BusinessMagazin

Tag: nevoie

  • SE ÎNTÂMPLĂ! A început al doilea exod al românilor din ţară. Lovitura DEVASTATOARE abia începe

    România continuă să fie o ţară a contrastelor, deşi economia şi salariile cresc, iar oferta de jo­buri este mai mare decât cere­rea, jumătate dintre tineri au planuri concrete să plece din ţară, ceea ce va lovi în plin economia peste câţiva ani.

     
    Rezultatele unui sondaj arată că  47% din tinerii români au planuri concrete de a pă­răsi ţara, a spus  prof. univ. dr. Dumitru Sandu de la Facultatea de sociologie şi asis­tenţă socială a Universităţii din Bu­cureşti, în cadrul emisiunii de business ZF Live.
     
    „Cifra-cheie este 47%, aceasta fiind pon­derea tinerilor din România care au pla­nuri de plecare. Aceştia nu sunt tinerii care vor să plece, ei sunt mai mulţi, ci sunt cei care au planuri de plecare, s-au gândit serios şi ştiu unde vor să meargă. Nu mai este vorba de simplă dorinţă, e vorba de o idee bine struc­turată.“ Mai mult decât atât, această cifră este din 2015, iar datele fragmentate pe care profesorul Sandu le are la dispoziţie sugerează că ponderea tinerilor cu planuri de a părăsi România a crescut.  „În afară de faptul că în România cresc salariile, dacă ne uităm pe ra­poartele Eurostat constatăm că PIB per capita în România, în raport cu media Uniunii Europene, a crescut consistent. Am pornit în 2007 de la 46 – 47% din media UE şi ne aflăm acum la 63%. Realmente, pornim de la o si­tuaţie de contrast: salariile cresc, PIB-ul creşte şi totuşi oamenii pleacă.“ Românii plecaţi în stră­i­nătate au trimis peste 55 mld. euro de la ade­rarea la Uniunea Europeană încoace, aceştia devenind cei mai mari investitori privaţi în România.
     

  • Un mare avertisment: Economia şi salariile cresc, dar jumătate dintre tineri au planuri concrete să plece din ţară

    România continuă să fie o ţară a contrastelor, deşi economia şi salariile cresc, iar oferta de jo­buri este mai mare decât cere­rea, jumătate dintre tineri au planuri concrete să plece din ţară, ceea ce va lovi în plin economia peste câţiva ani.

    Rezultatele unui sondaj arată că  47% din tinerii români au planuri concrete de a pă­răsi ţara, a spus  prof. univ. dr. Dumitru Sandu de la Facultatea de sociologie şi asis­tenţă socială a Universităţii din Bu­cureşti, în cadrul emisiunii de business ZF Live.

    „Cifra-cheie este 47%, aceasta fiind pon­derea tinerilor din România care au pla­nuri de plecare. Aceştia nu sunt tinerii care vor să plece, ei sunt mai mulţi, ci sunt cei care au planuri de plecare, s-au gândit serios şi ştiu unde vor să meargă. Nu mai este vorba de simplă dorinţă, e vorba de o idee bine struc­turată.“ Mai mult decât atât, această cifră este din 2015, iar datele fragmentate pe care profesorul Sandu le are la dispoziţie sugerează că ponderea tinerilor cu planuri de a părăsi România a crescut.  

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Businessul din lapte cu caimac – VIDEO

