5,9 mld. lei (1% din PIB şi 26% din total arierate).

    La sfârşitul anului 2013 exista o datorie neplătită a întreprinderilor de stat către bugetul consolidat de aproape 2% din PIB. Primele 10 com-panii de stat ierarhizate din punctul de vedere al plăţilor restante însu-mea-ză circa 60% din totalul ariera-te-lor companiilor de stat, datoriile fiind concentrate în special în sectoa-rele feroviar, minier şi cel al indus-tri-ei chimice. „Dincolo de consecinţele fiscal-bugetare directe pe care arieratele companiilor de stat le generează – prin privarea bugetului general consolidat de veniturile datorate – acumularea de plăţi restante către sectorul privat este de natură să creeze acestuia din urmă probleme de lichiditate şi să frâneze creşterea economică“, susţine Consiliul Fiscal. Surprinzător, anul trecut unele dintre marile companii de stat au dat de înţeles că au învăţat să facă profit. Cele mai mari 20 de companii de stat au terminat anul 2013 cu un câştig cumulat de aproape 350 mil. euro, după pierderile de 85 mil. euro adunate în 2012. Aducerea rezultatului cumulat în teritoriul pozitiv a fost susţinută de Romgaz, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, care au fost în topul profiturilor. Iar în ţara fără autostrăzi, Compania de Autostrăzi a devenit a treia firmă de stat ca profitabilitate. Rămâne de văzut dacă revenirea rezultatelor unor companii pe plus a fost doar o întâmplare sau este vorba despre o strategie de redresare.

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Cine sunt campionii din sectorul serviciilor

    În termeni anuali, cele mai mari avansuri au fost consemnate de cifra de afaceri în activităţile de servicii informatice şi tehnologia informaţiei (25,5%), alte servicii furnizate în principal întreprinderilor (3,7%), comunicaţii (2,9%) şi transporturi (2,1%). Activităţile de producţie cinematografică, video, programe de televiziune, difuzare şi transmitere de programe au scăzut cu 0,8%.

  • Compania Elit Cugir a intrat în insolvenţă

    Elit Cugir este deţinută de antreprenorul Dorin Mateiu şi a obţinut anul trecut un profit de 12 milioane de lei, în scădere faţă de 2012 (14 milioane de lei). Cifra de afaceri a companiei a scăzut de asemenea în 2013 faţă de 2012, de la 343 milioane de lei la 317 milioane de lei.

    Elit Cugir avea la sfârşitul anului trecut, potrivit datelor publicate de Ministerul Finanţelor, 1.082 angajaţi, faţă de 1.096 în 2012. Pe de altă parte, datoriile procesatorului de carne totalizau 42 milioane de lei, în scădere faţă de 2012, în timp ce compania avea de încasat creanţe de 48,2 milioane de lei, arată datele Ministerului Finanţelor.

  • Din eşec în eşec, spre marele succes

    Este şi cazul lui Scott Adams, creatorul benzilor desenate Dilbert, autorul volumului “Cum să eşuezi la aproape orice şi totuşi să câştigi la scară mare”. După introducerea pretenţioasă, să trecem la lucrurile simple: Scott Adams este un ins simplu şi sincer, cu un stil simplu, direct de adresare. Aici, firea mea de român mă face să adaug că fie omul este un abil marketer, care a învăţat că poziţionarea împotriva curentului este varianta câştigătoare, fie chiar este aşa cum cred. Mă liniştesc, este a doua variantă, şi merg în continuare cu textul.

    Adams a lucrat 16 ani în companii, dar a obţinut succesul real după ce a lansat benzile desenate Dilbert, echivalentul pentru lumea corporatistă a ceea ce au însemnat Peanuts, realizate de Charles Schultz, pentru societatea americană. Istoria eşecurilor pe care le-a înregistrat în carieră, nu puţine, îi oferă lui Adams posibilitatea să emită câteva judecăţi surprinzătoare. Prima, pasiunea este supraevaluată. “Urmează-ţi pasiunea” este, crede Adams, un sfat greşit, de cele mai multe ori, menit să-l îmbrace pe cel ce oferă respectivul sfat într-o aură de modestie şi înţelepciune. Dar pasiunea nu ajunge şi nu este secretul reuşitei.

