BusinessMagazin

Tag: marketing

  • Moştenitoarea unui imperiu al cafelei dezvăluie în exclusivitate pentru Business Magazin ultimele inovaţii în domeniu

    „Mulţi dintre prietenii mei spun că îmi curge cafea prin vene. Cafeaua face parte din viaţa noastră de familie şi iubesc cafeaua, altfel nu aş putea să lucrez în acest domeniu. Mă fascinează faptul că această licoare merge pe urmele vinului. Sunt atât de multe inovaţii în domeniu şi atât de multe moduri de a o degusta. Sunt cursuri unde oamenii învaţă cum să deguste cafeaua, exact cum se întâmplă şi în cazul vinului”, a povestit într-un interviu Christina Meinl, head of group innovations & digital marketing Julius Meinl, o afacere care are o istorie de peste 150 de ani.

    În România, Julius Meinl este unul dintre cele mai puternice branduri de pe segmentul cafelei premium, fiind prezent în peste 2.300 de unităţi de cafenele, restaurante şi hoteluri, dar şi în câteva lanţuri de hipermarketuri. „România este o piaţă importantă pentru noi. Cred că există pasiune pentru cafea în România, avem mulţi clienţi fideli aici. De asemenea, echipa din România vine de fiecare dată cu idei inovative. În plus, echipa din România este de multe ori pionieră în implementarea inovaţiilor.” România a avut şi una dintre cele mai mari creşteri ale vânzărilor de la nivelul grupului, de 25% faţă de anul precedent.

    Astfel, businessul Julius Meinl a ajuns la peste 6,6 milioane de euro, conform calculelor BM. Julius Meinl a intrat în peste 600 de unităţi noi anul trecut, ceea ce arată un semnal bun pentru piaţă, având în vedere că în România consumul este unul foarte redus, de doar circa 2,5 kilograme per capita anual. Christina Meinl nu este la prima vizită în România şi spune că vine de fiecare dată când trebuie să se consulte cu echipa locală. Profită de toate vizitele pe care le face pe glob să simtă pulsul unei ţări din interiorul unei cafenele. „Încerc să găsesc puţin timp să merg într-o cafenea locală atunci când călătoresc pentru că de acolo pot afla mai multe lucruri despre ţara respectivă. Cafeaua este la fel în toate ţările, dar cultura din jurul ei nu este. Şi atunci caut pe internet unde pot ajunge şi mă duc să beau o cafea, să privesc oamenii. Îmi place să văd cum este poziţionat brandul nostru în ţări diferite şi acest obicei mă ajută să-mi fac o imagine despre ţara respectivă”.

    HoReCa este sectorul pe care se concentrează însă businessul Julius Meinl şi aici compania investeşte cel mai mult în inovaţii. De altfel, Christina Meinl a venit recent la Bucureşti pentru a lansa soluţia „1862“ Premium, care foloseşte tehnologia „măcinare la cerere“ şi care face parte din cea mai nouă generaţie de soluţii ale brandului austriac. „Vrem să fim lideri în inovaţia în domeniul cafelei, iar cu lansarea „1862” am făcut paşi importanţi în această direcţie şi ne dorim să aducem constant inovaţii. Merg la târguri internaţionale, vorbesc cu alţi producători de cafea şi producători de aparate pentru cafea, încerc să văd unde vor fi următoarele inovaţii”, mai spune Christina Meinl, care cu o săptămână înaintea lansării produsului în Bucureşti a fost la Miami pentru a prezenta şi acolo noul produs. Gama «1862» este în faza de lansare pe cele mai importante 15 pieţe ale Julius Meinl din cele 70 pe care este prezent brandul. Şi România face parte din grupul restrâns de ţări unde este lansată inovaţia Julius Meinl – Christina Meinl spunând că piaţa locală este una foarte importantă pentru afacerea familiei Meinl.

