BusinessMagazin

Tag: public

  • Gadget Review: un laptop hibrid cu putere – VIDEOREVIEW

    Lenovo Yoga 900 este un laptop interesant, un 2 în 1 cu alură de business. Deşi exteriorul este foarte frumos realizat din metal, la interior producătorul chinez a decis să apeleze la plastic, ceea ce îi reduce din atractivitate.

    În schimb, balamaua cu care e legat ecranul de restul laptopului este un element care iese în evidenţă imediat şi te duce cu gândul la un ceas de lux; mie mi-a plăcut, însă acest aspect ţine strict de gustul fiecăruia.

    Lenovo a introdus Yoga pentru prima dată publicului în 2012, iar de atunci produsul producătorului chinez a acaparat tot mai mult atenţia publicului prin calitate dar şi datorită unui marketing inteligent. Yoga 900 este continuarea Yoga 3 Pro şi aduce îmbunătăţiri în aproape toate categoriile: mai rapid, mai puternic, câteva ore în plus la autonomia bateriei, dar şi o creştere în greutate (este puţin mai gros decât Yoga 3 Pro). Şi în plus vine cu Windows 10, o îmbunătăţire majoră faţă de Windows 8.

    Yoga 900 nu este extrem de uşor, dar nici nu o să-ţi rupă geanta: are 1,3 kg. După cum sugerează şi numele, este flexibil şi poate fi folosit în mai multe moduri. Fiind un 2 in 1, îl poţi folosi drept tabletă, în modul display (tastatura în spate), sau îl poţi face cort, ceea ce îi dă un plus de utilizabilitate faţă de un laptop obişnuit. Totuşi, modelul pe care l-am folosit pentru teste a avut probleme în a trece de la un mod la altul: tastatura nu se dezactiva în modul display şi nici imaginea nu se întorcea în modul cort. Nu ştiu exact care a fost problema acolo (să fi fost o actualizare de la Windows 10?), însă abia în ultima zi de test laptopul şi-a revenit şi funcţiona cum trebuie.

    Adevărul este că Yoga 900 nu este foarte util sub formă de tabletă, deoarece, chiar dacă tastatura devine inactivă, degetele ţi se pot agăţa de taste şi la 1,3 kg este destul de grea, putând deveni obositor de ţinut în braţe atunci când te uiţi la clipuri video.

    Moduri mai utile sunt celelalte două: cort şi laptopul inversat. Modul cort este foarte bun pentru vizionare de filme, iar modul laptop inversat este bun de utilizat întins pe canapea pentru navigarea pe internet sau pentru o sesiune de editare de poze.
    Laptopul poate duce o zi de muncă (în jur de şapte ore cu opţiunea battery saver şi cam cinci ore fără). Totuşi atunci când bateria se consumă, o încărcare de la 0 la 100% durează în jur de o oră şi 30 de minute. Ceea ce se încadrează în standardul laptopurilor premium.

    Yoga 900 este rapid, sistemul de operare porneşte în câteva secunde, poţi edita clipuri video 4K fără probleme şi asta datorită hard disk-ului SSD de 500 GB, dar şi celor 8 GB de RAM şi procesorului Intel i5 Skylake de 2,30 GHz. La capitolul performanţă este puţin sub al celor cu celor cu care concurează, Microsoft Surface Book 4 sau Dell XPS 13, dar la utilizarea de zi cu zi eu nu am întâmpinat niciun fel de probleme. Totuşi acest laptop rămâne dedicat sectorului de business, astfel să nu vă aşteptaţi să rulaţi jocuri noi. Totuşi am reuşit să rulez la nivel satisfăcător jocuri precum DOTA 2 sau League of Legends, însă dacă vreţi să mai faceţi un meci de FIFA după birou, laptopul acesta nu este varianta potrivită.

    Ecranul de 13,3 inci IPS QHD este foarte frumos, luminos şi are o rezoluţie impresionantă de 3.200 x 1.800, ceea ce îl face perfect pentru vizonarea de filme. Un amănunt care merită notat este faptul că touchscreenul e şi foarte lucios şi reflectă foarte multă lumină, ceea ce poate fi problematic la utilizarea în afară.

    Touchpadul este foarte bun, degetele glisează cu uşurinţă, apăsarea este plăcută şi nici nu este extrasensibil la atingere, de exemplu cu încheietura mâinii. Tastatura este mulţumitoare, deşi cam mică şi înghesuită, iar unele taste sunt inexplicabil de mici; una peste alta, este nevoie de ceva timp pentru a te obişnui să o foloseşti.

    Laptopul are 2 porturi USB 3.0, un port USB 2.0, un card reader, un port pentru încărcare (USB 3.0) şi o cameră web de 720 p ce face o treabă destul de bună şi ar trebui să fie suficient de performantă pentru conferinţe, de pildă.
    În concluzie, Yoga 900 este un laptop de business pentru cei care au nevoie de performanţă portabilă şi care preferă un laptop cu touchscreen.

    + culori vii

    + touchscreen

    + performant

    – plasticul

    – tastatura înghesuită

    Casetă tehnică:

    Display – 13,3 inchi, touchscreen, 3.200 x 1.800, QHD+

    CPU – Intel Core i7 Skylake 2,3 GHz, turbo boost până la 2,8 GHz

    Placă video – Intel HD Graphics 520

    Memorie – 8 GB DDR3, ce poate fi mărită până la 16 GB

    Hard disk – 512 GB SSD

  • BNR: Investiţiile străine au însumat 2,7 miliarde de euro la 8 luni (+19,2%), datoria externă scade

    Investiţiile directe ale nerezidenţilor în România au însumat 2,74 miliarde de euro în primele opt luni din acest an (în creştere cu 19,2% faţă de acelaşi interval din 2015), iar datoria externă totală a scăzut cu 342 de milioane de euro, transmite vineri de Banca Naţională a României (BNR).