    Enunţul numărul doi: obiectivele sunt pentru fraieri. Cei care îşi organizează viaţa după obiective trăiesc într-o stare de eşec permanent pe care speră să-l transforme în ceva temporar, şi acesta este un  mod de viaţă care te consumă, spune Adams.
    În schimb, unul dintre cele mai bune sfaturi pare a fi: “Dacă îţi doreşti să ai succes, identifică preţul pe care trebuie să-l plăteşti şi achită-l!”. Preţul poate fi, în cazul în care îţi doreşti ceva cu adevărat, viaţa personală, specializarea într-un domeniu plictisitor, dar care oferă venituri, lipsa copiilor sau a vieţii de familie, sau, de ce nu?, falimentul.   

    Iar Scott Adams o ţine tot aşa, dărâmând clişeu după clişeu. Acest text nu ar fi complet dacă nu aş adăuga un ultim sfat care mi-a plăcut şi care în România are aplicabilitatea lui specială: “nu fi un nenorocit”. Unul dintre cele mai bune moduri de a contamina energia unui grup este să fii nenorocit. Ce înseamnă asta? Multe: aroganţă, egoism, temperament răutăcios, lăudăroşenie, respingerea oricărei sugestii sau folosirea sincerităţii ca justificare a cruzimii, orice va fi însemnând asta. Oricum, recunoaştem cu toţii, aici, nişte tipare.

    Nu o să închei înainte de a înşira eşecurile favorite ale lui Adams, ca un argument al experienţei pe care omul o are. În anii ’70 s-a gândit la o pungă de pudră cu bandă Velcro, pentru palmele asudate ale jucătorilor de tenis, conceperea unui ghid, a unui manual pentru meditaţii (a vândut trei bucăţi), două jocuri pe calculator, un program de antrenament psihic, o carieră în telecomunicaţii, un software pentru transferul fişierelor, un website cu idei trăsnite, un serviciu de livrare a produselor proaspete la domiciliu, distribuţia de conţinut video online (înaintea YouTube!), mai multe patente pentru tot felul de obiecte – mapă de dosar cu spaţiu pentru dischetă, un calendar, o tastatură cu zece caractere, două restaurante sau “cămara Ninja”, un serviciu online pentru dorinţele copiilor şi pentru a uşura cumpărarea de cadouri.

    Simpla înşiruire te scuteşte să mai cauţi răspuns la întrebarea de unde i-a venit inspiraţia pentru cărţile pe care le-a scris şi pentru cele 6.000 de benzi desenate pe care le-a publicat până acum. Nu-l rataţi pe Scott Adams!

    Scott Adams – “Cum să eşuezi la aproape orice şi totuşi să câştigi la scară mare”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

  • De ţinut minte. Cifrele săptămânii

    35.740
    numărul de elevi care s-au înscris în învăţământul profesional pentru anul şcolar 2014-2015, faţă de 11.368 în anul şcolar 2012-2013 şi 12.693 în anul şcolar 2013-2014

    20%
    cu atât a scăzut evaziunea fiscală la produse de panificaţie în perioada septembrie 2013 – iulie 2014 ca efect al reducerii TVA, reflectând o creştere a producţiei de făină fiscalizată cu 164.000 t şi a celei de pâine fiscalizată cu 120.000 t, conform Rompan

    5.776.853
    numărul contractelor de muncă în vigoare în septembrie, cu peste 500.000 mai multe decât numărul de angajaţi, în timp ce la nivel naţional sunt activi peste 490.000 de angajatori

    4.518.966
    efectivul total de porcine la 1 mai 2014, în scădere cu 0,2% faţă de aceeaşi dată a anului trecut

    50 mld. euro
    cu atât au crescut anul trecut rezervele de lichiditate ale companiilor listate din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa, al căror total se ridică la 1.000 mld. euro

    0,4%
    inflaţia în zona euro în luna august, nivel similar cu cel din iulie, cea mai mare scădere a inflaţiei fiind consemnată în Bulgaria (-1,1%) şi Spania (-0,5%), iar cea mai mare creştere în Austria şi Marea Britanie (1,5%)

  • Dacă nu investiţi, măcar consumaţi

    Sondajul BNR din august privind creditarea companiilor nefinanciare şi a populaţiei relevă că în perioada aprilie-iunie, cererea de credite din partea companiilor a cunoscut doar “o creştere marginală la nivel agregat”, iar cererea din partea populaţiei a crescut, indiferent de destinaţia creditului (ipotecar sau de consum). Pentru al treilea trimestru, băncile consultate (sondajul este efectuat în rândul primelor 10 bănci după cota de piaţă, care deţin cca 80% din totalul creditării) aşteaptă o reducere a cererii de credite din partea companiilor, determinată în special de scăderea cererii din partea corporaţiilor, şi o creştere a cererii din partea populaţiei.

