Tag: restaurante

  • Studiu: Sectorul horeca creşte la peste 15 miliarde de lei, ajutat de voucherele de vacanţă

    „Industria hotelurilor din România a crescut, în ultimii 5 ani, cu aproape 40%, la o cifră de afaceri de peste 5,5 miliarde de lei în 2017, estimările privind evoluţia din 2018 arată că sectorul hotelier ar putea atinge afaceri de 5,8 miliarde de lei”, arată analiza.

    Frames precizează că în privinţa restaurantelor, industria are şanse ca în 2018, pe fondul creşterii consumului, să depăşească nivelul de afaceri de 10 miliarde de lei, mai mult decât dublu faţă de rezultatul înregistrat acum cinci ani, de 4,5 miliarde lei.

    Statisticile arată că în industria Horeca activează peste 16.000 de companii, dintre care aproape 10.000 în sectorul restaurantelor, iar firmele raportau, anul trecut, peste 82.000 de angajaţi în sectorul restaurantelor şi 45.000 în hoteluri şi pensiuni.

    „Capitala este în continuare locul care oferă cea mai largă paletă de servicii în horeca şi care înregistrează şi cele mai bune performanţe financiare”, spun analiştii.

    Potrivit datelor companiei de consultanţă, Bucureştiul reprezintă peste 30% din piaţa hotelieră (373 firme) şi mai mult de 40% din afacerile restaurantelor (2072 companii), iar deschiderea unor noi afaceri anunţă un plus semnificativ în anii următori.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum şi-a petrecut concediul Ufuk Tandoğan, CEO, Garanti Bank România: “Călătoria ca experienţă de învăţare”

    Ambele destinaţii sunt perfecte pentru vacanţele în familie, pentru că au de toate şi împacă astfel toate gusturile – de la ape limpezi la munţi acoperiţi de păduri de pini, de la plaje şi lagune la morminte antice şi locuri pline de istorie.

    Tot în această vară intenţionez să descopăr şi alte locuri frumoase din România, care a devenit de şase ani, de când am fost numit CEO al Garanti Bank, a doua mea casă. Bucovina este unul din locurile mele preferate, pentru că este un loc atât de plin de istorie, biserici vechi superbe, peisaje impresionante, podgorii vaste. Are câte puţin din toate. Braşov – oraşul şi judeţul – îi urmează îndeaproape.  Există, de asemenea, două ţări pe care sper că voi ajunge să le vizitez cândva – China şi Cuba.

    Întotdeauna mă întorc acasă cu tot felul de produse locale, de la dulciuri la vinuri. Îmi place să merg prin vii, să vorbesc cu viticultorii despre familie, soiuri de struguri şi peisaje, pentru că vinul este aproape întotdeauna produs în locuri care îţi taie răsuflarea.

    Călătoria însăşi este o experienţă de învăţare. S-ar putea să sune ca un clişeu, dar este adevărat − călătoriile te fac să ieşi în afara zonei tale de confort, îţi lărgesc orizonturile şi servesc ca o reamintire constantă că trăim într-o economie globală. Cu ocazia călătoriilor în ţări străine, necunoscute, putem deprinde tot felul de abilităţi. De exemplu, din tocmeala cu unii vânzători putem învăţa câte ceva despre arta negocierii. Din pierderea trenului sau a avionului putem învăţa câte ceva despre răbdare. Ambele sunt abilităţi pe care le putem deprinde şi din călătoriile cu familia şi prietenii, plus încă una, aceea de a împăca pe toată lumea. Toate aceste lecţii pot fi utile apoi în afaceri.

    Care sunt lucrurile pe care le luaţi întotdeauna în concedii?
    Nu plec niciodată în vacanţă fără iPadul meu, nişte cărţi bune şi câteva trabucuri de calitate. Am pe lista de lecturi biografia lui Alan Greenspan. Consider că este foarte relaxant să fii pe plajă şi să citeşti o carte bună în timp ce asculţi valurile. Pantofii de alergare se află, de asemenea, printre lucrurile pe care mă asigur că le am în bagaj. Îmi place să alerg dimineaţa. Îmi dă o stare bună şi mă încarcă cu energie pentru întreaga zi. Deoarece îmi place să fac o mulţime de poze şi videoclipuri, mă asigur că am întotdeauna cu mine baterii externe.

    Care sunt locurile din oraşul în care trăiţi în care vă place să petreceţi timp?
    Ceea ce am descoperit după şase ani de locuit în România este că eclectismul surprinzător al Bucureştiului este caracteristic şi pentru zona restaurantelor. Unele dintre locurile mele preferate în Bucureşti sunt restaurantele şi cafenelele din zona lacului Herăstrău, unde mâncărurile tradiţionale româneşti se amestecă cu bucătăria internaţională.

  • Cum şi-a petrecut concediul Ufuk Tandoğan, CEO, Garanti Bank România: “Călătoria ca experienţă de învăţare”

    Ambele destinaţii sunt perfecte pentru vacanţele în familie, pentru că au de toate şi împacă astfel toate gusturile – de la ape limpezi la munţi acoperiţi de păduri de pini, de la plaje şi lagune la morminte antice şi locuri pline de istorie.