    „Lăptăria cu caimac a apărut ca un vis al nostru de a arăta că lactatele de specialitate încă se pot găsi pe piaţa locală, încă se pot produce şi, mai ales, că se poate şi la noi, în România”, descrie Mădălina Cocan motivele pentru care ea şi soţul său, Adrian Cocan, au lansat businessul Lăptăria cu caimac. Acesta este axat, după cum îi sugerează şi numele, pe producţia de lapte cu caimac.
    Principalele diferenţe dintre acesta şi laptele produs de alte branduri de pe piaţa locală sunt termenul de valabilitate mai redus, de 14 zile, dar şi tehnicile de procesare, care implică folosirea unei temperaturi de pasteurizare mai joase decât media obişnuită, pentru a păstra gustul laptelui cât mai apropiat de cel proaspăt muls şi pentru a nu se pierde substanţele nutritive naturale.
    Lăptăria cu caimac este de fapt primul brand propriu al producătorului local de lapte vrac Agroserv Măriuţa, lansat, în urmă cu un sfert de secol, de tatăl Mădălinei, Nicuşor Şerban.
    În prezent, ferma Agroserv Măriuţa deţine 2.600 de vaci din rasa Holstein Friesian, dintre care 950 sunt vaci de muls. De peste zece ani, ferma livrează lapte crud, vrac, către marii procesatori din România şi, în ultimii ani, şi din Bulgaria, cu livrări zilnice de lapte de peste 25.000 de litri.
    Anul trecut, compania cu aproape 80 de angajaţi a avut o cifră de afaceri de 32,6 milioane de lei şi un profit net de aproximativ 5,5 milioane de lei, potrivit datelor Ministerului Finanţelor Publice.
    Proiectul Lăptăria cu caimac a presupus construirea unei fabrici cu o  capacitate tehnică de procesare de aproximativ 75 tone de lapte pe zi. Construcţia unităţii de producţie, aflată vizavi de fermă, a durat un an şi jumătate, iar valoarea investiţiei iniţiale a fost de peste 5 milioane de euro. Dintre aceştia, aproape jumătate au fost obţinuţi din fonduri europene, prin sprijin pentru investiţii din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020. Restul investiţiei, pe care antreprenorii se aşteaptă să o amortizeze în opt ani, a provenit din credit bancar şi fonduri proprii.
    La baza conceptului noului brand stă dorinţa soţilor Cocan de a continua afacerea familiei, de a inova un segment al pieţei de produse de specialitate, dar şi de a aplica experienţa de marketing şi business pe care au dobândit-o în peste 10 ani de activare vânzând lapte direct clienţilor persoane fizice, cât şi în regim business to business.
    Pentru început, brandul familiei Cocan este distribuit în reţeaua Mega Image, atât în Capitală cât şi în celelalte oraşe din ţară în care retailerul este prezent, însă pe viitor proprietarii doresc să extindă distribuţia şi în alte reţele de super şi hipermarketuri. 
    Clienţii cărora se adresează proprietarii Lăptăriei cu caimac sunt consumatorii de produse premium, naturale. „Produsele noastre vizează publicul larg, dar în principal familiile tinere cu copii, care îşi doresc o alimentaţie corectă, echilibrată, şi care investesc timp şi atenţie în alegerile alimentare pe care le fac”, spune antreprenoarea.
    Mădălina Cocan este de părere că pentru a miza pe antreprenoriat este nevoie de curaj şi de o echipă competentă; crede, de asemenea, că pentru a avea succes este nevoie de şcoală, educaţie şi multă muncă. Cea mai mare provocare în domeniul în care activează este, din punctul ei de vedere, „să aduci un produs care să fie 100% autentic, să îşi păstreze gustul original şi, în acelaşi timp, nici să nu expire în câteva zile, într-o piaţă în care produsele expiră într-o perioadă de o lună sau mai mult”.
    Pe viitor, planurile antreprenorilor vizează consolidarea echipei, extinderea cu până la şase linii de producţie funcţionale până la finalul anului 2018, dar şi lansarea unor produse noi, ca iaurtul şi mai multe tipuri de caş. Aceştia nu vor să se rezume doar la distribuţia în lanţurile de retail, ci să se extindă şi pe alte segmente ale pieţei. „În viitor intenţionăm să abordăm şi segmentul HoReCa, dar şi magazine specializate: brutăriile, cofetăriile, gelateriile şi patiseriile de top”, spune Mădălina Cocan.
    În prezent, potrivit Ziarului Financiar, piaţa lactatelor este estimată la un miliard de euro anual, fiind dominată de companii cu acţionariat străin care şi-au consolidat poziţia pe piaţă, precum Lactalis, Danone sau Fabrica de lapte Braşov. În ultimii ani, tot mai multe branduri româneşti de lactate au fost preluate de giganţi internaţionali, ca Lactalis, care a preluat mărcile La Dorna, Albalact şi Covalact.

  • De ce vor unii să iasă din tipare?

    „Mă decolorez de patru ori pe an, mă vopsesc o dată sau de două ori pe an cu vopsea permanentă şi de până la zece ori cu vopsea semipermanentă iarna. În anotimpul rece este nevoie de dublă decolorare ca să pot obţine păr alb sau argintiu, îmi place cum se asortează cu zăpada şi cerul înnorat”, spune Carol Turculeţ, absolvent al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.

    El povesteşte că s-a vopsit pentru prima dată înainte de a participa la prima ediţie a evenimentului East European Comic Con, când avea
    15 ani.

    „Prima dată m-am vopsit înainte să particip la prima ediţie a evenimentul East European Comic Con, în primăvara lui 2013, când aveam 15 ani. Personajul în care voiam să mă costumez avea părul portocaliu, dar eu nu obişnuiam să mă decolorez pe atunci şi m-am făcut vişiniu. Ulterior nu m-am mai vopsit până la începutul primului an de facultate, când m-am făcut brunet şi de atunci alternez culorile constant”, spune Carol Turculeţ.