    Participaţiile străine la capital (inclusiv profitul reinvestit net estimat) au însumat 2,37 miliarde de euro, iar creditele intragrup au înregistrat valoarea netă de 362 de milioane de euro.

    „În perioada ianuarie-august 2016, datoria externă totală a scăzut cu 342 de milioane de euro. În structură, datoria publică a crescut cu 1,19 miliarde de euro, în timp ce datoria negarantată public a scăzut cu 1,21 miliarde de euro şi datoria autorităţii monetare s-a redus cu 325 de milioane de euro”, se arată într-un comunicat al BNR.

    Datoria externă pe termen lung a însumat 70,16 miliarde de euro la 31 august 2016 (77,9% din total datorie externă), în scădere cu 0,6% faţă de 31 decembrie 2015. Datoria externă pe termen scurt a înregistrat la 31 august 2016 nivelul de 19,92 miliarde de euro (22,1% din total datorie externă), în creştere cu 0,2% faţă de 31 decembrie 2015.

    Potrivit BNR, în perioada ianuarie-august 2016 contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 2,11 miliarde de euro, comparativ cu 939 de milioane de euro în aceeaşi perioadă din 2015. În structură, balanţa bunurilor şi balanţa veniturilor primare au consemnat deficite mai mari cu 1,33 miliarde de euro, respectiv cu 80 de milioane euro, balanţa veniturilor secundare a înregistrat un excedent mai mic cu 268 de milioane de euro, iar balanţa serviciilor – un excedent majorat cu 510 milioane de euro.

  • La ce filme merg românii şi care este cel mai nou trend pentru sălile de cinema

    Un milion de clienţi este pragul pe care îl ţinteşte anul acesta Grand Cinema & More din Băneasa pentru cele 13 săli. Ce rol au conţinutul alternativ şi spectacolele culturale în această ecuaţie?

    Sala de cinema, un spaţiu neconvenţional pentru balet, teatru sau operă, câştigă clienţi din rândul celor care preferă un astfel de spectacole. Ideea de a pune în scenă diverse spectacole culturale în sala de cinema a apărut chiar înainte de construcţia propriu-zisă a clădirii, povesteşte John Younis, entertainment business unit general manager al Băneasa Developments. „Era un trend internaţional – complexurile cinema foloseau locaţiile pentru a face ceva diferit. Iniţial a avut rolul de a aduce clienţi când nu erau filme prea populare şi pentru a maximiza recuperarea investiţiei“, declară John Younis. Însă cu timpul această tendinţă a devenit mai proeminentă, atât la nivel internaţional, cât şi la noi în ţară, iar în ultimii cinci ani, de la deschiderea cinemaului, s-au pus în scenă peste 400 de astfel de spectacole.

    Unul dintre cele mai populare show-uri de conţinut alternativ din istoria Grand Cinema este „My Fair Lady“, piesă pusă în scenă anul acesta  în mai, la 60 de ani de la premiera spectacolului, denumit de mulţi artişti „musicalul perfect“. Producţia de anul trecut a fost realizată sub îndrumarea regizorului Răzvan Ioan Dinca şi au participat la casting peste 250 de solişti, actori şi dansatori. „Pentru My Fair Lady suntem responsabili de întreaga producţie – de la conceptul scenei, sunet, actori – şi suntem încrezători că anul acesta vom avea sold-out la acest spectacol pentru toate show-urile“, declară Younis.

    În 2016, spectacolul vedetă al Grand Cinema & More va avea loc în octombrie şi decembrie şi fiecare set va avea câte şase show-uri. „Vom continua anul viitor cu câte patru – cinci seturi, a câte şase showuri fiecare, cifre variabile şi în funcţie de programul cinema-ului“, adaugă reprezentantul Grand Cinema & More. Conform lui, spectacolele alterative sunt foarte apreciate acum de clienţi, însă lucrurile nu au fost atât de simple de la început, publicul român fiind destul de rezervat faţă de ideea spectacolelor la mall. „A durat mult, ne-a trebuit răbdare şi totul depinde foarte mult de conţinut“, spune Younis. Concret, abia în al doilea an de de la punerea în scenă a spectacolelor publicul a început să manifeste interes.

    „Cinemaul este cel mai important element, ce cântăreşte circa 80% din profitabilitatea segmentului de distracţii“, spune John Younis. Pe lângă cinema, el se ocupă şi de managementul sălilor de bowling şi biliard, dar şi de locul de joacă pentru copii. „Aşteptăm anul acesta aproximativ un milion de clienţi în sălile de cinema, pe baza calculelor de până acum, dar depinde mult de filmele care vor rula până la sfârşitul anului“. Ţine să precizeze că din 2011, de la deschiderea complexului, traficul crescut de la 650.00 la 940.000 de bilete vândute anul trecut, iar „o mare parte din acestă creştere s-a datorat evenimentelor alternative“.