    Tot în această vară intenţionez să descopăr şi alte locuri frumoase din România, care a devenit de şase ani, de când am fost numit CEO al Garanti Bank, a doua mea casă. Bucovina este unul din locurile mele preferate, pentru că este un loc atât de plin de istorie, biserici vechi superbe, peisaje impresionante, podgorii vaste. Are câte puţin din toate. Braşov – oraşul şi judeţul – îi urmează îndeaproape.  Există, de asemenea, două ţări pe care sper că voi ajunge să le vizitez cândva – China şi Cuba.

    Întotdeauna mă întorc acasă cu tot felul de produse locale, de la dulciuri la vinuri. Îmi place să merg prin vii, să vorbesc cu viticultorii despre familie, soiuri de struguri şi peisaje, pentru că vinul este aproape întotdeauna produs în locuri care îţi taie răsuflarea.

    Călătoria însăşi este o experienţă de învăţare. S-ar putea să sune ca un clişeu, dar este adevărat − călătoriile te fac să ieşi în afara zonei tale de confort, îţi lărgesc orizonturile şi servesc ca o reamintire constantă că trăim într-o economie globală. Cu ocazia călătoriilor în ţări străine, necunoscute, putem deprinde tot felul de abilităţi. De exemplu, din tocmeala cu unii vânzători putem învăţa câte ceva despre arta negocierii. Din pierderea trenului sau a avionului putem învăţa câte ceva despre răbdare. Ambele sunt abilităţi pe care le putem deprinde şi din călătoriile cu familia şi prietenii, plus încă una, aceea de a împăca pe toată lumea. Toate aceste lecţii pot fi utile apoi în afaceri.

    Care sunt lucrurile pe care le luaţi întotdeauna în concedii?
    Nu plec niciodată în vacanţă fără iPadul meu, nişte cărţi bune şi câteva trabucuri de calitate. Am pe lista de lecturi biografia lui Alan Greenspan. Consider că este foarte relaxant să fii pe plajă şi să citeşti o carte bună în timp ce asculţi valurile. Pantofii de alergare se află, de asemenea, printre lucrurile pe care mă asigur că le am în bagaj. Îmi place să alerg dimineaţa. Îmi dă o stare bună şi mă încarcă cu energie pentru întreaga zi. Deoarece îmi place să fac o mulţime de poze şi videoclipuri, mă asigur că am întotdeauna cu mine baterii externe.

    Care sunt locurile din oraşul în care trăiţi în care vă place să petreceţi timp?
    Ceea ce am descoperit după şase ani de locuit în România este că eclectismul surprinzător al Bucureştiului este caracteristic şi pentru zona restaurantelor. Unele dintre locurile mele preferate în Bucureşti sunt restaurantele şi cafenelele din zona lacului Herăstrău, unde mâncărurile tradiţionale româneşti se amestecă cu bucătăria internaţională.

  • Suprafaţa de retail de la parterul clădirilor de birouri din zona Floreasca/Barbu Văcărescu din Bucureşti a ajuns la 10.000 mp

    Zona Floreasca – Barbu Văcărescu, împreună cu împrejurimile ei, este una dintre cele mai efervescente din ţară pe mai multe segmente ale pieţei imobiliare: clădiri de birouri, retail, rezidenţial. Calitatea ridicată a companiilor prezente aici a determinat şi salarii pe măsură, astfel că angajaţii din zonă câştigă mai mult de jumătate de miliard de euro pe an, spre 2% din masa salarială totală din întreaga ţară. Această situaţie financiară a favorizat evoluţia calităţii serviciilor oferite în această zonă.

    „În trecut, în apropierea clădirilor de birouri se regăseau doar concepte de retail simple – cantine de prânz şi spaţii de tip coffee corner. În ton cu noile cerinţe ale consumatorilor, trecerea s-a făcut treptat spre restaurante şi cafenele premium, precum şi către alte categorii de bunuri. La rândul lor, serviciile s-au diversificat, ajungând în zona de coafor, servicii de curăţătorie sau servicii medicale, astfel încât un angajat să poată rezolva problemele de zi cu zi în proximitatea locului de muncă. Ne aşteptăm ca diversificarea să continue prin concepte precum afterschool sau grădiniţe, care să îmbunătăţească viaţa angajaţilor”, a declarat Brînduşa Grama, associate retail agency în cadrul Colliers International Romania.

    În ciuda extinderii anunţate, opţiunile oferite de Promenada Mall, singurul centru comercial prezent în zonă, vor fi insuficiente pentru zecile de mii de angajaţi din zona Floreasca/Barbu Văcărescu, ale căror cheltuieli lunare doar pentru masa de prânz, de exemplu, ajung la aproape 3 milioane de euro. Astfel, spaţiile de retail de la parterul clădirilor de birouri, care totalizează 10.000 mp (aproape un sfert din suprafaţa centrului comercial), vin în completarea serviciilor oferite de Promenada, fără să reprezinte o concurenţă.

    „Rezultatele deosebite obţinute de aceste spaţii de retail vin ca urmare a asocierii oportune între veniturile ridicate ale angajaţilor şi localizarea bună, căutată atât de către operatorii HoReCa, cât şi de către dezvoltatorii de rezidenţial. Vedem un adevărat succes al zonei de retail adiacente clădirilor de birouri, un succes care sperăm să fie replicat şi în restul ţării”, a adăugat Brînduşa Grama.

