BusinessMagazin

Tag: mondial

  • LC Waikiki ţinteşte 40 de magazine pe piaţa locală

    Românilor le place moda, odată ce se hotărăsc să cheltuiască”, spune Yenal Gökyıldırım, director al LC Waikiki Retail Management, cea mai mare comanie din retailul de fashion de pe piaţa turcească, unde operează aproape 400 de magazine.

    Opt din zece vizitatori care trec pragul magazinelor pe plan local aleg să şi cumpere, rata de conversie fiind bună, afirmă Gökyıldırım, care spune că de obicei, în acest domeniu, raportul este mai mic, de 6/10. În plus, banii pe care sunt dispuşi românii să-i cheltuiască în magazine, adică echivalentul a 22 de dolari (circa 88 de lei), plasează LC Waikiki România în rândul ţărilor cu cel mai mare apetit de consum din cele 25 de pieţe în care retailerul are acum operaţiuni. De notat însă că această comparaţie nu se face cu ţări cu putere de cumpărare ridicată, cum sunt cele din Europa Centrală şi de Vest, retailerul turc fiind prezent în Albania, Azerbaidjan, Bulgaria, Maroc, Georgia, Irac, İran, Kazahstan, Kîrgîzstan, Kosovo, Macedonia, Egipt, Polonia, Ucraina.

    În urmă cu şase ani, LC Waikiki a hotărât să se extindă peste hotarele ţării natale şi România a fost ţara în care au făcut primul pas. „În 2009 am deschis primul magazin internaţional, iar România a fost aleasă pentru acest pas, în alegere contând dimensiunea pieţei şi apropierea ei de Turcia”, spune Yenal Gökyıldırım. Au ales apoi politica paşilor mărunţi în expansiune, astfel încât la finalul anului 2012 ajunseseră la opt magazine, număr care s-a menţinut până anul trecut. Alte pieţe s-au arătat mai interesante, devreme ce compania a ajuns să aibă acum
    137 de magazine în 24 de ţări. „În fiecare săptămână deschidem cel puţin un magazin”, spune reprezentantul companiei; de fapt, pentru anul în curs planurile vizează deschiderea a peste 70 de noi spaţii de vânzare.

    Pe ansamblu, suprafaţa de vânzare gestionată de Gökyıldırım este de 680.000 mp, adică echivalentul a 115 terenuri de fotbal. Cifra de afacei a companiei în 2014 a fost de 2,53 miliarde de dolari, iar pentru anul în curs previziunile companiei vizează o cifră de 2,7 miliarde de dolari, pe plan internaţional şi în mediul online. În Turcia, retailerul are o cotă de piaţă de 18%, în condiţiile în care următorii nouă competitori au o cotă cumulată de 14%.

    Anul trecut însă, România a revenit pe lista de investiţii, când planurile de expansiune realizate de directorul general al companiei, Ramona Stănciulescu, care deţine această funcţie de trei ani şi jumătate, au primit undă verde de la Istanbul. Concret, este vorba despre dezvoltarea unei reţele de 40 de spaţii de vânzare, în Capitală şi oraşele cu peste 100.000 de locuitori; până la finalul anului LC Waikiki ar urma să ajungă la 18 magazine, prin deschiderea a încă patru. Şi cifra de afaceri, care ar urma să ajungă conform previziunilor anul acesta la 32 de milioane de euro, va marca, un plus de peste 60% faţă de 2014, când s-a plasat la 20,5 milioane de euro.

    „Am analizat preferinţele de consum, specificul pieţei”, argumentează reprezentanţii companiei aşteptarea de mai bine de doi ani înainte de a continua deschiderile de magazine. Iar diferenţele faţă de alte pieţe sunt clare, conform oficialilor companiei LC Waikiki. „Avem o colecţie globală şi alegem din ea produsele potrivite pentru fiecare piaţă”, afirmă Yenal Gökyıldırım. Consumatorii români se aseamănă mai mult cu mediteraneenii în ce priveşte preferinţele, deosebindu-se de vecinii din regiune. Diferă preferinţele în ceea ce priveşte culorile, combinaţiile, croiala. „Românii sunt mai interesaţi de felul în care arată, preferând ţinute mai elegante decât alte naţii, cum ar fi ruşii, de pildă. Seamănă, din punctul acesta de vedere, mai degrabă cu italienii,” mai spune Gökyıldırım.