    Este al doilea sondaj de la începutul lui 2013 încoace, după cel din mai anul acesta, unde se manifestă net această tendinţă divergentă, după ce în sondajul din februarie era aşteptată stagnare în cazul tuturor categoriilor de credite pentru populaţie şi scădere a cererii de credite din partea companiilor (la acest din urmă capitol, situaţia a rămas neschimbată din 2012 până acum). În acelaşi timp, băncile consideră că riscul de credit asociat companiilor este în creştere la nivelul IMM şi constant în cazul corporaţiilor, cele mai riscante sectoare fiind imobiliarele, construcţiile şi intermedierea financiară. Pentru T3, băncile văd o relaxare moderată a termenilor de creditare, atât pentru companii, cât şi pentru populaţie, în special în cazul împrumuturilor pentru cumpărarea de locuinţe şi terenuri, inclusiv în contextul în care preţurile locuinţelor sunt aşteptate să scadă în continuare.

    Aceste evoluţii au două explicaţii. Pe de o parte, încurajarea consumului intern ca nouă pârghie de susţinere a economiei, începând de anul trecut, când salariul mediu brut a avut cea mai mare creştere de la începutul crizei încoace (de la 463 la 490 de euro). Tendinţa n-a fost specifică doar României, ci şi altor ţări din Est care au depăşit grosul efortului de ajustare fiscală din primii ani de criză; ea a fost încurajată de guverne ca soluţie de rezervă pentru cazul unei recăderi în recesiune a zonei euro, principala destinaţie de export a esticilor, şi pornind de la exemplul Poloniei, unde menţinerea cererii interne la un nivel rezonabil a ferit ţara de recesiune. Pe de altă parte, e vorba de rezultatul de până acum al restructurării în sistemul bancar şi al eforturilor de remediere a dezechilibrelor atât între credite şi depozite, cât şi între creditele în lei şi cele în valută, cu dobânzile aferente, influenţate în grade variabile de politica BNR de relaxare treptată a politicii monetare. În iulie, împrumuturile imobiliare în lei au ajuns mai ieftine chiar decât cele în euro, cu o dobândă efectivă medie de 5,2% pe an, la jumătate faţă de nivelul din urmă cu trei ani.

    Conform viceguvernatorului BNR Florin Georgescu, rata creditelor neperformante a scăzut în iulie la 17,7%, de la un maxim de 22,3% în primăvara acestui an, iar indicatorul de solvabilitate în sistemul bancar (limita minimă cerută de BNR: 8%) a crescut de anul trecut până acum de la sub 15% la 17%. Dezintermedierea bancară, un proces inevitabil şi temut de toată lumea după 2008, a fost însoţită şi de aspecte pozitive: dacă băncile străine au retras în cinci ani şi jumătate 9 mld. euro din liniile de finanţare acordate subsidiarelor locale, care au ajuns la un nivel de 13 mld. euro la sfârşitul lunii iunie, în schimb a crescut tendinţa de economisire (depozitele atrase de bănci de la populaţie şi companii au crescut în acelaşi interval cu aproape 11 mld. euro, la 49 mld. euro), iar dezechilibrul dintre creditele în valută şi cele în lei s-a redus. Potrivit analiştilor Raiffeisen, ponderea creditului neguvernamental în valută, considerată pe parcursul ultimilor zece ani, a coborât de la un maxim de 63,4% atins în 2011 până la 61,2% anul trecut, deşi valoarea este departe încă de minimul de 47,3% atins în 2006. Restrângerea creditării în valută explică şi faptul că, dacă ponderea maximă în PIB atinsă după 2004 de creditul neguvernamental a fost de 40% (2010 şi 2011), ulterior aceasta s-a micşorat progresiv până la 34,8% anul trecut. Comparaţia istorică din datele Raiffeisen relevă însă şi un lucru alarmant.