    Dezvoltatorii încep să experimenteze în acest sens prin extinderea componentei de retail: unii proprietari de birouri încearcă să formeze un pol pentru lifestyle, iar în alte zone ale Capitalei există deja restaurante şi baruri care funcţionează mult peste programul de lucru al angajaţilor din apropiere, ca destinaţii de seară în timpul săptămânii sau de brunch la sfârşit de săptămână. Tendinţa ia amploare şi la nivel naţional, ansamblurile mixte (birouri şi retail şi, eventual, rezidenţial) devenind prioritare pentru dezvoltatori.

  • Piaţa Victoriei, al doilea cel mai important pol de restaurante din Bucureşti după centrul istoric: 30 de localuri şi încasări de 15 mil. euro

     Din cauza specificului zonei, restaurantele funcţionează bine în timpul săptămânii, până când se termină programul de birou, iar în weekend vânzările scad şi la un sfert.
     
    Zona Piaţa Victoriei din Capitală găzduieşte 25-30 de restaurante, cafenele şi baruri cu încasări de 10-15 milioane de euro, potrivit estimărilor ZF.
     
    „Zona Piaţa Vic­to­riei s-a dezvoltat în jurul clădirilor de bi­rouri, motiv pentru care businessul HoReCa de aici este unul care func­ţio­nează în special în timpul săptămânii, de dimineaţa până în ora 18.00-19.00“, spune Daniel Boaje, CEO-ul lanţului de res­taurante McDo­nald’s, liderul pieţei locale de profil. În weekend însă, deşi este o zonă centrală, tra­ficul pieto­nal nu e sufi­cient cât să com­penseze. Astfel, vân­zările scad şi la un sfert într-o zi de weekend comparativ cu o zi nor­mală, spuneau anterior jucătorii din piaţă.
     
    Unul dintre cei mai vechi şi stabili jucătoriHoReCa din zonă este McDonald’s, care are o reţea de peste 70 de unităţi în România, dintre care una în zona Piaţa Victoriei, mai exact la parterul clădirii de birouri America House. Acesta a fost deschis în 2011.
     
    America House este una dintre cele mai cunoscute clădiri de birouri din Bucureşti, însă în zona Piaţa Victoriei mai sunt şi altele care găzduiesc companii precum EY (consultanţă şi audit), BRD (bancar), Enel (energie) sau FitBit (IT), cu un total de circa 30.000 de salariaţi.
     
    Multe dintre companiile care îşi au birourile în zonă sunt lideri în domeniul lor şi astfel plătesc salarii peste medie, motiv pentru care scena HoReCa este extrem de diversă şi acoperă toate palierele de preţ şi de specific, de la fast-food (McDonald’s) la mâncaresănătoasă (Cooperativa FruFru) şi de la italienesc (TrattoriaBuongiorno) la spaniol (Thalia).
     
  • INS: Salariul mediu pe economie a crescut în iunie la 2.721 de lei net, respectiv 4.527 de lei brut

    „Valorile cele mai mari ale câştigului salarial mediu nominal net s-au înregistrat în fabricarea produselor de cocserie şi a produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului (6.591 de lei), iar cele mai mici în hoteluri şi restaurante (1.557 de lei)”, arată un comunicat al INS.

    Comparativ cu luna iunie a anului precedent, câştigul salarial mediu nominal net a crescut cu 14,3%. Câştigul salarial real (creştere ajustată cu inflaţia) faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent a fost de 8,4%.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Câţi bani a făcut în trei zile restaurantul românesc care „se bate” cu McDonald’s şi KFC

    Lanţul de restaurante de tip fast-food Spartan a redeschis de curând unitatea din centrul comercial Mega Mall Bucureşti, cu o investiţie de aproximativ 110.000 euro, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.

    În primele trei zile de la inaugurare, s-au înregistrat vânzări în valoare de circa 10.200 euro şi un trafic de 1.679 de clienţi, după cum reiese din infrormaţiile trimise de companie.

    Reprezentanţii Spartan au ca ţintă o creştere a vânzărilor cu circa 40% în al doilea semestru (S2) din 2018, faţă de aceeaşi perioadă din 2017.

    „Avem planuri mari pentru această unitate şi cred că pentru a avea succes, foarte importantă este respectarea principiilor francizei. Experienţa pe care am acumulat-o în cei doi ani de când mă ocup de restaurantul Spartan din Cora Pantelimon, cred că mă va ajuta extrem de mult să aduc această unitate acolo unde ne dorim, în termeni de profitabilitate, în cel mai scurt timp”, a declarat Răzvan Nanuş, Director General al Rerum Food S.R.L., companie prin intermediul căreia a obţinut franciza Spartan.

    Restaurantul ocupă o suprafaţă de 60 de metri pătraţi în zona de food-court a centrului comercial, în apropierea restaurantului KFC.

    Proiectele francizatului Spartan care a preluat restaurantul din Mega Mall includ deschiderea unei noi unităţi în Bucureşti, în cursul acestui an, în hypermaketul Carrefour Orhideea, precum şi inaugurarea primei unităţi stradale din capitală.

