BusinessMagazin

Tag: Paris!

  • Ruşinos! Cum arată standul României la Târgul Internaţional de Turism de la Paris

    GALERIE FOTO – Cum luptă România să atragă turişti la Paris

    Umbrite de sloganul “Explorez les jardins des Carpates”, mai puţin de zece persoane aşteaptă turişti la standul României, care oferă câteva pliante şi hărţi despre ţara noastră. Cinci afişe lipite pe pereţi promovează principalele destinaţii turistice ale ţării. Prin comparaţie, standurile vecine ale Greciei, Turciei şi Ciprului impresionează prin măreţia şi designul menit să atragă vizitatorii. România nu a investit mai mult de câteva sute de euro în standul de la Paris, ţara noastră având unul dintre cele mai neatractive locuri de la International French Travel Market.

  • Peugeot, al doilea mare producător auto din Europa, închide o fabrică în Franţa

     “Mai avem aproximativ 20% din numărul obişnuit de angajaţi pe linia de producţie. Aproximativ jumătate dintre cei 2.800 de angajaţi permanenţi de la Aulnay au găsit alte locuri de muncă, în companie sau în afara ei”, a declarat purtătorul de cuvânt al Peugeot, Jean-Baptiste Mounier, transmite Bloomberg.

    Peugeot derulează un plan de restructurare care vizează concedierea a 11.200 angajaţi din Franţa până în 2015, precum şi închiderea fabricii de la Aulnay în 2014.

    Conducerea companiei a avertizat în luna aprilie că fabrica ar putea fi închisă mai devreme, deoarece producţia este perturbată de grevele organizate de sindicatul CGT.

    Cititi mai multe pe www.mediafa.ro

  • Societe Generale vrea să transfere 200 de locuri de muncă de la Paris la Bucureşti

     Societe Generale vizează reducerea a alte 420 de locuri de muncă de la birourile din Paris, prin disponibilizări voluntare, potrivit Les Echos.

    Un purtător de cuvânt al băncii a declarat că este prea devreme pentru a discuta cifre concrete referitor la programul de plecări voluntare, care decurge normal, în conformitate cu înţelegerile anterioare cu angajaţii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Criza învinge tradiţia vacanţei de vară: Ce lideri europeni au renunţat la concediu

     Preşedintele francez Francois Hollande şi-a luat numai o săptămână de concediu, pe care a petrecut-o într-o vilă deţinută de guvern la 20 de minute de Paris. Mai mult, liderul de la Paris le-a cerut miniştrilor să nu se îndepărteze prea mult de capitală în timpul concediului, potrivit Bloomberg.

    “O perioadă de odihnă fără să vă rupeţi de lucru”, le-a recomandat Hollande membrilor Cabinetului.

    Guvernul francez pregăteşte pentru luna septembrie un proiect de restructurare a sistemului public de pensii şi noi reduceri ale cheltuielilor publice.

    În Italia, premierul Enrico Letta a dat asigurări că fie el, fie vicepremierul vor fi prezenţi la Roma pe toată durata lunii august.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Maramureşeanul care a vândut ziarele săracilor în Paris şi-a deschis afacere în România

    Am ştiut de la început ce vreau să fac. Ştiam că lumea se deplasează după mâncare bună„, spune antreprenorul, care în noiembrie 2009 a deschis Cantine de Nicolai într-o zonă centrală, însă ferită de traficul şi aglomeraţia din Capitală. Micul local, cum îi spune antreprenorul, are 65 de locuri şi primeşte zilnic 60-100 de clienţi, cei mai mulţi seara.

    „A fost greu la început, pentru că românul e dispus să încerce ceva nou însă trebuie convins să revină.„ Nicolai Tand, care după mulţi ani în afara ţării încă îşi păstrează accentul de maramureşean, spune că a încercat să construiască un local mic, intim, care să creeze ideea de „acasă„. Aşa a ales spaţiul aflat între Piaţa Romană şi Piaţa Victoriei, pe una dintre străduţele care încă mai păstrează aerul interbelic. „Am găsit spaţiul acesta pe internet şi am mers să îl văd. Am ştiut de la început că aici vreau să dezvolt restaurantul, însă am mai mers să văd încă un spaţiu. M-am întors.”