    Christina Meinl consumă mai mult de zece ceşti de cafea pe zi şi spune că nu are un mod de preparare preferat. „Nu vreau să beau acelaşi vin zilnic, să mânânc acelaşi lucru zilnic şi nu vreau să gust aceeaşi cafea zilnic. Sunt atât de multe feluri în care poţi să prepari o cafea, încât îmi place să o aleg în funcţie de ce simt că vreau să beau în acel moment. (…) Mă fascinează toate aceste feluri de preparare a cafelei, faptul că nu există un singur gust al cafelei, ci mai multe. Am degustat o cafea şi a fost ca şi cum aş fi mâncat un strugure.”  Moştenitoarea imperiului Meinl ştie tot ce se întâmplă în industria cafelei la nivel mondial, merge la toate târgurile importante ale cafelei; în aprilie, de pildă, va merge la târgul din Seattle (SUA).

    Direcţia în care vor merge în următorii ani piaţa cafelei şi celelalte industrii este determinată de generaţia Millennials, potrivit Christinei Meinl. „Generaţia Millennials vrea ca produsul pe care îl consumă să aibă în spate o poveste, să fie un brand de familie, vrea să afle trasabilitatea produsului şi toate aceste lucruri să fie transparente. Este generaţia Millennials la fel peste tot în lume? Răspunsul este da şi asta datorită social media, a telefoanelor inteligente. Oamenii devin asemănători, poveştile sunt distribuite în social media. Suntem predispuşi să ne placă ce le place şi prietenilor noştri.” Christina Meinl mai spune şi că clasa de mijloc a consumatorilor de cafea începe să dispară. „Oamenii vor să aibă produse cât mai bune, premium, dar va exista întotdeauna o clasă de consumatori care se uită la preţ. Clasa de consumatori de mijloc este tot mai mică”, a conchis ea.

  • Produsele congelate aduc distribuitorului Serpico Trading o creştere de 20%

    Serpico Trading este o afacere de familie, cu capital exclusiv românesc, care a demonstrat în ultimii ani că abordarea strategică a afacerii este cheia succesului. Compania este unul dintre liderii distribuţiei de produse congelate, cu un portofoliu de peste 30 de branduri printre care se numără parteneri strategici precum Bonduelle, Siblou, Filippo Berio ş iKerrygold.

    „În anul 2016 am avut o crestere de 19% faţă de anul precedent. Principalii factori de creştere au fost majorarea numărului de clienţi pe HoReCa, o piaţă extrem de importantă pentru noi pe care încă mai găsim resurse de inovare. Nu în ultimul rând, am crescut  numărul de produse din portofoliul existent iar asta s-a reflectat în rezultatele obtinute. Una  dintre direcţiile cele mai importante pentru companie este dezvoltarea brand-urilor proprii” spune Ion Alexandru Teodorof, sales managerul Serpico Trading. Cele  3 branduri proprii – DeFish, Best Meat siO’Green – au o pondere de aproximativ16 % din afacerile companiei ce s-au ridicat la circa 7 milioane de euro in 2015.

    Potrivit reprezentanţilor companiei, în ultimul an cele mai importante investiţii au fost în dezvoltarea sistemului ERP, schimbarea flotei auto şi creşterea substanţială a bugetului de marketing.Acestea au dus la o vizibilitate crescută a brandurilor din portofoliu.

    Pentru 2017 compania românească şi-a propus consolidarea reţelei de distribuţie actuale în hypermarketuri dar şi extinderea ei pe segmentele HoReCa şi traditional trade. 

  • Cum a ajutat spamul Airbnb să ajungă o afacere de miliarde de dolari

    În ianuarie 2009, cei trei fondatori ai unui site mai puţin cunoscut numit Airbedandbreakfast.com (în traducere Aerpatşimicdejun.com) au decis în ultimul moment să participe la investirea preşedintelui Barack Obama. Brian Chesky, Joe Gebbia şi Nathan Blecharczyk erau toţi trecuţi de 20 de ani, nu avea niciunul bilet la festivităţi sau haine de iarnă potrivite şi nici măcar o idee clară despre programul săptămânii. Însă au văzut o oportunitate. Afacerea lor de servicii online de home-sharing şchiopăta de mai mult de un an, fără să aducă prea mare satisfacţie. Acum ochii lumii aveau să fie îndreptaţi spre capitala ţării. Iar ei au vrut să profite.

