BusinessMagazin

Tag: solutii

  • Cum poţi să ajungi pilot la Wizz Air. Compania caută profesionişti tineri, cu puţină sau fără experienţă în pilotaj

    Compania aeriană low-cost Wizz Air a anunţat astăzi lansarea unui nou program Wizz Air pentru cadeţi în parteneriat cu BAA Training, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei. Astfel, BAA Training a fost selectată să ofere soluţii personalizate de pregătire ”pentru a satisface cererea semnificativă a WIZZ de noi piloţi”, după cum reiese din informaţiile trimise  de reprezentanţii Wizz Air. Pe durata înţelegerii de 5 ani vor fi recrutaţi până la 150 de cadeţi care vor fi pregătiţi în baza regulamentelor EASA cu scopul de a furniza către WIZZ piloţi absolvenţi integrated ATPL.

    WIZZ are în prezent peste 800 de piloţi în cadrul a 25 de baze de-a lungul Europei Centrale şi de Est şi îşi măreşte echipa de piloţi cu mai mult de 200 de oameni în fiecare an. Compania aeriană se află în căutare de oameni tineri, care nu au sau au puţină experienţă anterioară de zbor şi care vor să se alăture echipei de profesionişti motivate şi cu standarde înalte a companiei aeriene.

    Programul se va axa pe învăţarea şi dezvoltarea abilităţilor care sunt relevante şi îndreptate către nevoile operaţionale ale Wizz Air, oferind garanţia unui loc de muncă pentru cei care finalizează cu succes cursul şi  permiţându-le absolvenţilor să se alăture companiei aeriene în mod direct în calitate de copiloţi care vor zbura cu aeronavele Airbus A320 şi A321 din cadrul reţelei WIZZ.

    “(…) Programul pentru cadeţi nu oferă numai o pregătire completă pentru viitorii piloţi, dar şi ocazia de a se alătura familiei WIZZ şi de a zbura cu avioanele Airbus A320 şi A321 cu condiţia să îndeplinească toate cerinţele. Lansarea programului destinat cadeţilor din cadrul Wizz Air este un nou capitol important în istoria companiei şi aşteptăm cu interes să identificăm viitoarele noastre echipaje”, spune Diederik Pen, Chief Operations Officer la Wizz Air.

    Wizz Air este cea mai mare companie aeriană low-cost din Europa Centrală şi de Est, care operează o flotă de 73 de aeronave Airbus A320 şi A321 şi oferă mai mult de 450 de rute de la 25 de baze, ce asigură conexiunea între 127 de destinaţii din 38 de ţări. În cadrul Wizz Air lucrează peste 2.800 de angajaţi. Wizz Air este listată la London Stock Exchange cu abrevierea WIZZ şi este inclusă în calculul indicilor FTSE 250 şi FTSE All-Shares.

     

  • Cum poţi să ajungi pilot la Wizz Air. Compania caută profesionişti tineri, cu puţină experienţă sau fără experienţă în pilotaj

    Compania aeriană low-cost Wizz Air a anunţat astăzi lansarea unui nou program Wizz Air pentru cadeţi în parteneriat cu BAA Training, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei. Astfel, BAA Training a fost selectată să ofere soluţii personalizate de pregătire ”pentru a satisface cererea semnificativă a WIZZ de noi piloţi”, după cum reiese din informaţiile trimise  de reprezentanţii Wizz Air. Pe durata înţelegerii de 5 ani vor fi recrutaţi până la 150 de cadeţi care vor fi pregătiţi în baza regulamentelor EASA cu scopul de a furniza către WIZZ piloţi absolvenţi integrated ATPL.

    WIZZ are în prezent peste 800 de piloţi în cadrul a 25 de baze de-a lungul Europei Centrale şi de Est şi îşi măreşte echipa de piloţi cu mai mult de 200 de oameni în fiecare an. Compania aeriană se află în căutare de oameni tineri, care nu au sau au puţină experienţă anterioară de zbor şi care vor să se alăture echipei de profesionişti motivate şi cu standarde înalte a companiei aeriene.

    Programul se va axa pe învăţarea şi dezvoltarea abilităţilor care sunt relevante şi îndreptate către nevoile operaţionale ale Wizz Air, oferind garanţia unui loc de muncă pentru cei care finalizează cu succes cursul şi  permiţându-le absolvenţilor să se alăture companiei aeriene în mod direct în calitate de copiloţi care vor zbura cu aeronavele Airbus A320 şi A321 din cadrul reţelei WIZZ.