    „Călătoriile sunt jobul meu, trăiesc în avion”, spune râzând Yenal Gökyıldırım, referindu-se la faptul că în calitate de director al LC Waikiki Retail Management trebuie să se ocupe de reţelele din toate ţările. Cel puţin două zile pe săptămână este plecat în afara birourilor, iar în România ajunge cel puţin o dată pe trimestru. Prima oară, îşi aminteşte el, a venit în România în urmă cu 20 de ani, pe vremea când lucra pentru Philips, la Istanbul, Dubai şi Viena. „Văd schimbări frumoase”, spune el referindu-se la România: „curăţenia, iar în domeniul retailului văd proiecte foarte frumoase. Infrastructura s-a îmbunătăţit considerabil. Sigur, sunt unele lucruri pozitive care s-au păstrat, nu sunt noi, iar între acestea cel mai important este calitatea resursei umane”.

    Yenal Gökyıldırım, în vârstă de 47 de ani, şi-a construit cariera în retail şi companii cu activităţi în domeniul consumului. De la finalul anului trecut el a fost desemnat managing director for retail operations, preluând şi funcţia de domestic retail managing director. Mandatul său nu este  uşor, ţinta companiei fiind ca până în 2023 să ajungă în rândul celor mai importanţi trei retaileri de haine din Europa, cu vânzări anuale plasate la circa 10 miliarde de dolari, dintre care 6 miliarde de dolari în străinătate.

    Iar dacă până acum LC Waikiki a cucerit pieţe cu putere de cumpărare mai reduse, marea miză sunt ţările aflate dincolo de Timişoara. „România este pentru noi o piaţă importantă, fiind poarta de intrare în vestul Europei”, conchide Yenal Gökyıldırım.

  • A rămas cu 417 lire după ce şi-a vândut ferma. Cu aceşti bani a creat cea mai vândută marcă de whisky din lume

    John Walker şi fiul său, Alexander, sunt cei care au pus bazele Johnnie Walker, cea mai distribuită marcă de whisky la nivel mondial, vândută în aproape fiecare ţară, cu un volum de 130 de milioane de sticle comercializate anual.

    John Walker s-a născut în anul 1805, într-o familie de fermieri din oraşul Kilmarnock, aflat în regiunea scoţiană Ayrshire. Tatăl său, Alexander, a murit în anul 1820, când fiul său avea doar 14 ani.

    A rămas cu 417 lire în urma vânzării fermei deţinute de familia sa, bani pe care a decis să îi investească în achiziţia unui magazin alimentar în care vindea şi băuturi alcoolice. În 1850, a creat prima marcă proprie de whisky, Walker’s Kilmarnock Whisky, şi a început să o vândă în magazinul său. În 1852, afacerile lui Walker sale au fost afecatate de o inundaţie puternică, care a distrus întregul stoc de marfă.

    Businessul şi-a revenit în câţiva ani, mai cu seamă datorită fiului lui Walker, Alexander (Alec), născut în 1837, care s-a alăturat afacerilor şi a propus vânzarea în regim en gros a whisky-ului. Până atunci, Alexander Walker şi-a făcut ucenicia în cadrul unui comerciant de ceai din Glasgow, unde a învăţat meseria mixării ceaiului. În 1857, Johnnie Walker a murit, iar fiul său, Alec, a preluat conducerea afacerii. În 1860, în perioada de boom a Imperiului Britanic, Alexander Walker a observat potenţialul creşterii afacerii printr-o înţelegere cu căpitanii de vase: în schimbul unei cote parte din profit, i-a convins să distribuie whisky-ul creat de el în întreaga lume.

    Prin intermediul acestui canal ingenios de distribuţie, Walker’s Kilmarnock Whiksy ajunge să fie comercializat la nivel internaţional. Talentul de business al lui Alex creşte vânzările whisky-ului Walker’s Kilmarnock la 450.000 de litri pe an.

    Astfel, dacă până la moartea tatălui său vânzările de whisky reprezentau aproximativ 8% din veniturile firmei, după preluarea de către el procentul a crescut până la 90%. În 1862, tânărul Walker şi-a folosit cunoştinţele dobândite în stagiul de ucenicie în scopul realizării whisky-ului Old Highland Whisky, prima variantă a Johnnie Walker Black Label, amestecul ce a făcut faimos brandul Johnnie Walker.

     În 1867 a şi înregistrat această marcă, brandul său devenind unul dintre primele mărci înregistrate din lume. Un alt aspect ingenios al afacerii, pus la punct tot de Alexander, a fost sticla în formă pătrată, realizată astfel din raţiuni de eficientizare a spaţiului pe vase şi care ajunge să devină un instrument de marketing, sticla fiind astfel uşor recognoscibilă.

    Altă caracteristică inedită a designului sticlei era modul de aplicare a etichetei, la un unghi de 24 de grade, permiţând astfel ca textul să fie scris la dimensiune mai mare şi să fie astfel mai vizibil. În 1889, Alec Walker a murit, iar afacerea a fost preluată de fiii săi, Alexander II şi George P. Walker. George era axat pe managementul companiei, iar Alexander pe conceperea reţetelor.

