BusinessMagazin

Tag: mai

  • Cel mai vanat broker

    Dana-Mirela Ionescu, presedinte al Raiffeisen Capital & Investment, este femeia de 34 de ani care a condus cele mai spectaculoase listari la Bursa de Valori Bucuresti si a strans, in total, peste 42 de miliarde de euro de la investitori prin listarea Transgaz, Transelectrica si a retailerului de electrocasnice Flamingo.
    Atunci cand vii de pe o piata de capital ca aceea din New York pe una ca aceea din RomAnia, pot trece ani buni pana sa nu mai fii considerat un outsider. Te tradeaza limbajul presarat cu “englezisme”, stilul de viata activ si nevoia de a fi permanent conectat la informatiile de prima mana. Dana Ionescu incearca inca, dupa aproximativ zece ani de vis american, sa se reacomodeze la viata de broker din Romania.

    Tabloul unei cariere
    Pentru ea readaptarea la Romania a fost nici mai grea, nici mai usoara decat alte etape. Nu a fost deloc facil nici sa absolve, Magna cum laude, o universitate ca Georgetown, mai ales cand a urmat doua specializari simultan si a lucrat, in paralel, in trei locuri diferite. Putem spune deci, fara sa gresim, ca este cat se poate de obisnuita cu stresul. De fapt, ea singura spune ca daca nu are cateva probleme reale pe ordinea de zi, are impresia ca ceva nu este in regula, ca a omis niste lucruri importante si atunci stresul devine si mai mare. “Sunt o persoana foarte dinamica, nu pot sa stau locului si nu rezist fara sa am ceva de facut. Mai bine am prea multe probleme urgente decat sa nu am niciuna.” Tocmai asta a facut-o sa se indragosteasca de New York. “Ritmul de viata de pe Wall Street este intr-adevar unul sufocant si nu poti rezista acolo daca nu esti construit ca un om dinamic.”
    Iar la dinamism sta bine. Este pasionata de pictura inca din copilarie, cand a si expus cateva lucrari, si tot de mica a invatat ce inseamna sa alegi o singura cale din mai multe optiuni. In liceu voia sa devina arhitect, un pas normal de la pictura, dar in paralel a cochetat si cu medicina sau matematica. In cele din urma, pictura a ramas doar un hobby, medicina a iesit definitiv din peisaj si ea a ramas fidela matematicii. Inclinatia catre stilul de viata practic pe care il reprezinta, in general, cifrele si-a valorificat-o in finante si, asa cum parea normal, si-a inceput “drumul” la Academia de Studii Economice Bucuresti. De aici insa, a facut un pas deosebit de important pentru cariera ei de astazi: s-a transferat la Georgetown University din Washington DC, unde a si absolvit, cu toate meritele, aceeasi universitate pe care a terminat-o si fostul presedinte american Bill Clinton.i
    In timpul facultatii, desi a ales doua specializari, finante si afaceri internationale (deci un volum de munca de doua ori mai important), a avut cate trei joburi simultan: administrator de retea in laboratorul de informatica al facultatii, tutore la patru materii si, pe rand, a lucrat pentru doua firme private.
    Printre vechile sale responsabilitati s-au numarat si distributia de flyere sau vanzarea brazilor de Craciun. Mai tarziu, insa, a trecut la lucruri mai apropiate de obiectivele sale. S-a alaturat companiei americane The Prudential Insurance Company of America, specializata in servicii financiare, dupa care au urmat firmele de brokeraj Moors and Cabot si Washington Investment Corporation.

    Cu brokerajul in sange
    In cazul actualului presedinte al RCI, asa cum este cunoscuta compania pe piata de brokeraj locala, “aschia nu sare departe de trunchi” este o zicala cat se poate de potrivita. Tatal ei, Dan Ionescu, fost director in ministerul Afacerilor Externe, inainte de 1989, a condus divizia din Europa de Sud-Est a General Electric Capital pana in toamna lui 2007, deci alegerea ei pare acum cat se poate de fireasca. Ea spune totusi ca influenta tatalui sau asupra deciziei sale de a incepe o cariera in brokeraj are de a face cu talentul mostenit si cultivat in familie. “GE Capital cuprinde o mica parte din activitatea unei banci de investitii, dar influenta tatalui meu s-a resimtit mai mult prin gene, pentru ca semanam foarte mult.” In plus, hotararea a luat-o cand era in America, deci departe de casa. “Tatal meu mi-a deschis ochii catre ceea ce inseamna azi economia capitalista si tot el mi-a aratat ce inseamna lumea: cand eram mica, imi povestea despre calatoriile lui; dupa revolutie am inceput sa calatoresc si eu cu el si astfel am vazut Europa, Asia si America. Deci el mi-a insuflat o gandire deschisa, chiar internationala. Am fost obisnuita ca el sa fie plecat tot timpul in strainatate si poate din aceasta cauza nu am resimtit propria mea plecare in State ca pe o schimbare extraordinara. In rest m-a lasat sa aleg singura ce doresc sa fac.”
    In America a invatat si a muncit zece ani, perioada in care s-a intors acasa cel mult o data pe an. E deci lesne de inteles de ce spune ca nu s-a readaptat la viata de aici, chiar daca s-a intors deja de patru ani. “Nu este nicio problema in Romania, dar imi lipseste stilul de viata de la New York. Mentalitatea oamenilor e diferita, nu numai oportunitatile.”

    Un newyorkez la Bucuresti
    “Nu am ales SUA, am ales New York, pentru ca una este America si cu totul altceva este The Big Apple. Am facut scoala in DC pentru a ma adapta mai usor la stilul lor de viata, si am locuit acolo intre 1995-1997, dar verile le petreceam la New York, pentru ca acolo munceam.” A ramas indragostita de New York, desi la inceput nici nu se gandea sa ramana peste ocean.
    “Au venit toate pe parcurs. Initial am plecat sa muncesc in timpul vacantei de vara, dupa care m-am inscris la Georgetown si am vazut ce inseamna invatamantul de acolo. Universitatile din State chiar te invata sa gandesti; sistemul de invatamant este mult mai practic si axat pe intelegere mai mult decat pe memorare. Citesti o data si intelegi, pentru ca inveti logic. Numai asa am avut timp pentru trei slujbe in paralel cu facultatea.”
    Ea stie ca, in Romania, un student de-abia reuseste sa impace studiile cu un singur loc de munca, fara sa vorbim macar de doua specializari sau mai multe joburi. Inca un fapt paradoxal este ca in capitala economica a lumii un broker poate munci 14 ore pe zi si totusi ziua lui sa nu se termine fara sport sau fara timp pentru pasiuni, in timp ce intr-un mediu mai lent, cum este Bucurestiul, timpul pentru personal life este tot mai mic.
    Ea insasi are tot timpul agenda incarcata, dar nici nu ar putea trai altfel. In timpul interviului noi ne-am convins ca nu exagereaza cand spune ca fara probleme urgente de rezolvat nu ar fi in elementul ei. “Nu stiu daca m-am deprins cu un ritm de viata alert in New York sau, pur si simplu, asa sunt eu construita ca om.”
    Oricum, indiferent de cat de multe ore de lucru pe saptamana acumuleaza in prezent, experienta de trei ani de la Goldman Sachs, cea mai puternica banca de investitii din lume la ora actuala a pregatit-o cum nu se poate mai bine. Acolo nu era un lucru neobisnuit sa nu ajungi acasa intre doua zile de lucru, drept dovada, sediul era dotat cu camere pentru odihna si birourile tineau de multe ori locul patului pentru cei care nu mai aveau loc in incaperea respectiva. “Daca pana atunci credeam ca eu fac multe lucruri in acelasi timp, la Goldman Sachs parerea mi s-a schimbat total. Seful meu, spre exemplu, tasta cu o mana la computer, cu cealalta forma numerele de telefon fara sa se uite la aparat, iar in acelasi timp discuta cu mine probleme importante.”

    Cultura stelelor
    Recrutarea de studenti in vederea angajarii este subiectul unei adevarate competitii intre companiile din Statele Unite ale Americii. Preferintele pentru o universitate sau alta se schimba adesea, conform unui fenomen din piata numit Star Culture.
    Intr-un timp in care absolventii de la Georgetown se numarau printre tintele favorite ale departamentelor de HR ale marilor companii, perioada din jurul absolvirii a fost una cu adevarat solicitanta pentru orice tanar. Ea insasi a fost pusa in situatia de a-si alege viitorul dintr-o oferta vasta si, chiar daca in teorie este mult mai bine sa nu duci lipsa de optiuni, prea multe variante te pot pune intr-o mare incurcatura. Procedura companiilor este una simpla, dar, pentru un absolvent care aplica pentru mai multe joburi, la diverse corporatii, recrutarea se poate transforma intr-un calvar. Mai ales daca ai deja cateva joburi. In plus, angajatorii nu-ti fac deloc alegerea mai usoara. “In perioada respectiva toate companiile ne zburau la New York doar pentru a ne tenta si absolut toate weekendurile erau ocupate. Uneori mergeam la doua companii in acelasi sfarsit de saptamana, deci pentru mine tot jocul lor nu mai era o distractie, ci doar oboseala.”
    Totusi, lucrurile erau foarte bine puse la punct: universitatile aveau o baza de date cu principalii angajatori, unde se postau descrierile fiecarui job disponibil. Mai departe, studentii trimiteau CV-urile, iar companiile isi trimiteau reprezentantii in campusuri pentru doua randuri de interviuri.
    Daca ajungeai la “runda a treia”, acel “super Friday sau super Saturday” (in functie de ziua de desfasurare) de care vorbeam mai devreme, companiile te imbarcau intr-un avion, cu destinatia New York, te cazau la Waldorf Astoria sau alte hoteluri de lux, organizau cine pompoase la restaurante celebre sau petreceri la cele mai cunoscute cluburi din Big Apple, incercand sa te atraga cu stilul de viata “work hard, play hard”. In traducere libera: “uite ce viata isi oferim noi”.
    “Ideea era sa vada personalitatea ta in afara orelor de program, dar si cum rezisti la oboseala, caci ajungeam inapoi la hotel la 3-4 dimineata si la 8 incepeau interviurile. Bineinteles, teoretic nu era vorba de niciun calvar, dar cand a doua zi o luai de la capat cu un alt posibil angajator, iar a treia zi trebuie sa mergi la munca sau la facultate, singurul lucru pe care mi-l mai doream era un somn bun.”