    Dacă cinemaul reprezintă aproximativ 80% din întreg segmentul de distracţii al mallului, cea mai profitabilă perioadă se leagă direct de interesul suscitat de filmele rulate. „În general, cele mai bune luni au fost noiembrie, ianuarie şi iulie, dar în ultimii doi ani am văzut un nou trend la studiourile de la Hollywood“, spune el, explicând raţionamentul pentru care a menţionat aceste luni: noiembrie are legătură cu Ziua Recunoştinţei la americani, ianuare are legătură cu Crăciunul, iar în iulie este Ziua Naţională. „În ultimii doi ani americanii au început să lanseze filme în perioade neaşteptate pentru public, dar care au mers foarte bine, după cum se pare“, explică el, iar unul dintre exemple ar fi „Hangover“, ce a avut o audienţă neaşteptată.

    Pentru anul acesta managerul se aşteaptă la vânzări de 22,5 milioane de lei, explicând acest rezultat prin înmulţirea numărului estimativ de clienţi aşteptaţi până la sfârşitul lui 2016 cu preţul mediu al unui bilet la Grand Cinema & More, în valoare de
    22,5 lei. De asemenea, Younis spune că „în fiecare an vrem să aducem câte ceva nou. Anul acesta avem câteva planuri, dar care nu sunt 100% sigure, de aceea nu aş vrea să le divulg“; bugetul de investiţii pentru cele două proiecte aflate în plan este de peste jumătate de milion de euro. Grand Cinema & More, situat în Băneasa Shopping City, acoperă o suprafaţă totală de 14.000 mp şi are o capacitate de 2.600 de locuri, dispunând de 13 săli, conform siteului propriu. 

    „Investiţia pentru Grand Cinema & More a fost între 18-19 milioane de euro, dar trebuie să luăm în considerare faptul că aici nu era nimic, am făcut totul de la zero“, ţine el să menţioneze. Aşadar, clădirea reprezintă cea mai mare investiţie a complexului, iar „recuperarea investiţiei pentru acest complex ar putea fi realizată după o perioadă de 10-11 ani de la deschidere“, adaugă Younis.

    Ceea ce îi lipseşte consumatorului român de filme este, după părerea managerului Grand Cinema & More, apetenţa pentru producţiile locale. „Faţă de alte teritorii nevorbitoare de engleză, conţinutul local nu este prea popular printre români. De exemplu, Turcia vinde mult conţinut local; Italia, Franţa, Germania au producţii de film locale foarte puternice“, mai spune reprezentantul Grand Cinema & More.

    22,5 MILIOANE DE LEI, cifra de vânzări estimată pentru 2016
     
    2.600 DE LOCURI este capacitatea cinemaului din Băneasa
     
    14.000 DE METRI PĂTRAŢI este suprafaţa totală a Grand Cinema
     
    1 MILION DE CLIENŢI estimaţi pentru anul acesta
     
    19 MILIOANE DE EURO este investiţia în Grand Cinema, complex deschis în 2011

  • O instituţie face angajări pe un post unde salariul este de peste 4.000 de lei

    Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) a publicat astăzi, 3 octombrie 2016, lista cu peste 550 de locuri de muncă vacante la Botoşani.

    O oferta atractivă vine din partea Primăriei comunei Cândeşti care a vacantat un post de Administrator public. Candidatul ideal trebuie să aibă o vechime în domeniu de 3 ani şi studii superioare.

    Durata încadrării este una nedeterminata, cu 8 ore de muncă pe zi. Salariul oferit este de 4.205 lei. Concursul pentru ocuparea acestui post va avea loc în data de 18 octombrie 2016. Dosarele se pot depune până la data de 11 octombrie 2016, oferta de angajare fiind valabilă tot până la data de 11 octombrie.

    Cititi mai multe pe www.botosaneanul.ro

  • O instituţie face angajări pe un post unde salariul este de peste 4.000 de lei

    Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) a publicat astăzi, 3 octombrie 2016, lista cu peste 550 de locuri de muncă vacante la Botoşani.

    O oferta atractivă vine din partea Primăriei comunei Cândeşti care a vacantat un post de Administrator public. Candidatul ideal trebuie să aibă o vechime în domeniu de 3 ani şi studii superioare.

    Durata încadrării este una nedeterminata, cu 8 ore de muncă pe zi. Salariul oferit este de 4.205 lei. Concursul pentru ocuparea acestui post va avea loc în data de 18 octombrie 2016. Dosarele se pot depune până la data de 11 octombrie 2016, oferta de angajare fiind valabilă tot până la data de 11 octombrie.

    Cititi mai multe pe www.botosaneanul.ro

  • Transportul viitorului care ar putea transforma profund economia lumii

    Iritat de costul mare – circa 68 de miliarde de dolari – pe care îl presupunea proiectul feroviar de mare viteză din California, în 2013 Elon Musk a propus o alternativă, pe care a numit-o Hyperloop: capsule ce levitează şi se deplasează prin tuburi aproape vidate, la o viteză apropiată de cea a sunetului. După calculele sale, o cursă Hyperloop de la Los Angeles la San Francisco ar dura doar 36 de minute şi ar costa de 10 ori mai puţin. „Am putea asemăna această experienţă cu teleportarea reală, ceea ce ar fi minunat“, a declarat Musk, spunând că Hyperloop este „singura opţiune pentru o călătorie superrapidă“.