    Cei doi au extins linia de producţie. În 1908, odată cu numirea managing directorului James Stevens, are loc un rebranding al mărcilor, iar Walker’s Kilmarnock Whiskies devine Johnnie Walker Whisky, este adăugat sloganul „Born 1820 – Still Going Strong, cât şi logo-ul cunoscut al mărcii, creat de ilustratorul Tom Browne, în onoarea fondatorului.

    Compania s-a alăturat Distillers Company în 1925, iar în 1986 Distillers Company a fost achiziţionată de Guinness. Guiness a fuzionat cu Grand Metropolitan, formând Diageo, în 1997. Johnnie Walker nu se mai produce în Kilmarnock din cauza unui program de restructurare a companiei în Scoţia, ce a presupus mutarea producţiei în Leven, Fife, şi în Shieldhall, Glasgow. Uzina Johnnie Walker, cel mai mare angajator din Kilmarnock, a fost închisă în martie 2012.

  • (P)„Săptămâna inovaţiei”: Compania care transformă energia tinerilor români în proiecte concrete

    GDF SUEZ Energy România a semnat luni un parteneriat pe termen lung cu Unversitatea Politehnică Bucureşti (UPB). Parteneriatul îşi propune să încurajeze activităţi ştiinţifice şi de cercetare în domeniul energiei prin care să fie găsite soluţii de economisire a energiei şi să se dezvolte surse alternative de energie cât mai prietenoase cu mediul.
    “A susţine generaţiile de studenţi este, cu certitudine, o modalitate de a răspunde provocărilor actuale şi viitoare din energie. Parteneriatul pe care l-am semnat astăzi cu Universitatea Politehnica Bucureşti creează premisele pentru a identifica, selecta şi dezvolta în comun soluţii inovative pentru energie mai judicios consumată”, a declarat luni Eric Stab, preşedinte şi CEO GDF SUEZ Energy România.

    Parteneriatul a fost semnat în prima zi a “Săptămânii inovaţiei”, care este o iniţiativă a grupului din care face parte GDF SUEZ Energy România şi care se desfăşoară în perioada 15-19 iunie, în peste 20 de state din toată lumea. Demersul va reuni experţi, clienţi, parteneri şi angajaţi care vor dezbate teme precum eficienţa energetică, energia regenerabilă, tehnologiile şi oraşele inteligente.

    Parteneriatul a fost semnat de Mihnea Costoiu, rectorul UPB, Ecaterina Andronescu, preşedinte al Senatului UPB şi Eric Stab, preşedinte şi CEO GDF SUEZ Energy România.

    “Cel mai important lucru este să reuşim împreună să creăm încredere studenţilor pentru a se exprima în cadrul unor proiecte de cercetare”, a declarat Mihnea Costoiu, rector al UPB.

    “Singura resursă inepuizabilă pe Terra este inteligenţa umană. Dezvoltarea tehnologiilor nu avem cum să o ratăm. Anul acesta se finalizează două institute de cercetare în cadrul UPB”, a declarat luni Ecaterina Andronescu, preşedinte al Senatului UPB.

    Anton Hadăr, vicepreşedinte al Senatului UPB, care este şi profesor în cadrul UPB, a declarat că legătura dintre mediul economic şi universităţi ar trebui să fie mult mai strânsă, pentru că firmele nu sunt interesate de invenţiile realizate de studenţi. “Din invenţiile noastre prea puţine sunt interesante pentru mediul economic. Fabricanţii din România sunt prea puţin interesaţi de ceea ce facem noi. Nu are rost să inventăm ce vrem noi, trebuie să ne apropiem de mediul eocnomic. Trebuie să participăm la clustere”, a declarat Anton Hadăr.

    Tot luni a avut loc ceremonia de acordare a premiilor studenţilor care au propus proiecte inovatoare în cadrul apelului la proiecte şi idei inovatoare organizat de GDF SUEZ Energy România.

    Concursul s-a adresat studenţilor din toate cele trei cicluri –  licenţă, masterat şi doctorat. Temele propuse pentru competiţie au fost: eficienţa energetică, surse regenerabile de energie, tehnologii inteligente, oraşe inteligente şi mobilitate, gazele naturale în secolul al XXI-lea.

    Proiectele au fost evaluate de către un juriu compus din reprezentanţi ai UPB şi ai companiei GDF SUEZ Energy România pe parcursul a trei săptămâni. Juriul a selectat cele mai interesante trei proiecte de inovaţie care să răspundă temelor enunţate, iar autorii acestor proiecte au primit premii în valoare de 1.000 euro/proiect oferite de către GDF SUEZ Energy România. Proiectele câştigătoare au fost prezentate luni în cadrul evenimentului organizat de compania din domeniul energiei în Rectoratul UPB.