    Trei pentru Ionescu
    Dana Ionescu a fost curtata de trei categorii de angajatori care puteau sa-i satisfaca dorinta de a lucra in money management: buticurile de investitii de pe Wall Street, care plateau foarte agresiv (adica mult), marile banci de investitii de calibrul Goldman Sachs, Morgan Stanley sau Merrill Lynch si International Finance Corporation (IFC), membra a World Bank Group. Alegerea a fost cu atat mai dificila, cu cat doar IFC putea sa-i ofere “slujba de vis”, si anume investment banking in Romania. Cele doua saptamani in care a trebuit sa se decida au fost “de cosmar”, pentru ca intr-o zi voia la IFC, a doua zi se convingea ca oferta de la Goldman e mai buna, a treia zi era atrasa de buticurile de investitii, pentru ca a patra zi sa o ia de la capat. “Mergeam sa alerg in Central Park la ora unu noaptea in speranta ca ma va lumina Dumnezeu.” In cele din urma a ales Goldman si oferta cea mai putin atractiva din punct de vedere financiar, doar 40.000 de dolari in primul an. La banca de investitii au mai ajuns inca patru colegi din clasa sa de la Georgetown, dintr-un total de 45 de tineri absolventi recrutati din toata America, un numar ce confirma “tendintele” vremii.
    “M-au convins pentru ca mi s-au parut cei mai antreprenori in gndire. M-au plimbat prin toate departamentele, m-au lasat sa incerc fiecare job si sa aleg eu unde vreau sa lucrez.”
    Oricum, pentru ca i-a placut dintotdeauna money-managementul, indiferent de alegerea ei de atunci, trecerea de la sell-side la buy-side ar fi facut-o oricum. Situatia ar fi fost diferita doar daca ar fi optat pentru IFC, pentru ca atunci nu ar mai fi putut trece la un hedge fund, dar ar fi fost mai aproape de casa: la IFC ar fi petrecut trei luni pe an in Romania, cu salariul de acolo, neimpozabil.
    Vizavi de drumul ales, ea nu are niciun regret. Ba dimpotriva: “Cand ma gandesc la America, imi aduc aminte doar lucruri frumoase. Aveam o atitudine happy go merry, pentru ca, desi lucram mult, in timpul liber nu aveam alte griji. Mergeam la tot felul de petreceri, mergeam la gym, cu rolele in Central Park, jucam baschet in nocturna, cateodata chiar la marginea Harlemului, faceam rafting sau orice altceva. Puteai face orice, oricand si, mai important, aveai intotdeauna cu cine, pentru ca multa lume in jurul meu era activa.”

    Dupa sapte fusuri orare
    In 2003 s-a intors in Romania, hotarata totusi sa nu lucreze pentru altcineva, ci doar sa-si investeasca propriii bani pe piata de capital. A omis insa cateva elemente foarte importante, ce i-au lipsit atat de mult incat au determinat-o sa-si schimbe optiunile: “aveam nevoie de stres, de nebunie si de zapaceala”.
    Nu regreta decizia de a prelua conducerea RCI, pentru ca este absolut convinsa ca nu ar fi putut sa stea acasa. “Este foarte bine totusi ca am rezistat atat cat am rezistat fara sa ma angajez, pentru ca am avut astfel timp pentru investitii proprii, insa nu in piata de capital, asa cum voiam initial.” A renuntat la acest domeniu, deoarece in scurt timp si-a dat seama ca doar cu informatiile de pe Yahoo! Finance nu poate realiza mare lucru. Nu avea nici macar tehnologia necesara, pentru ca atunci cand a revenit in tara, a asteptat cateva luni pentru o conexiune de internet potrivita.
    A ales in schimb sa scoata maximul din “materialul” pe care il are la dispozitie. “Mi-am spus ca trebuie sa fac the best of it. Sunt straini innebuniti sa investeasca in active din Romania, de ce sa incerc tocmai eu sa investesc pe alte piete?”

    Pe urmele Goldman
    Cea mai mare provocare de la intoarcerea in Romania a fost chiar numirea sa ca presedinte al RC&I.
    “Sa fiu CEO de investment bank Cand ma gandeam la aceasta functie, imi veneau in minte personalitati ca Jon Corzine, Hank Paulson, John Thain (ex-CFO al Goldman Sachs si proaspat CEO la Merrill Lynch – n. red.), cu care imi era imposibil sa ma compar .”
    Insa rezultatele au contrazis-o: daca excludem din discutie companiile ce trec de pe RASDAQ pe BVB, atunci RC&I a reusit singurele trei mari listari la Bursa din Romania.
    Functia de presedinte al Raiffeisen Capital & Investment a preluat-o in primavara anului 2005, cu putin inaintea road-showului (etapa de prezentare a ofertei publice initiale de actiuni catre investitori) pentru IPO-ul Flamingo.
    Oferta de listare a Flamingo din 2005 a atras subscrieri de 40 de milioane de euro, de patru ori mai mult decat valoarea actiunilor oferite, si a reprezentat prima gura de oxigen pentru o bursa pe care nu mai intrasera companii noi de ani de zile.
    Dupa Flamingo, celelalte doua listari ce au urmat, Transelectrica si Transgaz, au reprezentat, la momentul lor, alte doua recorduri.
    Oferta publica initiala de vanzare de actiuni a Transelectrica, derulata in perioada 14-28 iunie 2006, s-a soldat cu o suprasubscriere de 6 ori si a atras in total 195 de milioane de euro. Despre listarea Transgaz din 2007, Ionescu afirma ca a fost o surpriza foarte placuta din multe puncte de vedere, in consecinta a fost si cel mai mare record din istoria bursei.
    “Numarul mare de investitori arata increderea acestora in piata de capital, in timp ce suma atrasa demonstreaza ca in Romania exista bani suficienti si ca BVB este o optiune viabila pentru viitoarele listari. Din punctul de vedere al statului roman, lectia data de Transgaz arata ca se pot face privatizari de succes, transparente si care sa dea startul altor listari pe bursa.”
    Raiffeisen Capital & Investment are deja planificate pentru anul acesta cel putin doua oferte publice ce vizeaza companii private din industria materialelor de constructii: Teraplast si Adeplast.
    Vor fi aceste listari mai de succes decat Transgaz? “Asa cum Transelectrica a fost, la momentul ei, un succes foarte mare si am obtinut, prin Transgaz, unul si mai mare, cred ca raspunsul vine de la sine, vor veni listari din ce in ce mai mari”, considera presedintele RC&I. “Companiile sunt in crestere, prin urmare valoarea ofertelor va fi din ce in ce mai mare.” Dar, oricat de mult vor creste, oferta Transgaz va ramane in istorie nu numai prin prisma numarului de subscriitori si a banilor atrasi, ci si pentru ca s-au folosit, pentru prima oara in Romania, la initiativa RC&I, drepturile de alocare (o idee “furata” din experienta bursei poloneze, cea mai mare din regiune).

    In culisele IPO-ului Transgaz
    Experienta pietei internationale de capital e o reala sursa de inspiratie. In SUA, de exemplu, o companie care doreste sa se listeze pe Bursa poate opta intre mai multe proceduri de listare, cum ar fi Duch Auction, Best Efforts, Self Distribution of Stock, Bought Deal sau Firm Commitment. Multe din procedurile americane sunt folosite si in Europa, dar in Romania singura varianta de listare este deocamdata Best Efforts pe actiuni.
    “Legislatia nu este la fel de flexibila, iar multe modele straine nu se pot folosi. Structura la Transgaz a fost pe modelul celei de la Transelectrica, cu unele imbunatatiri (din punctul de vedere al procedurilor de subscriere si validare sau al folosirii drepturilor de alocare).” O listare la Bucuresti dureaza mai mult decat una la Bursa din New York, de exemplu. Principalul motiv este ca emitentii se pregatesc foarte mult inainte de IPO, cam cu un an sau doi inaintea inceperii procedurilor.
    IPO-ul Transgaz a durat zece luni, din momentul castigarii de catre RC&I a contractului de intermediere si pana la inchiderea listarii. Referitor la aceasta perioada, “pot sa va spun ca am mancat multa pizza pe birou la multe ore din zi si din noapte”. Managementul Transgaz a lucrat cot la cot cu echipa RC&I pana in zori de zi, cum s-a intamplat la redactarea book-ului.
    Cea mai obositoare perioada a fost insa road-showul. “Au fost zile cand s-au luat trei avioane si s-au vizitat trei tari diferite.” In urma unei calatorii cu peripetii din 2006, Ionescu nu mai calatoreste cu avionul, asa ca la road-show Laurentiu Ciocarlan, directorul Departamentului de Investment Banking al RC&I, a fost cel care a acompaniat conducerea Transgaz.

    O femeie intre barbati
    Pana la noile listari, presedintele RC&I este zilnic prezenta si la sediul BVB, pentru ca, din februarie 2006, Dana-Mirela Ionescu face parte din Consiliul de Administratie al Bursei, iar in paralel este si membru in boardul Depozitarului Central, institutia care tine registrul actionarilor si efectueaza operatiunile post-tranzactionare de pe piata de capital. “Initial nu am vrut sa candidez pentru o pozitie in boardul BVB, pentru ca nu eram cunoscuta in piata si nu credeam ca voi fi votata. In plus, nu imi place sa vorbesc in public. Candidatura mea a venit mai mult in urma unui ordin de serviciu, din ratiuni legate de experienta mea internationala.” Singura femeie din boardul bursei aduce nu numai experienta de pe Wall Street, ci si putina varietate in peisajul dominat de costumele barbatesti.
    Este sau nu greu sa fii singura femeie din cei noua membri ai Consiliului de Administratie al BVB? Din moment ce pana acum nu a sesizat nicio dificultate, probabil ca nu sunt probleme in acest sens. “Singurul moment, amuzant de altfel, de care imi aduc aminte si in care a trebuit sa se ia in considerare faptul ca sunt femeie il reprezinta aniversarea de 125 de ani a Bursei, cand initial se hotarase ca toti membri boardului sa vina imbracati in frac.”

    Alergator de cursa lunga
    Programul zilnic de munca al presedintelui RC&I este, in medie, de aproape 15 ore, adica incepe la 8.30 dimineata si se incheie dupa 11 noaptea. Mai devreme de ora 21 nu ajunge niciodata seara acasa, iar in perioadele aglomerate, cum au fost cele din timpul listarii Transgaz, sta la birou si pana la 6 dimineata a doua zi (are un bun antrenament pentru asta).
    Prin urmare, in weekend recupereaza ceea ce nu reuseste sa faca in timpul saptamanii, prioritatea numarul unu fiind iesirile in aer liber. Ea este obisnuita din perioada in care a locuit la New York cu o viata foarte activa. Atunci, practica cu regularitate sporturi, de la jogging la fitness, tenis, baschet si chiar rafting.
    A participat chiar si la celebrul maraton al New Yorkului, a terminat cursa, dupa care a plecat direct la serviciu.
    Totusi, in ciuda faptului ca muncea chiar mai mult decat acum, gasea timpul, energia si oamenii pentru activitati de leisure.
    Singurul obicei la care nu a renuntat este schiul cu familia, in Austria. Motivul pentru care nu reuseste sa faca la fel de mult sport acum tine de stilul de viata din Bucuresti, axat mai putin pe activitati in aer liber, in comparatie cu cel din Big Apple.
    Deocamdata, insa, nu are timp nici macar sa se gandeasca la o modalitate de a se revansa fata de viata privata. Traieste in Bucuresti, coordoneaza cele mai spectaculoase listari pe piata de capital romaneasca si pastreaza in suflet nostalgia marii metropole americane.

    Cariera

    La 34 de ani, Dana-Mirela Ionescu are la activ experienta finantistilor de pe Wall Street si a celor mai importante IPO-uri locale din ultimii ani. Drumul Bucuresti-New York si retur i-a luat zece ani si a adus-o astazi in topul brokerilor din Romania.

    1992-1995 – Studenta la Academia de Studii Economice din Bucuresti, cu specializarea in Administrarea Afacerilor (programul Tempus).

    1995-1997 – S-a transferat la Georgetown University din Washington DC, unde a absolvit “Magna cum Laudae” cu dubla specializare: Finante si Afaceri Internationale. Tot atunci a luat primul contact cu money-managementul, prin stagiile practice de la General Electric, Washington Investment Corporation, Moors & Cabot, The Prudential Insurance Company of America.