    Au găsit un apartament ieftin în Washington, într-o casă dărăpănată cu trei etaje lângă Universitatea Howard, care, la fel ca atât de multe alte case în acele vremuri disperate, era în executare silită. Camerele erau nemobilate. Aveau doar o canapea extensibilă, pe care cei trei antreprenori au cedat-o prietenului şi consilierului lor Michael Seibel, care deţinea site-ul de streaming video Justin.tv. Noaptea s-au înghesuit pe podeaua din lemn tare pe saltele gonflabile.

    Gazda lor era un chiriaş care aştepta evacuarea. Locuia în apartamentul de la subsol şi a folosit site-ul AirBed & Breakfast pentru a închiria primul etaj, gol, şi, celor trei oaspeţi, propriul său dormitor, living-ul şi garderoaba. Simţind o oportunitate de promovare, Chesky a trimis un e-mail personalului de la Good Morning America cu garderoba şi un producător a inclus-o într-o trecere în revistă a cazărilor neobişnuite pentru cei care doreau să participe la investirea preşedintelui.

    Ziua, cei trei, însoţiţi de Seibel, au împărţit fluturaşi cu AirBed & Breakfast de la staţia de metrou Dupont Circle. „Închiriaţi-vă camera! Închiriaţi-vă camera!”, strigau către navetiştii înghesuiţi. Cei mai mulţi îi ignorau. În timpul nopţii s-au întâlnit cu alte gazde AirBed & Breakfast în oraş, din vorbă în vorbă au descoperit cum să intre la petrecerile inaugurale, şi au răspuns la mai multe e-mail-uri de la un client nemulţumit – oaspetele din dormitorul de la subsol. Femeia venise cu o dubiţă Volkswagen tocmai din Arizona, cu câinele ei de ajutor, un chihuahua, şi nu era încântată de cazarea aglomerată. Într-o suită de plângeri, ea s-a declarat nemulţumită de mirosul de marijuana, că sucul pe care l-a lăsat în frigider i-a fost luat; în plus, clădirea nu respecta normele privind persoanele cu dizabilităţi. La un moment dat, chiar ameninţa că sună la poliţie. Chesky, Gebbia şi Blecharczyk stăteau la doar câţiva metri deasupra capului ei, în camera de sus, desigur, tastând scuzele de rigoare.

    În ziua inaugurării, s-au trezit la ora 3 dimineaţa pentru a ocupa un loc cu perspectivă bună spre National Mall. Au mers peste 2 mile pentru a ajunge acolo, şi şi-au cumpărat de la un magazin de pe drum pălării şi măşti. La ora 4 îşi găsiseră deja loc pe spaţiul verde în zona deschisă publicului, la o depărtare de câteva terenuri de fotbal de podium prezidenţial.

    „Stăteam spate în spate şi încercam să ne încălzim”, spune Chesky, directorul executiv al afacerii numite acum Airbnb. „A fost cea mai rece dimineaţă din viaţa mea. Toată lumea a aplaudat atunci când a apărut soarele”.

    Acestea se petreceau în urmă cu opt ani. De atunci, multe s-au schimbat – preşedintele, întreprinzătorii. Însă puţine companii au schimbat viaţa de oraş la fel de profund şi la fel de repede cum a făcut-o compania lansată de antreprenorii care tremurau anonimi în mulţime în acea zi. Airbnb nu este singura în acest pionierat. Uber a avut, de asemenea, o contribuţie uriaşă. Cele două companii sunt printre start-up-urile cu cea mai rapidă creştere din istorie în funcţie de vânzări, valoarea de piaţă şi numărul de angajaţi. Împreună, ele întruchipează cea de-a treia fază a istoriei internetului, era inovaţiei post-Google şi post-Facebook.