    Specialiştii spun că unul dintre motivele pentru care bărbaţii se vopsesc este pentru a se conforma la un anumit grup, spre exemplu cel al hipsterilor.

    „Motivul psihologic pentru care bărbaţii se vopsesc este nevoia de noutate şi dinamism, de poziţie şi atitudine freestyle. De asemenea, poate fi şi nevoia de apartenenţă la un anumit stil, precum cel renumit al hipsterilor”, spune Alin Sebastian Godeanu, psiholog clinician specialist şi lector la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din Bucureşti.

    Carol Turculeţ spune că nu s-a vopsit niciodată la salon, el apelează la serviciile unui hairstylist doar pentru a se tunde şi se vopseşte acasă sau la prieteni, iar „în momentul vopsirii, oriunde aş fi, am grijă să am la mine strictul necesar: oxidant, vopsea, elastice şi clame mici deoarece am părul scurt, mănuşi şi pensule, dar şi suplimente precum balsam, mască de păr sau un borcan de ulei esenţial, în cazul în care simt părul uscat după vopsire”.

    El recurge la vopsitul permanent şi la decolorat de aproximativ şase ori pe an şi foloseşte vopseaua semi-permanentă de cel puţin zece ori pe an, mai des în sezonul rece. „Nu costă mult nici vopsirea propriu-zisă şi nici decolorantul. Înainte devenea costisitor când, fără experienţă fiind, îmi ardeam părul şi trebuia să achiziţionez măşti de păr, care costau 20 de lei pe doză şi era nevoie de trei doze pe săptămână, sau uleiul esenţial, pe care îl aplicam zilnic, şi nici acela nu era ieftin.”

    Ulterior a învăţat să se vopsească/decoloreze singur şi, astfel, pudra decolorantă şi oxidantul ajung să îl coste între 10 şi 20 de lei, „iar cea mai scumpă vopsea pe care am achiziţionat-o este cea ametist, pe care o am acum în păr, care a costat 25 de lei tubul. Nu consider că, în prezent, este un obicei costisitor”.

    Cristi Pascu, unul dintre cei mai apreciaţi hairstylişti din România, priveşte la polul opus şi spune că mulţi bărbaţi se vopsesc pentru a acoperi firele albe de păr; pentru asta plătesc 200 – 250 de lei, iar vopsirea se repetă o dată la trei săptămâni.

    „Bărbaţii îşi doresc şi ei să arate mai bine. Unul dintre motivele pentru care se vopsesc este să-şi acopere părul alb, ceea ce este valabil mai ales în cazul celor care îşi câştigă existenţa prin imagine, precum cântăreţi, oameni de televiziune, oameni de presă sau cei care intră în contact cu publicul”, spune Cristi Pascu.

    El adaugă că vârsta este relativă, deoarece la bărbaţi părul alb începe să apară încă de la vârsta de 18 ani. „Am văzut băieţi care la 20 de ani aveau părul grizonat. Asta poate fi cool la început, dar la un moment dat te vopseşti, pentru că nu vrei ca la 30 de ani să arăţi de 50.”
    În acelaşi timp, Sebastian Godeanu spune că băieţii încep să se vopsească încă de la vârsta de 16 – 17 ani.

    Avantajul pe care îl aduce schimbarea culorii de păr la bărbaţi este cel legat de sentimentul de bunăstare, de aceea mulţi recurg la schimbarea culorii de păr pentru a fi în acord cu propria personalitate, adaugă Sebastian Godeanu, făcând referire la cei care abordează culorile vii, câteodată combinate.

    Dar cum cultura noastră nu se apropie atât de mult de cea asiatică, unde cei mai mulţi bărbaţi sunt vopsiţi în culori stridente, majoritatea bărbaţilor din România se vopsesc pentru a acoperi firele albe şi astfel nu există o culoare care să fie la modă sau care să fie preferată de bărbaţi, spune Cristi Pascu. „Nu există o culoare căutată de bărbaţi, pentru că ei îşi vopsesc părul din necesitate şi încearcă să aibă o culoare cât mai apropiată de culoarea lor naturală. E bine că în prezent vopselele sunt destul de avansate din punct de vedere tehnologic şi astfel poţi obţine un aspect perfect natural.”

    Stilistul adaugă că pentru bărbaţi moda este relativă, deoarece „suntem mai conservatori” şi atunci moda poate fi o tendinţă care ţine de statutul social şi de vârstă. „Poate fi ceva la modă pentru cei care sunt la nivel de business şi poate fi altceva la modă pentru cei care ies cu skateboardul în parc.”

    Însă, deşi bărbaţii care se vopsesc nu sunt prea bine văzuţi în România şi această schimbare este asociată cu imaturitatea, psihologul Sebastian Godeanu spune că femeile sunt atrase de bărbaţii care îndrăznesc să îşi asume aceste schimbări, mai ales într-o lume tradiţionalistă.