    1997-2001 – Analist financiar la Goldman Sachs, Inc. New York, unde a lucrat cu 40 de companii din 15 industrii diferite pe partea de IPO-uri, achizitii, fuziuni, tracking stocks.

    2001-2003 – Ca asociat la Fondul de Investitii pe Pietele Emergente al Oaktree Capital Management LLC, New York, punctele culminante ale zilei erau ora 8 dimineata si 6 seara, cand primea portofoliul pentru analiza evolutiei inregistrate.

    din 2005 – Este presedinte si director general al Raiffeisen Capital & Investment, Bucuresti, compania de brokeraj care a reusit cele mai importante listari la Bursa de Valori Bucuresti.

    din februarie 2006 – Este si prima femeie din boardul BVB, desi candidatura a fost mai mult “un ordin de serviciu”.

    Afacerile anului 2007

    Alaturi de afacerea Rompetrol sau de lansarea sistemului de pensii private, listarea Transgaz (intermediata de RC&I) este, poate, cea mai mare afacere a anului trecut din Romania: cu o valoare a ofertei de circa 65 de milioane de euro, reprezentand 10% din capitalul companiei, Transgaz a reusit sa atraga subscrieri de 1,8 miliarde de euro de la peste 12.000 de investitori, din care 1,1 miliarde de euro au reprezentat bani ai investitorilor romani.

    Vanzarea pachetului de 75% din actiunile grupului Rompetrol l-a propulsat pe Dinu Patriciu in fruntea celor mai bogati romani (2,7 milioane de dolari a incasat omul de afaceri de la compania kazaha KazMunaiGaz).

    Lansarea sistemului de pensii private a fost un real succes doar pentru programul pensiilor obligatorii si mai putin in cazul celor facultative. Fondurile de pensii obligatorii vor manageria, in 2008, active de peste 300 de milioane de euro, cu trei milioane de clienti atrasi in primele patru luni de la lansare.

    Pasii unui Ipo (oferta publica initiala)

    audit al situatiilor financiare din ultimii ani
    evaluarea companiei
    road-show (prezentarea ofertei catre investitori)
    cresterea capitalului social si a pretului de vanzare al actiunilor
    redactarea prospectului (in cazul Transgaz, a avut aproape 400 de pagini) si depunerea spre avizare la Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare

  • Nu mai cumpara! Imprumuta!

    Hai sa recunoastem cu totii! Nimanui nu-i plac de fapt fractiile. Incepand cu scoala generala, atunci cand am facut pentru prima oara cunostinta cu numerele supraetajate, acestea n-au facut decat sa ne complice si mai mult viata. Cu toate acestea, de la inventarea conceptului de “proprietate fractionata” lumea nu a mai fost la fel.
    Si, cum traim intr-o lume tot mai obsedata de lux, doar o scanteie de geniu antreprenorial mai lipsea pentru a implementa acest concept si in fortificata industrie a luxului. Asa s-a ajuns la o cugetare de geniu: daca
    nu-ti poti permite, inchiriaza! Ca este vorba despre genti de zeci de mii de euro, de gradini de designer, de case de vacanta sau de avioane private – nici nu mai este important. Asta deoarece, din momentul in care a devenit acceptabil social sa “imprumuti” in loc sa detii, intreaga institutie a proprietatii a inceput sa se clatine din temelii, luand astfel nastere unul dintre cele mai puternice trenduri de astazi: “chiriasul de lux” sau “proprietatea pe actiuni”. Iar datorita acestui trend, de la accesorii la supermasini si case de vacanta, nimic nu pare a mai fi greu de obtinut in ziua de azi si tot mai multi consumatori prefera sa-si pastreze libertatea de a alege mereu ceva nou in locul unui certificat de proprietate.

    Geanta Cenusaresei
    Conform cercetarilor realizate de Saison Research Institute din Japonia, nu mai putin de 94,3 la suta dintre femeile japoneze intre 20 si 30 de ani detin produse sub marca Louis Vuitton si 92,2 la suta dintre ele detin macar un produs Gucci. Chair daca in Statele Unite si in Europa cifrele s-ar putea dovedi a fi ceva mai mici, sunt si aici milioane de consumatori care tanjesc dupa ultimul model de pantofi Loubotin sau de geanta Kate Spade, chiar daca nu-si pot permite sa plateasca intregul pret al acestora sau sa o poarte doar un singur sezon. Insa totul s-a schimbat atunci cand initiatorii unui oarecare website au inceput sa “imprumute” genti originale de designer membrilor sai. Visul oricarei femei de a schimba ultimul model de geanta Louis Vuitton cu o geanta Birkin de la o zi la alta si platind doar un abonament lunar intre 20 si 150 de dolari a devenit realitate odata cu lansarea comunitati online “Bag, Borrow or Steal”. Mecanismul de functionare al acesteia este de altfel foarte simplu. Clientii platesc un abonament lunar de la 20 de dolari pana la un abonament deluxe de 150 de dolari pe luna, care le da sansa de a imprumuta doua genti odata. Nu exista o limita de timp pentru perioada in care o membra poate pastra geanta aleasa, iar in momentul in care se simt pregatite pentru ceva nou, o pot returna si imprumuta alta. Iar pentru clientele care nu se mai pot desparti de geanta care le-a furat sufletul, proprietarii site-ului le pun la dispozitie alternativa cumpararii acesteia. Fashionistele din intreaga lume s-au indragostit imediat de aceasta initiativa, aducand companiei cu sediul in Seattle un venture capital de 8,5 milioane de dolari. Insa acesta nu a fost decat inceputul, deoarece expunerea de care a beneficiat aceasta companie a dat nastere unui val de initiative similare si a dat ocazia lumii intregi sa realizeze ca de fapt oamenilor le place sa imprumute.

    Ce masina conduc azi?
    Masinile au devenit intre timp noile genti in nou-nascuta industrie a imprumuturilor. Asta deoarece si barbatii au punctele lor sensibile si sunt la fel de nehotarati cand vine vorba despre care masina de lux le place mai mult, la fel cum femeile nu se pot hotari asupra unei singure genti. Vantage sau Spider? Pai amandoua, ar spune fondatorii ?curie25, primul club care promitea membrilor sai “proprietatea inteligenta a super?masi?nilor”, altfel spus dreptul de a conduce unele dintre cele mai scumpe masini din lume timp de 30 sau 40 de zile pe an. Com?pania se ocupa de toate costurile si bataile de cap asociate cu pro?prietatea unor asemenea masini, in timp ce membrii clubului scapa de orice grija referitoare la deprecierea valorii miodelului pe care il conduc, asigurare sau service. Asta in schimbul unei facturi care poate varia intre 4.500 (echivalent a 300 de puncte) si 7.950 de lire sterline (echivalent a 600 de puncte) pe an. Masinile clubului sunt impartite in trei categorii: F1, F2 si F3. Printre masinile F2 se numara Porsche Boxster S si TVR Sagaris, si o tura cu una dintre aceste masini intr-o zi de lucru din luna octombrie costa 8 puncte, in timp ce un weekend prelungit in august la volanul acestor masini ajunge la 85 de puncte. Grupa F1 include modelele Aston Martin Vantage si DB9, Bentley Con?tinental si Ferrari F430 Spider. De la transportul pe patru roti la cel inaripat n-a mai fost decat un pas si astfel s-au nascut si clu?bu?rile ce asigura proprietate fractionata pentru avioane private sau very light jets, astazi existand pe langa “dinozaurul” NetJets, cel mai mare operator din Europa de business si private jets, cel putin alte 6 companii care imprumuta din cand in cand cate un avion.

    …In gradina am o floare??!
    Cine altcineva decat olandezii ar putea sa ne tina lectii despre importanta florilor pentru a ne infrumuseta viata? Insa cum o gradina este o responsabilitate mare si un mare consumator de timp, compania olandeza Rent-a-Garden a gasit solutia perfecta pentru a asigura doritorilor o gradina instant, fie pentru propria lor placere, fie pentru a face vanzarea unei proprietati mai usoara. O poti inchiria! Pentru 300 de euro poti avea pentru 3 luni de zile o gradina conceputa de un designer si ingrijita de personalul companiei, pe care o poti schimba chiar sezonul viitor daca vrei.
    Insa doritorii mai pot inchiria multe alte lucruri daca a fi proprietari cu acte in regula li se pare prea impovarator. Ca, de exemplu, un animal de companie. Cei care iubesc cainii, insa sunt constienti ca agenda incarcata nu le permite sa aiba grija de ei full-time, se pot inscrie acum intr-un program de proprietate flexibila construit de compania Flexpetz. Lansata de cateva luni in Los Angeles si San Diego, compania le ofera consumatorilor ocazia de a avea un caine timp de cateva ore sau cateva zile pe saptamana. Numarul de membri este limitat si fiecare caine isi petrece timpul cu un numar mic de oameni. Taxa lunara de membru costa 40 de dolari, iar clientii isi pot alege si rezerva online cainele pe care il doresc.

    NOI IMPRUMUTAM

    Haine si accesorii:
    pentru genti printre cele mai cautate cluburi online sunt Be A Fashionista, From Bags to Riches sau Shoulder Candy. Bijuteriile sunt insa acum si mai cautate: Bag Borrow or Steal inchiriaza acum si bijuterii, competitorii sai fiind Borrowed Bling si RK Jewellery Hire. Si bineinteles ca poti imprumuta si rochia care se asorteaza la geanta: de la One Night Stand sau Estella?s Wardrobe sau chiar Salon Muare.

    Masini exclusiviste:
    cluburile care “imprumuta” masini scumpe apar mai repede decat modelele de Ferrari. De ce sa-ti cheltuiesti toti banii pe un Bentley atunci cand poti conduce un Ferrari, un Lamborghini si un Maybach? Mai multe au de spus Classic Car Club, P1 Club, LuxShare Auto Club, Club Sportiva, Van Horrsen Group, ecurie 25, Oversteer Spain sau Ascari.

    Avioane:
    proprietatea fractionata a avioanelor private si very light jets-urilor o asigura cluburi ca: Airshare Elite, Club One Air, Jet-Alliance, OurPLANE, JetMatch sau JetSet.

    Definitie
    Proprietatea fractionata – un concept de achizitionare in grup a bunurilor si serviciilor de lux sub forma actiunilor sau a unitatilor de folosire. Actiunile sunt vandute proprietarilor individuali, acestia bucurandu-se in schimb de utilizarea pe o anumita perioada determinata de timp a unui prodius de lux. De obicei, o companie administreaza aceste bunuri in numele proprietarilor care platesc taxe anuale sau lunare de administrare si utilizare.

  • Cel mai tanar milionar

    Cum se poate ca la nici 30 de ani sa fii unul dintre cei mai bogati oameni de afaceri din Romania? “Iei decizii si iti asumi riscuri”, spune Sebastian Ghita, fondatorul grupului de firme Asesoft. Sau, dupa cum spun altii, participi la licitatii cu statul si te transformi din contribuabil in furnizor, iar statul devine din”autoritate” – client.