    Iar reacţiile la spusele lui Musk au împânzit internetul. Susţinătorii au argumentat că rutele hyperloop ar putea transforma economia într-un mod care nu s-a mai văzut de la inventarea traficului aerian, transformând oraşe îndepărtate în staţii pe harta hypeloop. Alţii au considerat ideea doar un scenariu SF. Oricum, Musk a declarat că e prea ocupat cu SpaceX şi Tesla pentru a construi acest nou proiect şi făcut o invitaţie către oricine ar fi suficient de ambiţios să încerce. 

    Astăzi, două startup-uri – Hyperloop One şi Hyperloop Transport Technologies – se întrec pentru a pune în aplicare acest proiect. Folosesc sute de ingineri şi au strâns milioane de la fonduri de capital de risc, s-au întâlnit cu liderii mondiali, au semnat acorduri cu naţiunile suverane şi au făcut parteneriate cu firme de inginerie la nivel mondial. Deşi ei afirmă că totul merge ca pe roate, se pare că nu totul se desfăşoară conform aşteptărilor. Într-o dimineaţă călduroasă de mai, cei de la Hyperloop One au invitat un convoi de jurnalişti, investitori şi demnitari pentru a vizita fabrica lor principală, aflată la o oră de mers din Las Vegas în deşertul Nevada. Evenimentul avea atmosfera clasică a unui concert rock – cu muzica urlând în difuzoare, cu ecrane luminoase afişând logoul companiei, recent rebranduit – însă scopul publicului era altul: de a vedea un test al sistemului de propulsie care ar alimenta designul hyperloop al companiei.

    Pe scenă, Shervin Pishar, un tip brunet cu zâmbet larg, cofondatorul şi preşedintele executiv al companiei, salută publicul; în acest timp este înconjurat de partenerii de la ARUP AEOM, un gigant în domeniul ingineriei, şi arhitectul Bjarke Ingels. Însă, în spatele scenei totul fierbea: generatoarele pentru teste cedaseră cu câteva minute înainte. Copleşiţi de emoţii, cei din echipă şi-au dat seama prea târziu că le-au activat mai devreme decât ar fi trebuit şi acestea s-au supraîncălzit. Aflat şi el pe scenă, BamBrogan, unul dintre cofondatori şi director de tehnologie, a preluat problema. Fost inginer la SpaceX, s-a consultat rapid cu echipa pentru a reuşi să ducă la capăt demonstraţia cu un singur generator, chiar dacă nu la viteza planificată. După o dramatică numărătoare inversă, motorul electric a pornit şi aparatul a plecat cu 186 kph, oprindu-se într-o dună mare de nisip; la fel ca mare parte din tehnologia Hyperloop, frânele nu sunt încă perfecţionate.

    În camera de control, inginerii s-au îmbrăţişat, iar publicul a chiuit şi a aplaudat. În depărtare se poate vedea traseul aprobat pentru testele hypeloop – „Deevloop“ – pe care compania intenţionează să-l construiască până la începutul lui 2017. Deşi prima rută comercială nu a fost decisă încă, BamBrogan a declarat că hyperloop va transporta marfă până în 2019 şi oameni până în 2021. Testul a ţinut prima pagină a ziarelor din întreaga lume. Hyperloop părea să afirme că ideea pe care considerăm acum imposibil de pus în practică este pe cale de a deveni curând realitate. Însă generatoarele nu au fost singurele lucruri care au mers prost la Hyperloop One. Câteva săptămâni mai târziu, BamBrogan demisiona, iar cei doi cofondatori s-au găsit implicaţi într-o bătălie juridică cu o miză de 250 de milioane de dolari.

    Shervin Pishvar s-a născut în Iran la începutul anilor 1970, iar când avea doar şase ani familia Pishevar a fugit din locurile natale din cauza revoluţiei şi a războiului dintre Iran şi Irak şi s-a mutat în Washington DC. Tatăl său a lucrat ca şofer de taxi – de aici şi inspiraţia sa viitoare pentru investiţiile în Uber – şi mama sa ca menajeră. După ce a absolvit la Berkley a lansat o serie de start-up-uri tehnologice, iar în 2011 a vândut unul dintre ele – Webs.com – cu 117,5 milioane de dolari. Din acel moment a început apetenţa sa pentru diverse investiţii.

    În Silicon Valley, Pishevar şi-a construit o reputaţie de petrecăreţ, împrietenindu-se şi socializând cu diverse personalităţi publice. Într-o excursie l-a cunoscut pe Elon Musk şi au ajuns să vorbească despre hyperloop, când proiectul nu era cunoscut încă publicului larg. „Sunt puţin cam ocupat să ajung pe Marte, să construiesc Tesla şi să cresc cinci băieţi. Aşa că îl voi preda cui doreşte să încerce“, i-a spus Musk atunci. Fărăsă stea pe gânduri, Pishevar s-a implicat şi l-a determinat pe Musk să facă public acest proiect. În acea lună de august, în 2013, controversatul inventator şi-a pus propunerea pe hârtie: hyperloop va consta într-un tub de oţel, aproape vidat, unde capsulele destinate pasagerilor ar putea călători la viteze de peste 1,200 de km/h.

     

  • Cele mai scumpe zece tablouri vândute vreodată

    Cea mai valoroasă pictură realizată vreodată este Mona Lisa, estimată de specialişti la aproape 800 de milioane de dolari. Această operă de artă nu a fost însă scoasă la vânzare, aşa că titlul de cel mai scump tablou vândut vreodată (în mod public, cel puţin) revine “Jucătorilor de cărţi” semnat de Paul Cezanne.

