Tag: reusita

  • Cronică de film: viaţa, aşa cum e ea

    E un film despre oameni care se îndrăgostesc de viaţă, despre îmbrăţişarea a tot ceea ce existenţa poate oferi. E un film care aminteşte că lucrurile simple, aşa cum ar fi o masă delicioasă, ascultarea greierilor într-o zi de vară sau cititul unei cărţi, sunt cele care ne definesc ca persoane. Dacă unele dintre aceste lucruri vă lipsesc, la finalul acestui film veţi fi conştienţi de ceea ce trebuie să căutaţi.

    Reacţiile iniţiale din partea publicului au fost mixte, dar asta cred că se explică mai degrabă prin linia principală a filmului – o poveste de dragoste dintre doi bărbaţi – decât prin realizarea efectivă a acestuia. Pare că subiectele de acest gen nu sunt încă pentru toată lumea, iar asta subliniază doar frânele pe care le avem setate, instinctiv poate, în ceea ce priveşte acceptarea unui comportament diferit de al nostru.
    Elio Perlman (Timothée Chalamet), un tânăr de 17 ani, îşi petrece vara în Crema, în nordul Italiei, alături de tatăl său, profesor de istorie, şi de mama sa. Iniţial, personajele ne sunt prezentate într-o vilă somptuoasă, moştenită de mama tânărului, care pare ruptă din vederile din Toscana.

    Cinematografia semnată de Sayombhu Mukdeeprom este superbă – aproape că simţi mirosul ierbii atunci când camera se plimbă prin grădina vilei, printre piersici sau viţa de vie.

    Acţiunea efectivă începe atunci când profesorul primeşte un stagiar de 24 de ani pe nume Oliver, interpretat excelent de Armie Hammer. Oliver este prezentat încă de la început ca un om care iubeşte viaţa, bucurându-se de fiecare secundă petrecută în micul oraş italian.
    Elio, pe de altă parte, reprezintă adolescentul prins între normele sociale transmise de părinţi şi atracţia către propria normalitate – mi s-a părut un rol extrem de dificil şi cred că vârsta reală a lui Chalamet, de 22 de ani, l-a ajutat să înţeleagă mai bine modul în care trebuie să exprime trăirile tânărului Elio. Acest lucru e valabil şi în cazul lui Hammer, care are aproape 31 de ani; experienţa se vede şi cazul său.

    Regizorul Luca Guadagnino intervine doar atât cât e nevoie: povestea curge de la sine, fără a exista prea multe momente amplificate doar de dragul unor repere în film. Call Me by Your Name nu se vrea un film alert sau unul în care publicul să nu înţeleagă ce se întâmplă; din contră, e unul în care toate elementele se aşază coerent, formând imaginea de ansamblu pe care scriitorul André Aciman a schiţat-o în nuvela sa.

    Poate cel mai surprinzător lucru la Call Me by Your Name e modul în care regizorul ne lasă cu senzaţia cu lucrurile ce par iniţial complicate, aşa cum ar fi căutarea propriului drum, sunt de fapt extrem de simple. Iar scena de final, atunci când tatăl lui Elio îi oferă acestuia sfaturi despre viaţă şi viitor, este una cu o încărcătură emoţională aparte.

    În concluzie, Call Me by Your Name este un omagiu adus vieţii şi traiului simplu. Tema centrală este doar un pilon în jurul căruia toţi cei implicaţi au construit o poveste extraordinară.