    Un invitat special al evenimentului a fost Petru Rogojanu, care la 13 ani este cel mai tânăr web designer din România. Puştiul, elev în clasa a şaptea la Colegiul Brukenthal din Sibiu, are în portofoliu două site-uri ale unor instituţii oficiale: cel al Palatului copiilor din Sibiu şi cel al Colegiului Brukenthal.

  • (P)„Săptămâna inovaţiei”: Compania care transformă energia tinerilor români în proiecte concrete

    GDF SUEZ Energy România a semnat luni un parteneriat pe termen lung cu Unversitatea Politehnică Bucureşti (UPB). Parteneriatul îşi propune să încurajeze activităţi ştiinţifice şi de cercetare în domeniul energiei prin care să fie găsite soluţii de economisire a energiei şi să se dezvolte surse alternative de energie cât mai prietenoase cu mediul.
    “A susţine generaţiile de studenţi este, cu certitudine, o modalitate de a răspunde provocărilor actuale şi viitoare din energie. Parteneriatul pe care l-am semnat astăzi cu Universitatea Politehnica Bucureşti creează premisele pentru a identifica, selecta şi dezvolta în comun soluţii inovative pentru energie mai judicios consumată”, a declarat luni Eric Stab, preşedinte şi CEO GDF SUEZ Energy România.

    Parteneriatul a fost semnat în prima zi a “Săptămânii inovaţiei”, care este o iniţiativă a grupului din care face parte GDF SUEZ Energy România şi care se desfăşoară în perioada 15-19 iunie, în peste 20 de state din toată lumea. Demersul va reuni experţi, clienţi, parteneri şi angajaţi care vor dezbate teme precum eficienţa energetică, energia regenerabilă, tehnologiile şi oraşele inteligente.

    Parteneriatul a fost semnat de Mihnea Costoiu, rectorul UPB, Ecaterina Andronescu, preşedinte al Senatului UPB şi Eric Stab, preşedinte şi CEO GDF SUEZ Energy România.

    “Cel mai important lucru este să reuşim împreună să creăm încredere studenţilor pentru a se exprima în cadrul unor proiecte de cercetare”, a declarat Mihnea Costoiu, rector al UPB.

    “Singura resursă inepuizabilă pe Terra este inteligenţa umană. Dezvoltarea tehnologiilor nu avem cum să o ratăm. Anul acesta se finalizează două institute de cercetare în cadrul UPB”, a declarat luni Ecaterina Andronescu, preşedinte al Senatului UPB.

    Anton Hadăr, vicepreşedinte al Senatului UPB, care este şi profesor în cadrul UPB, a declarat că legătura dintre mediul economic şi universităţi ar trebui să fie mult mai strânsă, pentru că firmele nu sunt interesate de invenţiile realizate de studenţi. “Din invenţiile noastre prea puţine sunt interesante pentru mediul economic. Fabricanţii din România sunt prea puţin interesaţi de ceea ce facem noi. Nu are rost să inventăm ce vrem noi, trebuie să ne apropiem de mediul eocnomic. Trebuie să participăm la clustere”, a declarat Anton Hadăr.

    Tot luni a avut loc ceremonia de acordare a premiilor studenţilor care au propus proiecte inovatoare în cadrul apelului la proiecte şi idei inovatoare organizat de GDF SUEZ Energy România.

    Concursul s-a adresat studenţilor din toate cele trei cicluri –  licenţă, masterat şi doctorat. Temele propuse pentru competiţie au fost: eficienţa energetică, surse regenerabile de energie, tehnologii inteligente, oraşe inteligente şi mobilitate, gazele naturale în secolul al XXI-lea.

    Proiectele au fost evaluate de către un juriu compus din reprezentanţi ai UPB şi ai companiei GDF SUEZ Energy România pe parcursul a trei săptămâni. Juriul a selectat cele mai interesante trei proiecte de inovaţie care să răspundă temelor enunţate, iar autorii acestor proiecte au primit premii în valoare de 1.000 euro/proiect oferite de către GDF SUEZ Energy România. Proiectele câştigătoare au fost prezentate luni în cadrul evenimentului organizat de compania din domeniul energiei în Rectoratul UPB.

    Un invitat special al evenimentului a fost Petru Rogojanu, care la 13 ani este cel mai tânăr web designer din România. Puştiul, elev în clasa a şaptea la Colegiul Brukenthal din Sibiu, are în portofoliu două site-uri ale unor instituţii oficiale: cel al Palatului copiilor din Sibiu şi cel al Colegiului Brukenthal.

  • Cel mai mare furnizor de papetărie din lume intră pe piaţa din România

    Grupul de firme Dacris este prezent pe piaţa românească din 1994 şi se ocupă cu importul, distribuţia şi comercializarea articolelor de birou şi a produselor tipărite.