    Un aspect interesant este că din cele mai scumpe 50 de tablouri vândute vreodată, doar şapte au fost realizate înainte de anul 1850. Cele mai multe picturi tranzacţionate sunt moderne (realizate după 1920-1930).

    1. Paul Cezanne – Jucătorii de cărţi

    Vândut în 2011 pentru 273 milioane dolari

    2. Jackson Polloc – Nr. 5

    Vândut în 2006 pentru 164 milioane dolari

    3. Willem de Kooning – Femeie III

    Vândut în 2006 pentru 161 milioane dolari

    4. Pablo Picasso – Visul

    Vândut în 2013 pentru 144 milioane dolari

    5. Gustav Klimt – Portretul al Adelei Bloch-Bauer I

    Vândut în 2006 pentru 157 milioane dolari

    6. Vincent Van Gogh – Portret al Dr. Gachet

    Vândut în 1990 pentru 151 milioane dolari

    7. Francis Bacon – Trei studii ale lui Lucian Freud


    Vândut în 2013 pentru 144 milioane dolari

    8. Pierre-Auguste Renoir – Balul morii de la Galette

    Vândut în 1990 pentru 143 milioane dolari

    9. Pablo Picasso – Băiat cu pipă

    Vândut în 2004 pentru 130 milioane dolari

    10. Edvard Munch – Ţipătul

    Vândut în 2012 pentru 123 milioane

  • Corporaţie vs. start-up: cursa pentru inteligenţa artificială

    ROSS Intelligence, spre exemplu, a reuşit să semneze contracte cu mai multe firme de avocatură după ce a dezvoltat un program cu inteligenţă artificială care poate uşura mult munca avocaţilor: Ross rezolvă aproape instantaneu partea de cercetare dintr‑un dosar, nemaifiind nevoie ca membrii baroului să caute prin cărţile de drept. Dezvoltat pe un sistem produs de IBM, ROSS devine o celebritate în lumea avocaţilor, rezolvând sarcini care în mod normal ar fi luat zile bune.

    Aplicaţia de mesagerie Slack, un alt start-up devenit tot mai popular în ultima vreme, lucrează la încorporarea inteligenţei artificiale pentru a servi ca un asistent personal care să răspundă la întrebări şi chiar să vorbească cu utilizatorii. Geoffrey Hinton, un expert în inteligenţa artificială care îşi împarte timpul între slujba de la Google şi cea de profesor la Universitatea din Toronto, crede că maşinile ar putea ajunge, în doar cinci ani, să posede mai multe abilităţi specifice omului. Cele mai puternice calculatoare sunt încă de un milion de ori mai puţin deştepte decât creierul uman, spune Hinton, cunoscut drept „bunicul învăţăturii profunde“. În prezent, cele mai dezvoltate computere au echivalentul unui miliard de sinapse (legăturile dintre neuronii din creier), în vreme ce creierul uman are peste 1.000 de trilioane. Dar acest lucru se schimbă de la an la an.

    „În cazul unei noi tehnologii, oricare ar fi aceasta, dacă ea cade pe mâinile cui nu trebuie, atunci cu siguranţă că se pot întâmpla lucruri rele“, consideră Hinton. „Dar asta e mai mult o întrebare despre natura omului decât despre tehnologie. Ideea nu este să oprim progresul pentru a ne asigura că astfel de accidente nu vor avea loc; trebuie să ne asigurăm că oamenii nepotriviţi nu au acces la cele mai noi invenţii.“

    Chiar şi servicii sau aplicaţii care astăzi ne par banale, aşa cum este spre exemplu suita Office, au de profitat de pe urma noului val. Microsoft, producătorul programului în cauză, a cumpărat un start-up din California numit Genee, care a dezvoltat o aplicaţie bazată pe tehnologia inteligenţiei artificiale, cu scopul de a-şi îmbunătăţi varianta cloud a suitei de aplicaţii Office; valoarea tranzacţiei nu a fost făcută publică. „Continuăm să dezvoltăm o serie de funcţii de productivitate şi servicii pentru Office 365, astfel încât să aducem mai multă valoare adăugată pentru clienţii noştri. În acest context, sunt încrezător că echipa Genee ne va ajuta în atingerea obiectivului nostru de a face orice experienţă digitală «inteligent㻓, a scris Rajesh Jha, vicepreşedinte în cadrul Microsoft pentru diviziile Outlook şi Office 365, într-o postare pe blogul companiei.

    Este evident, aşadar, că sistemele de inteligenţă artificială (IA) şi-au găsit loc în viaţa de zi cu zi. Dar cum s-a ajuns aici? Factorul decisiv în acest sens este dezvoltarea tehnologică la o viteză fără precedent: dacă în trecut puterea limitată a calculatoarelor era cea care limita progresul în ceea ce priveşte IA, infrastructura şi ecosistemele actuale pot suporta procesele necesare „gândirii artificiale“. Puterea de procesare şi capacitatea de memorie, cloud computing, fibra optică de mare viteză, accesul la Wi-Fi şi mai ales conectivitatea tot mai mare (ceea ce numim Internet of Things) s-au combinat pentru a crea mediul perfect pentru dezvoltarea inteligenţei artificiale.

    În urmă cu douăzeci de ani, doar companiile cu un departament puternic de cercetare şi dezvoltare îşi permiteau să lucreze în acest domeniu; chiar şi în acele cazuri, majoritatea activităţii se rezuma la lucruri teoretice. Astăzi, orice antreprenor are acces la o conexiune rapidă, dispozitive performante şi la infrastructura pusă la punct de acele corporaţii.