    NOTA: 8,5/10

     

  • Tăriceanu: Patru secretari de stat ai ALDE vor fi schimbaţi, nu au performat

    „Cel mai important punct de pe ordinea de zi a şedinţei Biroului Politic a fost evaluarea secretarilor de stat. Aşa cum am mai anunţat, astăzi o parte din rezultatele evaluării le-am dat. I-am felicitat pe cei care au performat bine pe cele două componente importante, adică pe partea profesională – activitatea în instituţia unde funcţionează şi cealaltă componentă – activitatea politică. Avem câţiva colegi care profesional sunt apreciaţi, dar nu au activitate politică deloc şi aceste posturi sunt politice. Prin urmare, le-am cerut să îşi revizuiască atitudinea pentru că altfel putem să îi promovăm directori în ministerele respective. Sunt unii care nu au trecut acest examen şi care în următoarele zile vor fi schimbaţi din posturi, dar nu am să fac anunţurile acum. Cred că sunt patru (din 14 – n.r), sunt posturi de secretari de stat sau asimilate funcţiilor şefi de agenţii sau vicepreşedinţi, adjuncţi de agenţii care au ranguri echivalente”, a susţinut Tăriceanu, după şedinţa Biroul Politic Executiv al ALDE.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Călin Popescu-Tăriceanu: Patru secretari de stat ai ALDE vor fi schimbaţi, nu au performat

    „Cel mai important punct de pe ordinea de zi a şedinţei Biroului Politic a fost evaluarea secretarilor de stat. Aşa cum am mai anunţat, astăzi o parte din rezultatele evaluării le-am dat. I-am felicitat pe cei care au performat bine pe cele două componente importante, adică pe partea profesională – activitatea în instituţia unde funcţionează şi cealaltă componentă – activitatea politică.

    Avem câţiva colegi care profesional sunt apreciaţi, dar nu au activitate politică deloc şi aceste posturi sunt politice. Prin urmare, le-am cerut să îşi revizuiască atitudinea pentru că altfel putem să îi promovăm directori în ministerele respective.

    Sunt unii care nu au trecut acest examen şi care în următoarele zile vor fi schimbaţi din posturi, dar nu am să fac anunţurile acum. Cred că sunt patru (din 14 – n.r), sunt posturi de secretari de stat sau asimilate funcţiilor şefi de agenţii sau vicepreşedinţi, adjuncţi de agenţii care au ranguri echivalente”, a susţinut Tăriceanu, după şedinţa Biroul Politic Executiv al ALDE.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum a reuşit un tânăr care VINDE MÂNCARE pe MARGINEA DRUMULUL să câştige milioane de dolari

    Ziua, britanicul Stephen Bliss, în vârstă de 34 de ani, pare un simplu vânzător de burgeri la food truck-ul ambulant pe care îl deţine. Noaptea însă, acesta tranzacţionează acţiuni online în valoare de milioane de euro, chiar din locuinţa sa din Redcar, U.K. 
     
    Potrivit MailOnline, Bliss a început tranzcţionarea acţiunilor în 2014, însă drumul spre succes a fost unul abrupt. Cu toate că din investiţia iniţială de peste 4000 de dolari pierduse aproape jumătate, britanicul nu s-a descurajat, şi a continuat să spere că într-o zi va da lovitura, ceea ce s-a şi întâmplat. În Bliss deţine un fond online de aproape 13 milioane de dolari, strânşi din tranzacţionarea acţiunilor pe platforma socială eToro.

    El descrie reţeaua eToro ca fiind asemănătoare cu Facebook-ul, şi spune că cei care investesc bani îi pot lăsa pe comercianţii de top să ia deciziile. De asemenea, îi sfătuieşte pe toţi cei care vor să investească să îşi controleze emoţiile şi se să nu se lase duşi de val. „Veţi vedea că atunci când începeţi să tranzacţionaţi din ce în ce mai mult, mentalitatea vi se va schimba şi vă va afecta modul în care investiţi.” De aceea, Bliss e de părere că înainte de a investi, fiecare trebuie să se autoeduce şi să vadă dacă e pregătit pentru riscurile care pot apărea.

    Aproape 7.000 de oameni investesc acum în fondul de acţiuni al britanicului, şi mulţi alţii îl asaltează cu întrebări, pentru a afla cheia succesului. De aceea, s-a gândit să organizeze la Londra un spectacol live de tip Q&A (întrebări şi răspunsuri), pentru a-i ajuta şi pe alţii să înveţe acest tip de business.