    Care este insa, “pretul” pe care trebuie sa il”platesti” pentru un astfel de client?”Daca te intalnesti cu un om si nu poti sa ti-l faci prieten, incearca macar sa nu ti-l faci dusman”, este cel mai important sfat pe care tanarul ploiestean l-a primit de la tatal sau. La 10 ani de la debutul sau in business, cel mai tanar milionar roman se lauda cu o baza relationala importanta, care l-a ajutat in parcursul sau si fara de care, poate, ca lucrurile ar fi stat altfel. Ce ar putea explica usurinta cu care Ghita isi face relatii este “carisma”. A stiut dintotdeauna ca trebuie sa te faci placut; ca odata ce ai castigat increderea partenerului de afaceri, businessul este ca si incheiat. “Incerc sa ma fac placut. Nu stiu cat de carismatic sunt; stiu insa ca politetea nu te costa nimic, dar cumpara totul.”

    Milionarul rebel
    Insa de cata politete trebuie sa dai dovada ca sa fii luat in seama de oameni de afaceri la varsta de doar 15 ani? Probabil de foarte multa, pentru ca antreprenorul precoce a avut primii clienti inca din clasa a 9-a. Atunci a facut si prima afacere ? producea carti de vizita pentru antreprenorii sau managerii din diverse companii din Ploiesti. In acest fel si-a facut primele “relatii importante”, care i-au schimbat definitiv traseul vietii. Sustine ca baza relationala si-a format-o singur; nu a avut parinti in pozitii importante sau rude care sa-i faca legatura cu”oameni cheie” si considera ca cel mai important lucru intr-o relatie este seriozitatea.

    “Relatiile intre oameni nu se fac tragand linie dupa fiecare etapa; relatiile intre oameni se fac avand incredere si investind foarte mult timp, rabdare si bunavointa. De-a lungul a 10 ani am cunoscut foarte multi oameni care astazi imi dau posibilitatea sa spun/admit ca am un bagaj relational extrem de util, de placut si de important pentru mine.”

    Pe langa afacerea cu carti de vizita, Ghita a mai facut bani din programe de informatica, din vanzarea de calculatoare, scrierea de software sau orice activitate”IT related”. El a fost cel care a scris un soft pentru automatizarea barajului de la Maneciu pe cand era inca in liceu. Ca elev i-a placut sa invete, mai ales informatica, la care era olimpic, dar i-a placut mai mult sa aiba initiativa. Asa ca in clasa a 10-a a renuntat la concursurile de informatica pentru ca ii afectau “procesul de productie”.

    Dupa terminarea liceului, Ghita a fost singurul dintre colegi care a ramas in Ploiesti. Atunci, la varsta de 18 ani, a pus bazele Asesoft. “Am inceput singur, pentru ca toti colegii cu care planuisem sa fac aceasta afacere si care acum sunt directori si actionari in grupul de firme Asesoft au plecat la facultate sa isi bucure mamicile. Numai eu am fost ‘derbedeu’ si am ramas in Ploiesti.” Ghita pune cresterea rapida a companiei pe seama perioadei propice dezvoltarii businessurilor.

    Dar de unde stia un tanar absolvent de liceu ca cei mai multi bani se fac din afaceri cu statul? Cine i-a vandut pontul? Seful Asesoft sustine: “Nimeni!”. Argumentul? Destul de sec pentru a fi considerat unic: “Legislatia Romaniei obliga orice institutie a statului sa faca anunturi publice in Monitorul Oficial si mai tarziu pe Sistemul Electronic de Achizitii Publice cu privire la licitatiile care au loc”. In plus, Ghita spune ca nu intelege de ce toata lumea pune sub semnul intrebarii si gaseste foarte dubios faptul ca lucreaza cu statul. “Cine sa faca afaceri cu statul roman? Nemtii? Eu m-am nascut aici, am crescut aici, am fost educat de familia mea, de statul roman… cine sa munceasca pentru el?” Si totusi, am putea sa ne gandim ca Sebastian Ghita a reusit sa fie unul dintre cei mai bogati”bugetari” dintre antreprenorii romani si chiar din istorie, avand un salariu mediu anual de 3,5 milioane de euro.

    Licitatie la majorat
    La 18 ani a inceput sa urmareasca atent anunturile de licitatii din Monitorul Oficial si se inscria la toate cele care erau pe domeniul lui. “Sigur ca la inceput mare parte dintre ele le pierdeam, dar dupa aceea, incet, incet am capatat experienta, am inceput sa intelegem ce isi doresc clientii de la noi – fie ei de stat sau privati – si am inceput sa castigam.”

    Prima licitatie (pentru furnizarea unor calculatoare) a castigat-o, in 1998, impotriva unei companii mari din Ploiesti care se numea Sprint Computers. Ironia sortii face ca la scurt timp dupa aceea, Sprint Computers sa dea faliment pentru ca nu a reusit sa faca fata cu bine perioadei in care rata inflatiei era foarte mare. “Noi eram mici si nu ne-a afectat foarte tare acea perioada.”

    Cu o afacere de pus pe picioare, tanarul antreprenor a trebuit sa fie altfel decat majoritatea oamenilor de varsta sa, mai matur si mai constient de viata sa. La 20 de ani nu se gandea la ce film sa se duca, nici in ce bar sa iasa cu prietenii, ci cum sa-si construiasca o cariera si o familie. Cele doua obiective au mers mana in mana, pentru ca actuala lui sotie a fost colega sa de banca si i-a fost alaturi inca de la inceputurile timide de antreprenor ale fondatorului Asesoft. “E drept, nu stii ce surprize iti rezerva viata. Uneori construiesti mai usor, alteori mai greu.”

    El a fost un norocos al sortii. Cert este ca a construit repede si profitabil. Dar considera ca a construit greu, daca privesti prin prisma cercului de prieteni si a familiei. “Dar daca te gandesti ca in jurul meu sunt firme, masini si bani, lucruri pe care eu le consider doar ‘lucruri’ si pe care altii le considera succes in viata, pot spune ca am ajuns foarte repede sau mai repede decat altii la aceste rezultate.”

    Cum se face atunci ca investeste in continuare, cautand cele mai profitabile domenii sau afaceri prin care sa-si mareasca averea? Cand vorbeste despre averea sa, subliniaza ca munca pe care o face ii place foarte mult, ca este ca un fel de distractie pentru el si ca daca nu ar fi fost asa, este convins ca nu ar fi reusit. “Pentru mine este un fel de amuzament. Nu fac asta ca sa strang mai multi sau mai putini bani. Spre exemplu, mi-a placut zona de la Tohani si am vrut sa investesc intr-o vie. De fapt am vrut sa creez ceva acolo si sunt sigur ca o sa produca o gramada de bani in viitor, iar ca valoare imobiliara afacerea este foarte mare.” Cu toate acestea, tanarul milionar sustine ca atunci cand a investit in domeniul viticol, a facut-o doar ca sa nu dispara o vie care i-a starnit sentimente placute, nu ca s-ar fi gandit la profit.

    Usi deschise
    In 2005, Sebastian Ghita cumpara un pachet de 32% din actiunile Domeniilor Tohani, pentru ca la sfarsitul anului 2006 sa-si vanda participatiile pentru “cateva milioane de euro”, alegand sa porneasca pe cont propriu in industria viticola. Astfel, impreuna cu alti doi investitori, a format o noua companie, Podgoriile Tohani, cu acelasi obiect de activitate, cumparand 265 de hectare de vita-de-vie in judetul Prahova.

    Ca si cum nu ar vrea sa piarda niciun minut din viata (si cu atat mai putin bani), milionarul din Ploiesti investeste in domeniul care aduce cele mai mari randamente in acest moment – domeniul imobiliar. Acesta va investi 100 de milioane de euro intr-un bloc de birouri si cladiri rezidentiale in Ploiesti. De unde vin toti acesti bani? Din credite bancare, in proportie de 90%, restul fiind din fonduri proprii. Prima investitie imobiliara consta intr-un bloc de apartamente pentru angajatii din Asesoft. “Vor exista niste avantaje materiale care sa-i stimuleze sa ramana alaturi de noi.”

    Constructia acestui bloc va incepe in primavara anului viitor si va avea apartamente de 3 si 4 camere, cu un cost de achizitie de aproximativ 800 euro/mp, la un cost de productie care se ridica la 400 euro/mp. Constructia va fi situata in zona centrala a orasului Ploiesti, pe unul dintre terenurile detinute de compania omului de afaceri ploiestean care estimeaza un termen de doi ani pentru recuperarea investitiei. Pe langa cele 100 de milioane de euro pentru investitiile imobiliare, Sebastian Ghita mai are nevoie de inca 100 pentru a cumpara 32,5% (detinute de Polish Enterprise Fund V si de Intel Capital) din actiunile Siveco, cel mai mare producator de software din Romania.

    Motivul este cat se poate de simplu: prin aceasta achizitie grupul Asesoft se va dezvolta la nivel de jucator regional si isi va consolida pozitia de grup tehnologic pe piata de IT. “Din pacate, actionarii lor (ai Siveco – n.r) au luat decizia de a vinde toti impreuna, actiuni care se ridica la valoarea de 100 de milioane de dolari. Deci daca nu gasesc acesti bani, nu-mi voi putea vedea realizat planul.” Cel mai probabil, seful Asesoft va apela tot la credite bancare. Bancile cu care tanarul antreprenor lucreaza sunt City Bank, ABN Amro, BCR, BRD si Millenium Bank, iar pe partea de private banking lucreaza cu Dan Sandu, director general adjunct al Millenium BCP Bank.

    Cand vine vorba de suma pe care bancherul sau privat o administreaza, Sebastian Ghita evita raspunsul si spune doar ca daca poti sa-ti numeri banii, inseamna ca nu esti suficient de bogat. Si oricata avere ar avea pe hartie, tot banii cash ii dau un anumit sentiment de putere, de aceea niciodata nu umbla fara bani lichizi la el.

    “Sunt unul dintre oamenii care apreciaza puterea pe care ti-o da o anumita rezerva de bani cash si consider ca echilibrul si viteza cu care se misca grupul Asesoft se datoreaza acestei capabilitati de acces rapid la lichiditati. Suntem totusi un grup care in curand va face 200 de milioane de euro pe an si pentru o astfel de cifra de afaceri iti trebuie o rezerva de bani. Iar eu sunt de acord cu ce a spus odata Ion Tiriac (unul din oamenii pe care ii admir cel mai mult in mediul de business): ?nu este important cati bani cash ai, ci la cati bani poti sa ai acces?.” El este convins ca poate mobiliza zeci de milioane fara probleme, intr-un timp foarte scurt, avand usa deschisa la banci, parteneri de afaceri si alte institutii financiare.

    Cosul de 3 puncte
    Desi este un investitor activ si se caracterizeaza ca fiind un om de afaceri care are capacitatea de a lua decizii si de a-si asuma riscuri fondatorul Asesoft spune ca niciodata nu ar investi pe Bursa. “Romania ofera investitorilor si antreprenorilor foarte multe posibilitati de businessuri serioase si cu randamente foarte mari. De ce sa ma duc la bursa si sa castig sau sa pierd 1%, 5%, 7%, cand pot sa investesc 10 milioane de euro in imobiliare si sa castig intr-un an 20 de milioane de euro?”

    Un castig si mai mare ar veni daca ar vinde Asesoft, dar deocamdata nu ia in calcul aceasta idee. A avut oferte, dar spune ca este un independent, iar Asesoftul poate ca va accepta candva investitori sau va fi listata la bursa, in niciun caz nu va fi vanduta.
    “N-are bani nici imparatul ca sa cumpere baiatul…
    Nu suntem de vanzare, nu ne preocupa acest lucru. Sunt prea tanar si nelinistit ca sa vand. Vreau sa ma mai distrez o vreme.”