    „În afară de toate marile centre comerciale, ne dorim să ne extindem şi la nivel de unităţi stradale în Bucureşti. Din punct de vedere al rentabilităţii, într-un oraş care prezintă caracteristicile Bucureştiului, putem deschide maximum 20 – 25 de restaurante, dar mai avem până acolo. Avem în plan inaugurarea primului restaurant stradal în circa un an, iar acum ne concentrăm foarte mult pe alegerea celei mai bune zone”, a punctat Ştefan Mandachi, CEO al Strong MND S.R.L., compania deţinătoare a francizei Spartan.

    Spartan a înregistrat la nivelul întregului grup, restaurante proprii şi restaurante francizate, o creştere a cifrei de afaceri cu peste 24%, faţă de S1 2017. Cifra de afaceri raportată la nivelul anului trecut este de 20 milioane de euro, mai mare cu 52% faţă de 2016, când s-a situat la 14 milioane de euro. În 2018 sunt planificate, la nivel naţional, deschideri în toate oraşele în care nu există încă nicio unitate marca Spartan: Sibiu, Oradea, Bistriţa, Satu Mare, Roman.

    Răzvan Nanuş, omul de afaceri care a preluat franciza Spartan din Mega Mall, are 33 de ani şi o experienţă de şapte ani pe piaţa restaurantelor de tip fast-food. Înainte de a prelua franciza pentru unitatea Spartan din Cora Pantelimon, în august 2016, a fost Director de Dezvoltare în cadrul S.C. Strong MND Corporation. În prezent, este şi partener pe partea de dezvoltare pentru platforma de francize francizelacheie.ro.

    Spartan face parte din grupul de francize S.C. Strong MND Corporation S.R.L, companie francizoare care deţine şi platforma www.francizelacheie.ro. Lanţul de restaurante a fost fondat în 2012 şi numără 39 de restaurante, dintre care 15 sunt restaurante proprii şi alte 24 sunt în sistem de franciză, deschise în capitală şi în 22 de oraşe din ţară: Suceava, Alba Iulia, Arad, Braşov, Iaşi, Cluj, Timişoara, Botoşani, Galaţi, Brăila, Focşani, Târgu-Jiu, Craiova, Piteşti,
    Turnu-Severin, Deva, Râmnicu Vâlcea, Baia Mare, Piatra Neamţ, Constanţa, Bacău şi Bistriţa.

    Cifra de afaceri înregistrată la nivelul întregului grup (restaurante proprii şi restaurante francizate) în 2017 este de 20 milioane de euro. În cele 15 restaurante deţinute de Strong MND Corporation, societatea francizoare, sunt angajate 240 de persoane, iar în total, în toate cele 39 de unităţi lucrează peste 600 de oameni.

     

     

  • Don Facundo Bacardí Massó, numele celui care a dus romul în toată lumea – VIDEO

    Don Facundo Bacardí Masso s-a născut pe 14 octombrie 1814, în Sitges, un oraş din apropierea Barcelonei, Spania, în familia unor zidari. Ulterior, şi-a urmat fratele mai mare în Cuba şi s-a angajat în magazinul deschis de acesta în Santiago. 

    În 1844, s-a căsătorit cu Amalia Moreau, provenită dintr-o familie prosperă. Ei au avut şase copii: Emilio, Juan, Facundo Jr., María, José şi Amalia Jr. La trei luni după căsătorie, Bacardí a reuşit să-şi deschidă propriul magazin.

    În 1852, Santiago a fost devastat de un cutremur, urmat de o epidemie de holeră, timp în care antreprenorul a plecat împreună cu familia în Catalonia, pentru câteva luni. La întoarcere, şi-a găsit magazinul jefuit, iar condiţiile de business din ţară erau, de asemenea, mult afectate, pe fondul unei scăderi globale a producţiei de zahăr, unul dintre principalele motoare ale economiei. Deoarece businessul său nu mai putea fi restabilit, în 1855 Bacardí a declarat faliment.

    Curând însă, a pus bazele unei noi afaceri. Cu ajutorul lui José León Boutellier, un distilator francez, a început să experimenteze procedee de distilare şi filtrare multiplă a romului, în urma cărora băutura a fost lăsată să îmbătrânească în butoaie de stejar. Cei doi au folosit melasă de calitate superioară, iar băutura rezultată, un rom premium, rafinat, i-a încântat pe locuitorii obişnuiţi cu ronul, un tip de rom brut, dur, de slabă calitate.

    Pe 4 februarie 1862, cei doi asociaţi au achiziţionat o distilerie şi au pus bazele companiei Bacardí, Boutellier, and Company, în Santiago de Cuba, folosindu-se de capitalul oferit de fratele mai tânăr al lui investitorului, José.

    Bacardí a înţeles curând că pentru a-şi spori vânzările, băutura sa ar fi trebuit evidenţiată de un brand, aşa că a început să semneze fiecare transport de rom cu numele Bacardí M (de la Bacardí Massó). Ulterior, la propunerea soţiei sale, a adăugat imaginii brandului său celebra siglă reprezentată de un liliac. Firma a fost recunoscută în 1874.