    „Am observat că femeile sunt atrase de bărbaţii vopsiţi, pentru că îndrăznesc să-şi asume personalitatea într-o lume tradiţionalistă, cum este a noastră. Chiar dacă multe femei asociază vopsitul părului cu imaturitatea, este apreciată iniţiativa”, adaugă Sebastian Godeanu.

  • Povestea antreprenoarei care a renunţat la viaţa in America pentru a deschide o afacere în România. Acum face sute de mii de euro cu un business in stil american

    „Maggie’s Ranch a fost visul meu din copilărie. Este totodată o modalitate prin care mă simt aproape de casă. Atunci când oamenii vizitează Maggie’s Ranch – şi am auzit asta deseori – simt că şi-au luat o vacanţă în Statele Unite, fără să aibă nevoie de paşaport”, descrie Maggie Marina businessul pe care îl administrează la Râşnov.

    Maggie’s Ranch, ferma ce aminteşte de Vestul Sălbatic american, se întinde pe o suprafaţă de 2 hectare şi este formată dintr-un hotel de 30 de camere, un restaurant tip Steak House, un teren de tenis cu zgură, o piscină/jacuzzi şi biciclete de munte; din peisaj nu lipsesc, evident, caii.
    Valoarea veniturilor generate de Maggie’s Ranch a ajuns anul trecut la 600.000 de euro, iar profitul net se plasează la circa 100.000 de euro anual.

    Planurile antreprenoarei pentru vara aceasta includ însă şi inaugurarea unui parc de aventură, a unei săli de evenimente cu 250 de locuri, dar şi extinderea cu un restaurant în Bucureşti. Investiţiile în noile proiecte au ajuns până acum la circa 100.000 de euro.
    Pentru anul viitor, lucrează la un plan de extindere a capacităţii de cazare cu încă 40 de camere, împreună cu un centru Spa ce include piscina indoor, diferite tipuri de saună şi de masaj şi alte zone de relaxare.

    Cum a ajuns Maggie Marina să dezvolte un business în România şi nu în Statele Unite? „M-am îndrăgostit de un român”, mărturiseşte ea. L-a cunoscut în Chicago şi a locuit timp de câţiva ani cu el acolo, însă apoi s-a întors în România, cu prilejul unor oportunităţi de afaceri.
    Era perioada anilor 2003-2004, a boomului în imobiliare, iar soţul său venise atunci să investească în acest sector (a cumpărat un teren, a construit şi un hotel în Braşov, afacere din care a ieşit ulterior). „Era o perioadă bună pentru afaceri; m-a invitat să vin cu el, dar eram convinsă că se va întoarce în Statele Unite”, îşi aminteşte ea.

    După aproximativ doi ani şi jumătate în care a aşteptat întoarcerea lui, a decis să îl urmeze. „Primele mele luni petrecute în România nu au fost uşoare. Nu vorbeam limba, cultura era mult diferită de cea americană şi mi-a lipsit enorm familia. Aveam nevoie să îmi găsesc nişte preocupări şi să-mi ţin mintea şi inima ocupate”, spune ea.

    Noua ocupaţie s-a regăsit în îngrijirea a doi cai care „au fost «coechipieri» de căruţă pentru cea mai mare parte a vieţii lor. Unul dintre ei era orb de un ochi, iar celălalt ura oamenii cu toată fiinţa lui”.

    În Statele Unite, Maggie Marina lucra ca antrenor de cai şi instructor de călărie, dar nu s-a ocupat niciodată de caii care aveau probleme mai grave. „Am suficiente poveşti despre primii mei doi cai români pentru a umple paginile unei cărţi pe care, într-o zi, sper să o scriu”, spune ea. Astăzi, la 29 şi 28 de ani, cei doi cai îşi trăiesc „anii de pensie“ la Ranch.

    Cei doi cai au motivat-o să construiască un hambar în stil american în Râşnov, pe care l-a umplut treptat cu alţi cai. După câţiva ani, într-o conjunctură creată de criza economică, proiectul cu cai s-a transformat într-un business.
    Antreprenoarea povesteşte că soţul ei i-a spus: „Maggie, trebuie să găsim o modalitate prin care să strângem bani să plătim cheltuielile cu caii, altfel va trebui să îi vindem”.

    Costurile de îngrijire a unui cal se ridică la câte sute de euro în fiecare lună: „Dacă vorbim despre modul în care eu am grijă de caii mei, este foarte costisitor: încerc să fac ce este cel mai bine pentru ei, acest lucru înseamnă fân de cea mai bună calitate, cea mai bună îngrijire medicală şi găsirea celor mai buni îngrijitori”. 