    “(…) Programul pentru cadeţi nu oferă numai o pregătire completă pentru viitorii piloţi, dar şi ocazia de a se alătura familiei WIZZ şi de a zbura cu avioanele Airbus A320 şi A321 cu condiţia să îndeplinească toate cerinţele. Lansarea programului destinat cadeţilor din cadrul Wizz Air este un nou capitol important în istoria companiei şi aşteptăm cu interes să identificăm viitoarele noastre echipaje”, spune Diederik Pen, Chief Operations Officer la Wizz Air.

    Wizz Air este cea mai mare companie aeriană low-cost din Europa Centrală şi de Est, care operează o flotă de 73 de aeronave Airbus A320 şi A321 şi oferă mai mult de 450 de rute de la 25 de baze, ce asigură conexiunea între 127 de destinaţii din 38 de ţări. În cadrul Wizz Air lucrează peste 2.800 de angajaţi. Wizz Air este listată la London Stock Exchange cu abrevierea WIZZ şi este inclusă în calculul indicilor FTSE 250 şi FTSE All-Shares.

     

  • Cât de inteligente au devenit casele în care locuim

    Pe măsură ce lucrurile din jurul nostru devin din ce în ce mai inteligente – ceasul, telefonul şi maşina sunt doar câteva exemple -, era de aşteptat ca evoluţia tehnologică să nu ocolească spaţiul în care petrecem o bună parte a timpului. Auzim des termeni precum “casă inteligentă” sau “internet of things”, dar  conceptele nu spun prea mare lucru până la momentul în care produc schimbări palpabile. Cum devine, aşadar, o casă inteligentă? Care sunt cele mai utile  dispozitive pentru casă? Şi cât costă să ne facem casa “mai deşteaptă”?

    Dacă în urmă cu puţină vreme ideea de casă inteligentă ducea cu gândul mai curând la filme decât la realitate, studiile publicate recent arată că peste 25 de miliarde de dispozitive vor face parte din IoT până în 2020, o bună parte fiind probabil folosite pentru îmbunătăţirea activităţilor din casă. Icontrol Networks arată că oameni din toate grupurile demografice (în special milenialii şi cei din generaţia X) sunt tot mai încântaţi de ideea de a locui într-o casă inteligentă. Potrivit unui studiu comandat de ONU, până în 2020, rata caselor cu acces la internet va ajunge la 69% la nivel global, iar gradul de penetrare al smartphone-urilor va atinge 75%.

    În România vorbim de o piaţă care a ajuns anul acesta la 16 milioane de euro. La nivel global însă valoarea pieţei de produse şi servicii dedicate smart home va ajunge la 43 de miliarde de dolari în 2020, o valoare de aproape trei ori mai mare decât cea din anul 2014, potrivit datelor Statista. Dat fiind interesul în creştere pentru astfel de produse, este foarte probabil ca şi alte industrii tangenţiale să profite şi să genereze venituri din ce în ce mai mari. Cursa pentru dominarea IoT este tot mai încrâncenată, iar companiile fac eforturi substanţiale pentru a nu rămâne în urmă. Samsung, spre exemplu, a anunţat la CES că 90% din produsele lansate în următorii doi ani vor avea abilitatea de a se conecta la internet. „Toate nebuniile ajung inteligente – prin State am văzut, de exemplu, apă inteligentă. Evident, nu cred că e ceva legat prin bluetooth, dar ideea e că totul devine într-un fel sau altul «smart». La un moment dat nu o să poţi să mai cumperi ceva care nu e smart, asta o pot spune cu siguranţă. Un exemplu foarte clar e dat de televizoare: nu mai poţi să cumperi modele noi care nu sunt smart, pentru că nu se mai produc“, spune Alexandru Bălan, chief security researcher la Bitdefender.

    În vreme ce conectivitatea la internet şi smartphone-urile par a fi principala forţă din spatele gradului tot mai mare de adopţie a caselor inteligente, sincronizarea dispozitivelor şi abilitatea acestora de a îmbunătăţi viaţa utilizatorului vor deveni principalele motive pentru care oamenii îşi vor automatiza casa.

    „O casă inteligentă înseamnă, în primul rând, conectivitate. Un pas major pe care l-am făcut noi, consumatorii, în ultimii ani în această direcţie a fost trecerea de la telefoanele mobile clasice la smartphone-uri. Conectându-se prin intermediul internetului, acestea au devenit o adevărată platformă de comunicare, socializare, informare, dar şi de control al gadget-urilor inteligente, inclusiv a celor de acasă“, spune şi Codruţa Marin, key account manager consumer channel în cadrul Philips Lighting România. Diferenţa dintre o casă inteligentă şi una clasică, consideră ea, constă în utilizarea unor electrocasnice şi dispozitive care sunt practic conectate la un „hub“ central şi controlate prin acesta, prin intermediul smartphone-ului, al tabletelor sau al calculatoarelor. În ultimii ani, locuitorii caselor inteligente îşi ajustează potrivit preferinţelor proprii nivelul de temperatură, de lumină, folosesc diferite camere de filmat pentru monitorizarea locuinţei şi diferiţi senzori de prezenţă, mişcare etc. pentru a spori securitatea. „Tot mai des, controlăm aceste dispozitive de la distanţă, le programăm, stabilim notificări sau alarme şi le utilizăm uşor prin aplicaţii dedicate. Sistemele clasice utilizate într-o casă inteligentă dobândesc un design tot mai prietenos astfel încât să devină parte integrantă din decorul de acasă.“