    Ce si-ar mai putea dori un tanar de 29 de ani cu 35 de milioane de euro in cont? Un raspuns simplu pe care l-ar da orice om “normal” ar fi “nimic”. Insa omul de afaceri nu se multumeste cu stadiul la care a ajuns si spune ca are multe idei “destepte” care asteapta sa fie aplicate: servicii de informatizare a administratiei publice, servicii publice pentru cetateni, outsourcing pentru companii. Intr-un domeniu in care concurenta este acerba, Sebastian Ghita isi doreste sa ajunga cel mai bun. Si, cum orice competitie se desfasoara pe mai multe terenuri, Sebastian Ghita vrea sa fie lider si in baschet, cu echipa sa, CSU Asesoft. Lider am spus? Atunci lider sa fie – si nu numai in Romania, ci in intreaga Europa.

    Visul lui este o echipa de baschet mai mare care sa joace in Euro Liga, dar este constient ca pana acolo campioana Romaniei la baschet masculin mai are de parcurs un drum lung. Pasiunea pentru baschet o are din clasa a 6-a. Atunci s-a mutat la Liceul Caragiale din Ploiesti, unde sportul principal era baschetul. A prins gustul acestui sport si de atunci nu s-a mai rupt de aceasta activitate.

    In timpul liber mai joaca si fotbal, dar doar daca nu are de ales si toti prietenii lui aleg aceasta activitate. De altfel, fotbalul i se pare un joc prea simplu, si ramane fanul sportului cu “cos”. A fost o vreme in care era fan Serbia Buducnost, dar acum nu mai este o echipa asa de mare si s-a orientat catre Partizan Belgrad.”Imi place foarte mult aceasta echipa, la fel si Steaua Rosie Belgrad. Oricum, baschetul pe care il admir cel mai mult este baschetul ex-iugoslav. Este si modelul care ne-a inspirat pe noi (CSU Asesoft – n.r). In general cei mai multi jucatori care au venit la noi au fost sarbi si ei reprezinta o natie de la care, din anumite puncte de vedere, putem lua exemplu. Sunt niste oameni foarte puternici si foarte determinati in ceea ce fac.”

    Conducator de stat?
    Visul oricarui om este sa aiba atat de multi bani incat sa-si permita luxul de a nu mai munci deloc. Antreprenorul din Ploiesti are acesti bani, dar nu si acest vis. Nu se vede nici la 50 de ani retras pe o insula, sub un palmier si band cocteiluri din cele mai exotice. Nu ar rezista mai mult de 3 zile supus la acest tratament “dureros”. Si nici nu este genul care sa calatoreasca in cele mai indepartate tinuturi. A fost si nu se va mai duce vreodata pe vreo insula. “Sunt minunate, dar sunt departe rau. Calatoresc atat timp cat destinatia este aproape.” Nu stie ce va face la 50 de ani, dar stie ca va fi tot un conducator, asa cum este acum si asa cum si-a dorit de mic.

    “Eram la scoala si un profesor m-a ridicat in picioare si m-a intrebat ce vreau sa ma fac cand voi fi mare. Eu am spus atunci ca vreau sa fiu director. Si m-am facut. Peste 30 de ani voi fi tot un conducator. Vom vedea de care.” Poate un conducator de stat, ca tot a activat in politica atata vreme, migrand de la un partid la altul in momente strategice (cand treceau la guvernare). “Nu cred ca poate fi o dorinta pe care s-o exprimi asa.” Ceea ce nu exclude faptul ca s-a gandit la asta si ca isi va exprima intentia daca si cand va fi cazul. Pana atunci, este sigur ca va activa in management. “Poate sa fie management social, caritabil sau sportiv, dar trebuie sa fie un lucru care sa implice ceea ce mi-a dat Dumnezeu – abilitatea de a lua decizii si de a-mi asuma riscuri.”

    Ce face la birou

    Isi imparte cartile de vizita in”maligne” si”benigne”.
    Are o cana, pe care o tine la birou, inscriptionata cu mesajul”THE BOSS”.
    Petrece foarte putin timp la birou si spune ca rolul sau in companie este acela de”facilitator de relatii”. A ajuns la stadiul in care munca sa este de a forma relatii pentru directorii din Asesoft.
    Nu s-ar muta niciodata in Bucuresti, desi are in plan de a investi in Capitala in domeniul imobiliar. In Ploiesti se simte”acasa”, iar acolo are familia si toti prietenii lui, de care nu s-ar putea detasa vreodata.”Nu vad de ce m-as rupe de toate acestea pentru a sta doua ore pe zi in intersectie la Aviatorilor.”
    Sotia sa conduce doua saloane de infrumusetare, dar simte ca aceasta activitate nu i se potriveste si vrea sa faca ceva mai”academic”.
    >> Sotia sa a lucrat cu el in companie, dar s-a plictisit. In plus, Sebastian Ghita considera ca nu este foarte indicat sa amesteci lucrurile.”Sa vada ce salariu am?”, glumeste omul de afaceri.
    Restaurantul lui preferat este Viena Caf? din Ploiesti, unde are si cartierul general echipa sa de baschet.
    Nu ar investi intr-un restaurant, desi s-a gandit de vreo doua ori la aceasta idee, pentru ca stie ca nu le poate face bine pe toate. In plus, are prieteni care au restaurant si crede ca nu ar mai avea rost sa mai faca si el unul.
    Este viitor tatic. Isi doreste un copil zglobiu, un interesat, un preocupat de viitorul sau, pentru ca altfel ar trebui sa fie foarte atent la el si la educatia lui. Oricum il va sustine in orice va dori sa faca, asa cum s-a intamplat si in cazul lui.
    Casa sa, care inca nu este terminata, se intinde pe o suprafata de aproximativ 1.000 de metri patrati si va valora in jur de 2 milioane de euro.

    Realizare vs. esec

    Fondatorul Asesoft considera ca cea mai mare realizare a sa pe plan profesional este faptul ca grupul Asesoft are in conducere 20 de executivi sub 30 de ani.”Nu stiu ce companie se mai poate lauda cu acest lucru. Eu nu cunosc niciuna in Romania.” Cea mai mare greseala pe care a facut-o de cand a intrat in mediul de afaceri a fost sa respecte principiul conform caruia trebuie sa ai relatii bune cu toata lumea. La un moment dat, a fost foarte orgolios, i-a devenit antipatic lui Liviu Luca, liderul sindicatului de la Petrom, si a pierdut serios la capitolul imagine.

    ASESOFT
    Asesoft are o cifra de afaceri de peste 110 milioane de euro in 2007 si estimarile indica peste 150 de milioane de euro in 2008. Grupul Asesoft incorporeaza sase companii – in domeniul serviciilor IT, integrare de sisteme audio-video, automatizari, aplicatii de business, e-government si webdesign si servicii de comunicatii. La acestea se mai adauga o companie de media si clubul de baschet CSU Asesoft. Profitul net, in anul 2006, al Asesoft Distribution, divizie a Grupului Asesoft, a fost de 3,3 milioane de euro la afaceri de 59,5 milioane de euro. Distribuitorul de produse IT al Asesoft a inregistrat o crestere de 65% a veniturilor din primele noua luni ale anului, obtinute din vanzarea de hard discuri Western Digital.

  • Cea mai scumpa masina de serie din lume

    Deja anuntata ca intrata in productie, masina americana DiMora Natalia SLS 2 va ridica stacheta foarte sus pe piata celor mai scumpe si mai puternice limuzine sportive din lume.
    La inceputul lui 2009. In Beverly Hills, in toata America si, promisiunea constructorului, in Europa, ca urmare a cresterii apetitului pentru super-lux pe batranul continent. Cat va costa bolidul? Aproximativ doua milioane de dolari.

    De la “infinit” la “plus infinit”
    De multe ori ne intrebam unde poate ajunge tehnologia sau luxul atunci cand vorbim despre masini. Cert este ca de fiecare data cand un constructor prezinta o masina de neimaginat pana atunci, un altul “ii ia fata” cu un model si mai luxos, si mai rapid, si mai avansat tehnologic.
    Este deci greu de spus unde se va ajunge. E clar ca totusi, pana in 2009, Bugatti va ramane cea mai scumpa si mai puternica masina de serie din lume, dar zilele de suprematie ii sunt numarate. Noul etalon pentru cel mai performant produs al industriei auto pare a fi, deja, DiMora Natalia SLS 2. Sa nu facem vreo confuzie. Vorbim despre masini construite in serie, pentru ca in lume sunt deja “piese” mai scumpe decat cele doua, dar acelea sunt masini de colectie. Ele nu au 1.200 de cai putere sau motor de 14 litri cu 16 cilindri in V. Nici sasiul nu este construit din materiale folosite de NASA in industria aerospatiala. Natalia insa le are pe toate. Ea mai are si 50 de computere ce se ocupa de buna functionare a masinii. Pentru ca are si functii de limuzina, fiecare fotoliu al masinii este independent si se poate roti sau inclina dupa bunul plac. Depinde in ce pozitie vreti sa stati pentru masaj.
    Alfred DiMora isi va vopsi bijuteria intr-o vopsea revolutionara ce-si schimba culoarea in functie de vremea de afara: o zi insorita transforma limuzina intr-un alb perlat stralucitor, ce respinge cu nonsalanta fiecare raza a soarelui, iar o eventuala rupere de nori va schimba masina in “tinuta de seara”: negru sau bleumarin, depinde de costumul sau rochia pasagerului. Ati auzit bine, este o masina ce vrea sa atraga si cele mai puternice femei din lume, nu numai pe barbatii de langa ele. Dovada clara: o poseta (dotare optionala), ce se asorteaza perfect la masina poate costa 12.000 de dolari. Un chilipir.
    Natalia va fi lansata in 2009, in Beverly Hills, dar pana atunci clientii vor putea urmari tot procesul de constructie al masinii printr-un sistem sofisticat de camere web. Si veti avea ce vedea, pentru ca masina va fi asamblata in totalitate manual.
    “Lansarea acestei masini reprezinta cel mai bun exemplu pentru ce inseamna viitor”, spune John Greenwood, fondatorul Proxy Partners, unul dintre principalii sponsori ai proiectului. “Astazi, daca vrei sa convingi eventualii clienti sa-ti cumpere produsul, trebuie sa te gandesti la idei imense, globale si, cel mai important, noi-noute. Pe langa asta iti trebuie si un marketing de exceptie.”
    Exact asta a facut si DiMora. Construieste cea mai rapida si mai scumpa masina din lume si isi promoveaza creatia printr-o campanie de marketing nemaiintalnita. Masina se va “naste” in direct, prin intermediul unor transmisii live pe Internet. Oamenii pot vedea cum lucreaza designerii masinii, toate testele efectuate, inclusiv cele de siguranta in caz de impact.
    Natalia si sponsorii sai vor promova si o expozitie de doi ani la Voyager, cel mai mare targ auto ce va fi deschis la Las Vegas, in 2008. Tot prin contractele de sponsorizare este garantat un concurs la nivel global, unde castigatorul poate pleca cu premiul cel mare, Natalia SLS 2. Promovarea in sine va fi un eveniment fara precedent.
    Alfred DiMora, fondatorul companiei din Palm Spings, este deja un specialist in constructia de masini super-luxoase, dar cunoscute deocamdata numai in Statele Unite: Clenet si Sceptre.