    Au ajuns atât de sus, şi la o valoare combinată de 99 de miliarde de dolari, cu toate că nu deţin prea multe active fizice. Airbnb poate fi considerată una dintre cele mai mari companii hoteliere din lume, în prezent fiind evaluată la 30 de miliarde de dolari, aproximativ la fel ca Marriott International – cu toate că nu are în proprietate camere de hotel reale. Fondatorii săi sunt multimiliardari, cel puţin pe hârtie. Uber se numără printre cele mai mari servicii de transport cu maşina de lume, dar nu are ca angajaţi şoferi profesionişti şi nici nu deţine autovehicule (cu excepţia unei mici flote experimentale de automobile care se conduc singure). Uber este evaluată la 69 miliarde dolari, mai mult decât oricare alt start-up de tehnologie privat. Ambele start-up-uri au oferit idei vechi de când timpul (transportul în comun, primirea oamenilor în gazdă), dar împachetate altfel. Şi ambele companii creează aporoape încontinuu controverse pe fiecare piaţă urbană pe care intră. Ele au venit să reprezinte, cel puţin pentru unii, mândria tehnoelitei. Criticii le învinovăţesc pentru distrugerea regulilor de bază ale angajărilor, de aglomerarea traficului, de ruinarea cartierelor, agravarea penuriei de locuinţe şi în general de aducerea unui capitalism neîngrădit în oraşe liberale. Airbnb şi Uber nu au anticipat acest grad de respingere, care i-ar fi putut descuraja pe întreprinzătorii mai prudenţi sau mai puţin zeloşi.

  • La 18 ani fugise de acasă, trăia în ghetou şi avea probleme cu poliţia. Astăzi conduce un imperiu de 20 de milioane de dolari

    Tom Ferry trăia în suburbiile Californiei, având o gaură de glonţ în geam, părul vopsit violet şi un apetit crescut pentru violenţă. La 18 ani avea probleme cu rudele, cunoscuţii şi cu autorităţile; drumul în viaţă părea să-i fi fost aşternut.

    Au trecut 12 ani de atunci, iar Tom Ferry conduce astăzi una dintre cele mai mari companii de consultanţă în imobiliare din Statele Unite. Compania sa, Tom Ferry – Your Coach, îi învaţă pe agenţii imobiliari cum să facă milioane prin stăpânirea tehnicilor de vânzare şi marketing. “Un agent decent vinde între 5 şi 30 de case pe an”, spune Ferry. “Agenţii pregătiţi de noi vând peste 100.”

    Compania sa a înregistrat creşteri de peste 50% ale cifrei de afaceri în ultimii trei ani, iar Ferry a fost numit cel mai bun trainer de vânzări în imobiliare pentru al treilea an consecutiv.

    Cum a reuşit însă să se transforme dintr-un adolescent tulburat într-un om de afaceri de succes?

    Când avea 18 ani şi se afla într-o situaţie extrem de proastă, Ferry şi-a dat seama că trebuie să acţioneze pentru a avea o şansă în viaţă. Spre nococul lui, avea modelul perfect la câteva case distanţă: un om de succes care avea un Rolls Royce, un Porsche şi un S-Class şi conducea un business de succes. Partea proastă: era exact omul de la care fugise, tatăl său.

    “Unii oameni au fost crescuţi de oameni pasionaţi de şcoală sau de sport. Eu am fost crescut de un om care a ajuns cel mai bun vânzător al lui Earl Nightingale”, povesteşte Ferry. Nightingale, o personalitate în lumea media, pornise o compania care vindea materiale motivaţionale. Tatăl lui Ferry învăţase arta vânzării chiar de la Nightingale, punând apoi bazele propriei sale afaceri de succes în domeniul imobiliar.

    Ferry a decis să lucreze pentru tatăl său, aşa că într-o zi s-a dus şi i-a spus acestuia că vrea să îi conducă, într-o bună zi, compania. Răspunsul a fost unul rece: “Atunci când o să fii serios în legătură cu viaţa ta şi dispuşi să munceşti, vino să vorbeşti cu mine.”

    La scurt timp după, tatăl său l-a angajat totuşi pe o poziţie de jos în compania sa, dându-i sarcina de a sorta corespondenţa. Tânărul a învăţat totul despre logistică şi a aflat tot felul de informaţii despre piaţa imobiliară. Şi-a propus să ajungă la conducerea companiei în 5 ani; i-a luat însă 9, dar pe parcurs a ajuns să stăpânească toate tehnicile folosite de agenţii de vânzări.

    După trei ani petrecuţi la cârma companiei construită de tatăl său, Ferry a decis că e timpul să pornească propriul său business: o companie ce oferă cursuri agenţilor de vânzări. În 2015, veniturile companiei sale au fost de 20 de milioane de dolari, iar estimările pentru 2016 arată o dublare a veniturilor.