    Mirela Ursu, senior smart home product manager în cadrul Orange, spune că „soluţiile pentru case inteligente au apărut recent pe piaţa locală, Orange fiind primul şi, pentru moment, singurul operator care oferă o astfel de soluţie integrată, cu senzori de tipul pulg and play, în România“. Orange Smart Home a fost lansată în februarie 2016, iar reprezentanta companiei spune că feedbackul primit de la clienţii soluţiilor prezentate pe platforma Orange Smart Home este folositor pentru dezvoltarea altor funcţionalităţi.

    Mirela Ursu spune că această nişă de piaţă era accesibilă până acum câteva luni doar persoanelor care dispun de resurse financiare considerabile sau care au cunoştinţe tehnice avansate. „Din studiul realizat înainte de lansarea comercială a soluţiei, clienţii români au nevoie de control şi conectivitate, pentru mai mult confort. Soluţia Orange Smart Home include un sistem de senzori wireless gestionaţi printr-o aplicaţie dedicată ce poate fi accesată de pe telefon, tabletă sau laptop. Pachetul propus include doi senzori la alegere, un dispozitiv central la care aceştia sunt conectaţi, un SIM de date mobile pentru conexiunea de urgenţă, notificări nelimitate pe e-mail şi SMS şi acces la aplicaţie ce permite monitorizarea şi controlul casei de la distanţă.“

    Pachetul de bază poate fi completat cu senzori suplimentari, ce pot fi achiziţionaţi separat: senzor pentru uşă/fereastră, senzor de fum, senzor de inundaţie, senzor de mişcare, priză inteligentă, cameră Wi‑Fi. „Orange Smart Home face parte dintr-un context mai amplu, în care promovăm soluţiile de digitalizare şi automatizare atât acasă, cât şi la birou“, afirmă Mirela Ursu. Soluţiile machine-to-machine pot fi folosite de firme pentru eficientizarea proceselor de lucru şi automatizare, prin crearea unui mediu de comunicaţii pentru echipamente, fără a mai fi necesară intervenţia unui operator uman. Domeniile în care sunt implementate astfel de soluţii sunt extrem de variate, de la monitorizarea flotelor auto, soluţii de vending, contorizare şi monitorizare de reţele de utilităţi, senzori de calitatea mediului până la soluţii complexe de automatizare a proceselor industriale şi de analiză big-data. „Aceste dezvoltări, integrate cu reţelele noastre avansate de date mobile, Wi-Fi şi fixe şi extinse la nivel de comunităţi, reprezintă structura pe care dezvoltăm conceptul nostru de smart city. În acest fel, facem pasul de la case şi afaceri inteligente către oraşele inteligente ale viitorului. Lucrăm la implementarea acestui concept în câteva dintre oraşele din România, deja fiind implementate componente în Bucureşti, Cluj‑Napoca, Caransebeş, Sibiu, pentru a menţiona doar câteva“, mai spune reprezentanta Orange.

  • Avi Compact va ajunge la afaceri de peste şase milioane de euro în 2016

    Compania care furnizează soluţii integrate de climatizare şi instalaţii Avi Compact estimează o cifră de afaceri cu peste 15% mai mare decât în 2015, până la peste 6 milioane de euro, potrivit informaţiilor comunicate de reprezentanţii companiei. Avansul este generat de creşterea cererii de sisteme de climatizare eficiente energetic şi a soluţiilor integrate oferite clienţilor de pe segmentul corporate.

    În 2016, compania s-a concentrat atât pe segmentul coporate care reprezintă 65% din cifra de afaceri, cît şi pe cel rezidenţial, a cărui pondere a crescut la 35%. Cifra de afaceri este realizată din distribuţia de echipamente – 40%. Mai mult de 85% dintre produsele distribuite de Avi Compact în 2016 sunt marca Daikin, compania fiind de 10 ani distribuitorul Daikin nr. 1 în România. Soluţiile integrate, pentru segmentul corporate, reprezintă 35% din cifra de afaceri, iar cele de service şi mentenanţă, 25%.