    Specificatii tehnice

    Motor V16 ce dezvolta 1.200 cp

    masina poate decupla cilindrii considerati de prisos, pentru a reduce puterea sau consumul

    senzori ce monitorizeaza pulsul, presiunea si respiratia conducatorului auto

    schimba luminozitatea din habitaclu sau volumul sistemului audio sau converseaza cu soferul ca sa nu adoarma

    in interior este dotata cu un mini-bar ticsit cu sticle de vin sau Sampanie ce se deschid singure

    scrumierele sunt incrustate cu cristale Waterford

  • Mai am putin pana la 1 miliard

    Unii lideri sunt nascuti, in timp ce altii sunt facuti. George Copos (54 de ani) este, probabil, putin din ambele. In dimineata interviului, un personaj nu foarte inalt, cu servieta in mana dreapta si haina unui costum impecabil pliata pe mana stanga, calca cu pasi apasati prin holul lung cu colonade al ANA Holding. Ne intampina cu un glumet “nu dormiti la ora asta?”, stiind ca a intarziat o jumatate de ora, si trece grabit spre biroul cu usi masive din lemn, inchise ermetic.
    Cu Copos poti vorbi ore in sir si sa nu afli nimic. Livreaza “la pachet” povestea celor 700 de dolari cu care si-a inceput primele afaceri, asezonata cu proiectele de viitor care includ o listare la bursa, cu anuntul ca Rapid, clubul de fotbal pe care il finanteaza, nu este de vanzare, dar si cu speranta ca Alexandra, fiica sa, se va intoarce de la studii din strainatate si va lua in maini fraiele grupului. Dincolo de obisnuitele declaratii ale fostului vicepremier al Romaniei, avem de-a face cu un om extrem de incapatanat, care conduce un grup de companii ce valoreaza, in momentul de fata, peste 400 de milioane de dolari. Extrem de scrupulos in contracte, se spune ca nimeni nu a castigat vreodata mai mult decat Copos dintr-o afacere, iar pe de alta parte, este omul care isi plateste intotdeauna datoriile, mai ales cele la banci.
    Este actionar majoritar la ANA Holding si colectionar de arta romaneasca. Mai nou, propozitia pe care o predica neincetat presei spune ca este jucator la Bursa. Dar oare joaca? Cine il stie bine stie ca el nu pierde nimic. I se aroga o avere personala impresionanta, dar Copos nu lanseaza cifre exacte. Cand va atinge miliardul de euro? Copos propune un calcul simplu – “in zece ani s-au realizat primele 200 de milioane. In cinci ani s-au realizat urmatoarele 200. In doi ani s-au realizat urmatoarele 100”. Daca pastram ritmul mediu de crestere si tinem cont si de capacitatea de accelerare a grupului, in trei ani grupul sau va valora aproape 1 miliard de euro.

    Pasiunea costa scump
    ANA Holding, umbrela sub care sunt adunate toate afacerile desfasurate de el, inseamna operatiunile hoteliere, Ana Hotels, cea mai mare fabrica de motoare electrice din tara – Ana Imep, Ana Pan, care activeaza in domeniul panificatiei, Ana Electronic – businessul cu electronice care i-a adus gloria in anii ’90, Ana Teleferic, care administreaza partiile de schi din Brasov, dar si o companie de transporturi, Ana Trans. Doua pete de culoare stau in portofoliul holding-ului – FC Rapid si Ana Yacht, care dezvaluie putin din pasiunile proprietarului: cea pentru fotbal si cea pentru navigatie.
    Pata visinie ii scoate la iveala si prima vulnerabilitate. De nenumarate ori a anuntat ca vrea sa vanda clubul de fotbal si de tot atatea ori a retractat. “O mare iubire nu este de vanzare, chiar daca nu-mi aduce niciun beneficiu financiar.” Sa nu fi castigat Copos nimic din fotbal? Nu toata lumea il crede, mai ales ca este omul de afaceri care a avut mereu de castigat, in orice domeniu.
    Cea mai recenta mutare dezvaluita de Copos include listarea la bursa a clubului, o premiera pentru fotbalul romanesc, dar si o buna ocazie de a strange banii atat de necesari viitoarelor investitii. “Uitati – spune omul de afaceri, deschizand un dosar cu contul de profit si pierdere al Rapidului, plin de adnotari pe margine – pierdere neta de aproape 4 milioane de euro.” Chiar si asa, jucatorii feroviari nu vor fi platiti niciodata sub forma de donatii, dupa modelul altor cluburi, ci vor continua sa aiba alocata cea mai mare suma importanta din P&L.
    Nu se sfieste sa admita ca e supus greselii: ca a intrat in politica, ca nu a inchis Ana Electronic cand a intrat in declin sau ca nu a vandut Ana Imep grupului Emerson, cand a avut pe masa o oferta de peste 60 de milioane de dolari. Acum, Ana Imep aduce pentru Copos o cifra de afaceri de peste 70 de milioane de euro anual, in conditiile in care a fost achizitionata de la stat, in 1996, cu suma de 45 de miliarde de lei (15 milioane de euro la momentul respectiv), si 95% din productia de motoare electrice este destinata exportului.

    Numele nu conteaza
    Copos vrea sa lase impresia de nationalist convins si se declara un adept al teoriei lui Keynes. “Am vrut intotdeauna sa creez valoarea adaugata si locuri de munca”, spune el. Recunoaste ca Gigi Becali, patronul Stelei, a fost “mai inteligent” si a cumparat pamanturi, o reteta simplista dar foarte profitabila, si ca ar fi fost mai profitabil sa faca afaceri pe persoana fizica, fara sa plateasca salarii si impozite la stat. Din aceasta cauza, a avut de pierdut atat pe plan financiar, cat si pe plan personal. Ar fi putut si sa urmeze modelul american de business, sa isi marketeze numele si sa faca din Copos un brand cu o notorietate inzecit mai mare decat cea din prezent.
    “Recunosc ca nu m-am gandit niciodata sa fac din Copos un brand, sau sa-mi numesc afacerile asa. Oricum, ‘ANA’ mi se pare un nume mult mai frumos si mai inspirat.” (Copos repeta povestea brandului de inspiratie folclorica si legatura pe care a facut-o intotdeauna intre spiritul de sacrificiu al sotiei lui Manole, Ana, si spiritul civic al companiilor sale.) Spune ca nu a vrut sa faca istorie cu numele pe care il poarta, cum a fost cazul Merill Lynch sau, mai aproape, Tiriac. Fostul tenismen roman a riscat si s-a dovedit foarte inspirat cand si-a legat numele de toate afacerile pe care le-a dezvoltat. E drept, acesta avea deja un brand personal foarte puternic, iar proiectele de care si-a legat numele au beneficiat de pe urma asocierii. Copos insa nu a vrut sa joace cartea vanitatii.
    “Am proiecte imobiliare de 200 de milioane de euro. Voi construi cel mai inalt turn de afaceri din Romania si se va numi Ana Tower, nu Copos Tower”, spune el. Greu de spus, totusi, daca Copos Holding i-ar fi construit proprietarului o notorietate mai mare decat prezenta in tribuna oficiala din Giulesti sau cea din Palatul Victoria, pe vremea cand era vicepremier in Guvernul Romaniei. In orice caz, spre politica arata cu degetul – o greseala ireparabila, dar din care are multe de invatat. Atunci, de ce a facut pasul? Raspunde cu un oftat: “a fost greseala vietii mele ca am amestecat afacerile cu politica, dar sper sa se termine totul (cariera politica – n.r.) cat mai repede.”

    Cei trei “L”
    La capitolul pierderi si greseli, Copos nu se sfieste sa vorbeasca si pare impacat cu sine. Mai ales ca are planuri mari pentru viitor, din care vrea sa scoata, bineinteles, castiguri mari. “Cea mai profitabila investitie a mea vor fi imobiliarele, veti vedea in anii urmatori, pentru ca eu am cumparat mult teren bun, pastrand, totusi, un low profile. Am in minte mereu cei trei ‘L’ esentiali in imobiliare – Location, Location, Location.”
    O alta suma mare de bani va obtine nu numai din real estate, ci si in momentul cand isi va lista holdingul la bursa (sub simbolul ANA, evident), asta daca se va hotari, intr-un final, sa imparta societatea cu actionarii, sa nu mai fie un one-man-show si sa continue sa delege. Asa ajunge Copos sa accepte, tacit, perceptia oamenilor din jur despre el. Desi e un capitalist convins, a inceput totusi in afaceri cu diurnele pe care le primea ca seful studentilor comunisti din Romania, pentru deplasarile in strainatate, inainte de ’89. Stie ca oamenii de business nu vor sa faca afaceri cu el, dar ii tine aproape cu bani. “Sunt un tip foarte demanding si cer foarte multe de la oamenii din jurul meu. Cand am construit sediul ANA Holding paseam descult si cu ciocanul in mana pe holuri, ca sa observ orice neregularitate din pereti si din podea. Daca ceva nu corespundea cu proiectul, il spargeam pe loc. +sta este motivul pentru care constructorii isi pun mainile in cap cand aud de ANA. Totusi, pana la urma, banul vorbeste…”
    Una peste alta insa, daca socotesti deciziile bune sau rele, Copos stie prea bine cum sa iasa in avantaj. Dupa afacerile cu cofetarii, ce i-au adus capital pentru urmatoarele investitii, Copos a inceput sa hraneasca alt gen de “foame” a romanilor. Cea de electrocasnice. Ana Electronic a patruns, in 1992, pe o piata pustie cu o cerere imensa. “Toata lumea voia un televizor sau un video, fiecare avea cativa bani pusi deoparte, problema era ca nu aveau de unde sa le cumpere.” Copos a satisfacut acea cerere si succesul a fost imediat.

    Primul milion
    Daca toti oamenii de afaceri spun ca primul milion de dolari a fost drumul cel mai anevoios, pentru Copos primul milion a venit cat se poate de repede si nu sunt prea multe de povestit pe aceasta tema: “primul milion de dolari l-am facut cu Ana Electronic”. Problema insa a venit in timp ce facea acesti bani. S-a lovit exact de aceeasi nevoie a populatiei care voia sa cumpere ceva, dar nu avea ce si de unde. In 1996, Copos avea deja un important capital in moneda nationala, neconvertibila la acea vreme. “A trebuit sa iau o decizie: fie sa-i schimb in devize, pe piata neagra, fie sa investesc in active.” A investit tot, adica aproape 50 de milioane de dolari, in active. Suma este halucinanta pentru numai cinci-sase ani de activitate si este justificata numai prin natura pietei de atunci din Romania.
    De altfel, Copos recunoaste fara nicio problema ca a trait vremuri pline de oportunitati, cand banii se faceau foarte usor. “Multi oameni au acumulat averi peste noapte, dar le-au risipit la fel de usor. Eu am fost si sunt in continuare mult mai masurat si echilibrat cu cheltuielile.” Zgarcit, cum spun, mai simplu, dar la unison, apropiatii omului de afaceri – calculat, dupa cum se descrie el insusi, in diverse contexte. Diferente de nuanta, desigur.
    Recunoaste de pilda, ca din dragoste pentru arta, dar si pentru banii lui munciti, merge in atelierele pictorilor si se targuieste la centima pentru cate un tablou care ii place. “Cumpar tablourile direct de la pictori, daca acestia mai sunt printre noi. Imi place foarte mult sa negociez, sunt un bun negociator si trebuie sa fiu, pentru ca artistii se despart foarte greu de operele lor.”
    Dar IMEP a constituit numai 30 de procente din banii pe care Copos ii avea de investit. Cu restul a iesit la cumparaturi de hoteluri. Bradul, Sport si Poiana au incaput toate pe lista sa, iar investitiile din Poiana Brasov s-au tinut lant. Un nou holding, ANA Teleferic, a strans in administratie transportul pe cablu al schiorilor din Brasov si Poiana Brasov, precum si toate partiile de schi din statiune.