    Creşterea Facebook şi a altor platforme de social media a jucat, de asemenea, un rol important. Până recent nu exista posibilitatea de a stoca informaţii despre modul în care oamenii interacţionează; la începutul anilor 2000, ideea de acces la astfel de informaţii părea o utopie.

    Dar tocmai faptul că datele reprezintă astăzi o resursă atât de accesibilă arată că un ecosistem de inteligenţă artificială poate fi dezvoltat de oricine.

    Companii precum Microsoft, IBM sau Alphabet se numără printre cele care au investit masiv în cercetarea inteligenţei artificiale. Aplicaţiile care „învaţă“, dezvoltate de aceste companii şi ajunse în faţa publicului au avut diverse grade de succes. Abilitatea sistemului Watson (produs de IBM) de a răspunde întrebărilor puse într‑un limbaj comun îl transformă într-o resursă ideală pentru profesionişti din industrii precum cea medicală sau cea financiară. Motorul de căutare Google foloseşte de ani de zile algoritmi similari unui sistem de inteligenţă artificială, în vreme ce Facebook a investit sute de milioane de dolari pentru a cumpăra diverse companii de cercetare în domeniu.

    În vreme ce aceşti giganţi ocupă primele pagini ale ziarelor cu proiectele pe care le realizează, companiile independente sunt cele care fac progrese mai însemnate. Organizaţii precum ROSS Intelligence sau Slack sunt cele care aduc, de fapt, adevărata inovaţie.

    Potrivit celor de la Bloomberg, fondurile de investiţii au finanţat start-up-urile din zona inteligenţei artificiale cu peste 300 de milioane de dolari doar în 2014; până în 2020, inteligenţa artificială ar urma să devină o piaţă de peste 20 de miliarde de dolari. Gartner, pe de altă parte, anunţă că peste 85% din interacţiunile cu clienţi vor fi preluate de maşini tot mai inteligente.

    Până atunci, probabil că o generaţie mai tânără care nu a cunoscut lumea de dinainte de internet va fi creat deja un nou Google, Facebook sau Amazon. Companiile din tehnologie cu greutate vor deveni, în timp, fundaţii pentru start-up-uri pornite de nicăieri – aşa cum au început şi ele, cu multă vreme în urmă.

    Asta nu înseamnă, desigur, că organizaţiile enumerate mai sus nu vor juca un rol extrem de important în dezvoltarea maşinilor inteligente. Ele vor avea în primul rând rolul de a crea infrastructura – similar, dacă vreţi, modului în care companiile de cablu au devenit un soi de fundaţie pentru start-up-urile apărute după explozia internetului. Cei mai câştigaţi vor fi însă jucătorii mici care vor opera în zone specifice, precum agricultura sau manufactura.

    O altă industrie care ar trebui să beneficieze din plin de avantajele inteligenţei artificiale este cea a asigurărilor: imaginaţi-vă o maşină inteligentă care poate calcula până la zecime riscurile asociate unei poliţe de asigurare, care poate estima mult mai bine şansele de a exista un accident sau un dezastru natural.

    Fie că serveşte ca un asistent de cercetare în cadrul unui birou sau ca un asistent activat prin voce în cadrul unei operaţii medicale complicate, inteligenţa artificială se transformă rapid în realitate. La fel ca alte momente definitorii din istoria modernă, revoluţia inteligenţei artificiale va răsplăti jucătorii care vor reuşi să beneficieze de ea. Sistemele de inteligenţă artificială vor juca un rol extrem de important în rezolvarea unor probleme ce păreau fără rezolvare, iar start-up-urile sunt cele care ar trebui să contribuie decisiv la acest nou val tehnologic.

  • Legătura dintre Rolling Stones, cai morţi şi cea mai profundă schimbare de cadre din istoria postcomunistă a Poloniei

    Anette Mattsson se pricepe la cai. Şi la afacerile cu cai. Nu putea lipsi de la licitaţiile „Mândria Poloniei“ ale hergheliei Janow Podlaski, o fermă cu o istorie de 200 de ani, controlată de stat. A licitat 200.000 de euro pe o iapă pursânge arab dar a trebuit să se oprească. Cum preţul creştea rapid şi nu se vedea nici urmă de concurenţă, a simţit că ceva nu este în regulă. Aceasta se întâmpla pe 14 august, scrie AP.

    Mattsson, crescător de cai din Suedia cu experienţă de 27 de ani la licitaţii, nu este singura care a suspectat că este ceva dubios în licitaţia pentru Emira, o iapă frumoasă. După o săptămână, vânzarea a devenit un scandal politic. Indiferent de ce s-a întâmplat în realitate acolo, suspiciunile au pătat reputaţia programului polonez de înmulţire a cailor pursânge arab, unul dintre cele mai performante din lume şi considerat de mulţi polonezi o valoare naţională.

    Mulţi suspectau că cineva face oferte false pentru a duce preţurile cât mai sus, acuzaţii desigur respinse cu îndârjire de autorităţi. Cei care suspectează nereguli cred că oamenii noii conduceri au acţionat pentru a da impresia unei licitaţii de succes – un test pentru noul management al fermei.

    După ce Mattsson s-a retras, preţul Emirei a continuat să crească. În cele din urmă iapa a fost declarată vândută pentru preţul de 550.000 de euro. Spre deosebire de alte licitaţii din acea zi, nu a fost identificat cumpărătorul. La sfârşitul licitaţiei, Emira a fost repusă în vânzare.