    Deşi a fost deschis în urmă cu ceva mai mult de trei ani, antreprenorul spune că în fiecare an, timp de o săptămână, vara, localul intră în proces de renovare. „Consider că e un semn de respect faţă de client şi faţă de mine. Am construit acest business ca să îl dezvolt pe termen lung.” Nicolai Tand afirmă că după ce a lucrat la Paris în industria de profil a înţeles că pentru a face bani trebuie să investeşti. Astăzi restaurantul are afaceri de 6.000 – 8000 de lei pe zi, cifre ce au crescut an de an cu 15-20%. „Pentru un restaurant normal mecanismul e acelaşi ca la unul cu stele Michelin. Munceşti mult ca să ai o stea, dar şi mai mult să o păstrezi. La noi variabila e clientul.”

    Nicolai Tand a decis să investească într-un local propriu alături de un partener francez în plină criză financiară, când consumul era deja pe o pantă descendentă. El spune însă că a reuşit să crească an de an, fiind norocos că nu a trebuit să se raporteze la vremurile bune, de dinainte de 2009. Avantajul său a fost şi faptul că s-a adresat unei clientele cu venituri peste medie, mulţi dintre cei care mănâncă la restaurant fiind antreprenori şi executivi. Cele mai căutate feluri de mâncare sunt osso buco, foie gras, salată de caracatiţă şi supă de ceapă. „Ştiam de la început că voi deschide un local pentru oamenii de afaceri care au călătorit mult şi care ştiu ce înseamnă bucătăria franţuzească. În România deja sunt multe localuri pe segmentul mediu.”

    La fel ca la început, antreprenorul se implică zilnic în administrarea businessului şi în mersul acestuia de zi cu zi. Deşi are în subordine 16 angajaţi, Nicolai Tand este de părere că dacă ar sta acasă şi ar privi de pe margine ar veni un moment în care businessul nu ar mai merge de la sine. Astfel, dacă e în Bucureşti, e la restaurant tot timpul, pentru a lua pulsul. De altfel, el „face şi piaţa„ împreună cu bucătarul şi tot el socializează cu clienţii. „Încă de la început mergeam la fiecare masă să îi întreb pe clienţi cum li se pare mâncarea. Fac asta şi astăzi.„ Antreprenorul spune de altfel că mulţi clienţi îl sună personal înainte să vină, pentru că s-a creat o relaţie de lungă durată. Avantajul este chiar faptul că restaurantul este mic, de doar 65 de locuri.

    „Încă de la început m-am implicat personal, de la alegerea vopselelor şi a barului până la construcţia meniului. Am vrut ca localul să aibă amprenta mea proprie, de aceea am fost atent la detalii. Spre exemplu, scaunele sunt făcute la ţară, la Baia Mare.„ Restaurantul a necesitat o investiţie iniţială de 200.000 de euro, banii venind din sursele sale proprii şi din cele ale asociatului său pe care l-a cunoscut în cei 13 ani pe care i-a petrecut în Franţa.

  • Cum arată Parisul, versiunea “made in China” – GALERIE FOTO

    Sursa: Business Insider Construcţia “micului Paris chinezesc” a început în 2007, potrivit Business Insider. Deşi acesta a fost proiectat pentru a găzdui 10.000 de locuitori, doar 2.000 de oameni locuiesc în prezent aici.  

     

  • POZA ZILEI: Vara 2013

    VEZI AICI GALERIA COMPLETA

     

  • Ce-au ajuns restaurantele din Franţa: mâncare pregătită industrial, congelată şi încălzită la microunde

    Mitul micului restaurant parizian care serveşte bucate alese a fost spulberat recent de rezultatele unui sondaj care a relevat că o treime dintre localuri, deşi se laudă cu mese gourmet, oferă clienţilor produse pregătite industrial, congelate şi încălzite la cuptorul cu microunde.