    Nu mi-e frica de bani
    Hotelurile din Bucuresti, Crowne Plaza si mai ales Hilton, sunt, si ele, foarte profitabile. Hotelul din Calea Victoriei a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de 20,2 milioane de euro si un profit net de 7,5 milioane de euro, pe fondul cresterii afluentei turismului de business.
    Totusi, afacerea cu care a facut istorie a fost vanzarea actiunilor MobiFon, pentru care a incasat mai mult de 50 de milioane de dolari. Este pentru prima oara cand Copos vorbeste despre suma care i-a intrat in conturi cand a vandut pachetul de actiuni de la Connex. A avut emotii? Au fost multi? Au fost putini? “Eu sunt mandru ca am fost singurul roman care si-a pastrat actiunile la MobiFon pana la cumpararea de catre Vodafone. Nu mi-a fost frica pentru bani, aveam cont la o banca cipriota si nu am simtit nevoia sa verific imediat daca au intrat.” El, recunoaste totusi ca a fost cea mai inspirata alegere cand a investit in telefonia mobila, care i-a adus si cea mai mare suma de bani pe care a primit-o “dintr-un foc” pana acum.

    A vanat oportunitati
    Copos vorbeste pe acelasi ton atat despre afacerile reusite, cat si despre cele mai putin reusite. El crede ca pe o astfel de piata cum era Romania nu aveai voie sa dai gres. “Investitiile mele au fost raspunsul dat oportunitatilor pe care mi le-a oferit piata in acel moment si am facut-o respectand un principiu strategic sintetizat cel mai bine in expresia ‘nu-ti pune toate ouale in acelasi cos’.”
    El si le-a pus in mai multe cosuri, numite si “holdinguri”, pe care le-a umplut cum a stiut mai bine. La ANA Hotels a continuat sa adauge hoteluri. De unele achizitii este multumit, de altele mai putin, dar nu regreta nimic. Nici macar despre investitiile de la Eforie Nord, unde a cumparat Hotelurile Astoria si Europa, de trei, respectiv patru stele, nu spune ca au fost gresite.
    Copos stie ca acum sunt in pierdere, dar crede ca va veni si vremea lor, odata cu finalizarea lucrarilor la A2, autostrada ce va iesi direct in Eforie Nord. O investitie strategica, dar si de suflet, a fost si Ana Yacht Club, prima marina privata din Romania, din aceeasi statiune. Hotelul Hilton din Bucuresti, cumparat in 2005, este cel mai profitabil dintre cele sapte locatii (7,5 milioane de dolari in 2006), deci poate sustine, fara mari probleme, pierderile hotelurilor de pe litoral.
    In aproape toate tranzactiile de mai sus, Copos a fost asistat de avocati in house ai grupului, dar si de singurul avocat din afara pe care l-a avut vreodata in preajma, dar caruia i-a fost fidel: Florea Gheorghe. Pe partea de taxe, exista intotdeauna avocatii de la compania de audit PricewaterhouseCoopers.
    Combativul Copos, despre care au curs rauri de cerneala cum ca ar face orice sa castige o competitie, povesteste, intr-adevar, cu nesat despre competitiile lui de fiecare zi.
    Neaga ca ar fi pornit motorul velierului ca sa castige regata de anul trecut, nu aduce vorba de Rapid daca a facut egal in ultimul meci, dar nu pierde ocazia de a-si anunta mandru cea mai recenta victorie: “Aseara am fost la tenis. Am jucat foarte bine, am dat patru asi!”.

       Ce nu se stie despre George Copos

    Bancherul sau preferat este Patrick Gelin, presedintele si directorul general al BRD GSG, pentru ca “simte businessul”, dar si pentru ca i-a dat un credit de 30 de milioane de euro cu doua ore mai devreme decat alti bancheri din piata, cand a avut nevoie pentru achizitia hotelului Hilton;
    Nu are secretara, pentru ca nu are nevoie. Este “hands on” si nu crede ca altcineva poate face un lucru mai bine decat el;
    Face shopping exclusiv pe internet. Nu de pe Amazon sau eBay, ci direct de la marile firme, de unde cumpara totul, “de la costum la underwear”;
    Are o obsesie pentru hainele albe, deci camasa lui va fi intotdeauna alba;
    Isi bea cafeaua de dimineata cu miere;
    Are intotdeauna pe birou un exemplar din Financial Times, iar pe holuri – editii din suplimentul de lux How to Spend It.

       Ce face Copos cu banii

    plateste 60.000 de euro pentru un tablou de Theodor Pallady, pictorul sau preferat
    ii da 3.800 de dolari lunar fiicei sale, Alexandra, pentru ca ea sa poata face un master la Harvard
    da peste un milion de euro pentru propriul velier, gazduit in portul Belona din Eforie
    poarta intotdeauna costume Hugo Boss, desi glumeste ca incurajeaza productia autohtona si se imbraca de la Apaca

    ATI MERGE PE O INSULA PUSTIE?
    Nu, pentru ca sunt dependent de munca. Ce sa fac pe o insula pustie? Poate sa ridic un hotel sau un club de iahting sau o societate de investitii imobliliare.

    CAND VA RETRAGETI?
    In cativa ani. Cand Alexandra se va intoarce de la studii din SUA si va ocupa biroul alaturat, pregatita sa conduca holdingul.

    CE VETI FACE ATUNCI?
    Time out. Abia astept sa plec pe mare in croaziera. Vreau sa navighez cu velierul prin Bosfor, Dardanele si Corint. Si o sa scriu o carte.

    ANA Holding

    ANA Pan, fosta Ana CO, prima cofetarie deschisa de Copos;
    ANA IMEP, fabrica de motoare electrice de la Pitesti, ce ruleaza anual o cifra de afaceri de peste 70 de milioane de euro; Copos a platit pentru fosta companie de stat, in 1996, 45 de miliarde de lei (atunci, 15 mil. euro);
    ANA MEP Sov (sectie de productie si proiectare SDV-uri) si ANA TRANS International au luat nastere prin externalizarea activitatilor ANA IMEP;
    ANA Hotels, ce cuprinde sapte hoteluri: Crowne Plaza Bucuresti si AthŽnŽe Palace Hilton Bucuresti, ambele de cinci stele; hotelurile Astoria si Europa, de trei, respectiv patru stele, si Centrul Ana Aslan HEALTH & SPA, toate la Eforie Nord; el detine alte trei hoteluri in Poiana Brasov: Bradul, Sport si Poiana, toate de trei stele.
    ANA Teleferic administreaza partiile din Poiana si transportul pe cablu din Brasov si Poiana Brasov;
    ANA Yacht Club, prima marina privata din Romania;
    FC Rapid;
    ANA Foundation, asociatie caritabila al carei presedinte este sotia sa, Cristiana Copos;
    ANA Electronic

    Pe cine admira Copos in business

    Sorin Creteanu, actionarul majoritar al constructorului Comnord Bucuresti, a devenit unul dintre cei mai bogati investitori de pe Bursa, dupa ce valoarea companiei controlate de el a crescut pana la 320 mil. euro, anul acesta

    Jack Welch – fostul presedinte celebru al General Electric – cand s-a retras, a primit un salariu compensatoriu record de 8 milioane de dolari, anual. In 1999, revista Fortune l-a desemnat “Managerul secolului”

    Radu Enache, proprietarul Continental – activeaza pe piata hoteliera si considera ca turismul este o investitie aristocratica, din care banii investiti produc randamente semnificative in perioade mari de timp

    Directorii Ana Holding – Gheorghe Badescu, directorul general al Ana Imep – producatorul de motoare electrice Ana Imep Pitesti bugetase pentru 2007 o cifra de afaceri de 70 de milioane de euro

    Bill Gates – este cofondatorul Microsoft si unul dintre cei mai bogati oameni din lume, cu o avere personala estimata la peste 56 de miliarde de dolari

    Raul Doicescu – este presedintele firmei de constructii BogArt, unul dintre cei mai discreti oameni de afaceri, dar extrem de influent
     

  • Romania, mai aproape de boom-ul low-cost

    Operatorul low-cost Wizz Air a anuntat ca va lansa doua curse noi, catre Londra si Dortmund, ambele cu plecare din Targu-Mures. Cursele vor avea o frecventa de 3 zboruri pe saptamana, iar biletele se pot rezerva contra sumei de minimum 28 de euro, cu toate taxele incluse. Wizz Air zboara deja din Targu-Mures spre Budapesta, Roma si Barcelona. La inceputul anului 2008 compania aeriana va lansa si doua curse cu plecare din Bucuresti catre Parma si Venetia si planifica sa isi creasca numarul de curse pe celelalte rute operate din Romania.
    Estimarile Wizz Air indica in Romania un trafic de 500.000 de persoane in anul fiscal 2007 si tind catre 1 milion de pasageri in 2008. Potentialul urias de crestere pe care il are piata zborurilor low-cost face multe dintre companiile care activeaza in acest sector sa isi intensifice prezenta in Romania. Compania aeriana easyJet, liderul pietei europene de low-cost, estimeaza ca va transporta 255.000 de pasageri in primul an de prezenta pe piata locala. Traficul total low-cost este estimat in acest an la aproape doua milioane de pasageri, ceea ce ar reprezenta o triplare comparativ cu nivelul din 2006. Pe piata aeriana low-cost mai opereaza Blue-Air, Sky Europe, MyAir, Wizz Air, Germanwings, divizia low-cost a Lufthansa, precum si compania spaniola Clickair. Blue-Air este liderul pietei low-cost din Romania si a transportat anul trecut 443.500 de pasageri si estimeaza pentru 2007 circa 800.000 de pasageri. Romania ar putea experimenta boom-ul calatoriilor prin care au trecut si celelalte tari foste comuniste din Europa de Est si Centrala, ca Ungaria Polonia si statele baltice, atunci cand au aderat la Uniune, in 2004.

  • Cele mai profitabile

    Petrom ramane campioana in topul celor mai profitabile 20 de companii din Romania anului 2006, cu cei doi mari rivali din telefonia mobila, Orange si Vodafone, crescandu-si constant castigurile pentru a recupera distanta ce-i separa de prima treapta a podiumului.
    La o cifra de afaceri totala de 15,7 miliarde de euro (cu 2,7 mld. mai mult decat in 2005), cele 20 de companii din top au realizat, in 2006, un profit de 2,9 miliarde de euro net, cu un miliard mai mult decat in 2005. Cifra totala din dreptul incasarilor reprezinta 16% din Produsul Intern Brut (PIB) al Romaniei.
    Petrom conduce detasat clasamentul, cu un castig net de 650 de milioane de euro, de doua ori mai mult decat ocupanta locului trei, compania britanica Vodafone, ce a castigat, in 2006, 325 mil. euro. Britanicii se tin aproape de rivalii de la Orange, locul secund in clasament, cu un profit net de peste 400 de milioane de euro.
    Cele mai mari grupuri bancare de pe piata ocupa locurile patru si cinci in top, cu un profit cumulat de 400,7 mil. euro, 214,6 mil. pentru BCR, respectiv 186,1 mil. euro in dreptul BRD-SocGen.
    Romgaz este singura companie detinuta de stat din top 5, cu un profit net de 132 de milioane de euro. Statul roman mai detine alte doua nume din top 20: Transelectrica si Transgaz, locurile 11, respectiv 13 in topul celor mai profitabile companii din economie.