    Mattsson spune că a anticipat acest lucru. După prima ofertă ratată, un angajat al casei de licitaţii a întrebat-o cât ar plăti pentru cal.  „Dar aţi vândut iapa“, a replicat Mattsson. Însă individul a insistat, întrebând-o cât ar fi dispusă să plătească pentru Emira.

    Într-un final, ea şi un oficial polonez au căzut de acord asupra preţului de 200.000 de euro, însă de data aceasta Mattsson a avut o altă surpriză: oficialul şi-a retras propunerea după puţin timp. Iapa a fost scoasă din nou la licitaţie. Mattson a înaintat cea mai mare ofertă, de 225.000 de euro, pentru un client din Qatar. „Oamenii spun acum că licitaţiile poloneze sunt false“, spune George Zbyszewski, managerul unei ferme de cai din SUA. „Această licitaţie a distrus reputaţia hergheliei. Totul a fost distrus într-o singură seară.“ Mattsson crede că la licitaţia ei s-a încercat o înşelăciune. Nu şi-a putut da seama cine altcineva licita pentru Emira, unul dintre cei mai buni din cei 31 de cai scoşi la vânzare atunci. Nimeni din public nu şi-a putut da seama.

    Iapa de 16 ani era considerată superstarul zilei, cu un preţ minim oficial de 700.000 de euro. Preţul minim este în general ţinut secret, dar suma i-a scăpat organizatorului licitaţiei. Nu este clar de ce autorităţile au acceptat atât de puţin. După vânzare, oficialul responsabil cu licitaţia, Karol Tylenda, a descris-o pe Emira ca fiind o „iapă bătrână“ şi a explicat că sunt norocoşi că au reuşit s-o vândă având în vedere problemele pe care le-a avut când a fătat.

    Tylenda şi-a cerut ulterior scuze, atribuind aceste cuvinte emoţiilor. În zilele care au urmat el a descris licitaţia ca fiind un succes. Apoi a demisionat, dar nu din cauza scandalului, a spus el. Slawomir Pietrzak, actualul administrator al hergheliei, a asigurat că autorităţile nu au recurs la niciun fel de fraudă şi a dat vina pe organizatorul licitaţiei, un american, pentru faptul că a declarat iapa vândută când nimeni nu şi-a putut da seama cine este cumpărătorul. Licitaţiile sunt doar o parte din scandalul care înghite ferma Janow Podlaski.

    Odată cu schimbarea regimului politic din Polonia a venit şi dezmembrarea vechii elite. Executivii companiilor de stat sunt înlocuiţi, la fel şi funcţionarii din aparatul de stat, cu oameni loiali partidului. Însă puţine înlocuiri de management pot simboliza mai puternic ceea ce a devenit cea mai mare schimbare de cadre din istoria postcomunistă a celei mai mari economii est-europene decât cea de la Janow Podlaski, notează Bloomberg.

    Scandalul izbucnit în ograda crescătorilor de cai a atras din nou atenţia asupra partidului Lege şi Justiţie după ce Uniunea Europeană a iniţiat o anchetă privind respectarea statului de drept în Polonia în urma schimbărilor făcute de partid în justiţie şi la radioteleviziunea de stat.

    După înlocuirea vechiului director – un adevărat veteran în această funcţie – al hergheliei de peste 2.400 de hectare administrate de stat au fost găsite moarte două iepe aparţinând lui Shirley Watts, soţia bateristului de la Rolling Stones, Charlie.

    „Sunt cele mai profunde schimbări de după 1989“, spune Kazimierz Kik, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Jan Kochanowski din Kielce. „Se potriveşte modelului din Europa: peste tot se trezeşte rezistenţa faţă de curentul principal neoliberal. Esenţa schimbării este eliminarea frustrării.“

    Până în primăvara acestui an fuseseră înlocuiţi 13 directori executivi din 14 companii controlate de stat, listate pe bursa de la Varşovia. Printre ei figurează Pawel Olechnowicz, CEO-ul Grupa Lotos, a doua companie de rafinare din această ţară. Olechnowicz a stat 14 ani la conducerea companiei, de unde a privit venind şi plecând nu mai puţin de şapte premieri.

    Guvernul a schimbat regulile în aşa fel încât să nu mai fie nevoie de competiţie pentru ocuparea poziţiilor în aparatul de stat şi să permită numirea în astfel de poziţii a unor oameni afiliaţi unui partid politic. La 30 de zile după ce aceste schimbări au început să-şi facă efectele, au fost desfiinţate automat contracte privind aproximativ 1.600 de persoane.

  • Legătura dintre Rolling Stones, cai morţi şi cea mai profundă schimbare de cadre din istoria postcomunistă a Poloniei

    Anette Mattsson se pricepe la cai. Şi la afacerile cu cai. Nu putea lipsi de la licitaţiile „Mândria Poloniei“ ale hergheliei Janow Podlaski, o fermă cu o istorie de 200 de ani, controlată de stat. A licitat 200.000 de euro pe o iapă pursânge arab dar a trebuit să se oprească. Cum preţul creştea rapid şi nu se vedea nici urmă de concurenţă, a simţit că ceva nu este în regulă. Aceasta se întâmpla pe 14 august, scrie AP.