    În 2010 a fost al doilea distribuitor de articole de birou din România, iar în 2012 a caştigat premiul “Regional Reseller of the Year” în cadrul concursului European Office Products Awards (EOPA), concurs destinat firmelor europene, potrivit informaţiilor de pe site-ul companiei.

    Cu o cifră de afaceri de 18 milioane de euro, Grupul Dacris înregistrează o creştere de 13% faţă de anul precedent şi are în prezent peste 5.000 de clienţi din domenii precum cel financiar, medical, comerţ, industrie sau turism.

    Staples a avut vânzări de 5,3 miliarde de dolari în primul trimestru al anului, în scădere cu 6,9% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2014. Profitul net a fost în scădere, de la 96 milioane de dolari în primul trimestru din 2014 la 59 milioane de dolari. Compania are reprezentanţe în 26 de ţări şi peste 180.000 angajaţi.


     

  • Fabrica de servicii de la Timişoara

    “Suntem organizaţi ca o fabrică de servicii, ne apropiem foarte mult în ce priveşte livrarea serviciilor de ceea ce înseamnă uzină: procese automatizate, proceduri de îmbunătăţire a eficienţei, problemele care apar când serviciul este întrerupt în reţelele clienţilor noştri – volumul tichetelor (emise la apariţia în cadrul unor probleme ale reţelelor clienţilor – n.r.) este de 30.000 de tichete lunar, pe care le soluţionează 500 de oameni”, descrie Liviu Giurgiu, networks director pentru CIS, ţările nordice şi baltice şi Europa de Est în cadrul Alcatel-Lucent, activitatea centrului global de servicii al companiei din Timişoara, cel mai mare din cele patru deţinute în prezent de grupul francez şi unul dintre principalele departamente ale furnizorului de echipamente şi soluţii de telecomunicaţii Alcatel-Lucent din România.

    Giurgiu este ghidul grupului de jurnalişti, din care fac parte, într-o vizită la sediile din Timişoara ale companiei franceze, ce are rolul de a dezambiguiza câteva dintre specificităţile tehnice ale domeniului: într-un open space, angajaţii lucrează cu câte patru monitoare în faţă, urmărind din când în când un televizor deschis pe postul american CNN. Aflăm că acesta nu are rol de informare sau de entertainment, ci că ar putea reprezenta primul semnal de alarmă în cazul problemelor reţelelor din diferite părţi ale lumii în situaţia unui dezastru, precum un uragan.

    În altă încăpere, destinată lucrului cu doi dintre cei mai importanţi clienţi ai companiei, companiile americane AT&T şi Verizon, atrag atenţia afişe ale angajaţilor cu „Never expect, always inspect” şi un monitor cu starea vremii din Statele Unite ale Americii, tendinţele de pe Coasta de Est având influenţă directă asupra activităţii acestor clienţi. Într-o altă încăpere se află câţiva angajaţi ce supraveghează activităţile din Eurotunnel, între Marea Britanie şi Franţa. „În cazul Eurotunnel, ne ocupăm de mentenanţa reţelei telecom şi de semnalizare feroviară; 12 angajaţi români se ocupă de toate aceste activităţi, din care doi la faţa locului, compania din România fiind responsabilă inclusiv de reparaţiile de sub apă ale tehnologiei ce deserveşte tunelul.”

    el mai mare department al companiei este însă cel de cercetare şi dezvoltare, împărţit pe divizii în funcţie de tehnologii – wireless, IP platforms, fixed access şi IP routing and transportation -, iar laboratorul ce îl deserveşte este sugestiv în acest sens: se întinde pe o suprafaţă de 1.800 de metri, iar totul este automatizat. Spre exemplu, un echipament are rolul de a simula scenarii reale de pe teren, precum condiţii de exterior de deplasare pedestriană sau într-un autovehicul, cu 250 km/oră. Acesta costă 5.000 de euro, la care se adaugă preţul licenţei, de 10.000 de euro; iar în cadrul laboratorului se află mai multe astfel de echipamente.

    Investiţii se fac tot timpul, iar ce am investit în ultimii zece ani depăşeşte 100 de milioane de euro”, spune Eugen Şerbănescu, directorul general al companiei. Prezent pe piaţa locală din 1991, Alcatel-Lucent a evoluat de la un număr de 50 de angajaţi la aproximativ 1.500 în prezent, împărţiţi între activităţile companiei în România: circa 1.000 lucrează în cadrul centrului de cercetare-dezvoltare din Timişoara, iar restul în cadrul centrului de servicii end to end de suport şi mentenanţă pentru circa 15 clienţi majori la nivel global, printre care British Telekom Franţa, KPM Olanda, Orange Franţa, Vodafone Qatar, singurul continent pe care nu îl acoperă serviciile din Timişoara fiind Australia. Grupul a înregistrat venituri de 13,17 miliarde de euro anul trecut la nivel global, iar în România compania a avut în 2013 (cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile) o cifră de afaceri de 388 milioane de lei (87,8 milioane de euro) şi un profit net de 20 milioane de lei (4,5 milioane de euro).