    Cei mai importanţi clienţi Avi Compact, de pe segmentul corporate, sunt din sectorul bancar, zona farmaceutică, unde compania a realizat instalaţiile de climatizare pentru farmaciile Dona, zona hotelieră, unde compania a asigurat servicii integrate pentru hoteluri precum Hotel Capitol Bucureşti, Hotel Narcis – Saturn, Hotel Lidia – Venus sau cea de retail, precum cel mai mare showroom BMW deţinut de Autocobălcescu. Alte proiecte importante au fost Aeroportul Internaţional din Chişinău, Complexul Rezidenţial Premio, dezvoltat de Nusco Imobiliare şi primul Neespresso Boutique din România.

    Pe segmentul rezidenţial, compania a observat, ca tendinţă a pieţei, îndreptarea clienţilor spre sisteme de climatizare de calitate superioară, ce reduc consumul de energie. Din iunie, este disponibilă, în reţeaua Avi Compact, cea mai nouă şi eficientă gamă de produse Daikin pentru segmentul rezidenţial – Daikin Bluevolution. Gama foloseşte exclusiv agentul frigorific ecologic R32, noua tehnologie având un efect de trei ori mai mic asupra încălzirii globale.

    Compania îşi mai propune, până la finalul anului, amenajarea unui nou showroom, dar şi extinderea reţelei de distribuţie şi continuarea programului de instruire profesională pentru proprii angajaţii şi pentru distribuitorii Avi Compact.

    Avi Compact a fost înfiinţată în 2003 şi are o echipă de 115 profesionişti, cu experienţă în domeniul instalaţiilor de încălzire şi ventilare-climatizare, având cursuri de pregătire efectuate atât în ţară, cât şi în străinătate. 

  • Summitul UE de la Bratislava. Angela Merkel: Uniunea Europeană are nevoie de soluţii, într-un “moment crucial”

    “Avem nevoie de soluţii pentru Europa şi suntem într-un moment crucial”, a declarat Angela Merkel la sosirea la reuniunea de la Bratislava, a liderilor ţărilor UE fără Marea Britanie.

    “Problemele Europei nu pot fi soluţionate la un singur summit. Trebuie să arătăm prin acţiuni că putem îmbunătăţi lucrurile în domeniul securităţii şi combaterii terorismului, precum şi în domeniul apărării”, a subliniat liderul Germaniei.

     

  • Rockwell Automation a deschis biroul din Bucureşti. Piaţa pentru soluţii de automatizare industrială din România este estimată la 300 de milioane de euro

    Grupul american Rockwell Automation, un business de 6,3 miliarde de dolari cu 22.000 de angajaţi la nivel global, specializat în soluţii de automatizare industrială, îşi deschide un birou în România. Americanii lucrau de mai mulţi ani în România, însă abia în 2016 conducerea a decis deschiderea unui birou la noi în ţară “Afacerea a crescut, iar clienţii simţeau nevoia să fim mai aproape de ei”, a declarat Peter Rozek, Country Sales Manager Czech Cluster & SEE.

    Această extindere în regiune face parte din planul companiei de dezvoltare, regiunea noastră fiind una care ar putea să le aducă mult business americanilor. Rockwell Automation a împărţit zona în 8 pieţe: Cehia, Slovacia, Ungaria, România, Slovenia, Croaţia, Serbia, Bulgaria, primele patru fiind cele mai importante. În regiunea EMEA, Rockwell a vândut anul trecut echipamente şi soluţii de automatizare industrială în valoare de 1,4 miliarde de dolari. Deşi Reto Berner, regional sales director Eastern Europe & Russia, nu a vrut să divulge cât la sută din acest venit vine de pe plan local, Peter Rozek, Country Sales Manager Czech Cluster & SEE, a spus că România este a doua piaţă din regiune ca importanţă pentru companie, după Cehia.

    “E greu de estimat mărimea pieţei din România, însă aş putea să-ţi spun că piaţa pentru produse de automatizare industrială din România ajunge undeva la 300 de milioane de euro”, a declarat Peter Rozek.

    În România în prezent la Rockwell Automation sunt angajaţi 6 oameni (3 pentru vânzări şi 3 pentru suport tehnic).

  • Compania pe care o conducea a lansat Viagra pentru femei. Acum porneşte o altă firmă ce vrea să ajute femeile în afaceri

    Cindy Whitehead, fost CEO al companiei Sprout Pharmaceuticals, compania cunoscută prin faptul că a dezvoltat Viagra pentru femei, şi-a anunţat miercuri planurile în vederea dezvoltării unui nou proiect. Potrivit Entrepreneur, compania se numeşte ”The Pink Ceiling” (Tavanul Roz, n.r.) şi se concentreaza pe organizarea de runde de investiţii si pe  consultanţă pentru start-up-uri care vor să îmbunătăţească vieţile femeilor prin activitatea lor.

    Primul parteneriat al companiei este cu Undercover Colors, un start-up din Carolina de Nord axat pe dezvoltarea de tehnologie montata pe unghiile femeilor ce ar face posibilă detectarea drogului violului din băuturi.  