    Proprietarii de restaurante estimează că numărul real al cârciumarilor care optează pentru această „scurtătură” este cu mult mai mare, deoarece multor bucătari-şefi le-ar fi prea ruşine să recunoască un asemenea sacrilegiu.

    PE LÂNGĂ ELEMENTUL DE FRAUDĂ, BUCĂTARII NEMULŢUMIŢI SUBLINIAZĂ CĂ MÂNCĂRURILE PREPARATE ÎN FABRICĂ REPREZINTĂ TRĂDAREA TRADIŢIEI DE PATRIMONIU A MESEI GOURMET ŞI SUBMINAREA UNEIA DINTRE PRINCIPALELE ATRACŢII TURISTICE FRANCEZE. Un bucătar care nu se sfieşte să admită că a apelat la controversata practică este Bernard Grateloup, proprietarul Cafe de la Poste din Carmaux, un oraş mic, situat la aproximativ 80 de kilometri nord-est de Toulouse.

    Grateloup a declarat că achiziţionează „când poate„ fructe şi legume proaspete de la piaţă, însă apelează fără resentimente la cărnuri congelate şi produse vegetale extrasezon, deoarece sunt mult mai ieftine şi mai uşor de depozitat.

    O porţie de ton gătit „provencal„ cu garnitură ratatouille poate fi cumpărată congelat, dintr-o fabrică specializată, pentru 3 euro. Preparatul poate fi depozitat pentru perioade îndelungate în camera frigorifică a restaurantului şi vândut unui client pentru 13 euro, după trei minute la microunde, potrivit informaţiilor publicate de revista Marianne. Un ecler cu ciocolată, de asemenea congelat, costă 45 de eurocenţi la poarta fabricii şi ajunge în farfuria clientului cu un adaos de câteva sute de procente, scrie Washington Post.

    Practica bucătăriei gourmet congelate s-a răspândit la scară largă în rândul restaurantelor din Franţa în ultimii ani, din cauza dificultăţilor economice şi odată cu evoluţia tehnicilor de congelare rapidă. Astfel, mulţi proprietari de restaurante sunt determinaţi să încerce să-şi asigure profitul prin renunţarea la personalul de bucătărie. Totodată, situaţia din restaurante coincide cu industrializarea tot mai acută a industriei alimentare în Europa, dramatizată în acest an de scandalul cărnii de cal, cu repercusiuni puternice în Franţa.

    Bucătarul Alain Fontaine, şeful restaurantului Le Mestruret din apropierea Operei din Paris, pregăteşte „în casă„ toate preparatele din meniu. Fontaine se plânge că tendinţa tot mai răspândită de servi mese congelate la restaurante, pe lângă faptul că trădează încrederea mesenilor, distruge cultura culinară şi gusturile clientelei deoarece toată lumea mănâncă acelaşi lucru, produs în masă, cu gust omogenizat, fără caracteristici diferenţiate. „Nu este normal. Ne vom atrofia simţurile!„, spune bucătarul parizian.

    Însă corectitudinea şi respectarea tradiţiei pot afecta profitul, recunoaşte Fontaine. Bucătarii din restaurantul său câştigă 2.000 de euro pe lună, iar asistenţii 1.500 de euro, cheltuieli care ar putea fi reduse substanţial prin utilizarea unei baterii de cuptoare cu microunde, cu echipaj de imigranţi ilegali fără pretenţii financiare. Costul în creştere al ingredientelor şi cheltuielile ridicate cu personalul împiedică multe restaurante să respecte tradiţia gătitului în bucătăria proprie, notează şi The Economist. Presiunile sunt accentuate de situaţia economică dificilă, care limitează puterea de cumpărare a francezilor. Tot mai multe persoane merg la lucru cu sandvişuri preparate de acasă, după modelul englezesc, iar numărul buticurilor care vând snacks a crescut. Ieşirile la restaurant, tot mai rare, sunt caracterizate de o atenţie sporită la preţuri.