    Mai târziu, investitorul a cumpărat acţiunile lui Boutellier şi a redenumit firma Bacardi and Company. Odată ce fiii săi s-au alăturat companiei, Bacardi a devenit o afacere de familie. Vânzările companiei au început să crească, iar în scurt timp băutura premium produsă de aceştia a câştigat mai multe premii în cadrul unor competiţii internaţionale, aşa că a început să se vândă şi în afara Cubei, la nivel global.

    În 1877, investitorul s-a retras de la conducerea companiei, preluată de fiii săi, Emilio (ales ca preşedinte), Facundo Jr. (maestru în mixologie) şi José (director de vânzări).

    A urmat o nouă perioadă tumultuoasă pentru Cuba, deoarece societatea începuse să lupte împotriva imperialismului spaniol. Bacardi şi fiul său, Emilio, implicat în politica naţionalistă, au fost arestaţi. |ntr-un final, a fost eliberat, însă fiul său a rămas în închisoare încă patru ani, timp în care compania a fost condusă de ceilalţi fraţi. Facundo Bacardí a murit pe
    9 mai 1886.

    Conform celor mai recente date disponibile, în 2014 cifra de afaceri a companiei a fost de 4,6 miliarde de dolari. Bacardi Limited are aproximativ 5.500 de angajaţi, peste 20 de unităţi de producţie (fabricare, distilare şi îmbuteliere) şi îşi vinde mărcile în peste 170 de ţări. Portofoliul companiei numără peste 200 de etichete, printre care mărci celebre precum Grey Goose, Bombay Sapphire sau Martini, la care se va adăuga, anul acesta, şi  brandul de tequila premium Patrón, achiziţionat, potrivit Forbes, contra sumei de 5,1 miliarde de dolari.

  • Cu paşi mărunţi, în afara Centrului Vechi

    „Înainte, planurile pe termen lung se întindeau pe 10 ani; ştiam foarte exact că trebuie să ajungem la 20 de restaurante, astăzi ne-am limitat la un orizont de timp de 3-5 ani şi la fixarea unui ritm de deschideri de două unităţi anual”, descrie Daniel Mischie, CEO-ul grupului City Grill, perspectivele de dezvoltare a companiei, în contextul actual.

    Fondat în 2004 de antreprenorul Dragoş Petrescu, grupul City Grill operează în prezent 19 restaurante şi cafenele sub brandurile Caru’ Cu Bere, Hanu’ lui Manuc, Pescăruş, Hanu’ Berarilor, Trattoria Buongiorno, City Grill şi City Café. Anul trecut, veniturile totale generate de acestea au ajuns la 33,7 milioane de euro, în creştere cu 10% faţă de anul anterior. Caru’ cu Bere, din Centrul Vechi al Capitalei, înregistrează cele mai mari încasări – de aproape 7 milioane de euro. Profitabilitatea netă la nivel de grup a scăzut, pe fondul unor schimbări în structura companiei, precum şi al creşterilor de salarii, explică Mischie, fără să ofere valoarea exactă a acesteia.

    În ceea ce priveşte investiţiile bugetate pentru anul în curs, CEO-ul City Grill spune că acestea sunt de circa 4,5 milioane de euro, reprezentând investiţii directe în restaurante, cât şi în Academia City Grill (destinată pregătirii noilor angajaţi din cadrul grupului).

    „Deocamdată vrem să ne extindem puternic cu brandurile Trattoria Buongiorno şi Hanu’ Berarilor; sper ca anul acesta să avem al treilea restaurant Hanu’ Berarilor din Bucureşti, sunt deja şapte locaţii Buongiorno şi, fiindcă am făcut primul pas în afara centrului oraşului, lângă Arena Naţională, dorim cât mai mult să experimentăm ce înseamnă celelalte oraşe importante din ţară”, detaliază CEO-ul grupului City Grill principalele obiective pentru anul în curs.

    Anul trecut, în grup au fost incluse două restaurante noi sub brandul Trattoria Buongiorno. Primul dintre acestea, cu 100 de locuri la interior şi alte 120 pe tereasă, se află în Centrul Vechi, „într-una dintre cele mai bune locaţii din Centrul Istoric, colţul Smârdan cu Stavropoleos”. A doua unitate reprezintă, potrivit lui Mischie, prima încercare a City Grill de a ieşi din zona centrală şi de nord a Capitalei, în alte cartiere bucureştene, respectiv zona de lângă Arena Naţională. City Grill a construit acolo un restaurant sub brandul Trattoria Buongiorno cu 200 de locuri în interior şi 400 pe terasă.

    Dacă restaurantul din Centrul Istoric s-a calibrat după efervescenţa binecunoscută a Centrului Vechi, restaurantul de lângă Arena Naţională este descris de CEO-ul City Grill drept o mare încercare.

    „Trebuie să ne adaptăm strategia la publicul de acolo, am recunoscut printre clienţii pe care îi avem la Trattoria Buongiorno în Centrul Istoric clienţi loiali ai brandurilor noastre, dar, pe de altă parte, suntem în competiţie cu antreprenorii care operează deja restaurante acolo şi, evident, trebuie să ne adaptăm strategia pentru respectiva locaţie”, spune el. Totodată, subliniază: „Atât timp cât este o competiţie corectă, se emite bon fiscal şi nu se fumează în locaţii, nu ne este frică de nimic”.