  • Mortii vand mai bine

    Sa pui mana pe telefon si sa suni clientii pentru a le vinde un produs nu mai este de mult o tehnica de marketing viabila. Majoritatea corporatiilor puternice din pietele vestice au ajuns sa dezgroape mortii, la figurat, pentru a-si impune noile branduri sau pentru a le consolida pe cele vechi. Batalia pentru a folosi imaginea vedetelor care au trecut de mult in nefiinta este tot mai mare. Sa o vezi pe Audrey Hepburn facand reclama la colectiile Gap nu este un lucru nici tocmai nou si nici socant. Noutatea consta insa in faptul ca tot mai multe companii s-au specializat in managementul imaginii celebritatilor decedate si afacerea, desi de nisa, se dovedeste foarte profitabila.
    “Este un business urias, canalele de distributie sunt nenumarate si se pot face bani seriosi”, spune Ryan Schinman de la Platinum Rye Entertainment, o companie care reprezinta drepturile celebritatilor decedate in valtoarea multitudinii de campanii de marketing. Corbis, banca de imagini fondata de Bill Gates, a facut un pas important in aceasta directie in 2005, dupa ce a cumparat o companie din Beverly Hills care detinea drepturile de autor asupra imaginilor a 50 de personalitati. CMG Worldwide, o alta companie care invie imagini de mult apuse de dragul veniturilor din publicitate, detine in portofoliul sau “nume” precum Marylin Monroe, Babe Ruth sau Jean Harlow.
    Businessul este impulsionat si de marketarea personalitatilor care cad in afara luminii reflectoarelor, cum ar fi militanti pentru drepturile omului, politicieni si intelectuali.

  • Se va ieftini cel mai scump oras?

    Pretul caselor de lux din Londra, cel mai scump oras din lume la momentul actual, se va confrunta cu o incetinire a ritmului de crestere anul acesta. Un numar din ce in ce mai mare de proprietati sunt introduse pe o piata cu un numar tot mai mic de cumparatori.
    Estimarile privind rata de crestere a preturilor anul acesta se ridica la doar 20%, fata de o majorare cu 29% in 2006. Totusi, daca numarul de cumparatori de lux s-a micsorat cu 30% fata de luna martie, preturile caselor au continuat sa creasca, inregistrand un avans-record de 33% fata de anul precedent, primul de acest fel de dupa 1979.
    Previziunile de incetinire a cresterii vin pe fondul unei cresteri a preturilor de 18 luni cauzate de majorarea veniturilor brokerilor, executivilor si investitorilor bancari. Cererea a crescut atunci si pe seama influxului mare de oameni cu venituri mari de peste ocean, atrasi de renumele bun al pietei de real estate londoneze. Pretul mediu platit pentru o locuinta de lux in Londra se ridica la 9,85 milioane de dolari, iar pentru un apartament la 2,5 milioane de dolari. Costurile depasesc cu 5% pe cele din al doilea cel mai scump loc din lume, Monaco, cu 50% pe cele din New York si cu peste 100% pe cele din Tokio.

  • Asa mai stam de vorba

    Telefoanele mobile, organizatoarele de tip PDA sau automobilele sunt capabile sa execute diferite actiuni la o simpla comanda vocala a posesorului prin intermediul unei tehnologii de recunoastere vocala sau “voice recognition”, cum este recunoscuta pe plan international. Noutatea este ca, desi tehnologia a inceput sa fie incorporata in diverse echipamente electronice de cativa ani deja, spre deosebire de acea perioada, voice recognition este acum intr-un stadiu mult mai avansat si lasa loc de o dezvoltare mai ampla, putand fi incorporata in tot mai multe echipamente.

    Astfel, jucatorii deja consolidati in piata, precum si potentialele companii care ar putea intra pe acest segment, mizeaza pe oportunitatile oferite de piata pentru a putea obtine o cota cat mai ridicata din acest segment. Un exemplu al utilitatii tehnologiei de recunoastere vocala pare a fi, la o prima vedere, usurinta si rapiditatea cu care un utilizator poate “scrie” un mesaj sau un mail pe telefonul sau mobil.

    Pe de alta parte, tehnologia voice recognition poate insemna eliminarea necesitatii telecomenzilor sau butoanelor in plus ale diferitelor echipamente electronice si IT uzuale. Si, nu in ultimul rand, poate facilita mult condusul, mai ales avand in vedere ca atentia nu va fi distrasa pentru diferite actiuni, acestea fiind facute automat, in urma unei comenzi vocale.

    Ultrarapid
    La finalul anului trecut, specialistii din industria tehnologiei voice recognition s-au gandit sa supuna unei incercari simple utilitatea si functionalitatea tehnologiei. Astfel, au hotarat sa testeze rapiditatea cu care poate fi scris un mesaj scurt pe telefonul mobil, prin comanda vocala, comparativ cu scrisul obisnuit, prin intermediul tastelor celularului.

    Si pentru a putea exista un grad aproximativ egal de competitivitate, sistemul de recunoastere vocala ales de specialisti din portofoliul companiei Nuance Communications a fost pus la intrecere cu Ben Cook, un adolescent in varsta de 17 ani care anul trecut a castigat recordul mondial pentru rapiditatea cu care scrie un SMS.
    In ceea ce priveste fraza care trebuia scrisa pe telefonul mobil, specialistii au ales ceva mai elaborat – “Pestii piranhas din genele Serrasalmus si Pygocentrus sunt cei mai feroce pesti de apa dulce din intreaga lume. In realitate insa, acestia rareori ataca oameni”.

    In momentul in care s-a dat startul, Cook incepuse sa scrie nervos si cat mai rapid cu putinta textul dat, in timp ce un angajat al companiei Nuance dicta calm si rar acelasi text telefonului mobil. Rezultatul? Ben Cook a reusit sa tasteze intreaga fraza in 48 de secunde, in timp ce aplicatia software de recunoastere vocala Nuance Mobile Dictation a scris fraza, fara nicio eroare, in 16 secunde. “Nu inteleg cum faceti asta”, spunea Cook printre dinti in urma acestei incercari.

    Acum mergem pe strada…
    Cercetatorii de la DaimlerChrysler lucreaza la un sistem de navigatie care sa fie incorporat in masinile produse de companie si care sa poata fi operat cu ajutorul comenzilor vocale. Producatorul german a pornit de la premisa ca numai in Germania sunt peste 74.000 de orase si 970.000 de strazi si ca dintre acestea, majoritatea nu sunt corect diferentiate. Astfel, sistemele de navigare prin comanda vocala pot “interpreta” gresit uneori adresa la care trebuie sa directioneze soferul, motiv pentru care sistemul de navigare trebuie sa poata face diferenta intre “Berlin” si “Bellin” spre exemplu, care se pronunta aproape la fel.

    Astfel ca sistemul gandit de DaimlerChrysler va intreba care este numele celui mai apropiat oras sau rau in cazul in care are neclaritati vizavi de adresa unde trebuie sa ajunga soferul, mai ales avand in vedere ca se intampla ca doua localitati diferite sa poarte acelasi nume. Neustadt spre exemplu este numele a 29 de orase diferite din Germania, iar sistemul de navigare trebuie sa determine care anume este cel catre care ar trebui sa-si indrume utilizatorul, in functie de raspunsurile la aceste intrebari aditionale.

    Iar compania nu este singura care abordeaza metoda de navigare prin intermediul comenzilor vocale. Cel mai frecvent, posibilitatea de a cauta pe sistemul de navigare incorporat al automobilului o adresa prin comanda vocala este intalnita in cazul masinilor din gama de lux, adresate in principal corporatiilor si clientilor din mediul de business.

    Dublu in doi ani
    La nivel mondial, piata tehnologiei voice recognition a depasit anul trecut, pentru prima data, valoarea de un miliard de dolari (aproximativ 735.000 de euro). Cu alte cuvinte, piata s-a dublat comparativ cu anul 2004, iar explicatia analistilor si a specialistilor in domeniu este una singura, si a anume evolutia tehnologica tradusa printr-o putere de procesare mai mare, aplicatii software de recunoastere vocala mai performante si, de ce nu, microfoane mai puternice incorporate in echipamentele electronice.

    Piata este impartita in mai multe segmente, in functie de domeniul de aplicare a tehnologiei. Dintre acestea, cel mai important este segmentul tehnologiei voice recognition pentru serverele dintr-un call center spre exemplu, piata care s-a cifrat anul trecut la 600 de milioane de dolari (peste 440 de milioane de euro) si care se va dubla pana in 2009, conform analistilor companiei de cercetare a pietei Opus Research.

    In ceea ce priveste tehnologia de recunoastere vocala destinata telefoanelor mobile sau automobilelor, companiile din toata lumea care activeaza pe acest segment au generat anul trecut o piata de 125 de milioane de dolari (aproximativ 92 de milioane de euro), conform companiei de cercetare Datamonitor. Aici, cresterea in urmatorii ani va fi mult mai mare, intrucat numarul potentialilor utilizatori este enorm, iar companiile din domeniu lanseaza tot mai multe aplicatii de voice recognition pentru telefoanele mobile si pentru diferite echipamente aflate la bordul unui automobil, de la playere de muzica si pana la navigatoare.

    In fond, cine nu ar renunta la scris mesaje sau mail-uri pe calea traditionala sau la tastatul unei adrese pe sistemul de navigare al unei masini in favoarea comenzilor vocale? Acest segment de piata este estimat sa depaseasca valoarea de 500 de milioane de dolari (370 de milioane de euro) pana in 2010.

    Niciun gadget fara voice recognition
    Expertii in acest domeniu sustin ca in cativa ani, tehnologia voice recognition va fi nelipsita din aproape orice gadget, echipament electronic sau automobil aflat in casa unui utilizator.
    Iar aceasta perspectiva reprezinta un catalizator al investitiilor companiilor care produc aplicatii software pentru voice recognition. Anul trecut, Nuance Communications a achizitionat compania Dictaphone pentru a putea introduce aplicatiile software de recunoastere a vocii si in industria sanatatii, chiar si in conditiile in care vanzarile companiei au crescut cu 20% comparativ cu anul 2005, la 300 de milioane de dolari (220 de milioane de euro).

    De asemenea, cel mai mare producator de software din lume, Microsoft, a introdus tehnologia voice recognition in cel mai recent lansat sistem de operare, Windows Vista. Google pregateste un sistem mai avansat de cautare pe telefonul mobil, prin intermediul comenzilor vocale. Iar Yahoo!, competitorul acestuia, a declarat ca nu exclude posibilitatea introducerii comenzilor vocale in cadrul serviciului sau de cautare pe mobil prin SMS.

    “Tehnologia voice recognition nu mai este doar o tehnologie la moda. Deja devine o solutie de business care se traduce in venituri de milioane de dolari pentru jucatorii din domeniu”, conchide Daniel Hong, analist in cadrul companiei de cercetare a pietei Datamonitor.