  • POZA ZILEI: FEMEN

    VEZI AICI GALERIA COMPLETA

     

  • Avioane private fabricate cu costuri scăzute şi alte minuni din viitorul industriei aeronautice

    PLANURILE PENTRU INTRODUCEREA MAI MULTOR MODELE DE AVIOANE, care vor forţa limitele performanţelor aeronautice, au oferit industriei cea mai mare oportunitate din ultimul deceniu pentru automatizarea fabricilor, introducerea de tehnici noi şi reducerea costurilor. În cinci ani, aeronavele care vor fi livrate clienţilor ar putea avea componente fabricate folosind tehnologia imprimării 3D şi ar putea fi vopsite de un robot, în timp ce niturile ar fi instalate tot automat. „Următoarele salturi importante în industria aeronautică vor veni pe partea de producţie – cum producem aceste avioane mai rapid, mai eficient, cu mai multă automatizare?„, a întrebat directorul general al Boeing Ray Conner la salonul de la Paris.

    Comparativ cu industria auto, companiile din sectorul aerospaţial adoptă mai greu automatizarea producţiei, notează Reuters. Producţia relativ scăzută – liderii sectorului, Airbus şi Boeing, fabrică circa 1.200 de avioane pe an – nu justifică în multe cazuri investiţiile mari necesare. Complexitatea şi reglementările limitează, de asemenea, schimbarea, ceea ce înseamnă că o mare parte dintr-un avion este rezultatul muncii manuale.

    Numărul mare de comenzi din ultima perioadă a determinat, însă, industria să înceapă să-şi pregătească fabricile pentru volume mari de producţie la costuri scăzute. Peste 35.000 de avioane, în valoare de aproape 5.000 de miliarde de dolari, vor fi vândute în următorii 20 de ani, estimează Boeing.

    Reducerea costurilor este singura modalitate de a îmbunătăţi marjele într-un sector în care discount-urile mari acordate cumpărătorilor înseamnă profituri mici sau chiar pierderi pentru câştigarea de contracte. Întrucât 60-70% din componentele unui avion sunt asigurate de furnizori, marii producători îi împing şi pe aceştia să inoveze. Câştigă cei care fac acest lucru, cu o cotă mai mare din câştiguri.

    Furnizorii de echipamente militare, sub presiune din cauza reducerii bugetelor de apărare, îşi restructurează, de asemenea, fabricile. Compania Sikorsky, producătorul elicopterului Blackhawk, a angajat în urmă cu trei ani Porsche pentru consultanţă în privinţa producţiei. „Industria se va schimba drastic în următorii 5-15 ani„, odată cu intrarea în producţie a noilor generaţii de avioane, afirmă David Fitzpatrick, şeful pe America de Nord al departamentului pentru apărare şi industrie aerospaţială de la firma de consultanţă Alix Partners.

    IMPRIMANTELE 3D. În Cincinnati, GE Aviation proiectează motoare pentru următoarea generaţie de avioane, cu un consum de combustibil mai redus cu 15-20% decât al actualelor modele. Printre inovaţiile introduse pentru atingerea acestor economii, GE testează imprimante 3D, care produc piese funcţionale.

    GE vrea să folosească imprimarea 3D pentru componente care rezistă la temperaturi şi de 3.000 de grade în interiorul motorului CFM International LEAP până la intrarea acestuia în uz în 2016 pe aeronavele Airbus A320. Motorul va fi folosit şi pentru rivalul Boeing 737 MAX. CFM, o companie mixtă formată de Safran din Franţa şi GE din SUA, afirmă că aceasta va fi prima utilizare a acestui tip de tehnologie în producţia de avioane comerciale.

    Aproape 3.500 de aeronave au fost vândute, astfel că CFM trebuie să producă circa 1.700 de motoare anual până în 2020. Pratt & Whitney produce de asemenea motoare utilizând tehnologia de imprimare.