    Cei care vor să îşi investească banii în eToro trebuie să dispună de o sumă minimă de 100 de dolari, iar comercianţii ca Bliss, care aduc noi investitori, primesc comisioane.

  • A reuşit să devină un autor bestseller pe Amazon în cinci minute cheltuind trei dolari

    Amazon este cel mai mare retailer de cărţi din lume, având peste 33 de milioane de titluri. Însă cărţile nu vin doar de la edituri, ci şi prin propria platformă de publishing. În 2014, o carte nouă apărea la fiecare cinci minute astfel.

    Cum reuşeşti să devii un autor cu o carte best-seller? Brent Underwood povesteşte mai jos : 

    Pasul 1.

    Trebuia să scrie o carte dar nu avea chef. Aşa că şi-a pozat piciorul. Cartea lui denumită “Putting my Foot Down” avea să conţină o singură pagină cu o imagine a piciorului său.

    Pasul 2.

    A urcat cartea pe Amazon, i-a ales un titlu şi subtitlu, categoria (Transpersonal – cărţi de psihologie) şi preţul (99 de cenţi).

    De asemenea, a creat coperta cărţii folosind aceeaşi imagine din interior.Apoi în câteva minute a primit şi ok-ul de la Amazon şi cartea a apărut în magazin

    Pasul 3.

    Şi-a rugat trei prieteni să-i cumpere cartea. Aceştia au făcut întocmai. A vândut trei copii în doar câteva ore, popularitatea cărţii a crescut foarte mult apoi a ajuns să primească etichetarea de best seller în categoria respectivă.

    Apoi, bineînţeles, Brent Underwood se putea folosi de această distincţie şi şi-a actualizat profilul de LinkedIn cu -autor bestseller şi nu minţea.

    Cartea sa a fost nr 1 în categoria Transpersonal, nr 2 şi 3 în categoria “francmasonerie”.

    “Nu am făcut asta să-mi fac piciorul faimos, ci pentru că m-am săturat de vanitatea oamenilor, succesul lor fără a avea o calitate. Şi am mai vrut să arăt cât de simplu oricine poate deveni un autor al unei cărţi bestseller. Eu am reuşit să fac asta în cinci minute şi cu doar trei dolari.

     

  • Povestea matematicianului care a ajutat Marea Britanie să iasă câştigătoare din al doilea război mondial, dar a fost apoi trimis în judecată de guvern

    Lector la Cambridge şi matematician desăvârşit, Welchman a fost selectat pentru a face parte dintr-o echipă de contraspionaj chiar înainte de începerea războiului.

    Welchman a adaptat formula dezvoltată de Alan Turing şi a transformat-o într-o maşină automată de decriptare; ulterior, el a pus bazele echipei cunoscută drept “Hut 6”.

    După încheierea războiului, el a publicat o carte în care descria modul cum britanicii au reuşit să “spargă” codurile naziste. Ca urmare, guvernul britanic l-a trimis în judecată pentru scurgere de informaţii.

    Cu toate acestea, Welchman a continuat, prin munca sa, să influenţeze domenii precum controlul de trafic aerian sau dezvoltarea calculatoarelor. El a predat şi unul dintre primele cursuri de informatică din Marea Britanie.

  • Satul din Transilvania unde soarele răsare de două ori

    Localitatea Rimetea este cunoscut drept satul desprins din istorie datorită arhitecturii unice şi peisajului mirific care se desprinde cât vezi cu ochii. Dacă încă nu ai vizitat acest sat uimitor, nu ezita să faci acest lucru.
     
    La Rimetea, soare răsare de două ori. Aşa spun legendele locului. Că întâi apare timid, în primele ore ale dimineţii, iar apoi, ascuns după Colţii Trascăului, se ridică pentru a doua oară, deasupra unui sat locuit încă din vremea romanilor, conform observator.tv.
     