    Înainte de criză, compania a avut în România o cifră de afaceri de 122,5 milioane de euro şi profit de 8 milioane de euro. „Ne continuăm expansiunea în România”, sumarizează Şerbănescu modalitatea în care plănuieşte să extindă activităţile companiei. El a fost numit în funcţie în aprilie anul trecut şi printre responsabilităţile sale se numără gestionarea schimbărilor pe plan local aduse de schimbările din cadrul companiei-mamă: planul industrial Shift Plan (lansat de Michel Kombs, CEO-ul grupului, în 2013) şi anunţul din aprilie referitor la faptul că Nokia va cumpăra Alcatel-Lucent, urmând să formeze un gigant telecom de 40 miliarde euro şi 110.000 angajaţi, despre care presa internaţională scrie că este cea mai mare tranzacţie din ultimii 16 ani din industria echipamentelor şi serviciilor pentru operatorii de telecomunicaţii. Programul Shift Plan a fost creat cu scopul de reducere a costurilor fixe ale companiei cu 950 de milioane de euro până la sfârşitul lui 2015, în funcţie de cerinţele pieţei.

  • Războiul valutar mondial va reizbucni în forţă vara aceasta

    Războiul valutar mondial, în care diferitele state ale lumii îşi manipulează monedele pentru a câştiga un avantaj competitiv şi din cauza căruia dobânzile europene sunt sub zero, va reveni în forţă în această vară, atâţat de eforturile disperate ale Japoniei de a-şi repune economia în mişcare, iar odată cu el va reapărea pericolul deflaţiei în Occident, spun analiştii.

    Rezerva Federală americană, care îşi vede dolarul devenind mult prea puternic, şi Banca Centrală Europeană, care urmăreşte devalorizarea euro pentru a ajuta economiile mai slabe din zona euro, sunt deja angajate în acest război şi va trebui să contraatace în vreun fel, şi mai grav, China, cea mai mare economie emergentă a lumii, ar putea fi forţată să se implice.

    AFLĂ CARE CARE VOR FI CONSECINŢELE ACESTUI “RĂZBOI” VALUTAR MONDIAL

  • Compania care a câştigat 15 miliarde de dolari într-o singură săptămână. Cât de greşită este logica investitorilor?

    Este vorba de Uber, care a devenit cea mai valoroasă companie privată din tehnologie, pe plan mondial: compania a obţinut recent o finanţare de 5,9 miliarde dolari, finanţare care aduce valoarea companiei la 41 miliarde de dolari şi plănuieşte o a doua rundă de finanţare, de 1,5 – 2 miliarde de dolari, caz în care ar valoarea ar urca la peste 50 de miliarde de dolari.

    Mike Novogratz, preşedintele fondului Fortress Investment, care administrează 70 de miliarde de dolari, spune că valoarea Uber a crescut cu 15 miliarde de dolari în doar o săptămână, în momentul în care a început demersurile pentru runda recentă de finanţare. La o emisiune televizată Novogratz a spus că a avut o întâlnire interesantă cu fostul CFO al Uber Brent Callinicos, în timpul căreia acesta i-a oferit un motiv pentru valoarea de 50 de miliarde şi creşterea de 15 miliarde înregistrate; în prezent Uber primeşte între 20 şi 25% din tariful pe care îl încasează şoferii, dar în viitor procentul ar putea creşte până la 30%. “Dacă invesitorul caută creştere şi compania oferă câştig pur, poţi face o mulţime de bani şi poţi justifica evaluari de zeci de miliarde”, a spus Novogratz.

    Interesat este că Novogratz şi Fortress au invertit în Lyft, principalul competitor al celor de la Uber.

    Un aspect pe care investitorii par a-l ignora este recţia pe care şoferii Uber ar putea să o aibă în momentul în care va creşte procentul din încasări perceput de companie şi va scădea suma pe care ei o câştigă.

    Uber, cu sediul în San Francisco, a întâmpinat în general dificultăţi în Europa. Justiţia din Spania şi Portugalia au interzis activitatea Uber, iar compania a fost nevoită să renunţe la serviciul de ridesharing (care permite pasagerilor să împartă costul călătoriei) în Germania, după ce a fost interzis de un judecător.

    Platforma Uber este disponibilă din luna februarie şi în România, primul oraş în care poate fi folosită fiind Bucureştiul.

    Autorităţile de reglementare europene analizează din luna aprilie reclamaţiile făcute de Uber Technologies împotriva legislaţiei din mai multe state europene şi, pentru a clarifica problema, au pus o întrebare serioasă referitoare la companie şi anume dacă este o aplicaţie web sau un serviciu de taximetrie. Executivul UE analizează problema în urma reclamaţiilor făcute de compania din San Francisco împotriva Spaniei, Germaniei şi Franţei.