    El observă că în continuare legea privind interzicerea fumatului are un impact semnificativ asupra businessului: „În momentul în care există o masă de 10 oameni şi doi dintre ei fumează, ei aleg o terasă unde se poate fuma, pentru satisfacţia celor doi”. În timp ce în centrul şi nordul Capitalei nu se fumează, spune el, există anumite cluburi în Bucureşti unde după 12 noaptea acest lucru se întâmplă în continuare – situaţie care se regăseşte, de altfel, şi în alte ţări.

    Cartea pe care mizează City Grill, cel mai mare lanţ românesc de restaurante, este în continuare extinderea, concentrarea fiind pe brandurile Trattoria Buongiorno şi Hanu’ Berarilor. „Acestea au prins foarte bine la publicul din România”, motivează Mischie.

    Un alt punct important de pe agenda lor este extinderea în afara Capitalei. „Anul acesta este cel în care ne-am propus să ieşim din Bucureşti – am avut un prim contact cu trei oraşe – Oradea, Cluj şi Iaşi. Din cauza crizei de personal însă, planurile noastre s-au amânat pentru toamnă”, descrie Daniel Mischie planurile referitoare la extinderea într-un alt mare oraş al ţării, fără să precizeze care va fi acesta.
    Pentru extinderea la nivel naţional, şi-au propus să găsească parteneri în operatorii de restaurante din aceste oraşe, în contextul investiţiei mari pe care o presupune un astfel de business. „Vrem să facem un parteneriat cu restaurante deja funcţionale, ai căror proprietari vor să intre în reţea, fără să cumpărăm restaurantele respective. Va fi un fel de franciză, dar nu franciza clasică – aceasta presupune o investiţie destul de mare din partea francizatului.” În ceea ce priveşte Capitala, spune că se află pe punctul de a semna cu o locaţie şi negociază pentru deschiderea unei a doua; deschiderile sunt planificate tot pentru toamna acestui an. „În general, ne uităm la restaurante care există deja, ale căror proprietari doresc să opereze în continuare restaurantele, beneficiind de brandurile noastre şi de cunoştinţele grupului City Grill”, descrie Mischie modul în care îşi aleg noile locaţii. Adaugă că în situaţia în care restaurantul respectiv reprezintă un brand deja cunoscut pe piaţă, sunt pregătiţi să îl integreze în cadrul grupului (cum s-a întâmplat în cazul restaurantului Pescăruş, de pildă).

    În rest, o locaţie cu până în 200 de locuri se pretează brandului Trattoria Buongiorno; dacă vorbim despre un restaurant mai mare, Mischie spune că sunt pregătiţi să investească mai mult şi să funcţioneze cu unul dintre brandurile de restaurant mare, cum ar fi Hanu’ Berarilor.
    În prezent, au o investiţie în derulare la restaurantul Hanu’ Berarilor – Casa Oprea Soare; aceasta este direcţionată înspre finalizarea infrastructurii grădinii respective, care are o capacitate de 250 de locuri. În imediata vecinătate a spaţiului respectiv investesc 1 milion de euro – planurile lor de aici includ mutarea operaţiunilor bucătăriei, precum şi inaugurarea unei săli de evenimente.

    El subliniază complexitatea acestei investiţii, generată de caracterul de monument istoric clasă A al clădirii Hanu Berarilor – Casa Oprea Soare, despre care Mischie spune că este reprezentativ pentru arhitectura românească. Prin comparaţie, Caru’ cu Bere este un monument de clasa B, iar în grupă cu Hanu’ Berarilor mai intră Arcul de Triumf.

    „Noi facem aceste renovări şi investiţii foarte mari în primul rând din respect pentru afacerea noastră şi, în al doilea rând, datorită faptului că o parte din clădirile respective, în care noi operăm, ne aparţin nouă, adică aparţin tot grupului City Grill. Estimativ, te costă de două ori mai mult investiţia într-o clădire monument istoric decât într-una obişnuită”, spune CEO-ul City Grill. Totodată, explică el, cu cât clădirea se află într-o clasă mai înaltă în categorisirea monumentelor istorice, cu atât investiţia este mai mare şi mai greu de realizat.

    Anul acesta, City Grill a finalizat şi o investiţie de 400.000 de euro (împreună cu Mihai Popescu, de la Fratelli), în amenajarea restaurantului Pescăruş.

    În ceea ce priveşte cea mai arzătoare problemă în industria în care activează şi, în general, economia locală – criza acută de personal – City Grill derulează o serie de proiecte pentru a o rezolva. 

    Numărul angajaţilor grupului a ajuns la circa 1.350 de persoane pe perioada iernii, iar în timpul verii numărul lor ajunge la 1.600 datorită teraselor: „Avem un deficit de personal de 5%, care este controlabil şi acceptabil. Sunt suprins cât de mulţi tineri vin să lucreze aici odată cu terminarea şcolii, avem foarte mulţi practicanţi – 150 în toate restaurantele noastre, elevi care au terminat clasele a X-a şi a XI-a şi sunt în perioada vacanţei”, spune Daniel Mischie.