    De altfel: „Cel mai ieftin lucru legat de a fi proprietarul unui cal este de fapt achiziţia propriu-zisă a acestuia”,  spune ea.
    Vânzarea cailor nu era o opţiune pentru Maggie Marina: „Nu poţi să îţi vinzi copiii”, astfel a decis să pregătească caii cu scopul de a organiza ore de echitaţie pentru călăreţi neexperimentaţi.

    Ulterior, a început să organizeze şi tabere pentru copii, iar de acolo, businessul a explodat. A devenit necesară construirea unui manej acoperit, iar după aproximativ un an, au construit şi o cabană.
    „Iniţial era un loc în care să stăm noi, familiile noastre şi prietenii noştri şi poate, când aveam taberele, îi puteam găzdui şi pe copii. Am realizat apoi că oamenii vor să rămână acolo”, descrie Maggie Marina modul în care s-au orientat spre un business în domeniul turismului. În mod natural, a venit apoi, spune ea, nevoia de a transforma cabana într-un loc mai mare, într-un hotel, cât şi cea de a construi un restaurant. 

    „Nu ne imaginam că în 12 ani lucrurile vor evolua în ceea ce sunt în prezent. Am construit totul cărămidă cu cărămidă, puţin câte puţin, am început cu hambarul şi cu doi cai, am ajuns apoi la cinci cai, apoi am construit manejul”, descrie Maggie Marina modul în care a construit businessul, precizând că nu a calculat niciodată valoarea totală a investiţiei.

    De-a lungul acestor ani, spune că a învăţat multe şi importante lecţii de viaţă. „Prima lecţie, pe care o cam ştiam deja, dar care s-a confirmat oficial, a fost aceea că viaţa unui cal şcolar nu este atât de uşoară precum pare, mai ales când stă şase ore în coardă şi merge în cerc încercând să suporte un călăreţ neexperimentat.”

    O altă lecţie pe care a învăţat-o este că pentru o afacere de succes trebuie să „vinzi ceea ce îşi doreşte clientul – lucru care este posibil să nu fie ceea ce vrei tu să vinzi“. „Mi-am dorit să îi învăţ pe oameni cum să călărească corect în stilul clasic de călărie englezesc (deoarece acesta este preferatul meu şi îl cunosc cel mai bine), însă majoritatea clienţilor mei au vrut să se urce pe cal şi să plece cu el, atât. Nu îşi doreau să înveţe nimic, doar să se plimbe! Să fim cinstiţi, ei erau în vacanţă şi ceea ce îşi doreau era să se simtă bine, să se relaxeze, nu să se antreneze pentru echipa olimpică de călărie”, glumeşte ea.

    Totuşi, în acel moment, trebuia să decidă dacă va face ceea ce îşi doreşte clientul şi să facă faţă efectelor secundare, respectiv caii chinuiţi şi nefericiţi, sau să pună caii pe primul loc. „După mutatul în România, această decizie a fost, probabil, a doua cea mai grea şi mai curajoasă dintre toate. Am decis să-mi închid şcoala de călărie şi să reduc numărul cailor de la 27 la 11, dintre care patru sunt ponei.”
    Decizia a fost una grea în contextul în care elementul de echitaţie a fost centrul întregii afaceri şi atracţia principală pentru clienţii lor. Spune că nu i-a fost uşor să renunţe; îi vor lipsi, însă toţi sunt pe mâini bune.

    Recent, şi-a schimbat din nou maşina, iar soţul ei a ales „04 MGR“ pentru plăcuţa de înmatriculare.
    „Se pare că în România lumea ţine mult la ce transmit iniţialele de pe aceste plăcuţe. MGR trebuia să fie prescurtarea pentru Maggie’s Ranch. La câteva zile după ce a luat noua maşină, proprietarul unui magazin cu care s-a împrietenit, i-a spus: «Dar, nu înţeleg ceva… După treizeci de cai, cum ati rămas numai cu patru magari?». Amândoi am râs cu lacrimi”, îşi aminteşte ea.

    În ceea ce priveşte dificultăţile în domeniul în care activează, acestea se leagă de găsirea de angajaţi buni: „Vrem să găsim oameni serioşi, conştiincioşi, care să fie mândri de munca lor, acesta este cel mai greu lucru, dar când îi găsim, este minunat şi avem grijă de ei”.
    Numărul angajaţilor Maggie’s Ranch a ajuns la aproximativ 30, însă spune că aceştia nu sunt suficienţi pentru a satisface nevoile afacerii, în plină dezvoltare.