  • Cel mai mare jucător local din segmentul echipamentelor aftermarket va deveni furnizor Renault

    Piaţa de sisteme de securitate auto a încetinit în ultimii ani pe măsură ce clienţii fie au renunţat la decizia de a achiziţiona un astfel de echipament, fie au optat pentru cele montate din fabrică. Momentul a fost propice pentru ca Dan Cuţui, directorul şi fondatorul Falcon Electronics, cel mai mare jucător din segmentul echipamentelor aftermarket de pe piaţa locală, să îşi extindă departamentul de cercetare şi dezvoltare, iar acum va deveni şi furnizor pentru Renault. „În urmă cu zece ani am început colaborarea cu Dacia pentru furnizarea sistemelor pentru senzori de parcare aftermarket ce erau montaţi în cadrul dealerilor oficiali. La început am livrat pentru piaţa românească, dar ulterior ne-am extins şi la nivel european“, a spus Dan Cuţui.

    Acum, după un deceniu în care a livrat senzori de parcare, Falcon a ajuns să deţină 80% din livrările de senzori pentru toate modelele Dacia. Echipamentele de prim montaj se împart în două categorii – unele care se livrează direct pe linia de producţie şi altele care reprezintă echipările speciale.

    „Începând cu anul acesta vom livra sistemele originale de alarmă pentru modelele Espace şi Kadjar. Sistemele de alarmă ce vor fi echipate din fabrică sunt proiectate de noi în România, în colaborare cu Tehnocentre (centrul de inginerie al Renault din Paris – n.red.) şi sunt produse în China după specificaţiile noastre şi standardele de calitate ale Renault“, explică directo-rul Falcon.

    După instalarea sistemului de securitate pe Espace, modelul de top al Renault şi primul prezentat sub brandul premium al mărcii, „Initiale Paris“, alarma din fabrică va fi instalată şi pe crossoverul compact Kadjar. Astfel, pe lângă faptul că noul model de teren al Renault a pornit de la un proiect desenat în România, de către designerul român Victor Sfiazof, acesta va dispune şi de un sistem de siguranţă conceput tot pe plan local.

    „Participăm acum la licitaţii şi pentru alte modele Renault pentru sisteme de siguranţă. Un astfel de proiect durează cam doi ani şi jumătate din faza de cercetare şi dezvoltare şi avem concurenţă puternică din partea grupurilor mari precum Mag-neti Marelli din Italia. Este o piaţă foarte competitivă“, spune Dan Cuţui.

    Tot pentru Dacia, în acest caz pentru Duster, Falcon a proiectat o nouă cameră pentru mersul cu spatele ce este ampla-sată pe hayon, în zona numărului de înmatriculare, iar imaginile vor putea fi afişate pe sistemul multimedia al SUV-ului. Ast-fel, pe lângă echipamente precum sistem de navigaţie, scaune încălzite şi mai nou senzori de presiune în pneuri, Duster va dispune şi de cameră pentru marşarier, cum se întâmplă deja de ani buni în cazul modelelor Renault şi Nissan.

    „Camera video va fi un accesoriu disponibil pentru Duster la nivel european, iar aceasta va fi montată de către dealer. Sunt discuţii de a livra acest sistem şi către fabrică pentru perioade de timp limitate său către anumite alte pieţe“, explică antreprenorul. Astfel, există şansa ca sistemul să fie disponibil nu numai pe Duster, ci pe întreaga gamă Dacia, pornind de la Logan şi Sandero şi până la Lodgy şi Logan MCV, în funcţie de decizia constructorului şi cererea de pe piaţă. Într-o primă fază, pe sistemul multimedia vor fi afişate benzi statice de ghidaj pentru cel de la volan, iar ulterior este posibil să se dezvolte inclusiv cu benzi dinamice de îndrumare a şoferului, întocmai precum la noile sisteme.

    „Datorită câştigării contractului cu Dacia am putut participa şi la licitaţii pentru Renault, iar acum suntem în discuţii cu Nis-san şi încercăm o colaborare cu Toyota la nivel de constructor. Dacă vom reuşi, la următoarele licitaţii vom dezvolta o divizie doar pentru OEM (echipamente livrate către uzine auto – n.red.), dar decizia aceasta o vom lua în luna iulie. Şansa noastră, ca producător din România, a fost faptul că Dacia are aici centrul de cercetare de la Titu. În urmă cu cinci ani nici nu ne puteam imagina că noi am putea participa la o licitaţie pentru a livra către Renault“, explică Dan Cuţui modul cum s-a dezvol-tat piaţa odată cu Renault.