    În scopul pregătirii actualilor sau viitorilor angajaţi ai restaurantelor, grupul a lansat anul trecut Academia City Grill, o instituţie acreditată pentru oferirea cursurilor de ospătar şi bucătar şi în cadrul căreia sunt pregătiţi actuali sau viitori angajaţi ai grupului. „În afară de faptul că oferă diplome cu recunoaştere internaţională, cel mai important lucru este practica pe care elevii de la această academie o efectuează chiar în câmpul muncii – în faţa clientului”, descrie Mischie scopul instituţiei.  În cadrul academiei se lucrează în serii de câte 40-50 de oameni, iar cursurile se întind pe patru luni, în cazul ospătarilor, şi şase luni, în situaţia bucătarilor.

    Mischie spune că au lansat academia ca urmare a lipsei de pregătire observate în rândul absolvenţilor de şcoli profesionale de acest tip. „Deocamdată suferim şi pentru că sistemul de educaţie scoate foarte mulţi absolvenţi cu diplomă de bucătar şi de ospătar, dar cu foarte puţină practică, drept urmare noi trebuie să dublăm aceste diplome cu o diplomă obţinută la Academia City Grill. Aceasta este un fel de şcoală profesională făcută la iniţiativă privată – iniţiativa City Grill.”

    Grupul este implicat şi în programele de formare de învăţământ dual – la liceul Mihai Bravu din Bucureşti finanţează două clase de ospătari şi de bucătari, reprezentând un număr total de 60 de elevi.

    „Eu cred că strategia din ultimii 20 de ani, prin care orice copil ar trebui să facă facultate, a fost complet greşită – îmi amintesc că am avut foarte mulţi lucrători care au venit la 20 şi ceva de ani, după ce terminaseră masterul, în drept sau în studii economice, şi veneau să se angajeze la noi. O ţară nu poate să funcţioneze numai cu oameni care au terminat masterul – ţara are nevoie şi de bucătari, şi de croitori, şi de electricieni, şi de manageri, şi de oameni de marketing etc.”

    City Grill este recunoscută şi drept una dintre primele companii private care au început să aducă angajaţi din Asia, cu scopul de a suplini lipsa de personal de pe piaţă. „Spiritul antreprenorial spune că trebuie să te descurci în orice situaţie: în momentul în care a fost o criză pe piaţă şi antreprenorii nu au găsit resurse, prima iniţiativă a fost găsită tot de noi: am luat autobuze care plecau noaptea din Bucureşti şi îi culegeau pe angajaţi de pe o rază de 100 km din jurul oraşului. Acum există autobuze City Grill, Mega Image, eMAG etc. care îşi culeg angajaţii din diferite zone”, descrie Mischie o primă soluţie găsită în lupta cu criza de personal.

    Următorul pas a fost recrutarea de pe alte pieţe: „În momentul în care aceste resurse s-au terminat, antreprenorul a trebuit să găsească alte resurse, drept pentru care s-au orientat spre alte ţări, unde oamenii câştigă mai puţin şi sunt gata să vină la noi pentru a câştiga mai mult şi a trimite bani acasă”.

    Au mers astfel mai departe de atât, ştirile referitoare la angajaţii nepalezi din restaurantele City Grill ţinând titlurile ziarelor anul trecut. Totuşi, doar cinci angajaţi de origine nepaleză lucrează în prezent în restaurantele grupului: „Ce am făcut noi nu a fost decât să deschidem drumul. Numărul este atât de mic, explică Mischie, deoarece procesul de acreditare este unul extrem de laborios, durează opt luni până când o companie se poate acredita să importe forţă de muncă. Ce am făcut noi nu a fost decât să nivelăm poteca în caz de criză.”

    Un alt motiv pentru care numărul angajaţilor „exotici” nu este mai mare se leagă şi de costurile pe care le presupune un astfel de demers. Acestea sunt de două tipuri: administrative, de circa 1.000 de euro, şi salariale, impuse de legislaţie. Potrivit lui Daniel Mischie, legislaţia românească presupune ca un angajat care nu este din UE să primească minimum salariul mediu pe economie, comparativ cu angajatul român, căruia statul te obligă să îi dai salariul minim pe economie.

    „Acest lucru înseamnă că statul român tratează astăzi incorect cetăţeanul român în comparaţie cu un cetăţean care nu este membru al UE, acesta este un lucru pentru care noi luptăm astăzi şi există două soluţii – ori să crească şi salariul minim în România la 500 de euro, ori să abroge această lege care există de 10 ani şi în spatele căreia s-au ascuns spunând că este reglementare europeană – dar nu este.”
    La nivel naţional, sunt 10.000 de premise pentru astfel de lucrători, dintre care 9.000 sunt accesate anual, spune Mischie.

    Recrutarea de pe pieţe mai apropiate, cum ar fi Republica Moldova sau Ucraina, nu reprezintă o soluţie din punctul lui de vedere şi reprezintă o strategie care ţine mai mult de emoţional: „Am avut o iniţiativă prin care orice cetăţean care poate dovedi că are rădăcini româneşti să primească imediat drept de muncă în România – din păcate, moldovenii – sau unii dintre ei – folosesc acest lucru tot ca pe o rampă de plecare spre vestul Europei – au aceeaşi atitudine cu a românilor”.