    ”Scopul nostru este să încurajăm soluţiile care pun puterea alegerii în mâinile femeilor”, spune Whitehead.

    Ea a fost CEO al Sprout Pharmaceuticals, companie care a făcut vâlvă în publicaţii din întreaga lume după lansarea  Addy, un drog ce are ca scop încurajarea dorinţei sexuale a femeilor si popularizat prin denumirea de  ”Viagra pentru femei”.

    ”Pasiunea mea este legată de identificarea soluţiilor reale care au devenit cataliştii unor schimbări importante pentru femei”, a declarat Whitehead. Antreprenorii interesaţi pot să abordeze Pink Ceiling pe website-ul companiei.

    Credit Foto: Allen G. Breed | AP

     

  • Opinie Daniel Bujorean, Ensight Managament Consulting: Infrastructura inovării şi soluţii punctuale de creştere pentru companii

    Într-un articol recent, directorul editorial al Ziarului Financiar se întreba: „de unde vor veni următoarele creşteri economice, pentru că România pare să ardă intern?“. Analiza avea ca laitmotiv lipsurile: faptul că investiţiile străine vor înceta să mai fie un motor de creştere economică, antreprenorii locali sunt ori lipsiţi de susţinerea statului, ori de dorinţa de a investi, iar statul este lipsit de viziune, competenţă, fiind încă subjugat corupţiei. Toate acestea în contextul în care titlurile celor mai importante publicaţii de business din România anunţau consolidări pe multe pieţe interne. 

    Pare că matricea clasică de dezvoltare şi creştere durabilă guvernată de investiţii, productivitatea muncii, forţa de muncă, materia primă şi inovarea tehnologică nu este susţinută de realitatea economică. Dar cel puţin doi dintre aceşti factori pot fi îmbunătăţiţi printr-un proces numit inovare. Inovarea este o, sau poate singura, soluţie pentru o creştere durabilă la nivel macro şi la nivel de organizaţii, însă procesul începe cu crearea infrastructurii. În esenţa lui, acest cuvânt atât de des folosit, înseamnă să implementezi soluţii mai bune pentru crearea de valoare şi creşterea performanţei prin creativitate, tehnologie şi cercetare. Sunt multe clasificări pentru inovare, dar consider că majoritatea pot fi uşor incluse în următoarea clasificare: inovare de business (proces, metodă, model de afaceri) inovare de marketing (piaţă, produs/servicii, tactici, canal de distribuţie) şi inovare tehnologică.

    Dar cum se susţine inovarea? O teorie binecunoscută a economistului austriac Joseph A. Schumpeter vorbeşte despre doi factori fundamentali care creează „infrastructura inovării“: 1. Antreprenorii inovării trebuie să aibă cunoştinţe tehnice pentru producerea de noi produse inovatoare şi cadrul legal care să-i încurajeze, şi 2. Aceştia trebuie să aibă acces la fonduri pentru finanţare.  Este o teorie dedicată conceptului macro de creştere economică, dar poate fi uşor aplicată şi la nivel de organizaţie.

    Deşi există o strategie de cercetare, dezvoltare şi inovare pentru ciclul strategic 2014-2020, planul de implementare pare că nu funcţionează optim, deoarece nu vedem o ameliorare a principalelor probleme evidenţiate. La capitolul competenţe digitale şi tehnice – primul factor esenţial pentru susţinerea creşterii -, România nu a evoluat aproape deloc din 2015. Raportul Comisiei Europene în legătură cu piaţa digitală europeană din 2016 situează România pe ultimul loc din 28 de ţări. Sunt probleme aproape la toate capitolele analizate, dar mai cu seamă la competenţele digitale ale românilor – nivelul cel mai scăzut din toată Europa. Aceste competenţe se confundă foarte bine cu persoanele juridice din România – acei antreprenori care nu îşi permit o funcţie de marketing în organizaţie şi sunt dezavantajaţi competitiv din cauza lipsei de competenţe digitale. 

    Dar chiar şi companiile mijlocii şi mari au probleme serioase din cauza lipsei de expertiză de înaltă calificare în tehnologia informaţiei. În acest domeniu, Comisia Europeană raportează o uşoară creştere a posturilor de specialist IT şi o scădere a numărului de absolvenţi. Cu siguranţă creşterea competenţelor digitale este nu doar un factor esenţial pentru creştere prin inovare, dar şi pentru competitivitatea economică. Problema capitalului uman este subliniată şi de Indexul Global al Inovaţiei, care consideră că aceasta este una dintre cele mai mari carenţe ale României, problemă bine identificată şi în Strategia de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2014-2020, care recunoaşte faptul că „Lipseşte masa critică de resurse umane pentru dezvoltarea unor domenii promiţătoare şi, în mod special, pentru cercetarea şi inovarea interdisciplinară.“

    În privinţa accesului la finanţare pentru afacerile inovatoare, soluţiile sunt limitate la finanţarea pe bursă, crowdfunding, care este subdezvoltat în România, anumite fonduri europene şi capitalurile de risc. Şi aici e nevoie de dezvoltarea acestora, dar şi de introducerea unor soluţii alternative de finanţare.