    Mattsson, crescător de cai din Suedia cu experienţă de 27 de ani la licitaţii, nu este singura care a suspectat că este ceva dubios în licitaţia pentru Emira, o iapă frumoasă. După o săptămână, vânzarea a devenit un scandal politic. Indiferent de ce s-a întâmplat în realitate acolo, suspiciunile au pătat reputaţia programului polonez de înmulţire a cailor pursânge arab, unul dintre cele mai performante din lume şi considerat de mulţi polonezi o valoare naţională.

    Mulţi suspectau că cineva face oferte false pentru a duce preţurile cât mai sus, acuzaţii desigur respinse cu îndârjire de autorităţi. Cei care suspectează nereguli cred că oamenii noii conduceri au acţionat pentru a da impresia unei licitaţii de succes – un test pentru noul management al fermei.

    După ce Mattsson s-a retras, preţul Emirei a continuat să crească. În cele din urmă iapa a fost declarată vândută pentru preţul de 550.000 de euro. Spre deosebire de alte licitaţii din acea zi, nu a fost identificat cumpărătorul. La sfârşitul licitaţiei, Emira a fost repusă în vânzare.

    Mattsson spune că a anticipat acest lucru. După prima ofertă ratată, un angajat al casei de licitaţii a întrebat-o cât ar plăti pentru cal.  „Dar aţi vândut iapa“, a replicat Mattsson. Însă individul a insistat, întrebând-o cât ar fi dispusă să plătească pentru Emira.

    Într-un final, ea şi un oficial polonez au căzut de acord asupra preţului de 200.000 de euro, însă de data aceasta Mattsson a avut o altă surpriză: oficialul şi-a retras propunerea după puţin timp. Iapa a fost scoasă din nou la licitaţie. Mattson a înaintat cea mai mare ofertă, de 225.000 de euro, pentru un client din Qatar. „Oamenii spun acum că licitaţiile poloneze sunt false“, spune George Zbyszewski, managerul unei ferme de cai din SUA. „Această licitaţie a distrus reputaţia hergheliei. Totul a fost distrus într-o singură seară.“ Mattsson crede că la licitaţia ei s-a încercat o înşelăciune. Nu şi-a putut da seama cine altcineva licita pentru Emira, unul dintre cei mai buni din cei 31 de cai scoşi la vânzare atunci. Nimeni din public nu şi-a putut da seama.

    Iapa de 16 ani era considerată superstarul zilei, cu un preţ minim oficial de 700.000 de euro. Preţul minim este în general ţinut secret, dar suma i-a scăpat organizatorului licitaţiei. Nu este clar de ce autorităţile au acceptat atât de puţin. După vânzare, oficialul responsabil cu licitaţia, Karol Tylenda, a descris-o pe Emira ca fiind o „iapă bătrână“ şi a explicat că sunt norocoşi că au reuşit s-o vândă având în vedere problemele pe care le-a avut când a fătat.

    Tylenda şi-a cerut ulterior scuze, atribuind aceste cuvinte emoţiilor. În zilele care au urmat el a descris licitaţia ca fiind un succes. Apoi a demisionat, dar nu din cauza scandalului, a spus el. Slawomir Pietrzak, actualul administrator al hergheliei, a asigurat că autorităţile nu au recurs la niciun fel de fraudă şi a dat vina pe organizatorul licitaţiei, un american, pentru faptul că a declarat iapa vândută când nimeni nu şi-a putut da seama cine este cumpărătorul. Licitaţiile sunt doar o parte din scandalul care înghite ferma Janow Podlaski.

    Odată cu schimbarea regimului politic din Polonia a venit şi dezmembrarea vechii elite. Executivii companiilor de stat sunt înlocuiţi, la fel şi funcţionarii din aparatul de stat, cu oameni loiali partidului. Însă puţine înlocuiri de management pot simboliza mai puternic ceea ce a devenit cea mai mare schimbare de cadre din istoria postcomunistă a celei mai mari economii est-europene decât cea de la Janow Podlaski, notează Bloomberg.

    Scandalul izbucnit în ograda crescătorilor de cai a atras din nou atenţia asupra partidului Lege şi Justiţie după ce Uniunea Europeană a iniţiat o anchetă privind respectarea statului de drept în Polonia în urma schimbărilor făcute de partid în justiţie şi la radioteleviziunea de stat.

    După înlocuirea vechiului director – un adevărat veteran în această funcţie – al hergheliei de peste 2.400 de hectare administrate de stat au fost găsite moarte două iepe aparţinând lui Shirley Watts, soţia bateristului de la Rolling Stones, Charlie.

    „Sunt cele mai profunde schimbări de după 1989“, spune Kazimierz Kik, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Jan Kochanowski din Kielce. „Se potriveşte modelului din Europa: peste tot se trezeşte rezistenţa faţă de curentul principal neoliberal. Esenţa schimbării este eliminarea frustrării.“

    Până în primăvara acestui an fuseseră înlocuiţi 13 directori executivi din 14 companii controlate de stat, listate pe bursa de la Varşovia. Printre ei figurează Pawel Olechnowicz, CEO-ul Grupa Lotos, a doua companie de rafinare din această ţară. Olechnowicz a stat 14 ani la conducerea companiei, de unde a privit venind şi plecând nu mai puţin de şapte premieri.

    Guvernul a schimbat regulile în aşa fel încât să nu mai fie nevoie de competiţie pentru ocuparea poziţiilor în aparatul de stat şi să permită numirea în astfel de poziţii a unor oameni afiliaţi unui partid politic. La 30 de zile după ce aceste schimbări au început să-şi facă efectele, au fost desfiinţate automat contracte privind aproximativ 1.600 de persoane.