    „Creştem. Vom continua să creştem”, descrie antreprenoarea perioada următoare. Maggie Marina spune că în prezent lucrează la dezvoltarea a trei proiecte, pentru care şi-au bugetat investiţii de aproximativ 100.000 de euro.

    Şi-au propus să transformare manejul acoperit într-un parc de aventură, cu activităţi pentru familiile cu copii, să construiască o sală de evenimente pentru 250 de persoane şi, pe 4 iulie, tot în stil american, au inaugurat şi un restaurant în Bucureşti, în cadrul centrului comercial AFI Palace Cotroceni.

    „Am considerat că este o oportunitate, ni s-a propus, ne-am gândit şi am ajuns la concluzia că este o oportunitate grozavă, de ce nu? Suntem mândri de restaurantul nostru şi de mâncarea noastră, aşadar, de ce să nu o răspândim?”

    Deschiderea restaurantului ar putea fi primul pas spre transformareaîntr-un lanţ de restaurante, în marile oraşe ale ţării.
    Pe termen lung, însă, şi-a propus: „Să mă bucur de viaţă, să râd cât mai mult posibil, să mă menţin ocupată, concentrată. Dacă asta înseamnă extinderea, asta vom face”, descrie antreprenoarea, subtil, planurile sale. 

    Dacă ar fi să dea un sfat pentru tinerii antreprenori, spune: „Pasiunea este cel mai important lucru; îţi vei pune sângele, transpiraţia şi lacrimile în ceea ce construieşti. Trebuie să crezi în produsul tău, în ceea ce vinzi, în ceea ce faci, dacă nu ai pasiunepentru ceea ce faci, nu merită.
    Găsiţi-vă pasiunea”. 

    Smart Business
    este o emisiune în care dorim să vi-i aducem în faţă, în cadrul unui material video publicat pe site-urile şi paginile de Facebook ale revistei Business Magazin şi Ziarului Financiar, pe reprezentanţii noii generaţii de antreprenori, cei care au avut curajul să dezvolte pe piaţa locală afaceri ieşite din tipar.

  • Sluga perfectă

    Klaus Iohannis este îngerul din coteţul de găini căruia orice pesedist mucos poate să-i smulgă penele când are el chef. Iohannis se crede cocoş puternic, fără să ştie, asemenea cocoşilor puşi la îngrăşat, că destinul lui va lua sfârşit într-o oală.
     
    Klaus Iohannis a citit, vreme de o lună, decizia Curţii Constituţionale prin care este obligat să o demită pe dna Kovesi, procurorul-şef anticorupţie. Am scris atunci că dl Iohannis nu trebuie să facă asta şi nu pentru că deciziile Curţii nu trebuie respectate, pentru că trebuie respectate.
     
    Am crezut, la acea vreme, că nu el este preşedintele care să suporte oprobiul Istoriei pentru calea spre dezastru pe care a pornit România. Am crezut că, suspendat fiind, va lăsa locul altuia, lui Tăriceanu, de pildă, să facă munca de călău.
     
    Între timp, preşedintele şi-a anunaţat candiatura pentru un nou mandat. Râzând şi citind încă la decizia Curţii Constituţionale.
     

  • USR “forţează” un referendum pe Justiţie

    ”Din păcate nu mai este vorba de bine sau de rău. Preşedintele a respectat cadrul constituţional aşa cum îl avem şi a respectat decizia CCR. Lucrurile sunt mult mai grave însă. Din perspectiva noastră, pentru că în acest moment e nevoie de mult mai mult, poziţionarea asta de implicare destul de limitată şi de lăsare a PSD-ului sa facă tot ce se poate face cu ţara s-a dovedit falimentară. Avem de un an şi jumătate cetăţeni în stradă şi în acest moment este nevoie de referendumul pe justiţie”, a declarat pentru MEDIAFAX Dan Barna.

    În opinia sa, decizia preşedintelui Iohannis nu a fost luată ca urmare a ameninţărilor cu suspendarea.

    ”Sunt convins că preşedintele a avut considerentele sale în decizia pe care a luat-o. Nu cred că a fost o chestiune de frică. Cred că a fost mai degrabă o chestiune de oportunitate politică”, a adăugat preşedintele USR.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O corabie de groază

    Ultima sa creaţie, Leviathan – Ark of the Apocalypse, ce face parte dintr-o serie denumită Gothic Times şi inspirată de „comorile” pe care le-a achiziţionat la o licitaţie de obiecte care au aparţinut cândva unui ceasornicar, a necesitat 15 luni de muncă meticuloasă, la capătul cărora a fost finalizată o corabie fantomă de piraţi populată cu personaje fioroase. Ideea confecţionării unei corăbii în miniatură i-a venit după ce a văzut o machetă de astfel de vas atârnată de tavanul unui magazin, iar lucrarea sa a ajuns deja în mâinile unui client de-al său, colecţionar împătimit. 