    Pentru rezolvarea acestei probleme de finanţare, dar şi a lipsei de resurse umane sau a centrelor de cercetare şi dezvoltare deţinute de companii, au apărut pe piaţa globală modele de platforme-punte de legătură între organizaţiile mari şi start-up-uri. Javaness este un proiect de acest gen – el este lansat de partenerul Ensight Management Consulting din Franţa a fost şi inspirat de o idee simplă: organizaţiile mari au nevoie de noi iniţiative antreprenoriale digitale pentru a se transforma, iar start-up-urile au nevoie de organizaţii mari ca să se dezvolte.

    Programul de accelerare include: mentorat, dezvoltarea de afaceri, proiectare în funcţie de experienţa de utilizare, cercetare şi expertiză tehnologică. Platforma este destinată să lucreze în serviciul organizaţiilor mari şi, în parteneriat cu ele, cu scopul de a accelera inovaţiile digitale. Există, aşadar, două abordări complementare care susţin cresterea prin inovare – una a statului şi una a companiilor. Statul trebuie să crească în primul rând competenţele digitale şi capitalul uman, iar organizaţia trebuie să investească în proiecte de transformare organizaţională pentru crearea unui climat de inovare intern. Proiectele de transformare coordonate de consultanţii în management susţin dezvoltarea capabilităţii de inovare a marilor companii din interior.

    Un proiect important pe care companiile ar trebui să-l ia în considerare este diagnoza culturii organizaţionale. Acest proiect ajută companiile să-şi pregătească un mediu favorabil pentru inovare şi implementează procese pentru încurajarea inovaţiei. Google este un exemplu celebru pentru acest proiect. Compania a implementat regula „20% din timp“ care oferea posibilitatea angajaţilor să lucreze 20% din timpul de lucru la idei noi despre care credeau că pot ajuta compania. Un mod simplu de a încuraja gândirea inovativă este să introduci o adresă de e-mail dedicată pentru noi idei şi posibilitatea de a discuta aceste idei în cadrul organizaţiei. De asemenea, transformarea graduală a organizaţiei poate fi efectuată şi prin următoarele proiecte: reorganizare şi transformare organizaţională, strategie IT, optimizarea proceselor, managementul proceselor de transformare, precum introducerea de sisteme ERP sau CRM sau digitizarea (obţinerea biroului fără hârtii).

    Răspunsul este un categoric Da, există o soluţie pentru creşterea economică şi creşterea afacerii şi inovarea este mai degrabă o necesitate astăzi decât o investiţie lăsată pentru mâine.

  • Opinie Daniel Bujorean, Ensight Managament Consulting: Infrastructura inovării şi soluţii punctuale de creştere pentru companii

    Într-un articol recent, directorul editorial al Ziarului Financiar se întreba: „de unde vor veni următoarele creşteri economice, pentru că România pare să ardă intern?“. Analiza avea ca laitmotiv lipsurile: faptul că investiţiile străine vor înceta să mai fie un motor de creştere economică, antreprenorii locali sunt ori lipsiţi de susţinerea statului, ori de dorinţa de a investi, iar statul este lipsit de viziune, competenţă, fiind încă subjugat corupţiei. Toate acestea în contextul în care titlurile celor mai importante publicaţii de business din România anunţau consolidări pe multe pieţe interne. 

    Pare că matricea clasică de dezvoltare şi creştere durabilă guvernată de investiţii, productivitatea muncii, forţa de muncă, materia primă şi inovarea tehnologică nu este susţinută de realitatea economică. Dar cel puţin doi dintre aceşti factori pot fi îmbunătăţiţi printr-un proces numit inovare. Inovarea este o, sau poate singura, soluţie pentru o creştere durabilă la nivel macro şi la nivel de organizaţii, însă procesul începe cu crearea infrastructurii. În esenţa lui, acest cuvânt atât de des folosit, înseamnă să implementezi soluţii mai bune pentru crearea de valoare şi creşterea performanţei prin creativitate, tehnologie şi cercetare. Sunt multe clasificări pentru inovare, dar consider că majoritatea pot fi uşor incluse în următoarea clasificare: inovare de business (proces, metodă, model de afaceri) inovare de marketing (piaţă, produs/servicii, tactici, canal de distribuţie) şi inovare tehnologică.