     
    Din istorie pare desprins tot locul. Pe uliţa cea mare, un bătrân se îndreaptă agale spre casele albe cu ferestre verzi sau maronii. În satul dintre munţi, timpul pare încremenit. La propriu. Pe vremea comuniştilor, s-a dat ordin ca nimic să nu mai fie construit şi nimic să nu fie distrus.
     
  • Cronică de film: Un candidat serios la Oscar

    Three Billboards Outside Ebbing, Missouri e un film puternic care combină elemente de umor şi violenţă pentru a demonstra că oamenii fac lucruri neaşteptate atunci când sunt împinşi dincolo de limite. 

    Mildred (Frances McDormand), exasperată de faptul că poliţia nu are nicio pistă legată de ucigaşul fiicei sale, decide să închirieze trei panouri la ieşirea din oraş pentru a-l determina pe şeriful Willoughby (Woody Harrelson) să redeschidă cazul. Acesta este însă un soi de erou local, iar localnicii nu privesc cu ochi buni acţiunile femeii. Începe astfel un joc de-a şoarecele şi pisica care duce la o tensiune greu de imaginat, având în vedere premisele oarecum banale ale poveştii. Adăugând contribuţia lui Sam Rockwell, ce interpretează un ajutor de şerif care aşteaptă să ia locul lui Willoughby, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri devine un exemplu perfect de film transformat în capodoperă de actori şi regizor. Fără îndoială, vorbim de unul dintre cei mai solizi candidaţi la Oscar de anul acesta. 

    Regizorul Martin Donagh creează o premisă solidă, plasând numeroase personaje într-o poveste cu accente melancolice. Profitând la maximum de posibilităţile rolului şi demonstrând încă o dată calităţile excepţionale, Frances McDormand îşi croieşte drum spre premiul Oscar prin acest rol. Fermecătoare şi dornică parcă să îmbrăţişeze partea întunecată a condiţiei umane, actriţa reuşeşte să aibă cel mai bun rol al său de la Fargo încoace. 

    Bazându-se pe puterea actorilor din distribuţie pentru a atenua trecerea de la batjocură la un sentiment profund de doliu, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri stă ca o nouă dovadă a faptului că filmele lui Martin Donagh sunt uşor de recunoscut. Înclinarea şi refacerea valorilor familiei şi declanşarea conflictului, dar în cele din urmă reconectarea unei comunităţi prin tragedie reprezintă elementele care formează un mesaj important despre puterea umană şi, mai ales, limitele pe care oamenii şi le impun. 

    În peisajul de astăzi de la Hollywood, astfel de filme sunt ca o gură de aer proaspăt. Este greu să mai aduci publicului o poveste bazată pe cele mai simple sentimente umane şi să ai o reacţie pozitivă. Three Billboards Outside Ebbing, Missouri reuşeşte acest lucru, aşa cum Hell or High Water a făcut-o anul trecut. Ambele aveau aceleaşi componente – excepţie făcând elementele ocazionale de umor pe care Donagh le propune. Aş spune însă că interpretările semnate de McDormand şi Harrelson trec Three Billboards Outside Ebbing, Missouri pe o poziţie mai bună la startul cursei pentru sezonul premiilor. 

    Nota: 8,5/10

     

  • Gadget Review: Cum arată varianta low-cost Google Pixel 2 – VIDEOREVIEW

    În acest moment, spaţiul smartphone-urilor este dominat de două tipuri de sisteme de operare: iOS şi Android. Sistemul de operare al Google, spre deosebire de iOS, este mai flexibil şi interfaţa acestuia poate fi schimbată fie de utilizatori, fie de producătorii smartphone-urilor. De aceea, de multe ori, interfaţa unui Samsung va fi diferită de cea a unui Huawei, de exemplu, deşi ambele telefoane rulează Android. Totuşi, în ultima vreme, tot mai mulţi producători (Nokia, HTC sau Motorola) aleg să lanseze produse cu interfeţe Android nealterate.