  • Care este profesia care are nevoie de încă un milion de adepţi în urma digitalizării retailului? Industria are nevoie de şoferi de camion mai mult ca niciodată

    Retailerii se confruntă cu o criză de livrări, iar industria de transporturi  nu poate ţine pasul cu evoluţia e-commerce-ului, potrivit CNBC.

    Potrivi Asociaţiei Americane de Camioane (ATA), există un deficit de 50.000 de şoferi de camion în SUA. Iar această criză afectează atât businessurile cât şi portofelele clienţilor.

    Companiile se plâng cu privire la modul în care acest deficit le afectează businessurile. Între timp, costurile de livrare încep să afecteze clienţii.

    Amazon a crescut recent abonamentul la serviciul Prime, de la 99 de dolari la 119 dolari pe an. Gigantul din retail spune că unul dintre factorii care stimulează această majorare de preţ este reprezentat de costurile din ce în ce mai mari de livrare.

    Cu toate acestea, deficitul de şoferi nu vine doar din creşterea cererii dinspre segmentul shoppingului online. Există mai mulţi factori, spune Bob Costel, economist-şef în cadrul ATA.

    „Avem problema demografică, cererea este puternică, camioanele acoperă peste 70% din transportul de marfă, media de vârstă este ridicată la nivelul profesiei şi nu avem destule femei”, spune Costello.

    O altă explicaţie vine şi din faptul că meseria de camionagiu nu vine cu avantaje prea mari, încât programul de muncă este lung, iar aceştia sunt plecaţi de acasă pentru mai multe săptămâni deodată. Unii şoferi ajung chiar să doarmă în camion din cauza modului în care le este structurat programul.

    Controlul asupra programului de lucru al şoferilor de tir ori camion a evoluat. Acum, există ELD-uri (Electronic Logging Devices) care urmăresc numărul de ore pe care le munceşte un şofer într-o singură zi.

    O variantă pentru acest deficit este propusă de Elon Musk, care vrea să dezvolte semi-camioane complet electrice, ce ar putea schimba industria.

    Goldman Sachs estimează că maşinile autonome ar putea acoperi nevoia de 25.000 de angajaţi pe lună. Însă, industria camioanelor nu este încă pregătită pentru maşini autonome.

    „Camioanele fără şofer sunt la decenii distanţă”, spune Costello. „Nu aceasta este soluţia”.

    ATA spune că industria are nevoie de peste 890.000 de şoferi de camion în următorul deceniu pe fondul creşterii cererii, iar industria are nevoie de o soluţie viabilă.

     

  • Un business care face oamenii fericiţi are nu moare niciodată. ”Avem clienţi de la 18 ani până la bunici”

    Nu e greşit să spui că PANDORA a devenit un fenomen pe piaţa locală a bijuteriilor, iar cozile pe care le întâmpini în magazine în perioadele aglomerate ilustrează perfect apetitul românilor pentru produsele companiei. De ce a fost totuşi nevoie de o schimbare în ceea ce priveşte strategia PANDORA pentru anii ce urmează?

    „Este prima oară după mulţi ani când avem o strategie coerentă şi care ne reprezintă”, spune Anca Alimănescu, country managerul Pandora România. Compania pe care o reprezintă a intrat pe piaţa locală a bijuteriilor în 2011, atunci când aceasta era împărţită între B&B Collection, Cellini, Helvetansa, Micri Gold sau Sabion. Astăzi, Pandora este lider pe o piaţă estimată la 50 milioane de euro, are 80 de angajaţi şi operează direct 12 magazine; compania lucrează şi cu trei parteneri în franciză, numărul total al unităţilor care comercializează produsele ajungând la 38.

    Cifra de afaceri înregistrată de Pandora României a ajuns la 74,4 milioane de lei în 2016, în vreme ce profitul a ajuns la aproape 1,8 milioane lei, potrivit celor mai recente informaţii publice disponibile. La nivel global, Pandora are în jur de 10.000 de angajaţi. Anca Alimănescu are 31 de ani şi lucrează în cadrul companiei din 2012, ocupând diferite posturi de-a lungul timpului, până la cel de country manager.

    Rolul său în cadrul companiei este atât de a crea şi implementa o strategie coerentă, cât şi de a asigura profitabilitatea companiei. „Am lucrat un an de zile alături de clusterul din Europa de Est şi de celelalte; scopul pentru perioada următoare este să fim mai coerenţi decât până acum, pentru că totuşi Pandora e o companie tânără. Şi atunci când eşti tânăr, capeţi experienţă pe măsură ce faci lucruri”, descrie Alimănescu perspectiva sa asupra dezvoltării companiei. Ea sintetizează astfel noua strategie a Pandora: „Mai puţin despre produs şi mai mult despre om.