    Dar cum se susţine inovarea? O teorie binecunoscută a economistului austriac Joseph A. Schumpeter vorbeşte despre doi factori fundamentali care creează „infrastructura inovării“: 1. Antreprenorii inovării trebuie să aibă cunoştinţe tehnice pentru producerea de noi produse inovatoare şi cadrul legal care să-i încurajeze, şi 2. Aceştia trebuie să aibă acces la fonduri pentru finanţare.  Este o teorie dedicată conceptului macro de creştere economică, dar poate fi uşor aplicată şi la nivel de organizaţie.

    Deşi există o strategie de cercetare, dezvoltare şi inovare pentru ciclul strategic 2014-2020, planul de implementare pare că nu funcţionează optim, deoarece nu vedem o ameliorare a principalelor probleme evidenţiate. La capitolul competenţe digitale şi tehnice – primul factor esenţial pentru susţinerea creşterii -, România nu a evoluat aproape deloc din 2015. Raportul Comisiei Europene în legătură cu piaţa digitală europeană din 2016 situează România pe ultimul loc din 28 de ţări. Sunt probleme aproape la toate capitolele analizate, dar mai cu seamă la competenţele digitale ale românilor – nivelul cel mai scăzut din toată Europa. Aceste competenţe se confundă foarte bine cu persoanele juridice din România – acei antreprenori care nu îşi permit o funcţie de marketing în organizaţie şi sunt dezavantajaţi competitiv din cauza lipsei de competenţe digitale. 

    Dar chiar şi companiile mijlocii şi mari au probleme serioase din cauza lipsei de expertiză de înaltă calificare în tehnologia informaţiei. În acest domeniu, Comisia Europeană raportează o uşoară creştere a posturilor de specialist IT şi o scădere a numărului de absolvenţi. Cu siguranţă creşterea competenţelor digitale este nu doar un factor esenţial pentru creştere prin inovare, dar şi pentru competitivitatea economică. Problema capitalului uman este subliniată şi de Indexul Global al Inovaţiei, care consideră că aceasta este una dintre cele mai mari carenţe ale României, problemă bine identificată şi în Strategia de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2014-2020, care recunoaşte faptul că „Lipseşte masa critică de resurse umane pentru dezvoltarea unor domenii promiţătoare şi, în mod special, pentru cercetarea şi inovarea interdisciplinară.“

    În privinţa accesului la finanţare pentru afacerile inovatoare, soluţiile sunt limitate la finanţarea pe bursă, crowdfunding, care este subdezvoltat în România, anumite fonduri europene şi capitalurile de risc. Şi aici e nevoie de dezvoltarea acestora, dar şi de introducerea unor soluţii alternative de finanţare.

    Pentru rezolvarea acestei probleme de finanţare, dar şi a lipsei de resurse umane sau a centrelor de cercetare şi dezvoltare deţinute de companii, au apărut pe piaţa globală modele de platforme-punte de legătură între organizaţiile mari şi start-up-uri. Javaness este un proiect de acest gen – el este lansat de partenerul Ensight Management Consulting din Franţa a fost şi inspirat de o idee simplă: organizaţiile mari au nevoie de noi iniţiative antreprenoriale digitale pentru a se transforma, iar start-up-urile au nevoie de organizaţii mari ca să se dezvolte.

    Programul de accelerare include: mentorat, dezvoltarea de afaceri, proiectare în funcţie de experienţa de utilizare, cercetare şi expertiză tehnologică. Platforma este destinată să lucreze în serviciul organizaţiilor mari şi, în parteneriat cu ele, cu scopul de a accelera inovaţiile digitale. Există, aşadar, două abordări complementare care susţin cresterea prin inovare – una a statului şi una a companiilor. Statul trebuie să crească în primul rând competenţele digitale şi capitalul uman, iar organizaţia trebuie să investească în proiecte de transformare organizaţională pentru crearea unui climat de inovare intern. Proiectele de transformare coordonate de consultanţii în management susţin dezvoltarea capabilităţii de inovare a marilor companii din interior.

    Un proiect important pe care companiile ar trebui să-l ia în considerare este diagnoza culturii organizaţionale. Acest proiect ajută companiile să-şi pregătească un mediu favorabil pentru inovare şi implementează procese pentru încurajarea inovaţiei. Google este un exemplu celebru pentru acest proiect. Compania a implementat regula „20% din timp“ care oferea posibilitatea angajaţilor să lucreze 20% din timpul de lucru la idei noi despre care credeau că pot ajuta compania. Un mod simplu de a încuraja gândirea inovativă este să introduci o adresă de e-mail dedicată pentru noi idei şi posibilitatea de a discuta aceste idei în cadrul organizaţiei. De asemenea, transformarea graduală a organizaţiei poate fi efectuată şi prin următoarele proiecte: reorganizare şi transformare organizaţională, strategie IT, optimizarea proceselor, managementul proceselor de transformare, precum introducerea de sisteme ERP sau CRM sau digitizarea (obţinerea biroului fără hârtii).

    Răspunsul este un categoric Da, există o soluţie pentru creşterea economică şi creşterea afacerii şi inovarea este mai degrabă o necesitate astăzi decât o investiţie lăsată pentru mâine.

  • A luat o invenţie neutilizată până atunci, a perfecţionat-o şi a creat compania care astăzi deţine o cotă de piaţă de peste 60% pe segmentul său

    Născut în Pennsylvania, în 1952, într-o familie catolică poloneză, Leonard Bosack a absolvit La Salle College High School, iar ulterior Wharton School de la Universitatea din Pennsylvania; în timpul facultăţii a fost atras de domeniul tehnologiei hardware. În 1979 a fost acceptat la Universitatea Stanford, unde a început să studieze ştiinţa calculatoarelor şi la scurt timp a devenit inginer de suport pentru un proiect important al universităţii. Sarcina sa era de a realiza, prin intermediul routerului, partajarea de informaţii între calculatoarele Computer Science Lab şi reţeaua School Business. Aşa a întâlnit-o pe soţia sa, Sandra Lerne, care era manager al laboratorului Business School.

    Pentru a conecta computere aflate la distanţă, Leonard Bosack a fondat, împreună cu soţia sa, Cisco, un sistem de router multiprotocol cu scopul comercializării pe scară largă a tehnologiei de reţea locală (LAN), o raritate tehnologică la momentul respectiv. Advanced Gateway Server, sistemul creat de Bosak, a fost, de fapt, o versiune revizuită a routerului existent deja la Universitatea Stanford, inventat de William Yeager şi Andy Bechtolsheim, brevetat cu câţiva ani înainte de apariţia Cisco. Cei doi soţi au început să-şi construiască primele routere acasă, utilizând reţeua de internet de la Universitatea Stanford, acolo unde lucrau ca profesori. Iniţial, au vrut să construiască şi să vândă routere pentru Stanford, însă propunerea le-a fost refuzată. Atunci şi-au fondat propria companie, pe care au numit-o Cisco, prescurtare a oraşului San Francisco. Produsul Cisco a fost dezvoltat în garajul lor şi a început să fie vândut în 1986, prin recomandări; în prima lună de viaţă Cisco a avut contracte în valoare de peste de 200.000 de dolari. Compania a produs o tehnologie revoluţionară în ceea ce priveşte sistemele de routere, iar asta le-a oferit rapid dominaţia asupra pieţei. Brandul a devenit cunoscut publicului larg în 1990, an în care Bosack s-a retras din companie, la puţin timp după plecarea soţiei sale. Bosack şi Lerner au plecat de la Cisco cu 170 milioane de dolari şi au divorţat la începutul anilor 1990. În 1996, veniturile Cisco s-au ridicat la 5,4 miliarde de dolari, devenind una dintre poveştile de succes din Silicon Valley; în 1998, compania a fost evaluată la peste 6 miliarde de dolari şi controla peste trei sferturi din afacerile cu routere.

    Pe lângă Cisco, Leonard Bosack este cunoscut pentru comercializarea în premieră, pe scară largă, a reţelei locale (LAN). El şi colegii săi de la Stanford au fost capabili să lege cu succes 5.000 de calculatoare din Universitate într-o zonă de campus de 16 mile pătrate (41 kmp). Au depăşit problemele de incompatibilitate, atunci fiind creat primul sistem LAN adevărat. Leonard Bosack a deţinut, de asemenea, poziţii de conducere în domeniul tehnologiei în cadrul unor companii precum AT & T Bell Labs şi Digital Equipment Corporation şi a fost unul dintre profesioniştii care au contribuit la tehnologia de reţea condusă de către Departamentul SUA al Apărării (ARPnet), proiect ce a stat la baza internetului de astăzi.  Printre cele mai recente progrese tehnologice ale lui Bosack se încadrează crearea unor sisteme de fibră optică in-line, capabile să atingă viteze de transmisie fără precedent – de 6.071 milisecunde la peste 1.231 km de fibre, distanţa aproximativă dintre Chicago şi New York.

    Leonard Bosack şi Sandy Lerner au o fundaţie de caritate fondată cu 70% din banii obţinuţi prin vânzarea acţiunilor de la Cisco, recunoscută pentru finanţarea unei game largi de proiecte pentru dezvoltarea ştiinţei şi protejarea animalelor. În prezent, Leonard Bosack, în vârstă de 64 de ani, este CEO al XKL LLC, o companie privată de inginerie care explorează şi dezvoltă reţele optice pentru comunicaţii de date.