     

  • Nu aruncaţi cu pietre: Unde este mai mare „abuzul în serviciu, traficul de influenţă, darea de mită, corupţia“, în sectorul de stat sau în cel privat?

    Percepţia generală este că abuzul în serviciu, traficul de influenţă, darea de mită, corupţia în general se desfăşoară numai în relaţia cu sectorul de stat, instituţii, regii autonome, companii de stat sau majoritar de stat, profesii de utilitate publică, cum ar fi notarii, sau servicii de utilitate publică operate privat.

    Percepţia generală este că abuzul în serviciu, traficul de influenţă, darea/luarea de mită, corupţia în general, nu implică firmele private între ele sau pe cei care lucrează la firmele private. 

    Nu aruncaţi cu pietre: Unde este mai mare „abuzul în serviciu, traficul de influenţă, darea de mită, corupţia“, în sectorul de stat sau în cel privat?

  • În rest, au UE şi americanii grijă de noi

    Noua generaţie, cei care aveau 10-15 ani în 2007, când am intrat oficial în Uniunea Europeană, nici nu-şi poate închipui cum a fost înainte, când părinţii lor stăteau la coadă la vize sau plecau în excursie şi rămâneau acolo sau plecau de tot din ţară, fără să-şi pună în niciun moment problema că s-ar mai putea întoarce.

    Pentru generaţiile 1949-1980, intrarea în Uniunea Europeană este destul de împărţită. O bună parte dintre ei spun că Europa, lumea occidentală, aici incluzând şi America, nu a adus nimic bun, decât străini la noi în ţară, începând de la arabi până la nemţi, care au dat jos fabricile şi au făcut malluri, care au cumpărat pe nimic mândria industriei construită de Ceauşescu, dar în schimb ne‑au dat locuri de muncă prost plătite, ne-au distrus educaţia şi sănătatea, ne-au forţat să mâncăm roşiile şi ardeii din import, care n-au niciun gust, ne-au furat oamenii ca să lucreze în ţările lor, ne-au dezbinat familiile etc.

    În schimb, au adus această libertate proastă – culturală, muzicală, socială etc., au umplut supermarketurile de produsele lor proaste (unde sunt salamul şi brânza noastră de altădată?), au înlocuit hainele noastre (unde este stofa aia de la Ploieşti care a ţinut 10 ani?) cu cârpele lor, i-au cumpărat pe liderii noştri etc.

    Şi toate acestea pentru ce? Pentru faptul că nu mai avem paşaport, că nu mai stăm la coadă la vize? Ce să facem cu pensia sau salariul mic, cum putem trăi?

    Cum ai putea să le explici părinţilor că Uniunea Europeană şi NATO au fost cele mai bune decizii politice pe care le-a luat România, când pensia este de 700-900 de lei pe lună, iar iarna o treime din bani se duc pe întreţinere? Când cad dinţi, CAR-ul sau un împrumut la bancă – într-un caz fericit – este soluţia, nu economiile adunate în timp, care au fost „furate” de Isărescu cu inflaţia şi deprecierea cursului valutar.

    Să nu mai vorbim de medicamente, care îţi mănâncă şi jumătate dintr-un salariu, dacă nu chiar mai mult, când te ajunge durerea din urmă.

    Pentru cei care stau în Bucureşti, Cluj, Timişoara, Sibiu, Iaşi, Braşov, Constanţa, Oradea, viaţa este mult mai bună, oraşele au înflorit, banii sunt mai mulţi, iar calitatea vieţii este mai ridicată. Pentru foarte multe alte oraşe ale României, căderea comunismului şi Europa nu înseamnă un motiv de a deschide o sticlă de şampanie după 10 sau 26 de ani.

    Oraşele s-au depopulat, copiii lor au plecat care încotro, în Europa, în Canada sau în Statele Unite, fabricile în care au muncit nu mai există, viaţa este scumpă şi totul îmbătrâneşte în fiecare zi.

    România a pierdut peste 3 milioane de oameni după 1990, din care 2,5 milioane în ultimii zece ani. În 2007, primul an al integrării oficiale în UE, din România au plecat 544.074 de români, cel mai ridicat nivel. În 2008, au plecat 302.796, pentru ca în 2015 plecările să fie de 187.466.