    Deşi a intrat în urmă cu şapte ani pe piaţa din România, Pandora nu s-a bucurat de un succes foarte mare în primii ani, potrivit reprezentantei companiei. Motivul a fost dezvoltarea calculată, spune ea: „Nu e doar o chestiune de a cuceri teritorii, ceea ce în mod normal se întâmplă în primii ani de dezvoltare; eu una nu am fost fanul unei dezvoltări rapide, am preferat să aştept şi câţiva ani pentru a intra într-o locaţie sau într-un oraş. Alimănescu spune că a preferat să facă acest pas doar atunci când economia, oamenii, cultura sau obiceiurile de consum erau pregătite să primească produsele Pandora. „Nu vreau să deschid locuri pe care să le închid, nu îmi plac lucrurile astea; mai bine mai încet şi corect decât repede şi de pomană, îşi descrie ea filosofia de management.

    De asemenea, subliniază ea, în condiţiile în care în România retailul se face prin mall-uri, nu poţi să te duci într-un oraş şi să îţi asumi riscul de a avea un magazin stradal; aminteşte totuşi că Pandora are două astfel de unităţi, la Sibiu şi Timişoara. Investiţia medie într-un magazin se ridică la aproximativ 100.000 de euro, fără a include aici şi stocul de marfă. „În funcţie de suprafaţă, poţi ajunge să ai sume uriaşe blocate, pentru că ai marfă care stă în vitrină, spune Anca Alimănescu.

    „Evident, toate bijuteriile noastre sunt pentru femei; pentru fiecare faţetă a personalităţii ne dorim să existe ceva. Dacă la început Pandora considera că se adresează unei anumite categorii de vârstă, unui anumit tip de venit, acum nu mai considerăm asta; timpul ne-a arătat că avem clienţi de la 18 ani până la bunici, oamenii fideli nouă nu au o anumită vârstă”, descrie ea motivele pentru care brandul nu se adresează în prezent unui anumit profil de clienţi.

    Obiceiul de consum s-a schimbat în bine, şi nu numai din punctul de vedere al perspectivei financiare, crede Anca Alimănescu. „Atunci când totul se desfăşoară pe repede-înainte, e mai mult clientul care îţi cere şi tu care îi oferi, nu poţi să îl ajuţi să îşi descopere stilul sau să îl consiliezi în vreun fel. Astăzi nu mai e aşa; oamenii sunt curioşi, vor să înţeleagă, vor să ştie ce cumpără – ce fel de pietre sunt, cum este tăietura, ce simbolizează. Am ajuns unde ne doream, şi anume să avem o conversaţie dincolo de bijuterie.

    Deşi se află la conducerea unei companii cu venituri de zeci de milioane de euro, Anca Alimănescu spune că „orice problemă există, inclusiv plângerile partenerilor, ajung la mine”. Ea îşi aminteşte că a oferit, ocazional, chiar şi indicaţii clienţilor care nu găseau un magazin. „Trebuie să asculţi vocile tuturor şi să înţelegi de unde vin; uneori ele sunt pline de emoţie, dar trebuie să o dai la o parte şi să înţelegi care e problema. Dacă înţelegi asta, atunci vei găsi şi o soluţie. Sunt oameni pregătiţi în magazine să rezolve orice situaţie, dar uneori, din cauza acelor emoţii, trebuie să intervin eu. Ei nu ştiu cu cine vorbesc, nici măcar la mailuri nu îmi trec funcţia – sunt Anca de la Pandora şi vă ascult”, spune ea râzând.

    Producţia s-a dezvoltat foarte mult, mai ales prin deschiderea unei noi fabrici în Thailanda cu o capacitate mai mare. „Dacă până acum prezentam cam şapte colecţii noi pe an, de acum vor fi zece, pentru că ne dorim să fim mai adaptaţi la ce se întâmplă. La sfârşitul lunii mai am lansat colecţia de vară, care deja merge foarte bine”, spune Anca Alimănescu. Ca volum al vânzărilor, cele mai performante trei magazine sunt cele din AFI Cotroceni, Băneasa Shopping City şi Promenada Mall.

    „Pentru 2018 mă aştept la mai mult decât am planificat, pentru că anul acesta, mai mult decât în ultimii trei ani, o să avem foarte multe lucruri noi din perspectiva designului. Vin piese pe care nu le-am mai avut, sunt idei şi motive pe care nu le-am mai folosit, iar asta mă bucură”, descrie optimist perspectivele pentru anul în curs country managerul companiei Pandora.