    În ceea ce priveşte tendinţele de pe piaţa restaurantelor, Daniel Mischie sesizează că românii preferă să iasă din ce în ce mai mult la masă în oraş, indiferent de momentul zilei. „Avem clienţi noi în restaurante, iar oamenii încep să iasă din ce în ce mai des la restaurante, atât la prânz, cât şi la cină. Gătesc din ce în ce mai puţin acasă şi preferă să iasă în oraş.” El observă şi o creştere a sumelor pe care clienţii români sunt dispuşi să le lase la restaurante. „Clienţii încep să cheltuiască mai mulţi bani, iar media pe tranzacţie a început să depăşească 20 de euro frecvent. Încep să schimbe orientarea de la consumul de cantitate spre consumul de calitate”, constată Mischie.

    CEO-ul City Grill observă însă că românii sunt la fel de buni consumatori precum străinii sau poate chiar mai buni; „Clientul român este mai predispus la a cheltui bani într-un restaurant decât un străin, care este mai cumpătat şi mult mai pregătit la restaurant în legătură cu ce şi cât să cheltuiască”. Şi din punctul de vedere al bacşişurilor clienţii români sunt recunoscuţi ca fiind plătitori foarte buni, alături de americani. În schimb, românii în ţară sunt şi foarte pretenţioşi: „Românul este un client foarte pretenţios şi foarte exigent, străinii au gradul de acceptabilitate mai mare şi sunt mai toleranţi”.

    În ceea ce priveşte preferinţele clienţilor pentru diferitele tipuri de restaurant din portofoliu, sesizează că „la prânz şi cină funcţionează foarte bine locaţiile tip convenience (unde se mănâncă la un preţ mai mic, rapid, porţii consistente)”.

    Ca urmare a acestui trend, a observat şi o efervescenţă pe segmentul cantinelor, ce au revenit în atenţia clienţilor. „Este o tendinţă ca în clădirile de birouri să funcţioneze cantine, dar cantine spuse în sens pozitiv.” Totodată, livrările, pe care compania a intrat anul trecut, evoluează bine anul acesta.

    CEO-ul City Grill aproximează valoarea pieţei restaurantelor la aproximativ 2 miliarde şi jumătate de euro: „Este o piaţă în continuă creştere şi, evident, cresc din ce în ce mai mult oraşele mari, Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Constanţa, zonele turistice, dar 40% din businessul de restaurante se întâmplă în Bucureşti”.

    Potrivit ZF, piaţa este dominată în continuare de lanţurile de restaurante McDonald’s (operată de compania Premier Restaurants) şi Sphera Franchise Group (KFC, Pizza Hut, Pizza Hut Delivery), cu afaceri cumulate de circa 1,2 miliarde de lei. În tabăra cealaltă, a grupurilor româneşti, se află, alături de City Grill, lanţuri precum Trattoria Il Calcio sau La Mama.

  • Cum arată satul cu 2.000 de locuitori unde se produc unele dintre cele mai bune vinuri din lume – FOTO – VIDEO

     În umbra lor însă “trăiesc” o serie de sate care nu doar că sunt la fel de fermecătoare, dar te cuceresc prin faptul că pe străzi nu se aud claxoanele taxiurilor ci zumzetul vocilor turiştilor de pretutindeni care vin aici să se delecteze cu cele mai bune vinuri, cu mese tradiţionale şi cu muzică live. Priveliştea nu dezamăgeşte nici ea, niciodată.
     
    Saint Emilion este unul dintre acestea. Se este găseşte la mai puţin de o oră de Bordeaux şi totuşi se află la ani lumină de oraşul “unde s-a născut vinul”. Străduţe înguste şi pietruite, restaurante care te imbie să intri şi cât vezi cu ochii podgorii de viţă de vie. Cam aşa arată Saint Emilion. Acelaşi sat unde locuiesc mai puţin de 2.000 de oameni găzduieşte şi 860 de chateau-uri.
     
     
    În Franţa termenul de chateau defineşte nu (doar) un castel cum ar fi normal dacă am traduce ad-literam, ci un producător de vin. Mai exact, crama fiecărui producător din regiune este un castfel, dar se numeşte chateau doar dacă vinifică acolo vinul realizat din struguri proprii. Pe scurt, acest sat din sud-vestul Franţei cuprinde 860 de castele unde se produce vin. Şi nu orice vin, ci vinul de Bordeaux, considerat a fi unul dintre cele mai bune din lume.
     
    Saint Emilion este cu siguranţă cel mai cunoscut din regiune şi nu doar datorită poziţionării sale strategice în mijlocul viilor, ci şi datorită faptului că te poţi pierde (sau măcar încerca) pe străduţele sale înguste flancate cu wine-baruri şi magazine care vând, ce altceva decât vin.
     
    Localnicii glumeau spunând că există 1.000 de wine-baruri, câte unul la fiecare doi locuitori permanenţi. Peisajul este completat cu biserici construite în stil romani şi chateau-uri îmbrăţisate de viţă-de-vie. Peisajul înconjurător, vizibil din mai multe puncte strategice, pare desprins dintr-o poveste. Nu degeaba acest sătuc şi-a făcut loc pe lista UNESCO World Heritage care reuneşte unele dintre cele mai importante obiective turistice din lume.