    Dacă în 2007 România a raportat 214.728 de născuţi vii, iar în 2008 221.900, numărul de morţi a fost mai mare: au „plecat” 251.965, iar în 2008, 253.202.

    În 20015, numărul de născuţi vii a fost de 187.372, în timp ce numărul de morţi a fost 260.197.

    În aceste condiţii, sunt greu de vândut către public câştigurile Uniunii Europene aduse de investiţii, salarii (salariul mediu s-a dublat, iar salariul minim s-a triplat), creşterea exporturilor, dezvoltarea industriei IT, clădirile de birouri, mallurile, supermarketurile, automatizările din industrie (România chiar mai are industrie – 23% din PIB faţă de 17% la nivelul UE), îmbunătăţirea calităţii vieţii (spre exemplu, rata mortalităţii în familie a scăzut de la 12 morţi sub 1 an la 1.000 de născuţi vii în anul 2007 la 8 în anul 2015).

    Dacă România ar fi mers în primul deceniu, 1990-2000, la fel cum a mers în perioada 2000-2007, lucrurile ar fi arătat total schimbate.

    Sloganul „Nu ne vindem ţara” ne-a ţinut un deceniu în loc, a întârziat o schimbare în economie şi în societate cât pentru o generaţie.

    România a pierdut anii ’80 şi ’90, atât economic, cât şi politic, ceea ce se vede acum din plin, când ne dăm seama că nu avem un orizont în faţa ochilor în ceea ce priveşte recuperarea decalajelor, nu faţă de Germania, Franţa, Italia sau Spania, ci faţă de Polonia, Cehia, Ungaria, unde salariile sunt duble, deşi am stat la aceeaşi masă în comunism.

    Trecutul nu mai putem să-l întoarcem, aşa că ne uităm înainte cu speranţa că aceia care au decizia pe mână s-au uitat puţin în istorie şi au capacitatea de a înţelege ce înseamnă decizii strategice greşite, pornind de la ideea că putem face totul singuri, că nu avem nevoie de nimeni, că putem trăi „în durerea noastră” şi n-avem nevoie de alţii, care să ne spună ce să facem la noi în ţară.

    Întrebările următorului deceniu de Uniunea Europeană (pornesc de la ideea că această cosntrucţie nu se va sparge) pentru România înseamnă: cum reducem polarizarea economiei; cum facem rost de un milion de oameni care să muncească; cum cosmopolizăm ţara pentru a deveni cea mai bună destinaţie pentru investitori; cum deschidem şi mai mult graniţele economiei (nu punem bariere); cum aducem înapoi în ţară jumătate de milion de români, cum determinăm noua generaţie să intre în business şi să nu fie angajaţi, cum schimbăm mentalul oamenilor de a lua în calcul pentru un job ca primă opţiune o companie privată, românească, şi nu statul sau o multinaţională; cum aducem 500.000 de moldoveni în România şi poate 100.000 de ucraineni pentru a întoarce acest declin demografic?

    În rest, au Uniunea Europeană şi America grijă de noi.

  • Şi-a petrecut peste 20 de ani din viaţă restaurând această casă. Vezi cum arată şi cât cere pe ea – GALERIE FOTO

    Când Leonard Fenton a cumpărat această casă, o piesă arhitecturală impresionantă ce se întinde pe 1200 de metri pătraţi, nu şi-a imaginat vreodată cât de mult va munci la ea, scrie Business Insider.

    Atunci când a făcut achiziţia Fenton conducea Automotive Dealers Marketing, companie de publicitate, care urma să fie vândută către Microsoft.

    Aproape 25 de ani a lucrat part-time la restaurarea imobilului şi full time în ultimii şase ani. Acum plănuieşte să o pună din nou la vânzare şi se aşteaptă la un preţ în jurul a 10 milioane de dolari.

     

  • GSK Consumer Healthcare România şi Balcani are un nou general manager

    GlaxoSmithKline (GSK) Consumer Healthcare anunţă numirea Sylwiei Piankowska în funcţia de general manager pentru România şi ţările balcanice. Sylwia preia postul de la Helen Tomlinson, care a fost numită General Manager al GSK Consumer Healthcare Iberia.