    Proiectele pentru accesorii originale sunt iniţiate de către departamentul de marketing, după care proiectul este dezvoltat de către personalul tehnic de la uzină, care realizează un caiet de sarcini, iar furnizorii agreaţi aplică pentru acest proiect. Ulterior, soluţiile sunt analizate de către centrul de inginerie şi aprobate de către uzină, după care se revine în departamentul comercial, care stabileşte preţul.

  • Ferdinand Piech, obligat să demisioneze de la şefia Volkswagen. 
Culisele unei cariere de 51 de ani

    Nepot al lui Ferdinand Porsche, fondatorul companiei care a construit automobilul Volkswagen Beetle (binecunoscuta broscuţă) în cadrul unui contract din 1934 cu regimul nazist, Piech şi-a devotat viaţa şi cariera de 51 de ani din industria auto pentru a aduce VW pe primul loc.

    Pe 25 aprilie, Volkswagen a anunţat demisia patriarhului în vârstă de 78 de ani, iar anunţul a pus capăt unei crize de două săptămâni care a început atunci când Piech a spus că s-a distanţat de directorul general Martin Winterkorn.

    Piech a demisionat din toate funcţiile deţinute la VW, iar fosta sa soţie, Ursula, a decis la rândul ei să plece din con-siliul de administraţie al grupului. Mandatul de preşedinte al lui Piech urma să se încheie în aprilie 2017.

    ”Membrii conducerii au constatat în unanimitate că în baza a ceea ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni încrederea reciprocă necesară pentru o colaborare de succes nu mai există„, informa un comunicat al companiei.

    Consiliul de conducere al boardului VW a anunţat în 17 aprilie că Winterkorn este cel mai potrivit pentru postul de director general al grupului. Anunţul a fost determinat de un interviu acordat revistei Der Spiegel din 10 aprilie de pre-şedintele Piech, în care acesta şi-a exprimat îndoielile legate de Winterkorn.

    Cei şase membri ai consiliului, între care şi Piech, au propus prelungirea contractului lui Winterkorn dincolo de anul 2016, după ce preşedintele nu a reuşit să forţeze înlăturarea acestuia. 

    Piech a afirmat în interviu că s-a distanţat de Winterkorn şi nu mai vrea ca acesta să fie viitorul preşedinte al VW. Îndepărtarea lui Piech de fostul său apropiat, fără nicio explicaţie, a provocat un şoc la nivelul grupului VW, cel mai mare angajator din Germania.

    Winterkorn, sub conducerea căruia VW a obţinut profituri record şi concurează Toyota Motor pentru poziţia de cel mai mare producător auto la nivel mondial, a participat la şedinţa consiliului din 
16 aprilie, pentru a-şi apăra funcţia.
    Consiliul pregăteşte de obicei întâlnirile boardului VW, format din 20 de membri, respectiv acţionari cu drept de vot şi reprezentanţi ai sindicatului, care are dreptul să angajeze şi să concedieze membri ai conducerii şi să ia alte decizii majore. O decizie referitoare la mandatul lui Winterkorn este improbabilă înainte de începutul anului 2016, în condiţiile în care în Germania contractele directorilor de rang înalt sunt prelungite, de regulă, în ultimul an de mandat.

    Pe lângă Piech, care face parte şi din una din cele două familii care controlează VW, consiliul de conducere este format din Stephan Weil, premier al landului Saxonia Inferioară, şeful consiliului muncii, Bernd Osterloh, şi adjunctul acestuia, Stephan Wolf, Berthold Huber, reprezentantul sindicatului IG Metall, şi Wolfgang Porsche, vărul lui Piech şi reprezentant al celeilalte familii acţionare a grupului. Clanurile Porsche-Piech controlează 50,7% din drepturile de vot în cadrul grupului Volkswagen, prin intermediul companiei holding Porsche SE. Landul Saxonia Inferioară, unde se află sediul central al VW, este al doilea mare acţionar al grupului, cu o participaţie de 20%, urmat de emiratul Qatar, cu 17%.

    Alte critici aduse de Piech lui Winterkorn includ performanţele nesatisfăcătoare cronice ale VW în Statele Unite, unde incapacitatea de a înţelege nevoile cumpărătorilor sunt scoase în evidenţă de suporturile de băuturi prea mici pentru paharele de dimensiuni mari din SUA.
    Sub conducerea lui Winterkorn, VW nu a reuşit să producă un model low-cost sau să facă progrese semnificative în Asia şi America Latină, iar unii analişti se tem că acesta va putea să îşi continue politicile ca şi până acum.
    Alt scenariu ar putea fi ca un alt membru al familiei Porsche-Piech, Wolfgang Porsche, să devină preşedinte, iar Winterkorn să rămână director general. VW ar putea opta totodată să aducă un preşedinte din afara companiei.