    În acest sens, Google împreună cu alţi producători au lansat o serie de smartphone-uri Android One, care rulează cea mai nouă versiune de Android (fără alte modificări) şi beneficiază de suport tehnic timp de 2-3 ani de la lansare. Seria a început în 2014 şi era constituită din produse entry level pentru pieţe emergente. La finalul anului trecut s-au lansat două telefoane mid-range  (Xiaomi Mi A1 şi HTC U11 Life), iar pe cel produs de HTC l-am testat şi noi.

    Primul lucru pe care-l observi la HTC U11 Life este exteriorul care-ţi ia ochii (în cazul nostru, spatele albastru al telefonului). Spre deosebire de HTC U11, spatele U11 Life este îmbrăcat în plastic, iar logo-ul Android One de la bază arată că acest smartphone este primul telefon HTC din această gamă. Spatele reflectă foarte multă lumină şi iese foarte repede în evidenţă, dar este şi predispus să se murdărească imediat de amprente. Designul acesta lucios nu este pe gustul meu, dar sunt sigur că va fi apreciat de alţii. Deoarece telefonul are un înveliş din plastic, nu se ridică la nivelul telefoanelor de top, dar nici nu are un preţ pe măsură.

    Spre deosebire de fratele său mai mare, HTC U11, acest model are diagonala mai mică, ajungând la 5,2 inchi, dar are tot un ecran Full HD.
    La nivel hardware îl putem considera un smartphone mid-range: Qualcomm Snapdragon 630, un procesor optimizat spre a fi eficient din punctul de vedere al consumului de energie, 4 GB RAM şi 64 GB spaţiu de stocare. De reţinut, există şi o variantă cu 3 GB RAM şi 32 GB spaţiu de stocare. Nu sunt componente hardware ieşite din comun, dar sunt îndeajuns de puternice pentru a utiliza smartphone-ul fără mari probleme. Faptul că rulează Android nativ îl face să meargă bine şi asta înseamnă că va primi update direct de la Google pentru următoarele versiuni.

    Telefonul are senzori de imagine similari, atât în faţă cât şi în spate, o cameră foto de 16 MP cu o deschidere a aperturii de f/2.0. Acesta poate filma până la 2160 p la 30 de cadre pe secundă cu camera principală şi până la 1080 p la 60 de cadre pe secundă cu camera frontală. La fel cum este cazul tuturor telefoanelor mid-range, camera este una decentă, îndeajuns de rapidă pentru a surprinde orice moment în timpul zilei, însă nu are performanţe notabile pe timp de noapte.

    Fratele mai mare, HTC U11, a venit cu o funcţie numită Edge Sense, ceea ce le permite utilizatorilor să strângă telefonul în mână pentru a accesa anumite funcţii (de exemplu să deschizi camera foto). În cazul U11 Life, HTC Edge Sense a primit funcţii noi, iar acum printr-o strângere a smartphone-ului la bază poţi să faci fotografii, să accesezi aplicaţia preferată, să deschizi Google Maps sau Google Music etc. Utilă sau nu, folosirea acestei funcţii rămâne la latitudinea utilizatorului. Eu am folosit-o doar pentru a o testa şi de câteva ori din greşeală (am strâns telefonul fără să vreau), dar niciodată pentru că preferam asta. Poate însă ţine de obişnuinţa utilizatorilor HTC să prefere această metodă de acces.

    Ca punct negativ, bateria mică a telefonului s-ar putea să îndepărteze potenţialii clienţi. În perioada de testare, în mâinile mele, smartphone-ul nu a rezistat mai mult de o zi; în mod obligatoriu seara trebuia să-l pun la încărcat. Spre comparaţie, alte telefoane din aceeaşi categorie de preţ rezistă ceva mai bine. Totuşi, are sistem de încărcare rapidă, ceea ce înseamnă că nu trebuie să aştepţi prea mult după el. Tot în tabăra aspectelor negative trebuie adăugată lipsa jackului audio de 3,5 mm pentru căşti. Eu cred că este o alegere ciudată pentru un telefon cu această construcţie, în această categorie de preţ şi cred că utilizatorii ar prefera utilitatea unui jack audio în dauna unei protecţii împotriva apei şi a prafului. De obicei, o astfel de protecţie este păstrată pentru modelele high-end.