    În noul său rol, Sylwia va conduce operaţiunile companiei GSK Consumer Healthcare în opt ţări şi o echipă de peste 100 angajaţi, cu obiectivul de a continua creşterea în regiune.

    De când s-a alăturat companiei GSK, în august 2002, Sylwia a ocupat numeroase roluri strategice în brand şi category management, în Polonia şi în Europa Centrală şi de Est. Între 2011 şi 2014, Sylwia a ocupat funcţia de director de marketing categoria de ”îngrijire orală” pentru Europa Centrală şi de Est şi a dezvoltat o strategie regională pentru categoria de produse de îngrijire a sănătăţii orale, având ca rezultat o creştere de 30% a businessului. De asemenea, a deţinut rolul de mass market business unit director în cadrul GSK Consumer Healthcare Polonia, iar în ultimii doi ani a fost director de marketing „îngrijire orală” şi OTC pentru Europa Centrală şi de Est.

    Înainte de a se alătura echipei GSK, Sylwia a lucrat în departamentele de Marketing şi Market Research în cadrul companiei Procter & Gamble. De asemenea, a absolvit facultăţile de Management, Psihologie şi Istoria Artei ale Universităţii din Varşovia. Sylwia este de origine poloneză şi este mamă a doi copii.

    Cu privire la noul său rol, Sylwia Piankowska declară: “Sunt foarte entuziasmată că voi coordona operaţiunile din România şi ţările balcanice şi că voi putea consolida eforturile depuse până acum de Helen şi întreaga echipă. Vrem să dezvoltăm în continuare parteneriate puternice cu clienţii noştri şi cu specialiştii din domeniul sănătăţii, pentru a ajuta şi mai mulţi consumatori să realizeze mai multe, să se simtă mai bine şi să trăiască mai mult. De asemenea, la nivel personal, sunt foarte bucuroasă că am ocazia să mă mut în Bucureşti împreună cu familia mea şi să explorez această ţară minunată.”

  • Producătorul românesc de carne Vascar a ajuns anul trecut la afaceri de peste 15 milioane de euro

    Vascar, unul dintre principalii producători de preparate de carne şi conserve din România, anunţă o creştere de 12% a cifrei de afaceri în 2016, până la aproximativ 68 milioane de lei (cca. 15,2 milioane de euro).  

    Cea mai semnificativă evoluţie se referă la segmentul preparatelor din carne, unde vânzările au crescut cu 16% faţă de anul precedent, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. Vânzările la conserve au înregistrat o creştere de 10% în 2016, faţă de anul trecut.  

    „Anul trecut a fost anul cu cea mai mare creştere a indicatorilor de business, în contextul investiţiilor importante în extinderea canalelor de vânzare la nivel naţional, dar şi în marketing şi comunicare. 2016 este şi un an important pentru evoluţia brandului premium Moldova în Bucate, lansat la finalul lui 2015. Astăzi, este cel mai apreciat brand din portofoliul Vascar,” spune Vlad Ciuburciu, Director de Marketing Vascar.  

    Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, vânzările Vascar la preparatele de carne s-au dublat faţă de o zi obişnuită din an, cea mai mare creştere fiind la specialităţile ţărăneşti şi de sezon – tobă de casă, lebervurşti – de la Moldova în Bucate.

    „În 2017 vom continua să investim în extinderea parteneriatelor din retail, dar şi în creşterea numărului de magazine proprii şi a ponderii exporturilor în cifra de afaceri a companiei”, adaugă Vlad Ciuburciu, director de marketing Vascar. Înfiinţată în 1984 la Vaslui, Vascar este o companie cu capital 100% românesc cu o evoluţie organică pe o piaţă extrem de competitivă. Astăzi, Vascar este unul dintre principalii producători de preparate din carne şi conserve din România, oferind produse nu doar gustoase, ci şi sănătoase, sub mărcile Vascar şi Moldova în Bucate.

    Pentru Vascar lucrează mai mult de 300 de angajaţi, iar compania deţine o fabrică de procesare la Vaslui şi 20 de magazine proprii în regiunea Moldovei, fiind unul dintre principalii angajatori din Moldova.