    HTC U11 Life este un telefon ce se adresează celor care vor o experienţă de Android curată, dar care nu vor să plătească prea mulţi bani pe un smartphone. Un fel de Google Pixel 2, varianta low-cost.

    CASETĂ TEHNICĂ


    PROCESOR QUALCOMM SNAPDRAGON 630
    PROCESOR GRAFIC ADRENO 508
    MEMORIE RAM 4 GB
    STOCARE INTERNĂ 64 GB, MICROSD PÂNĂ LA 256 GB
    CAMERĂ FOTO PRINCIPALĂ 16 MP, F/2.0, 2160 P @ 30 FPS
    CAMERĂ FOTO SECUNDARĂ 16 MP, F/2.0, 1080 P
    BATERIE 2.600 MAH
    GREUTATE 142 G
    PREŢ RECOMANDAT ÎN JUR DE 1.600 DE LEI
     

  • Exploziv! Gică Hagi şi-a anunţat plecarea din România într-o nouă conferinţă care va rămâne în istoria fotbalului românesc: “Bye, bye, gata! S-a terminat, aţi reuşit, voi pleca din ţară!”

    Campioana a remizat contra fostei campioane într-un meci în care echipa lui Hagi a atacat, a lovit bara şi şi-a creat ocazii, iar antrenorul şi patronul Viitorului a mers foarte departe în speech-ul pe care l-a ţinut la câteva minute după ce a pierdut două puncte importante în lupta pentru play-off. La fel ca în multe dintre discursurile celui mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor, tema de discuţie a variat, a plecat de la starea precară a fotbalului românesc şi a ajuns, în cele din urmă, la punctul în care “Regele” şi-a anunţat plecarea dintr-un fotbal falimentar.

    Vineri seară, Hagi nu s-a mai ferit de cuvinte, şi-a exprimat opinia sinceră despre motivele care-l fac să se gândească la plecare, apoi a transmis un mesaj trist, dar cât se poate de clar: “Realitatea e cruntă! Cruntă, fraţilor! Cum arată Liga 2, Liga 3, campionatele de juniori… Mergeţi în continuare pe drumul ăsta, eu merg pe drumul meu, dar o să ne vedem peste 15-16 ani şi o să-mi puneţi placa de acum 15-16 ani. Toată lumea se dezvoltă şi noi rămânem pe loc! Cu echipe tăiate, cu puncte reduse. Jucătorii joacă, fac puncte, apoi află că li s-au scăzut 20 de puncte. Vine Petrescu şi vă spune, vin şi eu şi vă spun…Mi-e ruşine că m-am întors acasă.

    Astăzi seară vă transmit un mesaj foarte clar: ne vom vedea în timp şi vom vedea ce se alege! Dar pe mine să nu mai contaţi, m-aţi pierdut definitiv! Uitaţi-vă ce vă zic aici. Sunt implicat aici (n. red – la Viitorul), dar m-aţi pierdut ca mare sportiv care a făcut ceva pentru ţara asta. Unii se bucură, să fie sănătoşi. Voi sta şi mă voi uita la voi, să vedem unde duceţi România. Dar s-o duceţi sus, vă rog frumos. Dar nu mă mai chemaţi! Chemaţi-i pe alţii, eu mi-am făcut treaba faţă de fotbalul românesc. Şi cât am jucat, şi după ce m-am lăsat, pentru că am furnizat jucători. Acum cinci ani v-am spus că o să am 11 jucători în echipa naţională. În 2021, 2022, chiar dacă vor unii s-o blocheze, echipa naţională va fi alimentată de mine. Am investit energie, neuroni, am cheltuit orice pentru formare, pentru viitor.

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro